ENERGOGENEZA EFORTULUI FIZIC

MIHAILESCU STANCIOI CAMELIA CORINA

KINETOTERAPIE

ANUL II, SEM.I

Prin efort fizic intelegem capacitatea organismului de a desfasura un lucru mecanic (efort) la
o intensitate cat mai mare si mentinerea acestei activitati un timp cat mai indelungat.

Functionarea organismului uman se bazeaza pe o serie de transformari energo-chimice care

alcatuiesc metabolismul.

Metabolismul este format din anabolism si catabolism.

 Catabolismul reprezinta totalitatea proceselor chimice de degradare a substantelor din

organism si se produce cu eliberare de energie.

Anabolismul reprezinta procesele chimice de sunteza a substantelor ce intra in alcatuirea

organismului si se realizeaza cu consum de energie.

Atât anabolismul cât și catabolismul sunt catalizate de sistemele enzimatice situate în celulele
corpului. Un substrat este o substanță asupra căreia acționează o enzimă. Sistemele enzimatice
transformă selectiv substraturile de combustibil în energie celulară și facilitează utilizarea
energiei în procesul de asamblare a moleculelor pentru a forma substraturi de energie și forme
de stocare a energiei. Deoarece energia corpului nu poate fi stocată ca căldură, procesele
oxidative celulare care eliberează energie sunt reacții la temperatură scăzută care transformă
componentele alimentelor în energie chimică care poate fi stocată. Organismul transformă
carbohidrații, grăsimile și proteinele în compus intermediar, adenozin trifosfat (ATP).

ATP-ul reprezinta forma de stocare si de conservare intracelulara a energiei si de aceea este

denumit si „moneda energetica” a organismului. Este depozitat in toate celulele. Si ofera
energia desfasurarii functiilor intr-o celula.
ATP –ul se reface din sursele energetice alimentare: glucide, lipide , proteine.
Se descriu două tipuri de eforturi, în funcție de mecanismele metabolice prin care se obține
energia necesară susținerii lor:
 Aerob
 Anaerob
.
Eforturile anaerobe se bazează pe reacții energogene care se desfășoară în absența oxigenului
(anaerob = în absența oxigenului) și permit intensități foarte mari (efort maximal) dar pe
durată scurtă (sub 1 minut).
Eforturile aerobe folosesc obținută pe căi metabolice care necesită prezența oxigenului
(aerob = în prezența oxigenului), procese care se pot derula pe perioade lungi de timp dar nu
pot menține decât un efort de intensitate submaximală (medie și mică).
Sursele de energie sunt:

 Carbohidratii
 Lipidele
 Proteinele

Carbohidrații reprezintă cea mai rapidă și importantă sursă energetică. Susțin efortul de
intensitate crescută, pot fi utilizați în prezența sau în absența oxigenului, ceea ce înseamnă că
devin sursă energetică atât pentru efortul aerob, cât și pentru cel anaerob. Reprezintă singura
sursă de energie pentru creier. În ficat și mușchi există depozite limitate de carbohidrați sub
formă de glicogen, care sunt utilizate în momentele de efort.

Lipidele reprezintă substratul energetic pentru efortul de tip aerob, efort de lungă durată (cel
care depășește 30 de minute), de intensitate medie și mică. Reprezintă cea mai mare sursă
energetică, corpul uman având o capacitate nelimitată de a depozita lipide.

Proteinele devin sursă energetică doar pentru eforturile de anduranță, de lungă durată, și
atunci pot susține maximum 10-15% din efort. Proteinele sunt necesare pentru creșterea și
menținerea țesuturilor corpului, formarea enzimelor și a anticorpilor, echilibrul fluidelor și
electroliților și transportul nutrienților. Aproximativ trei sferturi din solidele corpului sunt
proteine.

Mai mult de 90% din energia corpului este stocată în țesuturile adipoase ale corpului.

Efortul de tip aerob este efortul de lungă durată, de intensitate submaximală, medie și mică,
care se desfășoară în condițiile unui echilibru între cerința și aportul de oxigen la nivel
muscular.

Efortul de tip anaerob este efortul de intensitate maximală, de scurtă durată, în care

predomină forța și viteza. Acest tip de efort se desfășoară în datorie de oxigen.
Primul minut din alergare este un efort de tip anaerob. Odată stabilit echilibrul între cerința și
aportul de oxigen, efortul se transformă în unul de tip aerob (acest echilibru se realizează
după primul minut).

Atâta timp cât efortul rămâne de intensitate submaximală, medie sau mică, atâta timp cât
balanța între aportul și consumul de oxigen este echilibrată, efortul va fi unul de tip aerob.

In functie de eforturile fizice, modul de furnizare a energiei se modifica in functie de

intensitatea efortului. Producerea energiei prin gliccoliza anaeroba in sarcoplasma celulei
musculare, reprezinta aportul enrgetic principal, atunci cand efortul sportiv este foarte intens
si nevoile in oxigen ale muschiului nu pot fi satisfacute.

Reactiile fizice care stau la baza derularii eforturilor fizice sunt:

 Fosforilarea directa care este obligatorie la debutul fiecarui efort si utilizeaza fosfatii
macroergici
 Glicooliza anaeroba care utilizeaza glucide
 Fosforilarea oxidativa care utiliizeaza glucide, lipide si proteine

In cooncluzie , in timpul eforturilor fizice, modul de furnizare a energiei se modifica

in functie de intensitatea efortului. Astfel , eforyutile de intensitate maximala pot fi
sustinute doar pe cale anaeroba, pe baza fosforilarii directe si a glicolizei anaerobe,
motiv pentru care acest tip de efort este denumit anaerob. Eforturile de intensitate
moderata sau redusa sunt sustinute prin reactii chimice care se deruleaza in perzenta
oxigenului , eforturile fiind denumite si aerobe.

BIBLIOGRAFIE

Suport de curs, Energogeneza efortului fizic, Fiziologia efortului, anul II