Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație.

Voi avea un discurs scurt în 3 părți: mai întâi o scurtă introducere, apoi voi vorbi despre beneficiile
practicării sportului, iar în final câteva gânduri despre responsabilitățile noastre ca adulți.

Eu și soția mea avem 2 copii.

Principala ei preocupare pentru creșterea lor e în direcția vieții lor emoționale. Face tot posibilul ca să îi
ajute să de dezvolte cât mai sănătos din punct de vedere emoțional și să îi învețe să își gestioneze
emoțiile, să le cunoască, să le recunoască atunci când apar și să reușească să le controleze cât mai bine –
ceea ce deseori nu e deloc ușor pentru noi, adulții, și cu atât mai puțin pentru un copil mic.

În ce mă privește, am avut încă alte două direcții în care am simțit important să fim atenți la educația lor.
Nu știu de ce, dar mi-am dorit dintotdeauna pentru ei să fie buni comunicatori, să învețe să vorbească
corect, să fie capabili să își exprime clar gândurile și să aibă un vocabular bogat. Probabil am simțit așa
pentru că m-a marcat pozitiv profesorul de limba română pe care l-am avut în gimnaziu. Domnul
profesor Avram, la liceul de artă.

Ca paranteză, am citit recent că există studii longitudinale care găsesc o puternică asociere statistică
între succesul școlar al unei persoane și numărul de cuvinte pe care aceea persoană l-a auzit până la
vârsta de 3 ani. Mi s-a părut un lucru interesant. De aceea am și ales să vi-l împărtășesc, deși nu se referă
la subiectul pentru care sunt astăzi aici.

Ca să intru în subiect, al doilea lucru pe care eu mi l-am dorit dintotdeauna pentru copii mei, pe lângă o
vorbire corectă, e să aibă un corp armonios. Să nu fie supraponderali. Să știe alerga corect. Să nu stea
cocoșați. Să aibă mersul corect.

Ține acest aspect de educația pe care le-o dăm copiilor? Eu consider că da. În funcție de modul în care
vrem să îi educăm, să îi formăm, în direcția respectivă le îndreptăm timpul.

Practicarea unui sport oferă multe alte beneficii copilului în afară de un corp armonios – pe care, așa
cum am zis, eu îl consider important.

Subiectul este unul foarte complex, iar timpul scurt avut la dispoziție ne permite doar o rapidă „trecere
în revistă” a acestor beneficii.

Sportul te învață că muncind progresezi. Îți formează disciplina. Te învață să gestionezi eșecurile, precum
și succesele.

Sporturile de echipă îi ajută pe cei ce le practică să învețe să comunice mai bine, să învețe să lucreze în
echipă, sau să își dezvolte calități de leadership.

Prin sport i se pot insufla copilului valori morale cum ar fi respectul și fair-play-ul.

Împreună, toate cele menționate au un rol important în formarea caracterului.

În multe cazuri, unul dintre beneficiile practicării unui sport este că ține copilul departe de alte activități
nocive. Desigur sunt copii care nu practică un sport pentru că au alte pasiuni benefice, cum ar fi să
studieze un instrument, să facă canto, să meargă la clase de dans, sau să participe la concursuri de șah
etc. Dar sunt mulți copii care dacă nu ar face sport și-ar pierde timpul uitându-se la televizor, stând pe
rețele de socializare sau jucându-se pe calculator. Ducându-i la sport îi ferim de aceste activități
nesănătoase.

În general, sportul insuflă un stil de viață activ și un stil de viață sănătos. Sportul ajută nu doar la
menținerea în formă fizică, ci și în formă bună psihică și mintală. Cercetările științifice confirmă vechiul
dicton: „mens sana in corpore sano”, ideal fiind ca un stil activ de viață să se păstreze pe întreaga ei
durată.

Sentimentul de apartenență la o echipă sau la un club sportiv este și el benefic din punct de vedere
psihic. Și tot la beneficii includem multele momente de bucurie, plăcerea de a practica sportul iubit,
prieteniile care se leagă și amintirile cu care sportivii rămân o viață.

În ultima parte doresc să vă spun câteva lucruri despre răspunderea noastră ca adulți în ceea ce privește
sportul în raport cu educația copiilor.

Cred aceasta este partea cea mai importantă a discursului meu.

Toate aceste beneficii pe care le-am enumerat mai devreme depind de calitatea îndrumării de care copiii
și adolescenții care practică sport au parte. Aici contează mult antrenorii, precum și părinții.

Vorbeam de setul de valori pe care le poate transmite sportul copiilor și de obișnuințele pe care le
instalează, de caracterul pe care îl formează. În acest sens, antrenorii sunt modelele pe care le urmează
copiii. Dacă vreți să vă duceți copilul la sport, atenție mare la ce antrenor sau antrenoare îl duceți.

O problemă mare care există, și din păcate e destul de generalizată, atât la antrenori, cât și la părinți, e
presiunea exagerată care se pune pe copii. Părinții și antrenorii devin atât de pătimași încât pentru a
câștiga un meci sau o competiție sunt în stare să urle la copii, să îi jignească, și, în unele cazuri, chiar să îi
agreseze și fizic, nu doar verbal. Acest tip de comportament denaturează fenomenul sportiv într-atât
încât el devine mai degrabă nociv pentru copii.

O altă chestiune esențială este relația dintre școală și sport. Practicarea unui sport nu trebuie să afecteze
experiența școlară a sportivului. Și sunt multe exemple care confirmă că cele două se pot îmbina.
Desigur, din nou este esențială îndrumarea de care are parte sportivul.

Închei cu o ultimă idee: din păcate la noi în țară sportul amator este insuficient dezvoltat. Majoritatea
copiilor care practică sporturi de echipă o fac la cluburi care încearcă să facă performanță. Pentru că
alternativele sunt prea puține sau nu sunt deloc.

În trecut copiii făceau mult mai multă mișcare. Se jucau în curtea blocului. De ani buni, aceste spații de
joc au dispărut.
In aceste condiții, ideal ar fi să existe competiții de sport amator la care copiii să poată lua parte.
Competiții deschise tuturor, în care obiectivul să fie ca cei care practică sport să se simtă bine, iar
rezultatele să fie secundare. Cred că sportul amator și sportul școlar sunt insuficient dezvoltate.

În plus, un lucru trist e că la noi în multe cazuri curtea școlii nu mai este accesibilă copiilor după
terminarea orelor. Din fericire, am înțeles că este în stadiu avansat o lege care va obliga școlile să țină
deschisă curtea școlii după ore.

Vreau să amintesc țara vecină cu noi la vest, Ungaria, tară în care, din câte am înțeles, la clasele primare
se fac 5 ore de educație fizică pe săptămână – câte una în fiecare zi. Cred că aceasta este direcția în care
ar trebui să ne îndreptăm și noi.

Vă mulțumesc pentru atenție.