Sunteți pe pagina 1din 23

antrenamentului

sportiv
Periodizarea antrenamentului sportiv reprezintă
demersul prin care antrenorul prevede o anumită
etapizare a perioadelor de pregătire şi a
eforturilor efectuate în cadrul acestora.
Acesta depinde de limitele fiziologice ale
sportivului, posibilităţile de suportabilitate şi de
susţinere a efortului, capacitatea de adaptare a
sportivului, cât şi capacitatea maximă de
exprimare sportivă a acestuia. Obiectivul
principal al periodizării antrenamentului îl
reprezintă obţinerea formei sportive.
1. Pregătirea în perspectivă a copiilor cu aptitudini
deosebite = perioade pregătitoare mai lungi (3,4 ani, în
unele sporturi 6-7 ani), având un ritm de progres lent şi un
caracter general care urmăreşte creşterea tuturor factorilor
antrenamentului.

2. Pregătirea sportivilor de înaltă performanţă trebuie să


armonizeze pregătirea din cadrul echipelor de
provenienţă cu cea de la loturile naţionale. Astfel, la
echipă, trebuie să se axeze pe fizic şi tehnic, iar la lot pe
tactic, psihologic şi coeziunea de grup.

3. Pregătirea pentru competiţiile interne se face în funcţie


de calendarul competiţional, conform condiţiilor de la
club, vizând obţinerea obiectivelor de pregătire şi
performanţă.
Periodizarea trebuie să ţină cont atât de vârstă, sex şi nivelul
de pregătire al sportivilor, cât şi de structura şi durata
antrenamentului sportiv.
În decursul timpului, s-au conturat câteva principii generale
privind conţinutul, durata şi structura perioadelor
antrenamentelor sportive:
a) ponderea pregătirii generale evoluează în paralel cu evoluţia
vârstei de la copil la adult. Cu cât copiii sunt mai mici cu atât
pregătirea trebuie să fie mai generală, mai complexă.
b) pregătirea este specifică – aerobă/anaerobă, conform
particularităţilor sportului respectiv.
c) structura disciplinei sportive legată de ponderea
antrenamentului sportiv impune dozarea pregătirii generale,
specifice, speciale în funcţie de complexitatea disciplinei.
d) cu cât perioada competiţională este mai lungă, cu atât mai
lungă trebuie să fie perioada pregătitoare.
e) atacarea factorilor antrenamentului este simultană, dar cu
ponderi diferite în funcţie de perioadele, etapele şi specificul
competiţiei.
Perioadele antrenamentului
sportiv sunt:
A. perioada pregătitoare.

B. perioada competiţională.

C. perioada de odihnă activă


(tranziţie).
- perioada pregătitoare asigură adoptarea nivelului
instruirii sportivilor la exigenţele intervalului când au
loc etapele oficiale;
- perioada competiţională corespunde cu disputarea
competiţiei (turului şi returului);
- perioada odihnei active răspunde cerinţei de refacere
a organismului şi prevenire a stării de
supraantrenament.
Relaţia formei sportive cu perioadele antrenamentului
este:
- perioada pregătitoare contribuie la creşterea gradului
de instruire şi implicit la obţinerea formei sportive;
- perioada competiţională răspunde cerinţei menţinerii
sau chiar depăşirii formei sportive;
- perioada de odihnă activă (tranziţie) asigură răgazul
Perioada pregătitoare este foarte importantă, este baza piramidei, pe
ea se construieşte.
Obiectivul principal îl constituie obţinerea formei sportive. Aceasta
se obţine în paralel cu rezolvarea unor sarcini, precum: - creşterea
capacităţii de efort
- învăţarea şi consolidarea procedeelor tehnice specifice disciplinei
- dezvoltarea calităţilor motrice specifice
- pregătirea tactică
- educarea unor calităţi psihice necesare efortului şi competiţiei.
Mijloace pentru obţinerea obiectivului:
- elemente din atletism (ex: şcoala alergării, săriturii, aruncării)
- elemente din gimnastică (ex: sărituri, acrobatică)
- jocuri dinamice
- sporturi complementare (pentru destindere şi menţinerea tonusului)
- sisteme de acţionare privind perfecţionarea tehnicii, precum şi
exerciţii pentru pregătirea analitică a segmentelor şi pregătirea
specifică a calităţilor motrice.
Perioada pregătitoare se împarte în: perioada de pregătire generală
şi perioada de pregătire specifică.
1. Perioada de pregătire generală se caracterizează prin
intervale mari de efort la care se ajunge prin creşterea
progresivă a volumului, în timp ce intensitatea efortului este
scăzută (↑V, ↓I).
Obiective:
-creşterea capacităţii de efort,
-dezvoltarea multilaterală a calităţilor motrice,
-lărgirea fondului de priceperi şi deprinderi.

2. Perioada de pregătire specifică continuă îmbunătăţirea


nivelului calităţilor specifice.
Volumul începe să scadă, iar intensitatea să crească. (↓V , ↑I).
Ciclurile de antrenament trebuie alternate judicios, cele de
încărcare-descărcare, cu ciclurile de refacere.

Obiective:
- creşterea nivelului tehnico-tactic
- creşterea parametrilor de efort, în special cel specific.
Către sfârşitul acestei etape, pregătirea
trebuie să capete un caracter integrator,
adică să fie abordate jocuri şi concursuri
de verificare.
Durata perioadei pregătitoare diferă în
funcţie de ramura sportivă, de nivelul de
pregătire al sportivilor şi de calendarul
competiţional.
În mod normal, o pregătire bună, fereşte
sportivii de accidentări.
- înlăturarea lipsurilor constatate în activitatea
competiţională anterioară şi perfecţionarea
pregătirii sportivilor la toate componentele
antrenamentului;
- consolidarea elementelor şi procedeelor tehnice
cunoscute şi îmbogăţirea arsenalului tehnic cu noi
execuţii eficiente;
- perfecţionarea acţiunilor tactice potrivit concepţiei
proprii de pregătire;
- educarea încrederii în posibilităţile de afirmare a
sportivilor;

În această perioadă lipsa concursului oficial


favorizează desfăşurarea unei instruiri
corespunzătoare pentru perfecţionarea sportivilor.
a) adaptarea şi readaptarea la
efort + vizită medicală;
b) perioada de pregătire la
munte;
c) perioada de pregătire
specifică;
d) perioada concursurilor de
reglaj (perioada
- revenirea la greutatea dinainte (rămân 1-3 kg, care vor
fi reglate în antrenamentele de la munte),
- reglajul psihic al sportivilor după perioada de
concediu, examene şi alte situaţii din viaţa particulară
şi sportivă;
- pregătirea materialelor necesare pregătirii de la
munte;
- discuţii individuale cu sportivii pentru alcătuirea
planurilor de pregătire (şi cele individuale);
- vizita medicală.
Mijloace de antrenament folosite în această perioadă:
- antrenament pentru alergare footing, fartlek, pentru
realizarea anduranţei (3-4-5000 m);
- program de gimnastică articulară;
- program de gimnastică cu învingerea greutăţii proprii;
- sporturi complementare;
- şedinţe tehnice pentru explicarea concepţiei proprii,
aspecte strategice ale pregătirii la munte.
În această perioadă se folosesc sisteme de acţionare
analitice necesare sporirii indicilor fiecărui factor de
antrenament vizat (fizic şi tehnic).
În acest scop se folosesc exerciţii destinate dezvoltării
rezistenţei, forţei, vitezei, calităţilor motrice combinate
dezvoltării fizice, exerciţii pentru dezvoltarea marilor
funcţiuni ale organismului şi exerciţii care se adresează
perfecţionării factorului tehnic.
Pregătirea are loc sub formă centralizată, se efectuează
mai multe antrenamente pe zi şi este strict necesar ca
pregătirea să fie coroborată cu acţiuni pentru refacerea
organismului după efort şi cu şedinţe cu diferite tematici.
La sfârşitul acestei perioade se trec probe şi norme de
control, pentru a testa nivelul de pregătire şi eficienţa
sistemelor de acţionare folosite.
În această perioadă există preocupări pentru
modelarea efortului în concordanţă cu solicitările
specifice competiţiei. De asemenea se pune accent
pe intensitatea efortului, spre deosebire de
pregătirea de la munte, unde prioritar a fost volumul
efortului.
Şi în perioada de pregătire specifică sunt fixate
probe şi norme de control, dar acestea au conţinut
foarte apropiat sau chiar identic cu cerinţele
În această perioadă mijloacele de pregătire specifică se
îmbină cu competiţii şcoală, concursuri de antrenament
(pregătire), turnee de verificare, jocuri de omogenizare (dacă
au fost aduşi jucători noi).
Toate aceste forme de pregătire sunt folosite cu diferite
scopuri:
perfecţionarea unor acţiuni colective tehnico-tactice în condiţii
de competiţie, perfecţionarea evoluţiei generale, aplicarea
eficientă a fazelor, formelor, sistemelor de joc, asamblarea
unor acţiuni tactice, verificarea comportamentului echipei în
ansamblu, randamentul pe linii şi posturi, acomodarea
jucătorilor nou veniţi etc.
Din punct de vedere al formei sportive, scopul fundamental
al perioadei pregătitoare, este ca la primul concurs oficial
sportivii să aibă randamentul optim.
Obiective: vizează în principal, realizarea
performanţei planificate prin valorificarea formei
sportive.

Conţinutul: reprezentat de derularea competiţiei în


paralel cu continuarea pregătirii. Această simbioză
competiţie-pregătire este dată de nivelul de
pregătire şi performanţă al sportivilor, de calendarul
competiţional, ea abordând frontal factorii
antrenamentului (fizic, psihic, tehnic, tactic).
În jocurile sportive, factorul tactic beneficiază de
atenţie sporită fiind adaptat de la etapă la etapă în
funcţie de cerinţele competiţiei.
- perfecţionarea în continuare a capacităţii de adaptare a
organismului la eforturile specific concursului oficial;
- perfecţionarea în continuare a tuturor factorilor
antrenamentului;
- stimularea largă a iniţiativei şi a capacităţii creatoare a
sportivilor în scopul soluţionării variate şi eficiente a
solicitărilor competiţionale;
- educarea voinţei pentru obţinerea victoriei şi pentru
depăşirea obiectivelor de instruire şi performanţă
planificate.
Pentru perfecţionarea pregătirii fizice, în perioada
competiţională, se folosesc două procedee de lucru:
1. dezvoltarea calităţilor motrice concomitent cu
exersarea structurilor de acţiuni tehnicotactice
din planul de antrenament;
2. perfecţionarea analitică a elementelor de
conţinut ale pregătirii fizice (cu intensităţi variabile şi în
mod atractiv).
- nu încetează preocuparea pentru perfecţionarea
pregătirii fizice;
- asigurarea caracterului variat şi atractiv a
antrenamentului;
- asigurarea unui raport judicios între volumul şi
intensitatea efortului în funcţie de forma sportivă a
sportivilor şi de solicitările microciclului anterior;
- realizarea individualizării pregătirii;
- accelerarea refacerii organismului după efort;
- necesitatea menţinerii formei sportive pentru
durata ambelor intervale de perioadă
competiţională (tur-retur) şi de manifestare a ei în
jocurile grele.
În perioada competiţională întreaga activitate
între 2 concursuri oficiale se desfăşoară pe baza
planului pe microciclu.
a) prin numărul şi durata lecţiilor să se asigure volumul şi
intensitatea corespunzătoare a efortului;
b) să se asigure realizarea temeinică a obiectivelor
săptămânii curente, concomitent cu perfecţionarea celor
prevăzute în mezociclu;
c) potrivit priorităţilor instruirii din lecţiile ciclului
săptămânal să se stabilească sistemele de acţionare
corespunzătoare pentru a realiza o strânsă legătură
funcţională între lecţii; stabilirea judicioasă a succesiunii
priorităţilor instruirii de-a lungul lecţiilor microciclului.
Forma sportivă are variaţii chiar dacă se află la un nivel
ridicat de manifestare. Cu ajutorul variaţiilor se doreşte
alternarea vârfurilor de formă sportivă maximă cu
perioade scurte de revenire.
Durata perioadei competiţionale este determinată de
calendarul competiţional intern sau extern.
Obiectiv principal: refacerea capacităţii de
efort şi recuperarea medicală a sportivilor
(dacă sunt accidentări).

Conţinut:
- neîntreruperea totală a efortului;
- efortul necesar păstrării pregătirii (a unui
grad minim de antrenament) este mult
scăzut ca volum şi intensitate;
- nu este efort specific.
- menţinerea capacităţii de efort a
organismului cel puţin la nivelul de 3/4 din
randamentul obţinut în finalul perioadei
competiţionale;
- menţinerea indicilor pregătirii tehnice şi
îmbunătăţirea arsenalului tehnic;
- îmbunătăţirea unor elemente de conţinut a
pregătirii fizice;
- reconfortarea psihică a jucătorilor şi
cultivarea dorinţei de afirmare superioară
în viitoarea activitate competiţională.
Mijloacele utilizate în această perioadă
sunt: concursuri amicale, excursii,
sporturi complementare, jocuri,
şedinţe de analiză, definitivarea lotului,
elaborarea planificării şi altele.
Durata: nu trebuie să fie foarte lungă.
La nivelul înaltei performanţe = max. 2
săptămâni, la copii şi juniori = 3-6
săptămâni.
MULTUMESC
PENTRU ATENȚIE!!!

S-ar putea să vă placă și