“ASPECTE GENERALE PRIVIND

FORMA SPORTIVĂ”
 CUPRINS

Introducere………………………………………………………………...4

Definirea formei sportive………………………............5

Dinamica formei sportive și implicațiile ei in periodizarea antrenamentului

sportiv…………………………………………………..6

.Obtinerea formei sportive și factorii care concura la dobandirea

ei………………………………………………………………14

.Durata menținerii formei sportive……………………………………...24

Pierderea formei sportive(supraantrenamentul)……27

Concluzii……………………………………………………………………32

Bibliografie…………………………………………………………………33

1
 Introducere

Forma sportiva reprezintă o stare biologica si psihica optima

(nivelul ridicat al standardului sanogenetic, nivel funcţional
adecvat exprimat prin armonie, sinergie, labilitate si
disponibilitate adaptive, stabilitate si economie metabolica in
condiţii bazala. constanta ponderala, motivatie si mobilizare
volitional-afectiva, dinamica ridicare de restabilire post-efort si
echilibru in momentele limita ale întrecerii), care asigura
evidenţierea potenţialului fizic, psihic, tehnic si tactic al
sportivului obtinut prin programarea modelului de antrenament
anual in vederea realizarii unei performante prestabilite (de loc,
titlu, record) la o data anticipata (C.E., C.M., J.M.U., sau J.O.)
(N. Alexe).

Forma sportiva reprezintă un proces evolutiv, strâns legat de

capacitatile de randament al sportivilor care nu sunt aceleaşi la
toate vârstele si nici de-a lungul Întregului an de pregătire.

2
 Obţinerea formei sportive reprezintă scopul final al
antrnamentului modelat si programat in interiorul unui ciclu
anual, pe care metodologia moderna urmăreşte sa-1 dirijeze
riguros, fara improvizaţii, ferindu-1 de influenta factorilor
aleatori si perturbanti.

DEFINIREA FORMEI SPORTIVE

Forma sportiva este o stare optima care asigura

valorificarea potenţialului psiho- fizic in vederea realizarii celei
mai bune performante la o data prestabilita.
Aceasta stare se
caracterizeaza prin: -stare
de sanatate perfecta;
-stabilitate ponderala (la sporturile pe categorii de greutate);
-randament metabolic;
-mobilizare raţionala afectiva;
-motivaţie si interes pentru activitate;
-dinamica ridicata, a refacerii dupa efort;
-echilibru psihic in momentele cheie ale concursului;
-disponibilitate adaptiva;
-nivel maxim al capacitatii motrice;
-nivel maxim al performantelor sportive.

3
 Dinamica formei sportive si implicaţiile ei in
periodizarea antrenamentului sportiv
Prin periodizarea antrenamentului se intelege impartirea
anului competitional in intervale, strâns legate intre ele si fiecare
urmărind influenţarea creşterii gradului de pregătire a sportivilor
potrivit cerinţelor obţinerii si menţinerii formei sportive.
Acţiunea de periodizare a antrenamentului are la baza datele
calendarului competitional, indicii prefiguraţi de către antrenori
in direcţia obţinerii si menţinerii formei sportive de-a lungul
anului competitional respectiv. Periodizarea antrenamentului se
poate face pe mai mulţi ani (de perspectiva), anuala, lunara (de
microciclu). Aceasta periodizare este legata de anotimpuri,
calendar competitional si porneşte de la sarcinile pregătirii si
timpul necesar pentru rezolvarea acestora.

In prezent se aplica patru variante de baza pentru alcatuirea

antrenamentului pe toata durata anului, si anume:

• varianta cu o curbura de varf de forma sportiva (figura 1);

4
 • variante cu doua vârfuri de forma si o uşoara perioada de

depresiune (de legătură) relativ mica (figura 2);

• varianta cu trei vârfuri de forma sportiva (figura 3);

• varianta cu doua vârfuri de forma sportiva dar cu o perioada

de legătură mai mare.

Fazele de dezvoltare a formei sportive

REZULTATUL SPORTIV

LUNILE CICLULUI

PERIOADA PREGĂTITOARE (1) PER. COMPETITION (2) PER. TRANZITIE (3)

NM - nivelul mediu al rezultatelor sportive ale sinului

El - etapa intermediara

5
Fig. 2 Dinamica cu doua vârfuri

In prima varianta, periodizarea consta dintr-un singur

ciclu mare (macrociclu) de antrenament si se imparte in trei
perioade: perioada pregătitoare, competitionala si de tranzitie
(sau de refacere).

Prima varianta cu un singur varf de forma sportiva se

utilizeaza in special de către alergatorii de semifond si fond, de
mărşăluitori, poliatlonisti, precum si de toti sportivii care nu
isi pot desfasura activitatea in condiţii de sala. De asemenea in

6
pregatirea pentru o competitie importanta (jocurile olimpice),
prima varianta poate deveni cea mai eficienta.

In cadrul acestei perioade programarea vârfului de forma

sportiva va trebui sa coincide cu competitia cea mai importanta
a anului respectiva. Se poate afirma ca aceasta varianta oferă
posibilitatea unei inalte capacitati de lucru a SNC al
sportivului si o pregătire pshica adecvata pentru concursul de
obiectiv major.

Perioada pregătitoare a acestei variante va fi mai lunga,

iar perioada de forma sportiva se va margini la una-doua luni,
timp in care se pregăteşte prin diferite competitii de verificare.
A doua varianta este cea cu doua vârfuri de forma sportiva,
situata la o distanta masurata in timp la circa o luna.

Ca si prima varianta, aceasta cuiprinde o peñada

pregătitoare cu cele doua forme de pregătire (generala si
specifica), o perioada de tranzitie sau refacere, iar intre acestea o
perioadei competitionala.
Ceea ce este caracteristic, perioada competitionala are doua
vârfuri situate la distanta relativ mica. distanta care este un
mijloc de legătură intre ele. Aceste depresiuni sau perioade de
legătură pot dura 3-5 saptamani, iar perioada competitionala in
totalitatea ei poate dura pana la 4 luni.

Varianta a treia, cu trei vârfuri de forma sportiva, permite

participarea la numeroase concursuri aproape pe tot parcursul
anului, intercalate cu antrenamente de menţinere si odilma activa.

7
In aceasta varianta nu exista perioade si etape precis conturate, ci
doar modificarea "in val" a efortului de antrenament si de concurs
pe parcursul unui an.
O asemenea modificare "in val" este condiţionata cu
precădere de participarea la un număr mare de concursuri. In
aceasta varianta un rol important il are pauza dintre competitii. O
judicioasa jonglare a efortului de volum cu intensitatea si odihna
poate duce la o creştere continua a vârfurilor de forma sportiva si
a performantelor.
Varianta a patra de periodizare imparte anul in doua cicluri
mari, toamna-iarna (cinci luni) si primavera-vara (sase luni),
urmate de o perioada de tranzitie sau refacere.
Fiecare ciclu semianual consta la rândul sau din perioade
pregătitoare si competitionale, impartite in etape. Aceasta
varianta este utilizata de sportivii care pe langa competiţiile din
timpul verii mai beneficiaza de o perioada competitionala in
timpul iernii desfasurata in sali de sport.

Aceasta varianta este utilizata si in jocurile sportive unde se

joaca in sistemul tur-retur. Principala superioritate a planificării
cu doua cicluri consta in obţinerea anumitor modificări, progrese
in gradul de pregătire al sportivilor, care se produc datorita
participării la numeroase competiţii.

Trebuie subliniat ca intocmirea calendarului competitional

pe doua cicluri, presupune o mare măiestrie din partea
antrenorilor in dirijarea formei sportive de-a lungul întregului an,
in alegerea mijloacelor si metodelor de pregătire, in variaţia
acestora (in diferite planuri), precum si un control permanent mai

8
eficient. Astfel, fiecărei etape mari de pregătire ii corespunde o
anumita etapa a formei sportive. In general, avand trei etape si
anume - pregătitoare, competitionala si de tranzitie - vom avea si
etape de formare si dezvoltare a formei sportive, de menţinere cu
o anumita stabilitate si de pierdere temporara sau totala a
acesteia.

Prima faza (de formare) a formei sportive, cuprinde si ea

doua etape successive:
• creşterea si dezvoltarea bazelor formei sportive;
• edificarea directa a stării de forma sportiva.

In prima etapa se strânge "materialul de constructie" cu care

se va ridica "cladirea formei sportive", pe baza pregătirii generale
a sportivului. In acest moment este vorba mai ales de a da un
potential ridicat al capacitatilor funcţionale ale organismului de
dezvoltare generala a calitatiilor motrice si a voinţei sportivului
si de formare a diferitelor priceperi si deprinderi motrice a
aparatului locomotor, avand in vedere noile elemente tehnico-
tactice specifice disciplinei sportive. Toate acestea constituie
"cimentul formei sportive", iar de calitatea sa depinde nivelul
formei sportive si ca urmare al viitoarelor randamente.

Etapa a doua termina in direcţie edificării stării de forma

sportiva, constituind un proces mai concentrat si mai specializat.
Toate schimbările din organism incep sa se specializeze in funcţie
de specificul efortului. Nu toate componentele formei sportive se

9
perfecţionează deodata, astfel cand nivelul pregătirii fizice a
ajuns la gradul potrivit de dezvoltare, celelalte componente, ca
pregatirea tehnica si tactica, sunt ramase ceva mai in urma. La fel
si legaturile nervoase si reflexele condiţionate care duc la apariţia
formei sportive, nu sunt suficient de stabile si ca atare in anumite
condiţii nefavorabile pentru organism, acestea se schimba foarte
uşor.

Faza a doua este faza de menţinere a formei sportive si se

caracterizeaza prin dispoziţia optima a sportivului, printr-o pofta
de concurs si de antrenament, precum si printr-o constanta a
rezultatelor.

Aceasta relative stabilitate a rezultatelor nu se refera la o

stagnare a nivelului performantelor ci din potriva rezultatele se
apropie tot mai mult de limita superioara, incadrandu-se in limita
1,5-2% de la cea mai buna performanta.

In aceasta faza este indicat sa nu se faca schimbări

fundamentale in metodica de pregătire ceea ce nu inseamna sa se
limiteze la elementele ce s-au acumulat pana acum. Aceste
elemente ce condiţionează randamentul sportiv trebuie sa se
perfecţioneze continuu si ca urmare a acestui fapt se inlatura
plafonarea rezultatului.

O deosebita importanta in aceasta faza de menţinere a formei

sportive o are introducerea etapelor intermediare dup a fiecare
varf de forma sportiva. Tocmai aceasta strategie in metodica
antrenamentului ii conferă formei sportive o forma ondulatorie,

10
de val. Aceste etape intermediare au drept scop reducerea
efortului de antrenament in vederea revenirii organismului dupa
efortul intens din timpul competiţiei, si constituie o premisa
pentru un nou varf de forma care se urmăreşte. Este demn de
subliniat faptul ca forma sportiva nu se pierde in aceste etape
mici de legătură.

Faza a treia este faza de pierdere sporadica a stării de forma

sportiva si corespunde celei de a treia perioade si anume aceea de
tranzitie sau cea de pregătire. Este indicat ca si aceasta faza sa nu
fie lasata sa apara de la sine, ci presupune o participare activa a
antrenorului care va scoate pe sportiv din starea de forma sportiva
intr-un mod organizat.

Tendinţa de a menţine pe sportiv tot timpul intr-o stare de

forma sportiva este o direcţie sigura de plafonare. Pentru a
asigura un proces evolutiv in randament, este nevoie de momentul
de "demontare" a formei sportive vechi, ceea ce constituie
premise pentru construirea unei alte forme sportive.

Numărul si durata perioadelor care alcatuiesc ciclul anual de

antrenament trebuie sa coincidă cu numărul si durata fazelor
formei sportive, dar nu întotdeauna este asa. Aceasta coincidenta
poate fi nerealizata din cauza calendarului competitional sau
printr-un ciclu de antrenament cu doua vârfuri de forma sportiva
aflate la distanta mare si care conţine cinci perioade de pregătire.

11
 Obţinerea formei sportive si factorii care concura la
dobandirea ei

Problema obţinerii formei sportive, dar mai ales a dobândirii

ei la momentul oportun, este un lucru deosebit de dificil care
necesita un lucru foarte amanuntit si exact. De fapt miezul
problemei, sau mai bine zis reuşita in sportul de performanta
contemporan, consta tocmai in modul cum antrenorii reusesc sa
aduca un sporiv in starea de forma sportiva in preajma celei mai
importante competitii.

Daca cei mai mulţi specialisti au o viziune mai mult sau mai
puţin clara despre starea sportiva, in problema dobândirii ei
carenţele apar tot mai pregnant tocmai prin faptul ca necesita
luarea in consideraţie a multor factori care-i determina apariţia si

12
menţinerea ei. Omiterea unui factor din motive obiective are largi
repercusiuni asupra nivelului performantelor.
Potrivit opiniei a numeroşi specialisti, modificările
morfologice si funcţionale complexe care constituie substratul
biologic al formei sportive se instaleaza in doua etape successive:

- intr-o etapa se dobândeşte un grad inalt de antrenament;

- iar in cea de-a doua starea propriu-zisa de forma sportiva.

Gradul inalt de antrenament constituie baza solida morfo-

functionala, tehnica, tactica si psihologica, care se obţine in
prima parte a perioadei pregătitoare. Creşterea capacitatii
funcţionale a tuturor aparatelor si sistemelor, formarea si
consolidarea reflexelor condiţionate indispensabile armonizarii la
un inalt nivel a funcţiilor organismului, reprezintă procese care
necesita timp îndelungat.

Pentru a obţine gradul inalt de antrenament, o pondere

deosebita o are pregatirea fizica care se prezintă sub forma
pregătirii generale. Aceasta pregătire este indreptata spre
dezvoltarea multilaterala, intarirea organismului, creşterea
posibilităţilor funcţionale ale organismului, formarea si
dezvoltarea deprinderilor motrice etc. Pentru rezolvarea acestor
sarcini multiple se utilizeaza exerciţii foarte variate, fie din
celelalte ramuri sportive, fie exerciţii special ale ramurii de sport
respective. Pregatirea fizica generala constituie baza pe care se
construieşte forma sportiva. Ponderea ei in cadrul pregătirii

13
sportivilor este o problema foarte importanta si se stabileste in
funcţie de ramura sportiva, proba si perioada in care se afla
sportivul.

A doua etapa a perioadei pregătitoare este rezolvata

pregătirii speciale. Aceasta este indreptata spre perfecţionarea
tuturor organelor si sistemelor, a tuturor posibilităţilor
funcţionale ale organismului, a calitatilor motrice predominante
ramurii de sport respective. Pregatirea specifica consta din
structuri de exerciţii cat mai asemanatoare posibil in ceea ce
priveşte cinematica si dinamica probei respective.

De obicei, ponderea cea mai mare a pregătirii speciale este

in ultima etapa a perioadei pregătitoare si in etapa
competitionala.Putem afirma ca cele doua forme de pregătire au o
evoluţie contrara, curbele lor aflandu-se la o maixima departare in
perioada concursurilor de varf.

In procesul de pregătire, de-a lungul mai multor ani, se

perfecţionează continuu calitatile fizice si psihice ale sportivului,
sporeste nivelul cunoştinţelor si experienţei sale, se creeaza
condiţiile pentru creşterea măiestriei tehnice si tactice. Prin
urmare, perfecţionarea tehnicii trebuie sa constituie o preocupare
permanenta urmărind o si mai mare economie a mişcărilor,
cautand sa fie cat mai raţionale, mai fireşti, lipsite de contractii
inutile.

Perfecţionarea tehnicii se realizeaza in procesul de

antrenament, concomitent cu alte sarcini ale pregătirii. In
perioada formei sportive pregatirea tehnica reclama un tratament

14
diferentiat pentru conservarea coordonării neuro-musculare,
chinestezice si prin aceasta a gradului de tehnicitate.

Ponderea pregătirii tehnicii este in funcţie si de ramura de

sport practicata. Astfel in probele pur tehnice, ponderea cea mai
mare a pregătirii tehnice este in cadrul perioadei
precompetitionale si competitionale mergând pana la 50% din
pregătire.

Un rol de multe ori neglijat in conservarea tehnicii il joaca

si mediul neobişnuit, străin, precum si materialele străine cu care
se lucreaza. De pilda o pista sintetica cu care atletul nu este
obişnuit, un pantof cu cuie nou, ca si noile raporturi spaţiale, pe
plan perceptiv din sportiv si mediu ambiant pot influenta forma
sportiva, respectiv performanta, ca si expresie sintetica a formei
sportive.

Gradul inalt de antrenament este completat si printr-o

pregătire psihologica buna. Pregatirea psihologica a sportivului
trebuie sa fie Îndreptata in primul rand spre dezvoltarea
aptitudinii de a-si manifesta calitatile de voinţa, de a-si stapani
sentimentele, emoţiile, de a se distrage de la toti excitantii
negativi din afara. In procesul de pregătire, sportivul trebuie
pregătit nu numai in lupta cu adversarii egali ci si cu cei mai
puternici.

Alături de pregatirea psihologica, la dobandirea unui inalt

grad de antrenament un rol important are si o buna pregătire
15
teoretica, care are ca obiectiv o inarmare a sportivilor cu un
sistem de cunostinte de specialitate necesare cunoaşterii scopului
si sarcinii acestei activitati, a diferitelor aspecte ale pragatirii
fizice, tehnice, tactice si a prevederilor regulamentelor de
concurs.

Pregatirea teoretica se concretizează prin explicaţiile si

îndrumările date de antrenori in timpul lecţiilor, aprecierile si
concluziile şedinţelor de pregătire si analiza a concursurilor, pe
baza generalizărilor de către sportivi a experienţei acumulate in
procesul de pregătire etc. Un rol important in pregatirea teoretica
a sportivilor il are participarea activei a acestora alaturi de
antrenori la elaborarea planului de pregătire, a mijloacelor si
metodelor. Este important ca antrenorii sa tina seama in procesul
de pregătire sportiva si de opiniile personale ale sportivilor.

A doua etapa numita "de punere in forma" este perioada cand

se realizeaza perfecţionarea acumulărilor morfo-functionale
dobândite in etapa precedenta. Transformările predominant
funcţionale caracteristice perioadei de punere in forma, se petrec
in timp scurt, aproximativ 3-4 saptamani, fiind de obicei
suficiente pentru toate ramurile sportive, Realizarea optima a
acestei etape se face printr-o metodica de antrenament care diferă
de etapa dobândirii unui grad inalt de pregătire sporitva.

16
 Raportul volum-intensitate, dinamica acestuia, este de mare
importanta pentru a realiza starea de forma sportiva. Vorbind de
forma sportiva in legătură cu cei doi parametri (intensitate-
volum), se apreciaza dinamica volumului care duce la dobandirea
formei sportive, iar intensitatea (dinamica ei), asigura calitatea
formei sportive. Intensitatea si volumul se găsesc de-a lungul
ciclului anual, de etapa si chiar la nivelul microciclurilor, intr-o
relaţie stabila, dar nu liniara.

Scala conventional a efortului

Mzc-C1 Mzc-C2 Mzc RP Mzc-C3 Mzc-C4

Mezocicluri

In metodica de antrenament se recomanda ca in timpul

perioadei pregătitoare, ceea ce in cazul nostru devine perioada
obţinerii unui inalt grad de pregătire sportiva, volumul de lucru
17
sa fie mare, ceea ce permite acea acumulare cantitativa, iar
aceasta sa se faca cu o intensitate scăzută a efortului. Volumul
mare de antrenament si intensitatea efortului vor creste intr-un
mod paralel, planurile calendaristice competitionale vor
determina si dinamica lor. Volumul se exprima prin kilometrii,
kilograme si număr de repetări, iar pe parcursul perioadei
pregătitoare curba volumului creste progresiv si nu linear.

In funcţie de structura anului competitional, la nivel de

macrociclu curba volumului si a intensitatii va avea una sau
mai multe nivele de varf, deci o forma mai mult sau mai puţin
ondulatorie. La nivele de ciclu mijlociu si microciclu, curba
volumului si a intensitatii prezintă o structura mult mai
ondulatorie. Facand o analiza mai atenta a problemei dupa
graficul mai sus mentionat, vom spune ca in perioada
pregătitoare curba volumului creste in sens ascendent pana la
un anumit nivel (la nivelul macro ciclului).

In aceeaşi perioada la nivel de ciclu mijlociu si mic, curba

volumului prezintă atat perioade de ascensiune cat si de regres.
Totuşi, insumate, toate aceste ondulaţii vor fie egale ca nivel
cu curba de la nivelul macrociclului. Perioadele descendente
vor fi incluse pentru a da posibilitatea organismului sa se
refaca si vor constitui premise pentru creşterea unui nou val al
volumului.

18
 Dinamica volumului si intensitatii la nivelul micro- si
macrociclunlor de antrenament pe perioade de pregătire

Atunci cand avem o perioada competitionala cu doua vârfuri

de forma sau cand perioada competitionala este de lunga durata,
este indicat sa se introducă o perioada de aproximativ 4-6
saptamani, perioada care asigura obţinerea unor rezultate inalte in

19
cea de-a doua parte a perioadei competitionale. Aceasta perioada
poate fi considerata ca o etapa pregătitoare pentru o noua etaipa
de forma sportiva. In cadrul acesteia curba volumului va creste
din nou in mod considerabil, pe cand intensitatea scade si se
menţine la un nivel destul de scăzut fata de etapa precedenta.

Alături de dinamica volumului si intensitatii, pentru

dobandirea formei sportive, un rol important il are si participarea
sportivilor in competiţii. Sunt frecvente cazurile in care sportivii
obţin la antrenamente rezultate ce le dau dreptul sa se considere
in forma sportiva, dar care nu sunt confirmate si in competitii.
Explicaţia acestui fenomen o constituie neobisnuinta cu condiţiile
de concurs. Homenkov imparte intrecerile in:

• competitii de antrenament;
• competitii de acomodare;
• competitii culminante.

Dobandirea formei sportive, precum si menţinerea ei

depinde in mod indutabil si de modul cum sportivii isi conduc
regimul zilnic de viata. Respectarea cu rigurozitate a normelor de
viata si igiena, este o condiţie impetuoasa. O nejudicioasa
alternare a efortului cu odihna, o alimentatie care nu este pe
masura intensitatii efortului, abuzurile de alcool, tutun sau de
orice natura, neglijenta stării de sanatate, avand ca si consecinţa
fie neatingerea stării de forma sportiva fie menţinerea ei pe o
durata scurta de timp.

20
 Tendinţa actuala in sportul de performanta, este de a utiliza
eforturi maximale sisupramaximale, in diferite etape de pregătire.
Acestor solicitări intense ale organismului, trebuie sa-i
corespunda si perioade de refacere, care sa fie in concordanta cu
intensitatea efortului depus. Aceasta alternare judicioasa a
efortului este cheia succesului in obţinerea randamentului maxim.

Ritmul joaca un rol uriaş in intreaga activitate vitala a

organismului si permite cheltuiala economicoasa a energiei fizice
si psihice. Sindromul de baza al proceselor ritmice il constituie
repetabilitatea lor. Aceste ritmuri au un caracter ondulatoriu, iar
distanta dintre poziţiile egale a doua oscilaţii se numeşte perioada
de ciclu.

Fiecare ciclu consta din doua faze: in cadrul uneia procesele

ating nivelul maxim, iar in cealalta nivelul minim. Dupa cum
reiese din unele studii, funcţiile organismului au patru cicluri de
baza: fizic, psihic, intelectual si anual astral.

Ciclurile se vor repeta cu o regularitate neobişnuita incepand

cu anul naşterii. Prima jumatate a fiecărui ciclu este o perioada
pozitiva, favorabila oricărei activitati, care necesita un efort fizic,
intelectual sau o stare fizica corespunzătoare in timp cu cea din
partea a doua a ciclului, cu toata acestea fiind cu semnul minus.

Se considera ca o foarte buna capacitate de efort se obţine

atunci cand cele patru ritmuri sunt in faza pozitiva, un potential
mediu atunci cand trei ritmuri sunt pozitive si unul negativ, iar un
potential scăzut cand predomina ciclurile negative. La aceste
bioritmuri la femei apare un alt ciclu (menstrual) care alaturi de
21
celelalte poate influenta apariţia, menţinerea sau pierdera stării de
forma sportiva.

Durata menţinerii formei sportive

Menţinerea stării de forma sportiva constituie o preocupare

de seama a specialistiilor si corespunzător concluziilor rezultate
din cercetările si observaţiile Întreprinse in acest sens se pot face
precizări valoroase pentru orientarea activitatii didactice a
antrenorilor. Condiţiile superioare create pregătirii sportivilor si
mai ales creşterii bazei ştiinţifice a instruirii permite dirijarea tot
mai sigura a randamentului sportiv potrivit scopurilor urmărite de
concurs. Condiţiile speciale in care se gaseste organismul nu pot
fi mentinute vreme mai indelungata datorita solicitariilor fizice si
psihice intense. Excitabilitatea inalta, tensiunile nervoase mari,
nu pot fi mentinute timp de mai multe saptamani fara riscul de a
provoca intreruperi in activitatea nervoasa, epuizarea sistemului
nervos.
lata de ce este necesar ca pana in ziua competitiei sa fie
asigurata printr-un regim special capacitatea optima de lucru a
sistemului nervos, iar pana la punctul culminant al concursului,
capacitatea, cea mai inalta; este bine cunoscut ca dupa un concurs
dificil capacitatea de lucru a SNC este de obicei scăzută. Aceasta
se produce datorita scăderii bruşte a excitabilitatii celulelor
nervoase.

22
 Pentru refacere, organismul are nevoie de cateva zile. In
felul acesta modificarea onduiatorie a stării si funcţiilor SNC,
imbinate cu o anumita modificare a regimului de antrenament si
de viteza da naştere la o dinamica "in val" a capacitatii sale de
lucru. Prin urmare, forma sportiva, acumulandu-se treptat pe
seama pregătirii tehnice, tactice, fizice si pshice, creste accelerat
in zilele precompetitionale (3-10) zile datorita posibilităţilor
funcţionale ale SNC. Scaderea naturala a acestor posibilitati in
zilele de dupa concurs pana la nivelul obişnuit, marcheaza intr-un
fel ieşirea temporara din forma sportive.

Menţinerea formei sportive pentru o perioada indelungata nu

este necesara in toate sporturile. Tot in sensul menţinerii formei
sportive se poate face si precizarea ca aceasta nu trebuie
identificata intotdeauna cu indicii maximi ai randamentului
sportivilor. Faptul ca la un concurs unii sportivi nu obţin
intotdeauna rezultatul scontat nu inseamna ca ei au pierdut starea
de forma sportiva.

Exista o mulţime de factori obiectivi sau subiectivi de natura

motrica, biologica, psihologica, care se interpun intre sportiv si
performanta si care nu totdeauna sunt favorabili.

Factori obiectivi:

-stare de sanatate perfecta;

-rezultatele obtinute la concursuri si in probele de control.

Factori subiectivi:

23
-pofta de antrenament;
-increderea in forţele proprii;
-capacitate de refacere buna;
-nivel ridicat al proceselor psihice;
-curaj, dârzenie, voinţa.

Factori biologici:

-stare de sanatate;
-nivelul funcţional ridicat;
-nivelul metabolismului;
-capacitate de refacere dupa efort.

Factori metodici:

-numărul optim de antrenamente;

-numărul optim de ore de antrenament;
-volum optim al efortului;
-intensitate optima a antrenamentului.

Factori psiho-sociali:

-motivaţia;
-echilibrul emoţional;
-rezistenta la stres;
-condiţiile de viata si antrenament;
-valoarea sportivului.

24
 PIERDEREA FORMEI SPORTIVE -
SUPRAANTRENAMENTUL

Starea de forma sportiva este condiţionata de o mulţime de factori.

Miron Georgescu in urma unui studiu asupra formei sportive, s-a oprit la
doua categorii de factori: factori neprevăzuţi si supraantrenamentul. Lărgind
cadrul clasificării, vom putea spune ca sunt in primul rand doua genuri de
factori: obiectivi si subiectivi.

Factorii obiectivi sunt:

• factori externi neprevăzuţi (îmbolnăviri, accidente);
• factori stresanti cu acţiune neprevăzută si care se exercita in
timpul antrenamentelor ca si in preajma concursurilor (influente
nefavorabile ale mediului social, familie, loc de munca);
• greşelile in metodica de antrenament care duc de cele mai multe
ori la supraantrenament.

Factorii subiectivi care sunt declanşaţi din cauze obiective:

• scaderea interesului pentru pregătire;

• scaderea nivelului capacitatii de autocontrol;
• complexe de inferioritate, teama de accident, etc.

25
 Vazand multitudinea de faeton care duc la pierderea formei
sportive putem afirma ca pierderea acesteia se face in doua
moduri:

a)pierdere spontana;

b)ieşire organizata din starea de forma sportiva.

Pierderea spontana, depinde de factori care tin de

particularitatile fiecărui sportiv si de specificul disciplinei
sportive. Crestovnikov afirma ca forţarea pregătirii pentru
scurtarea timpului de dobândire a formei sportive are drept
consecinţe pierderea mai rapida a acesteia.

Pierderea spontana constituie una din caracteristicile formei

sportive, este un fenomen imprevizibil si ca atare aduce perturbări
organismului. Aceasta pierdere nedorita a formei sportive poate fi
evitata printr-o judicioasa alternare a efortului cu odihna printr-o
individualizare a antrenamentului, prin rezolvarea tuturor
problemelor pe care le are sportivul, asigurarea unui regim de
viata adecvat, etc.

Alterarea stării de sanatate a sportivului este o cauza care

poate duce deseori la pierderea formei sportive. Orice afecţiune
chiar si cele mai banale răceli, infecţii, miesoreaza capacitatea de
efort a organismului si duce la o pierdere temporara a formei
sportive. Participarea la antrenament si mai ales la competiţii in
stare de boala sau cu organismul incomplet refăcut, duce in mod
sigur la pierderea formei sportive pe o perioada de timp mai lunga
decât s-ar intampla daca organismul ar fi fost lasat sa se reface.

26
 Ciclul menstrual la fete, care poate sa apara inaintea unui
concurs duce in mod inevitabil la o scădere a randamentului. La
fel se intampla si la survenirea neaşteptata a unei sarcini.
Schimbarea brusca a condiţiilor de mediu este un alt factor
perturbator al stării de forma sportiva.

Nerespectarea regimului de viata din diferite cauze duce

frecvent la pierderea stării de forma sportiva (nopţi pierdute,
abuzuri de tutun, alcool, doping, alimentatie nerationala) tulbura
forma sportiva, dând peste cap tot ceea ce s-a clădit pana atunci.
Acest "antrenament invizibil" trebuie sa fie conştientizat de
fiecare sportiv si sa se faca in asa fel incat sa ajute performanta
nu sa o impiedice.

Daca in microciclurile din perioada pregătitoare se poate si

uneori este necesar sa se lucreze pe fond de oboseala, in perioada
competitionala de varf, acest lucru duce in mod inevitabil la o
nereuşita.

O importanta mare in aceasta perioada o are alternarea

volumului cu intensitatea. De asemenea planificarea judicioasa a
concursurilor, a densitatii lor prezintă importanta in menţinerea
formei sportive timp indelungat. Intr-un cuvânt, un antrenor care-
si planifica minuţios activitatea, care lucreaza organizat si
conştient si care dispune de cunoştinţe teoretice si practice, este
cel mai puţin supus unor greşeli in metodica pregătirii sportivilor.

27
 Legat de acest fapt, pot spune ca, un antrenor care si-a
insusit anumite cunostinte in ceea ce priveşte acest complex de
procese care este forma sportiva, poate dirija si conduce pe
sportiv spre performante inalte, iar riscul de a da gres fiind mai
mic.

Ieşirea organizata din forma sportiva nu este altceva decât

scaderea capacitatii morfo-functionale a organismului pana la un
anumit nivel, in vederea pregătirii unui nou val de forma sportiva.
Forma sportiva datorita complexităţii ei, este o stare foarte
mobila, aceasta datorandu-se atator factori perturbatori. Foarte
uşor procesul de pregătire poate aluneca spre o suprasolicitare a
organismului, tocmai in intentia de a obţine rapid starea de forma
sportiva.

Supraantrenamentul este o stare de oboseala cronica,

patologica, clinica sau preclinica, ce se caracterizeaza prin
inrautatirea performantelor, a capacitatii de efort, prin alterarea
stării psihice si neuro-vegetative a sportivului.
Supraantrenamentul nu trebuie confundat cu ieşirea din forma
sportiva, pentru ca nu reprezintă o stare trecatoare, o
"indispoziţie " survenita brusc in urma unor cauze diverse.

28
 Cauzele ce pot produce supraantrenamentul, datorita
nerespectarii lor pot fi urmatoarele:
• nerespectarea refacerii complete a organismului;
• supraincordarea proceselor de inhibiţie;
• stările conflictuale;
• dereglări in funcţiile centrilor subcorticali;
• suprasolicitarea organismului in timpul
antrenamentelor;
• nerespectarea regimului alimentar;
• nerespectarea orelor de somn si odihna;
• suprasolicitarea sportivului de către antrenor in timpul
antrenamentelor.

29
 CONCLUZII

Forma sportiva reprezintă starea de pregătire optima a sportivului

in vederea realizaţii performantelor, stare ce se dobândeşte, in
anumite condiţii, in fiecare macrociclu de antrenament;
Se instaureaza in organismul sportivului indiferent de nivelul de
pregătire al acestora (de la incepatori pana la sportivii de mare
performanta), ca urmare a acumulărilor din procesul de
antrenament;
Are un caracter dinamic si ascendent, antrenamentul sportiv fiind
un proces repetabil, continuu si cu o forma spiralata;
La sportivii de mare performanta, forma sportiva are un caracter
mai stabil si are o mai indelungata perioada de menţinere decât la
sportivii incepatori;
Forma sportiva se programeaza si trebuie sa se realizeze in
stransa legătură cu prevederile calendarului competitional, nivelul
sau maxim ("vârful de forma") urmând a fi atins la competiţiile
sau jocurile considerate a fi cele mai importante;
Ca stare optima de adaptare si reacţie la factorii stresanti de
concurs (adversari, arbitri, spectatori, condiţii meteo, informare si
comentarii in mijloacele de informare) nu poate fi mentinuta timp
indelungat la acest nivel;
Are un caracter fazic exprimat in existenta a trei etape distincte
ale procesului de antrenament: de instalare pe baza acumulărilor
din procesul de antrenament, de menţinere si valorificare in
concursuri si de ieşire organizata (sau de pierdere in cazul
accidentărilor sau îmbolnăvirilor).

30
 BIBLIOGRAFIE

1. SCHI Regulament comentat - "Cultura fizica si sport"

2. C. Florescu, V. Dumitrescu, A. Predescu - "Despre metodica
dezvoltării calitatilor fizice"
3. Victor Banciulescu - "Limbajul Sportiv"
4. Maria Postolache si Nicolae Postolache - "Bibliografia educaţiei
fizice si a sportului"
5. Dumitru Buiac - "Rezistenta in Sport"
6. Gheorghe Monea, Vasile Bogdan - "Atletism"

31