SEMINAR

IPOTEZE
EFS
 RELAŢIA PROFESOR-ELEV, FACTOR DE OPTIMIZARE AL
PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV LA NIVELUL
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIMNAZIAL

Ipoteza generală:
Dacă relaţiile de conducere, cunoaştere, socio-afective
şi de comunicare existente între profesor şi elevi în
procesul instructiv-educativ specific educaţiei fizice la
nivelul învăţământului gimnazial se situează la un nivel
optim, atunci eficienţa acestui proces poate fi mărită.
 METODICA PREGĂTIRII UNEI ECHIPE REPREZENTATIVE ÎN JOCUL DE BASCHET LA
NIVELUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIMNAZIAL

Ipoteza generală:
Dacă jocul de baschet este inclus în conţinutul procesului
instructiv-educativ specific activităţii de EFS, atunci efectele pe
planul dezoltării fizice şi psihice, pot fi multiple.

Ipoteze de lucru:
1. Dacă instruirea elevilor se realizează şi în cadrul unor ore
opţionale şi în diferite forme competiţionale, atunci eficienţa
poate fi mărită.
2. Dacă în conţinutul activităţilor de tip independent sunt
practicate şi structuri specifice jocului de baschet (precum jocul
bilateral), atunci efectele instruirii realizate în lecţiile de EFS pot fi
substanţial îmbunătăţite.
3. Dacă se acordă atenţia cuvenită evaluării şi mai ales
autoevaluării, atunci aspectele formative ale instruirii jocului de
baschet sunt mai eficient realizate.
 DINAMICA, DIRIJAREA ŞI DETERMINAREA EFORTULUI ÎN LECŢIILE DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT LA NIVELUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIMNAZIAL

Ipoteza generală:

Dacă efortul în lecţiile de EFS, la nivelul

învăţământului gimnazial este dirijat conform
coordonatelor consacrate ale curbei clasice a
efortului, atunci eficienţa procesului instructiv-
educativ poate fi optimizată.
Ipoteze de lucru:

Dacă dirijarea şi determinarea efortului este corect realizată,

atunci efectele pot apărea pe următoarele planuri:

- menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a elevilor;

- o dezvolare fizică corectă şi armonioasă;
- îmbunătăţirea indicilor formelor de manifestare a
aptitudinilor motrice;
- formarea unui fond larg de deprinderi motrice de bază,
aplicativ-utilitare şi specifice ramurilor şi probelor
sportive;
- însuşirea unui sistem de cunoştinţe şi deprinderi necesare
practicării independente a exerciţiilor fizice.
- cunoaşterea şi aplicarea de către elevi a unor tehnici şi
teste de determinare a efortului în activităţile de EFS.
 JOCURILE DE MIŞCARE – PREMISĂ FAVORABILĂ
PENTRU PRACTICAREA GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ

a) Ipoteza generală:

• Dacă profesorii de educaţie fizică folosesc

jocurile de mişcare în dezvoltarea calităţilor
motrice şi psihomotrice, atunci elevii vor
progresa din punctul de vedere al execuţiei
deprinderilor şi priceperilor motrice specifice
gimnasticii.
b) Ipoteze de lucru:

• dacă profesorii de educaţie fizică folosesc jocurile (exerciţiile)

pentru dezvoltarea coordonării generale, atunci elevii vor
executa elementele şi procedeele tehnice care presupun
îndemânare, cu mai multă precizie.
• dacă profesorii de educaţie fizică folosesc jocurile (exerciţiile)
pentru dezvoltarea spiritului de orientare, atunci elevii se vor
orienta în spaţiu cu mai multă siguranţă.
• dacă profesorii de educaţie fizică folosesc jocurile (exerciţiile)
pentru dezvoltarea vitezei de reacţie, atunci elevii vor fi mai
agili.
• dacă profesorii de educaţie fizică folosesc jocurile (exerciţiile)
pentru dezvoltarea musculature membrelor inferioare, atunci
elevii vor executa probele de verifivare a tonusului membrelor
inferioare cu mai multă uşurinţă.
• dacă profesorii de educaţie fizică folosesc jocurile (exerciţiile)
pentru dezvoltarea atenţiei, atunci elevii vor executa
deprinderile şi priceperile motrice cu precizie.