Evaluare Motrica I Somatofuncionalapdf PDF

Evaluare motrică și somatofuncţională în kinetoterapie și educație fizică
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU MUREȘ
EVALUARE MOTRICĂ
și
SOMATOFUNCŢIONALĂ
în
KINETOTERAPIE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ
Note – Sinteze – Prtocoale
Conf.dr. Nicolae Neagu

Șef lucrări dr. Simona Făgăraș
- 2013 -
1
CUPRINS
PARTEA I – GHID PRACTIC PENTRU MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE ŞI
DETERMINAREA COMPOZIŢIEI CORPORALE
1. TRUSA ANTROPOMETRICĂ
2. PROTOCOALE PENTRU MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE
2.1 – METRII CORPORALE – LUNGIMI
- DIAMETRE
- PERIMETRE
2.2 – FLEXOMETRII
2.3 – DINAMOMETRI
2.4 – ADIPOMETRI
2.5 – GONIOMETRII
2.6 – METRII PONDERALE
2.7 – BAROMETRII
3. DETERMINAREA COMPOZIŢIEI CORPORALE
PARTEA A II-A – TESTE DE MĂSURARE ŞI EVALUARE UTILIZATE ÎN

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ŞI KINETOTERAPIE
4. TESTE PENTRU EVALUAREA ECHILIBRULUI ŞI A MERSULUI

5. TESTE PENTRU EVALUAREA COORDONĂRII, AGILITĂŢII, VITEZEI DE
REACŢIEI
6. TESTE PENTRU EVALUAREA CALITĂŢILOR MOTRICE
7. TESTE PENTRU EVALUAREA FUNCŢIEI RESPIRATORII
8. TESTE PENTRU EVALUAREA FUNCŢIEI CARDIACE
9. TESTE PENTRU EVALUAREA CAPACITĂŢII PSIHOMOTRICE
10. TESTE PENTRU EVALUAREA CAPACITĂŢII DE EFORT
11. TESTE PENTRU EVALUAREA SENSIBILITĂŢII
2
PARTEA I
MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE ŞI
DETERMINAREA COMPOZIŢIEI
CORPORALE
3
1 - TRUSA ANTROPOMETRICĂ
Ce înseamnă somatometria?
SOMATOMETRIA este ramură a antropologiei care se ocupă cu studiul dimensiunilor
corpului omenesc și ale părților lui; antropometrie.
Examenul de bază care permite aprecierea gradului de dezvoltare fizică prin obiectivizare, este
examenul antropometric. El furnizează date obiective asupra dezvoltarii prin măsurarea directă
a unor dimensiuni corporale. Măsuratorile sunt relativ simple, cu aparatura la îndemâna şi
permit extragerea unor concluzii foarte valoroase. Se poate face exprimarea cuantificată a
datelor şi prin prelucrarea lor cu instrumentarul statistico-matematic se pot elabora standarde
de dezvoltare.
Examenul antropometric nu pune în evidenţă anumite caracteristici şi deficienţe de dezvoltare
fizică, care se pot observa şi evidenţia prin somatoscopie, dar le poate obiectiviza.
Somatoscopia şi antropometria nu se exclud ci se complectează reciproc.
Măsurătorile realizate se execută cu ajutorul unor aparate înglobate sub denumirea de TRUSĂ
ANTROPOMETRICĂ.
Aparatura de măsurat , respectiv, trusa antropometrică , care este formată din:

1. Cântar – greutate corporală
2. Taliometru – talie sau înălțime corporală (statură)
3. Avergurometru – măsurarea anvergurii brațelor
4. Bustometru – măsurarea bustului
5. Banda metrică – pentru perimetre segmentare
6. Compas antropometric (pelvimetru)
7. Adipometru (plici cutanate)
8. Miotonometrul – măsurarea totnusului muscular
9. Scărița de mobilitate – măsurarea mobilității lombare
10. Dinamometru mână
11. Dinamometru scapular
12. Dinamometru lombar
13. Goniometru antropometric – masurarea unghiurilor intersegmentare
14. Spirometru – măsurarea volumuli de aer expirat
15. Grila antropometrică – evaluarea proporții segmentare
16. Platformă cu senzori pentru măsurarea greutăților segmentare parțiale
17. Aparat pentru măsurarea centrului general de greutate
18. Panou senso-touch pentru detentă pe verticală
Pentru realizarea măsurătorilor antropometrice şi pentru o mai bună însuşire şi învăţare

a modului de realizarea acestor măsurător s-au creat unele protocoale de măsurători
antropometrice. Acestea permit studentului sau oricărui utilizator a trusei antropometrice să
4
realizeze în mod corect măsurătorile necesare. Fiecare prorocol de măsurătoare conţine o

casetă de control în care sunt precizate următoarele elemente:
1) categoria de măsurători,
2) parametrul somatic,
3) instrument de măsură,
4) unitate de măsură,
5) modalitate de măsurare
6) metode de evaluare
7) relaţii de proporţionalitate
1.Categoria de măsurători – În cadrul acesteia sunt precizate tipul de măsurătoare ce urmează

a fi făcut. Acestea pot fi: - metrii corporale
- metri ponderale
- dinamometrii
- flexometrii
- barometrii
- goniometrii
- adipometrii
2. Parametrul somatic: - reprezintă mărimea proprie, măsurabilă a unui individ care vizează
aspectul dezvoltării fizice al acestuia. Prin măsurătorile antropometrice, parametrii somatici
care se pot evidenţia sunt: talie, greutate, diferite lungimi segmentare ale corpului, diametre,
perimetre, grosimea unor plici cutanate, forţa diferitelor grupe musculare, deschideri
unghiulare între segmente.
3. Instrumentul de măsură: - această categorie se referă la ustensilele şi aparatele utilizate

pentru realizarea măsurătorilor antropometrice. Astfel, pentru fiecare categorie în parte şi
pentru fiecare parametru somatic există un instrument de măsurare specific (talei – taliometru,
greutate – cântar, perimetre – bandă centimetrică, diametre – compas antropometric, etc.)
4. Unitatea de măsură: - reprezintă standardul de măsurare a mărimilor fizice şi acestea

corespund unităţilor fundamentale sau derivate ale Sistemului Internaţional (lungimi – metrul
sau centimetrul, greutate – kilograme, grame, etc.)
5. Modalitatea de măsurare: - reprezintă descrierea modului în care se realizează

măsuratoarea diferiţilor parametrii somatici (poziţia subiectului, poziţionarea celui care
realizează măsuratoarea, a modului în care se utilizează instrumentul de măsurare).
6. Metoda de evaluare: - Aceasta poate fi directă sau indirectă. Evaluarea directă se referă la
modul de realizare a măsurătorii prorpiu-zise, iar cea indirectă reprezintă modalitatea de
determinare a unui anumit parametru somatic prin utilizarea altor metode.
5
7. Relaţii de proporţionalitate: - Datele antropometrice ne servesc ca atare sau relaţiile

existente între anumiţi parametrii permit calcularea unor indici care ne oferă posibilitatea de
aprecierea mai corectă şi mai obiectivă a diferitelor aspecte ale dezvoItării fizice.
Măsurătorile care se pot realiza cu ajutorul trusei antropometrice sunt sintetizate în următoarele
tabele:
tabel nr. 1a
tabel nr. 1b
6
Lista abrevierilor folosite:

Alura atletică AA Înălţimea plantei Hplantă
Anvergura braţelor Anvb Lean body mass LBM
Anvergura palmei Anvp Lungime trunchi LT
Apa totală din organism Apatotală Lungimea antebraţului Lantebraţ
Capacitate inspiratorie CI Lungimea braţului Lbraţ
Capacitate pulmonară totală CPT Lungimea coapsei Lcoapsă
Capacitate reziduală funcţională CRF Lungimea gambei Lgambă
Capacitate vitală CV Lungimea mâinii Lmână
Capacitate vitală forţată CVF Lungimea membrului inferior LMinf
Densitatea corpului DC Lungimea membrului superior LMsup
Diametrul biacromial DBIAC Masa activă Mactivă
Diametrul bitrohanterian DBITROH Masa corpului MC
Diametrul cranian antero-posterior DCAP Masa grasă MG
Diametrul cranian transversal DCT Masa non grasă MNG
Diametrul toracic antero-posterior DTORAP Perimetrul abdominal PABD
Diametrul toracic transversal DTORT Perimetrul antebraţ Pbraţ
Dual Energy X-ray Absorbimetry DXA Perimetrul bazin PBAZIN
Fat mass FT Perimetrul braţ Pantebraţ
Flexori dreapta Flexoridr Perimetrul coapsei Pcoapsei
Flexori stânga Flexoristg Perimetrul cranian PC
Forţa F Perimetrul gambei Pgambei
Greutate G Perimetrul gâtului PG
Greutatea apei Gapa Perimetrul genunchi Pgenunchi
Greutatea apei Gapă Perimetrul gleznei Pgleznă
Greutatea glicogenului Gglicogen Perimetrul încheieturii mâinii Pmâinii
Greutatea mineralelor Gminerale Perimetrul toracic PTOR
Greutatea optimă Goptim Rezonanţă magnetică nucleară RMN
In Vivo Neutron Activator Analysis IVNAA Suprafaţă corporală SC
Indice AMAN IA Talia T
Indice de forţă lombară IFlombară Talia băieţi TB
Indice de forţă scapulară IFscapulară Talia fete TF
Indice de forţă segmentară IFsegmentară Talia mamei TM
Indice de masă corporală IMC Talia tatălui TT
Indice global de forţă IFglobal Temperatura apei Tapa
Indice GUIFRIDA RUGIERRI IGR Vârsta V
Indice SCHELETIC IS Volum curent VT
Indicele muscular PENDE IP Volum de aer expulzat in prima
VEMS
Indicele adipoziţii corporale IAC secundă
Indicele ADRIAN IONESCU IAI Volum expirator de rezervă VER
Indicele BURGSH – GOLDSTEIN IBG Volum inspirator de rezervă VIR
Indicele de armonie ERISSMAN IE Volum rezidual VR
Indicele dezvoltării osoase IDO Indicele Ruffier IRuffier
Indicele hidrodinamic IH Indicele Dickson IDickson
Indicele MILCU-MĂICĂNESCU- I
IMMG
GEOGESCU
Indicele TIFFNEAU IT
Indicele WHR WHR
7
METRII CORPORALE
- LUNGIMI -
a) b)
Figura 1 – corpul uman vedere frontală ,

a) puncte de referinţă antropometrice, b) tipuri de lungimi
8
PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE
Categorie măsurători METRII CORPORALE

Parametru somatic Lungimi corporale TALIE
Pediometru 0 – 2 ani
Instrument de măsură
Taliometru, peste 2 ani
Unitate de măsură metrul (m) sau centimetrul (cm).
Modalitate de măsurare Vezi descrierea
Directă indirectă
Metode de evaluare Metoda Metoda
radiologică genetică
Relaţii de
- cu toţi ceilalţi parametri somatici
proporţionalitate
Definiţie: Talia (engleză = height) reprezintă dimensiunea verticală a unei fiinţe (de la bază
până la vârf); distanţa măsurată între vertex şi linia de sprijin al tălpilor pe sol şi se notează cu
T. În România, clasificarea este estimată astfel:
Tabel nr. 3
Statura-talia Bărbaţi Femei

ÎNALTĂ peste 180 cm peste 170 cm
MEDIE peste 170 cm peste 160 cm
MICĂ sub 160 cm sub 150 cm
În sport, cerinţele sunt extrem de diferite, de la staturi mici la gimnastica sportivă la staturi
foarte înalte la baschet, volei. Există grafice privind evoluţia înălţimii şi greutăţii pe ani de
vârstă şi pe sexe.
Instrument de măsură:
- pediometrul (0-2 ani), este un dispozitiv de lemn format dintr-o scândură gradată în
centrimetri, care are o extremitate fixă de la care începe numărătoarea centimetrilor şi o
extremitate mobila (cursor). Sugarul se aşează în decubit dorsal, având sub el un scutec curat.
Asistenta ţine capul copilului cu vertexul tangent la extremitatea fixă a pediometrului.
Examinatorul imobilizează cu o mână genunchii copilului în hiper extensie şi cu cealaltă aduce
cursorul tangent la plante, care trebuie să facă un unghi de 90 grade cu planul pediometrului;
se ridică picioarele copilului, menţinându-se cursorul imobil şi se citeşte talia.
figura 2 – pediometru SECA210
9
- taliometrul (peste 2 ani) - se măsoară în poziţia stând, cu călcâiele, fesele şi omoplaţii

lipiţi de taliometru, bărbia în piept, astfel încât marginea superioară a conductului auditiv
extern şi unghiul extern al ochiului să se găsească pe orizontală. Asistentul fixează tija mobilă
a taliometrului pe punctul vertex al capului şi citeşte valoarea.
a) Taliometru fix de perete b) cântar cu taliometru incorporat

Figura 3 – tipuri de taliometre
Metodele de evaluare:
a) Directă – vezi descrierea de la instrumente.
b) Indirectă:
1. Metoda radiologică - permite corelaţia dintre maturitatea sexuală şi
maturitatea osoasă
2. Metoda genetică:
TB =( TT + TM + 13 )/2 TF =( TT + TM -13 )/2
b) Formula lui Mavlicek:

TB =( TT + TM) x 1,08 /2 TF =( TT x 0,923) +TM /2
Estimarea înălţimii se poate face folosind o formula în situatii în care nu se poate măsura
înălţimea (exemplu bolnav la pat, cifoza avansată etc):
TB = 64,19 – 0,04 x V + 2,03 x distanţa călcâi – genunchi (cm)
TF = 84,88 – 0,24 x V + 1,83 x distanţa călcâi – genunchi (cm)
unde: T = talia exprimată în cm, V = vârsta exprimată în ani
Relaţii de proporţionalitate:
Talia este parametrul antropometric la care se raportează celelalte măsurători antropometrice,
permiţând calculul anumitor procentaje, a unor indici etc.
10

BRAŢ
Parametru somatic Lungimi corporale ANVERGURĂ
PALMĂ
Instrument de măsură Anvergurometru
Unitate de măsură metrul (m) sau centimetrul (cm).
Modalitate de
Vezi descrierea
măsurare
Metode de evaluare Directă
Relaţii de  În raport cu talia (T- ANVbr)
proporţionalitate  Se poate exprima în funcţie de LMs şi Dbiac
Definiţie: Anvergura braţelor reprezintă distanţa între vârful mediusului drept şi stâng
(degetul mijlociu al mâinii) , cu braţele întinse lateral, la nivelul claviculelor şi se notează cu
ANVbr , iar anvergura palmei reprezintă lăţimea palmei măsurată între police şi degetul mic şi
se notează cu ANVp.
Instrument de măsură: anvergurometru, riglă sau panglică centimetrică
Unitatea de măsură centimetrul (cm), milimetru (mm)
Ea este utilizată în sportul de performanţă în directă legătură cu finalizarea efortului sportiv.
Tehnica de măsurare: din poziţia stând cu picioarele apropiate, braţele întinse lateral, faţa la
perete, se măsoară distanţa dintre vârful mediusului drept şi stâng şi se înregistrează valoarea
obţinută.
Figura 4 – anvergura braţelor şi a palmei
Pentru măsurarea anvergurii palmei subiectul îşi poziţioneză mâna cu palma în jos pe o
suprafaţă plană, degetele sunt rasfirate şi întinse. Se măsoară distanţa dintre police şi degetul
mic şi se înregistrează valoarea obţinută.
11
a) În raport cu talia :
T – ANVb
Mărimea ei trebuie să fie cel puţin egală cu statura, caracterizarea făcându-se: braţe scurte,
medii şi lungi (valori de excepţie până la +14 cm faţă de statură).
b) Anvergura braţelor se poate exprima în funcţie de lungimea membrelor superioare şi
diametrul biacromial:
ANVb = (2xLMsup) + DBIAC
12

Parametru somatic Lungimi segmentare MEMBRUL SUPERIOR
Instrument de măsură Panglica centrimetică
Unitate de măsură centimetrul (cm).
 În raport cu fiecare segment component în parte
Relaţii de
 În raport cu talia
proporţionalitate
 În raport cu bustul
Definiţie: reprezintă distanţa dintre punctul acromial şi punctul dactil, este membru pereche şi
se notează cu LMsup Este constituit din 3 segmente:
 braţ ( distanţa dintre punctul acromion şi radial proximal)
 antebraţ (distanţa dintre punctul radial proximal şi radial distal)
 mână (distanţa dintre punctul radial distal şi dactil)
Raportarea acestora la lungimea totală a membrului superior se poate vedea în figura de mai
jos:
Punct acromial
braţ, 41 - 42%
Punct radial proximal
antebraţ, 33%
Punct radial distal
mână, 24 - 25%
Punct dactil
Figura 5 – membrul superior – repere antropometrice, segmente,
Instrument de măsură: Panglica centrimetrică

Unitatea de măsură centimetrul (cm).
Tehnica de măsurare: Subiectul stă în stând sau aşezat, membrul superior uşor depărtat de
corp, palma orientată spre interior. Asistentul fixează un capăt al panglicii centimetrice pe
punctul acromial şi o trece pe toată lungimea segmentului pâna la punctul dactil. Se citeşte
valoarea obţinută. În cazul în care se doreşte măsurarea fiecărui segment al membrului
superior, asistentul fixează banda pe reperele antropometrice ale acestora.
13
 Relaţia dintre membrul superior şi segmentele componenteî

LMSup = (Lbraţ + Lantebraţ + Lmână)
 Relaţia dintre membrul superior şi talie Permite aflarea procentajului din talie ,
adică cât la sută din talie reprezintă membru superior (44,5 % din talie).
LMsup x 100/T
 Relaţia dintre membrul superior şi bust (B) Permite aflarea procentajului din bust,
adică cât la sută din bust reprezintă membru superior (94,9 % din bust la bărbaţi, 94,4%
din bust la femei)
LMsup x 100/B
14

Parametru somatic Lungimi segmentare BUST
Directă Indirectă
Metode de evaluare În raport de lungimea membrelor
Măsurare
inferioare şi talie
Indicele Guifrida Ruggieri
Relaţii de  În raport cu talia Indicele Aman
proporţionalitate Indicele Adrian Ionescu
 În raport cu membrele superioare
Definiţie: reprezintă distanţa dintre vertex şi punctul pubian şi se notează cu B

Instrument de măsură: taliometru (vezi figura 6)
Tehnica de măsurare: Subiectul stă aşezat cu spatele lipit de taliometru, privirea înainte.
Asistentul, trage tija taliometrului până la punctul vertex al subiectului şi citeşte valoarea.
Figura 6 – aparat pentru măsurarea bustului şi tehnica de măsurare a acestuia
Metode de evaluare:
a) Directă – vezi descrierea
b) Indirectă - În raport de lungimea membrelor inferioare(LMinf) şi talie
B = T – LMinf
15
 Relaţia dintre bust şi talie Se exprimă prin calcularea următorilor indici:
o Indicele Guifirda Ruggieri (IGR) - bustul reprezintă 52% din statura la barbat şi
53% la femeie, cu variaţii între 54.6% şi 55% la ambele sexe.
IGR= B x 100/T
o Indicele Aman (IA) - Valorile sale normale sunt de: 0,52 cm (B) ; 0,54 cm (F).
În perioada de creştere valorile indicelui Amar variază, ca şi a celorlalţi indici,
datorită creşterii diferite în perioade diferite a segmentelor corporale. Ele sunt
mai mici în epoca prepubertară şi pubertară (când cresc mai mult membrele) şi
mai mari ulterior, când creşte mai mult trunchiul. Indicele ne furnizează în mod
indirect date despre raportul dintre lungimea membrelor inferioare şi înălţimea
corpului, precum şi despre raportul dintre lungimea bustului şi membrelor
inferioare.
IA = B/T
o Indicele Adrian Ionescu (IAI)

IAI = B-(T/2)
- Valori normale: 3 – 4 la bărbaţi, 5 - 6 la femei. La copii valorile variază astfel:

- la 3 ani: 9,55 cm (B) ; 8,17cm (F)
- spre pubertate: 3,1 cm (B); 3,9 cm (F)
- la 19 ani: 4,1 cm (B); 6,1cm (F)
 Relaţia dintre membrul superior şi bust Permite aflarea procentajului din bust, adică
cât la sută din bust reprezintă membru superior (94,9 % din bust la bărbaţi, 94,4% din
bust la femei)
LMsup x 100/B
16

Parametru somatic Lungimi segmentare MEMBRUL INFERIOR
Directă Indirectă
Metode de evaluare În raport de lungimea
Măsurare
bustului şi talie
Relaţii de
 În raport cu talia
proporţionalitate
 În raport cu bustul
Definiţie: reprezintă distanţa dintre punctul trohanterian şi punctul calcanian (linia de sprijin a
tălpiilor) , este membru pereche şi se notează cu LMinf
Este constituit din 3 segmente:
 coapsă( distanţa dintre punctul trohanterian şi punct femural distal )
 gambă (distanţa dintre punctul tibial proximal şi tibial distal)
 laba piciorului (distanţa dintre punctul tibial distal şi linia de sprijin a tălpilor)
Raportarea acestora la lungimea totală a membrului inferior se poate vedea în figura de mai
jos:
Punct trohanterian
Coapsă,
50% Punct femural distal
Punct tibial proximal

Gambă,
42% Punct tibial distal
Înălţimea plantei,
8% Punct calcanian
Figura 7 – membrul inferior – repere antropometrice, segmente,
Instrument de măsură: Panglica centrimetică

17
Tehnica de măsurare: Subiectul este în poziţia stând, picioarele uşor depărtate. Asistentul
fixează un capăt al panglicii centimetrice pe punctul trohanterian şi o trece pe toată lungimea
segmentului pâna la punctul calcanian. Se citeşte valoarea obţinută. În cazul în care se doreşte
măsurarea fiecărui segment al membrului inferior, asistentul fixează banda pe reperele
antropometrice ale acestora.
Metode de evaluare:
a) Directă – vezi descrierea
b) Indirectă - În raport de lungimea bustului (B) şi talie
LMInf = T - B
LMInf = (Lcoapsei + Lgenunchi + Hplantei)
Lcoapsei x 100/ LMInf Lgenunchi x 100/ LMInf Hplantei x 100/ LMInf
 Relaţia dintre membrul inferior şi talie Permite aflarea procentajului din talie ,
adică cât la sută din talie reprezintă membru inferior (50,7 – 54,3 % din talie la
bărbaţi, 50,2 – 54,1% din talie la femei)
LMInf x 100/T
 Indicele scheletic (IS), reprezintă relaţia dintre lungimea trunchiului(Ltrunchi) şi

lungimea membrelor inferioare (LMInf). Pe baza acestui raport se pot diferenţia
tipurile constituţionale:
- trunchi mai lung decât membre inferioare
- trunchi şi membre inferioare cu lungime egală
- trunchi mai scurt decât membre inferioare şi este dat de relaţia
IS = LTRUNCHI/ LMInf
18
METRII CORPORALE
- DIAMETRE –
a) b)
a) vedere frontală b) vedere dorsală
Figura 8 – corpul uman - DIAMETRE ,
19

ANTERO-POSTERIOR
Parametru somatic Diametre CRANIAN
TRANSVERSAL
Instrument de măsură Compas antropometric
Unitate de măsură centimetrul (cm) şi milimetrul (mm)
Relaţii de proporţionalitate -
Definiţie:- Diametrul cranian transversal reprezintă distanţa dintre cele două oase parietale
ale capului. Se măsoară cu compasul antropometric ţinându-se ramurile acestuia în plan
orizontal pe părţile laterale ale craniului deasupra pavilionului auricular si se notează cu DCT
- Diametrul cranian antero-posterior reprezintă lungimea craniului între glabelă şi
protuberanţa occipitală şi se notează cu DCAP
Instrument de măsură: Compas antropometric
Unitatea de măsură centimetrul (cm) şi milimetrul (mm)
Tehnica de măsurare: Diametrul lateral se măsoara cu compasul antropometric ţinându-se
ramurile acestuia în plan orizontal pe părţile laterale ale craniului deasupra pavilionului
auricular. Compasul se plimba în sus şi în jos, înainte şi înapoi, citind pe rigla gradată valorile
maxime în cm şi mm.
Diametrul antero-posterior cranian se fixeaza un braţ al compasului pe glabela, iar celălalt în
plan medio-sagital pe protuberanţa occipitala, căutându-se valoarea cea mai mare.
Figura 9 – compas antropometric
Metode de evaluare: directă – vezi descrierea
20

Parametru somatic Diametre BIACROMIAL
Metode de evaluare Directă Indirectă
- Cu talia
Relaţii de proporţionalitate - Alura atletică
- Indicele hidrodinamic
Definiţie: Reprezintă distanţa dintre punctele distale pe marginea externă a acromionului şi se

notează cu DBIAH
Tehnica de măsurare: Subiectul stă în poziţie ortostatică, cu braţele lipite de coapse şi
musculatura relaxată. Cele două capete ale compasului se fixează la nivelul acromionului stâng
şi drept, rezultatul exprimându-se în cm şi mm. Un diametru biacromial mare este peste 39 cm
la femei şi peste 43 cm la bărbaţi.
Metode de evaluare: a) Directă – vezi descrierea
b) Indirectă - În raport cu anvergura şi lungimea membrelor
superioare, şi este dat de relaţia:
DBIAC = Anv – (2 x LMsup)
 Raportul dintre diametrul biacromial şi talie Reprezintă între 18-23% din talie la
băieţi şi 18 – 20 % din talie la fete şi este dat de relaţia:
DBIAC x 100/T
 Relaţia dintre diametrul biacromial şi diametrul bitrohanterian. Din compararea

cifrică a celor două diametre, rezultă alura atletică (torace larg, bazin îngust); valorile
maxime sunt de 10-12cm. Cele mai impresionante valori s-au întâlnit la culturişti şi
aruncători. Alura atletică se exprimă prin relaţia:
AA = DBIAC – DBITROH
 Indicele hidrodinamic (IH) reprezintă relaţia dintre diametrul biacomial şi cel
bitrohanterian , raportate la talie, şi se consideră bun când acesta depăşeşte valoarea de
25. Se exprimă prin relaţia:
IH = ( y x 100 ) /T y = (DBIAC+ DBITROH) / 2
21

ANTERO-POSTERIOR
Parametru somatic Diametre TORACIC
TRANSVERS
Relaţia dintre diametrul toracic transversal şi diametrul toracic
Relaţii de proporţionalitate
antero-posterior
Definiţie: Reprezintă distanţa dintre punctele distale pe marginea externă a acromionului şi se

notează cu Dtorap , Dtort.
Tehnica de măsurare:
 Diametrul toracic transvers se măsoară se măsoară sprijinind polii compasului in plan
orizontal, pe linia medioaxilara la nivelul coastei a IV şi are valori cuprinse între 25 - 28
cm (ampliaţie de 2-3 cm),
 Diametrul toracic antero-posterior se măsoară sprijinind un pol al compasului la baza
apendicelui xifoid, iar celălalt pe apofiza spinoasă a vertebrei a IV-a dorsală, în
inspiraţie şi expiraţie forţată), are valori între 18 – 20 cm (ampliaţie 3-4-cm)
Metode de evaluare: Directă – vezi descrierea
 Relaţia dintre diametrul toracic transversal şi diametrul toracic antero-posterior
DTORT – DTORAP= 8cm
Diametrul transvers trebuie să fie cu 8 cm mai mare decât diametrul toracic antero-posterior, în
caz contrar este vorba de torace aplatizat sau cilindric.
22

Parametru somatic Diametre BITROHANTERIAN
- Cu talia
Relaţii de proporţionalitate - Alura atletică
- Indicele hidrodinamic
Definiţie: Reprezintă distanţa dintre punctele distale pe marginea externă a trohanterului şi se

notează cu DTROH.
Tehnica de măsurare: Subiectul stă în poziţie ortostatică, musculatura relaxată. Cele două
capete ale compasului se fixează la nivelul trohanterului stâng şi drept, rezultatul exprimându-
se în cm şi mm. Este în general inferior diametrului biacromial cu 4-5cm, putând varia în
limite destul de largi
Metode de evaluare: a) Directă – vezi descrierea
 Raportul dintre diametrul bitrohanterian şi talie Reprezintă între 18-19% din talie la
băieţi şi 19 – 20 % din talie la fete şi este dat de relaţia:
DTROH x 100/T
 Relaţia dintre diametrul biacromial şi diametrul bitrohanterian - Vezi descrierea de

la diametrul biacromial
23
METRII CORPORALE
- PERIMETRE-
Figura 10 – corpul uman - vedere frontală, - Repere antropometrice
Figura 11 – instrument de măsură perimetre - Panglică centimetrică –
24

Parametru somatic Perimetre CRANIAN
Instrument de măsură Panglica centimetrică
Definiţie: Perimetrul cranian reprezintă circumferinţa craniului şi se notează cu PC

Instrument de măsură: Panglică centimetrică
Tehnica de măsurare: Subiectul este asezat, spatele drept, privirea înainte; se determină prin
măsurare la nivelul cel mai proeminent al craniului, respectiv glabela şi protuberanţa
occipitală. Se citeşte valoarea obţinută.
Figura 12- măsurarea perimetrului cranian
Metode de evaluare:directă – vezi descrierea

La naştere, perimetrul cranian este de 34 cm. Perimetrul cranian creşte în primul trimestru de
viata cu 2 cm/luna, în trimestrul al doilea cu l cm/luna, iar în semestrul al doilea cu 0,5
cm/luna. La vârsta de l an, perimetrul cranian are 45 cm, la 5 ani 50 cm, iar la 15 ani, 55 cm.
25

Parametru somatic Perimetre GÂTULUI
Definiţie: Perimetrul gâtului reprezintă circumferinţa gâtului şi se notează cu PG

Tehnica de măsurare: Subiectul este asezat, spatele drept, privirea înainte; Panglica se asează
perpendicular pe axul longitudinal al gâtului la nivelul imediat superior cartilajului tiroidian
(„Mărul lui Adam”) . Se citeşte valoarea obţinută.
Metode de evaluare:directă – vezi descrierea
Figura 13- măsurarea perimetrului gâtului
26

NORMAL
Parametru somatic Perimetre TORACE INSPIR
EXPIR
- Indicele de armonie Erissman
- Indicele Burgsh – Goldstein
Definiţie: Reprezintă circumferinţa toracelui şi se notează cu PTOR

Tehnica de măsurare:. Panglica centimetrică se plasează în spate sub unghiul inferior al
omoplaţilor şi în faţă sub areola mamară la bărbaţi, şi la nivelul articulaţiei coastei a IV-a cu
sternul, la femei; se înregistrează valorile în repaus, inspiraţie şi expiraţie forţată.
Figura 14-măsurarea perimetrului toracic

Pentru determinarea elasticităţii pulmonare se măsoară perimetrul toracic în dinamic (inspir
profund, repaos, expir profund cu diferenţe de 9-11 cm între valorile extreme).
 Relaţia dintre perimetrul toracic şi talie se exprimă prin intermediul a doi indici:
o Indicele de armonie Erissman (IE) se exprimă prin relaţia:
IE= PTOR – (T/2)
27
La copii indicele are valori negative, la 16 -18 ani se apropie de 0 iar la adult valoriile normale
sunt 5,8 la bărbaţi şi 3,8 la femei. Valoriile negative ale acestui indice la adulţi caracterizează
un torace insuficient dezvoltat în timp ce valori pozitive peste limite normale poate fi
consecinţa unui exces de ţesut adipos la nivelul toracelui.
o Indicele Burgsh – Goldstein (IBG) se exprimă prin relaţia şi reprezintă

raportarea perimetrului toracic la talie:
IBG= PTOR x 100/ T
28

Parametru somatic Perimetre ABDOMEN
- cu talia
- cu perimetrul bazinului
Definiţie: Reprezintă circumferinţa abdomenului şi se notează cu PABD

Tehnica de măsurare: Panglica centimetrică se fixeaza la nivelul ombilicului, iar posterior pe
punctul corespunzator care se continua lateral cu o linie ce trece pe marginea crestelor iliace.
Cand se face măsurătoarea asistentul trebuie să se asigure că panglica nu este prea strânsă sau
prea lejeră, că este întinsă pe piele şi orizontală. De obicei valoarea perimetrului abdominal
trebuie sa fie mai mică cu 10-15 cm decat cea a perimetrului toracic.
Figura 14-măsurarea perimetrului abdominal

Măsurarea perimetrului abdominal este una dintre modalităţile de apreciere ale cantităţii de
grăsime abdominală (grăsime viscerală), care este legată de apariţia bolilor coronariene şi a
diabetului zaharat.
Tabel nr. 4
BĂRBAŢI FEMEI
GRAD DE RISC cm cm
FOARTE MARE > 120 > 110
MARE 100 - 120 90 - 109
SCĂZUT 80 - 99 70 - 89
FOARTE SCĂZUT < 80 < 70
29
 Relaţia dintre perimetrul abdominal şi talie se exprimă prin relaţia:
PABD x 100/ T
 Relaţia dintre perimetrul abdominal şi perimetrul bazinului este cunoscut în

literatura de specialitate ca WHR (Waist-Hip Ratio) şi este unul dintre indicii cei mai
importanţi în evaluarea stării de sănătate a subiectului. Se exprimă prin relaţia:
WHR = PABD/PBAZIN
Acest raport diferenţiază distribuţia ţesutului adipos în funcţie de sexul subiectului. Valori
normale: WHR<0,88 la femei, WHR<1,00 la bărbaţi. Peste aceste valori rezultă obezitate
centripetă.
Tabel nr. 5
ACEPTABIL NEACCEPTABIL
REZULTAT
excelent bun mediu ridicat extrem
BĂRBAŢI < 0.85 0.85 - 0.90 0.90 - 0.95 0.95 - 1.00 > 1.00
FEMEI < 0.75 0.75 - 0.80 0.80 - 0.85 0.85 - 0.90 > 0.90
30

Parametru somatic Perimetre BAZIN
Relaţii de proporţionalitate - cu perimetrul abdominal
Definiţie: Reprezintă circumferinţa bazinului şi se notează cu PBAZIN

Tehnica de măsurare: Subiectul este în poziţia stând, sumar îmbrăcat. Panglica centimetrică
se fixeaza la nivelul pubisului iar posterior pe proeminenţa maximă a muşchilor fesieri.. Cand
se face măsurătoarea asistentul trebuie să se asigure că panglica nu este prea strânsă sau prea
lejeră, că este întinsă pe piele şi orizontală.
Figura 15 - măsurarea perimetrului bazinului

Relaţii de proporţionalitate: vezi explicaţia de la perimetrul abdominal
31

BRAŢ
Parametru somatic Perimetre MEMBRU SUPERIOR ANTEBRAŢ
MÂNĂ
- în raport cu talia
Relaţii de
- Indicele muscular PENDE
proporţionalitate
- Indicele dezvoltării osoase
Definiţie: Reprezintă circumferinţa diferitelor segmente ale membrului superior şi se notează

cu Pbraţ, Pantebraţ, Pîncheieturiimâinii
Tehnica de măsurare: Subiectul este în poziţia stând, cu membrul superior pe lângă corp,
relaxat. Panglica centimetrică se fixează la jumătatea distanţei dintre acromion şi olecraniu şi
se înregistrează valoarea obţinută (figura 15, a)). În cazul măsurătorii braţului contractat,
subiectul ţine braţul în poziţie orizontală, în plan sagital frontal, cu cotul flectat la 450.
Subiectul contractă la maxim muşchiul biceps brahial iar în porţiunea maximă a acestuia se
măsoară circumferinţa braţului. (figura 15, b)). Pentru măsurătoarea perimetrului antebraţului,
subiectul ţine braţul depărtat de corp cu palma orientată în sus. Măsurătoarea se face în
porţiunea cea mai mare a antebraţului, care se găseşte în apropierea încheieturii cotului. (figura
15, c)). Măsurătoarea circumferinţei încheieturii mâinii se realizează la capătul distal al
radiusului în porţiunea cea mai mică (figura 15, d)). Când se face măsurătoarea asistentul
trebuie să se asigure că panglica nu este prea strânsă sau prea lejeră, că este întinsă pe piele şi
orizontală.
a) b) c) d)
Figura 16 - măsurarea perimetrului membrului superior
a)braţul relaxat, b)braţ flectat,c) antebraţ, d) încheietura mâinii
32

 Raportarea perimetrelor membrului superior la talie
Pbraţ x 100/T Pantebraţ x 100/T
 Indicele muscular PENDE - Reprezintă relaţia dintre perimetrul braţului, perimetrul

antebraţului, perimetrul coapsei şi perimetrul gambei raportate la talie
IMP = [(Pbraţ + Pantebraţ + Pcoapsei + Pgambei ) / 4] x 100/T
 Indicele dezvoltării osoase
IDO = (Pîncheieturiimâinii + Pgenunchi + Pgleznă) x 100 /T
Valorile obţinute indică dimensiuniile osaturii:

- sub 43,5 – osatură mică
- 43,6 – 46 osatură normală
- > 46 – osatură puternică
33

COAPSĂ
Parametru somatic Perimetre MEMBRU INFERIOR GAMBĂ
GLEZNĂ
- în raport cu talia
Relaţii de - Indicele Milcu-Măicănescu-Geogescu
proporţionalitate - Indicele muscular PENDE
- Indicele dezvoltării osoase
Definiţie: Reprezintă circumferinţa diferitelor segmente ale membrului inferior şi se notează

cu Pcoapsă, Pgambă, Pgleznă
Tehnica de măsurare: Subiectul stă în picioare, picioarele uşor depărtate, cu greutatea
distribuită uniform pe ambele picioare. Perimetrul coapsei se măsoară superior la 1 cm sub
pliul fesier (figura 15, a)), iar medial panglica este poziţionată la jumătatea distanţei dintre
trohanter şi epicondilul femural (figura 15, b)). Pentru perimetrul coapsei, panglica
centimetrică este poziţionată în porţiunea cea mai mare a acesteia puţin mai jos de articulaţia
genunchiului (figura 15, c)). Perimetrul gleznei se măsoară în partea cea mai mică a piciorului
, puţin deasupra gleznei (figura 15, d)).
a) b) c) d)
Figura 17 - măsurarea perimetrelor membrului inferior
a)coapsă superior, b)coapsă mijloc,c) gambă, d) gleznă
34
 Raportarea perimetrelor membrului inferior la talie
Pcoapsă x 100/T Pgambă x 100/T
 Relaţia dintre perimetrul coapsei şi greutate reprezintă Indicele Milcu-Măicănescu-

Geogescu şi este dat de relaţia:
IMMG = Pcoapsă x 100/G
 Indicele muscular PENDE - Reprezintă relaţia dintre perimetrul braţului, perimetrul

antebraţului, perimetrul coapsei şi perimetrul gambei raportate la talie
IMP = [(Pbraţ + Pantebraţ + Pcoapsei + Pgambei ) / 4] x 100/T
 Indicele dezvoltării osoase

IDO = (Pîncheieturiimâinii + Pgenunchi + Pgleznă) x 100 /T
Valorile obţinute indică dimensiuniile osaturii:

- sub 43,5 – osatură mică
- 43,6 – 46 osatură normală
- > 46 – osatură puternică
35
Categorie măsurători FLEXOMETRII

Parametru somatic Mobilitate LOMBARĂ
Instrument de măsură fleximetru
Directă indirectă
- indicele OTT
Metode de evaluare - proba degete – sol
Măsurătoare fleximetru
- Indicele SCHÖBER
- Indicele SCHÖBER inversat
Definiţie: Mobilitatea lombară reprezintă capacitatea individului de a efectua mişcări în plan

frontal antero - posterior cu un anumit grad de amplitudine la nivelul coloanei lombare.
Instrument de măsură: fleximetru
Tehnica de măsurare: Subiectul stă în ortostatism pe o banca de gimnastică, cu genunchii în
extensie şi apropiaţi. Se execută flexia trunchiului pe bazin cu braţele întinse spre vârful
degetelor. Fleximetrul este poziţionat astfel încât valoarea 0 a acestuia să corespundă cu vârful
degetelor subiectului în poziţia aplecat înainte. La semnal, subiectul împinge capătul
fleximetrului cu degetele, executând o aplecare înainte. Se înregistrează valoarea obţinută.
Figura 18 - fleximetru
Metode de evaluare:
1. directă – vezi descrierea
2. Indirectă:
36
INDICELE OTT permite aprecierea flexiei coloanei dorsale. pacientul în ortostatism ,

se măsoară de la apofiza spinoasă T1 în jos o distanţă de 30 cm. Se execută flexia maximă a
trunchiului. Valorile normale se încadrează între 33 - 33,5 cm.
PROBA DEGETE – SOL se apreciază prin măsurarea distanţei între sol şi vârful
mediusului, după executarea flexiei coloanei. Se apreciază global atât flexia coloanei
dorsolombare cât şi flexia şoldului.
INDICELE SCHÖBER – se marchează apofiza S1, se măsoară proximal 10cm şi se
marchează. Se face proba degete – sol şi se măsoară creşterea în centimetri dintre cele două
marcaje, alungire care este de aproximativ 5 cm; Se notează proba Schöber = 10/15cm. (=
+5cm).
INDICELE SCHÖBER INVERSAT – apreciază selectiv extensia coloanei lombare;
marcajele se efectuează ca la proba Schöber pentru flexie, dar se apreciază scăderea în cm în
timpul extensiei care e considerată normală de aproximativ 2cm; Se notează proba Schöber
inversat = 10/8 cm (= -2cm).
Figura 19 – indicele Schöber şi Schöber inversat
37
Categorie măsurători DINAMOMETRII

MÂNĂ
Parametru somatic FORŢĂ SCAPULARĂ
LOMBARĂ
Instrument de măsură dinamonetru
Unitate de măsură Kg/forţă
Metode de evaluare Directă indirectă
- indicele de forţă segmentară
- indicele de forţă globală
Definiţie: metoda specială de determinare a forței de contracţie a diferitelor grupuri de mușchi.

Cu aplicabilitate în kinetoterapie,fiziologie, medicină, antrenament sportiv.
Dinamometria se bazează pe folosirea dinamometrelor din cele mai variate construcţii, toate
având la baza proprietăţile elastice ale diferitelor materiale.
Instrument de măsură: dinamometru înregistrează forţa flexorilor degetelor la mâna dreapta şi
stânga, forţa scapulară şi forţa lombară
- Dinamometrul palmar este constituit dintr-un arc oval, prevazut în centrul sau cu un
dispozitiv simplu bazat pe pârghii si cu un ac ce arata, pe un cadran, valoarea fortei flexorilor
palmari.
- Dinamometrul cu arc, cu variante diverse, este utilizat pentru măsurarea forţei maxime, a
preciziei reproducerii unei mişcări şi rezistenţei diferitelor grupe musculare.
- Platformele sau mecanismele dinamografice permit studiul dinamicii fortei în timp, la sărituri
sau în startul probelor de viteză.
- Tensiometrul este un dispozitiv de înregistrare a forţei diferitelor grupe musculare bazat pe
presiunea exercitată de un cablu inextensibil asupra unui sistem de măsurare.
Unitatea de măsură kilogram forţă (kg/F)
Tehnica de măsurare:
a) b)
Figura 20 – Dinamometre
a) dinamometru pt. măsurarea forţei lombareb) dinamometru de mână digital
38
Metode de evaluare:
1. directă – vezi descrierea
2. indirectă
Tonusul muscular este definit ca „rezistenţa muşchiului oferită la întinderea pasivă.” Există:
a) tonus de repaus
b) tonus postural şi de atitudine - asigură atât stabilitatea posturilor statice cât şi a
posturilor dinamice
Evaluarea tonusului pune în evidenţă:
a) hipotonia – scăderea până la dispariţie a tonusului; apare în leziuni medulare cu
interesarea motoneuronilor, în neuropatii periferice, în boli musculare
b) normotonia –
c) hipertonia musculară – se manifestă clinic prin spasticitate şi rigiditate. Severitatea
acesteia se apreciază pe baza scalei Ashwort, în 5 trepte:
0 - tonus normal,
1 – uşoară hipertonie, se simte o uşoară opunere la întinderea muşchiului,
2 – hipertonie medie, membrul poate fi mişcat încă uşor,
3 – hipertonie moderată, mişcarea pasivă se face cu dificultate,
4 – hipertonie severă, membrul este rigid, nu-l putem mobiliza pasiv.
Gradarea frecvenţei spasmului se realizează după următoarea scală:
0 – fără spasm
1 – spasme uşoare induse prin stimulare
2 – spasme produse mai puţin de 1/oră
3 – spasme produse mai mult de 1/oră
4 spasem produse mai mult de 10 /oră
Tabel 6 - Evaluarea tonusului – scala Ashworth - spasticitate

Gradul spasticităţii Frecvenţa spasmului
internare externare internare externare
Dr Stg. Dr Stg. Dr Stg. Dr Stg.
Membrul superior
Membrul inferior
Scor total
Notă: tabelul se completează cu scorul Ashworth şi scala de gradare a frecvenţei spasmului
Testarea manuală a tonusului cere o bună experienţă din partea testatorului şi nu se realizează
pe sector de mişcare articulară dureros. Această evaluare a tonusului se poate face prin:
- Extensia pasivă rapidă a unui segment ceea ce va duce la alungirea muşchiului cu
apariţia reflexului miotatic (strech reflexul) care se va opune mişcării de alungire creând
testatorului o senzaţie de rezistenţă;
- Inspecţia reliefului muscular, palparea muşchiului, hiperreflectivitatea sau
hiporeflectivitatea tendinoasă.
Testarea instrumentală a tonusului se face pe baza tonometrelor , iar cea mai eficientă metodă
este electromiograma EMG
39
Figura 21 - electromiograf
Miotonometria reprezintă o metodă de apreciere obiectivă a tonusului muscular cu ajutorul

miotonometrului, care se aplică pe masa musculară (nu pe tendon) şi se exprimă în U.I.
Valorile de repaus sunt 50 – 60 u.i pt. fete şi 60 – 70 ui pt. băieţi, iar în contracţie se
înregistrează 110 – 120 u.i la fete respectiv 120 – 150 u.i. la băieţi.
Valorile crescute de repaus se înregistrează în stări de oboseală cronică sau acută, contractură
musculară, spasticitate.
Figura 22 – miotonometrul
 Indicele de forţă segmentară (IFsegmentară ) pentru forţa flexorilor mâinii şi se

calculează după formula:
IFsegmentară = [(Flexoridr + Flexoristg)/2]/G * 100,
40
Valorile normale sunt este 60-70 la bărbaţi şi 50 la femei.
 Indicele de forţă scapulară (IFscapulară ) se calculează după cum urmează:
IFscapulară = (Forţa scapulara/G )*100
Valorile normale sunt este 50-60 la bărbaţi şi 40 la femei
 Indicele forţei lombare (IFlombară)
IFlombară = (Forţa lombară/G) * 100
Valorile normale sunt este 180-200 la bărbaţi şi 120 - 150 la femei
 Indicele global de forta (IFglobal) se calculează cu formula:
IFglobal = [(F.flexoridr. + F.flexoristg + F.scapulară + F.lombară)/4]/G
unde IFglobal /G >1.
Dacă raportăm acest indice la masa activă (cea care asigura realizarea forţei) avem următoarea
formulă
IFglobal = [(F.flexoridr. + F.flexoristg + F.scapulară + F.lombară)/4]/Mactivă
unde IFglobal / Mactivă >1,2
41
ADIPOMETRII
- GROSIMI PLICI SEGMENTARE-
Plica piept
(pt. bărbaţi) Plica
subscapulară
Plica triceps
Plica biceps
Plica abdominală
Plica suprailiacă Plica
subscapulară
Plica coapsă
- faţa anterioră -
Plica gambă
Figura 21 – localizarea pliciilor cutanate
Figura 21 – Tipuri de calipere
42
Categorie măsurători PLIOMETRII

MEMBRU SUPERIOR
Parametru somatic PLICI MEMBRU INFERIOR
TRUNCHI
Instrument de măsură caliper
Unitate de măsură Milimetrii (mm)
Relaţii de proporţionalitate Intră în determinarea compoziţiei corporale
Definiţie: Prin măsurarea plicilor cutanate se urmăreşte determinarea procentajului de masă

grasă (%MG) . În sport această metodă permite monitorizarea ţesutului adipos şi modul în care
acesta e distribuit (în sporturile cu categorie sportivii trebuie sa slăbească uneori rapid, iar
acest lucru trebuie să se realizeze în special din masa grasă, altfel poate duce la o reducerea
forţei musculare).
Instrument de măsură: caliper, Unitatea de măsură: milimetru (mm)
Tehnica de măsurare: Principii generale:
- Măsurătorile să fie făcute de acelaşi asistent şi întotdeuna pe partea dreaptă a corpului
atât pentru dreptaci cât şi pentru stângaci;
- Necesitatea relaxării complete a subiectului;
- Plica ce urmează a fi măsurată trebui să fie ţinută între degetul mare şi cel arătător, iar
în măsurarea plicii trebuie să se ia în considerare doar pielea şi ţesutul subcutanat, cel
muscular excluzându-se;
- Presiunea degetelor trebuie să fie eliberată în momentul măsurării cu caliperul
- Măsurarea cu caliperul trebuie să se efectuează perpendicular la suprafaţa pielii, printr-o
presiune constantă menţinută timp de 2 secunde pe plică;
- Măsurarea trebuie să fie făcută de cel putin 3 ori, ideal ar fi de 5 ori iar valoare plicii
corespunde mediei celor 5 măsurători aplicate;
Localizarea şi modalitatea de măsurare a pliciilor cutanate:
 Plica bicipitală – este verticală, situată la mijlocul distanţei dintre capul humeral
(superior) şi articulaţia coptului (inferior).
 Plica tricipitală - este verticală, situată pe faţa posterioară (la nivelul muşchiului
triceps), la jumătatea distanţei dintre insercţia pe acromion (superior) şi olecraniu
(inferior).
 Plica subscapulară – este oblică situată la un centimetru de punctul inferior al
omoplatului.
 Plica suprailiacă – este oblică în jos şi medial situată la 2centimetrii superior de creasta
iliacă la intersecţia cu linia axilară anterioară.
 Plica abdominală – este verticală situată la 2 centimetrii în dreapta ombilicului.
43
 Plica la nivelul coapsei – sportivul trebuie să fie aşezat cu genunchiul flectat la 900;
este verticală, situată pe partea anterioară a coapsei la jumătatea distanţei dintre linia
inghinală şi partea superioară a rotulei.
 Plica la nivelul gambei – sportivul trebuie să fie aşezat cu genunchiul flectat la 900;
este verticală şi situată pe linia mediană a feţei interne a gambei în porţiunea ei cea mai
groasă
a) b) c)
d) e) f)
Figura 23 – poziţionarea plicilor şi modaliatea de măsurare
a) – plica bicipitală, b) – plica tricipitală, c) – plica subscapulară, d) – plica abdominală, e) – plica la nivelul coapsei, f)
plica la nivelul gambei [1]

Relaţii de proporţionalitate: vezi capitolul cu evaluarea compoziţiei corporale
44
GONIOMETRII
DESCHIDERI ANGULARE INTERSEGMENTARE
Figura 24 – goniometre
45
Categorie măsurători GONIOMETRII

Parametru somatic UNGHIURI
Instrument de măsură goniometru
Unitate de măsură grade
REGULI GENERALE ALE TEHNICII BILANŢULUI ARTICULAR

1.Subiectul trebuie sa fie relaxat şi informat asupra manevrelor ce urmează a fi executate
2. Segmentul testat trebuie corect aşezat pentrun a se putea obţine poziţia 00;
3.Goniometrul va fi aplicat întotdeauna pe partea laterală a articulaţiei (excepţie măsurarea
supinaţiei);
4.Braţele goniometrului trebuie poziţionate paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care
formează articulaţia;
5. Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat uşor, pentru a nu împiedica mişcarea;
6. Amplitudinea mişcărilor articulare în direcţii opuse se măsoară separat iar apoi se notează şi
suma acestora pentru a putea evalua gradul de mişcare a unei articulaţii într-un anumit plan;
7. Gradul de mobilitate al unei articulaţii este egal cu valoare unghiului maxim măsurat al unei
mişcări (dar numai dacă s-a pornit de la poziţia 00). În cazuri patologice, scăzând din valoarea
acestui unghi unghiul de la care se porneşte mişcarea, obţinem gradul de mobilitate a acelei
articulaţii;
8. Genunchiul şi cotul nu au mişcare de extensie, deoarece poziţia de extensie maximă este
considerată poziţia 00
9. Mobilitatea coloanei nu poate fi măsurată decât cu goniometre de construcţie specială.
Mobilitatea degetelor necesită goniometre mai mici şi cu unele adaptări.
Figura 25 – tehnica de măsurare cu ajutorul goniometrului

46
POZIŢIA DE FUNCŢIUNE (UTILITATE) – reprezintă poziţia de maximă utilitate a

articulaţiilor, care asigură independenţă funcţională individului. Imobilizările prelungite se
efectuează în poziţia de funcţiune tocmai pentru a o conserva în eventualitatea instalării
ankilozelor secundare. (tabel 7)
COEFICIENT FUNCŢIONAL DE MOBILITATE (CH. ROCHER) – utilizat pentru a
exprima diferenţiat funcţia articulară a diverselor sectoare de utilitate. Fiecare tip de mişcare
are coeficienţi funcţionali de mobilitate elementari, care prin însumare determină un coeficient
global funcţional. (tabel 8)
Pentru a calcula coeficientul global funcţional de mobilitate pentru fiecare articulaţie în parte,
se înmulţeşte cifra obţinută prin măsuratori goniometrice cu coeficientul respectiv al
sectorului de mişcare articulară:
Poziţia 0 a coloanei vertebrale este cea realizată în ortostatism,în rectitudine, având ca repere
(în cazul examinării cu firul cu plumb):
Examinarea din faţă - repere de sus în jos:
- frunte
- piramidă nazală
- menton (mijlocul bărbiei)
- mijlocul sternului
- linia albă a abdomenului (linie unde cei doi muşchi drepţi ai abdomenului se unesc)
- mijlocul simfizei pubiene
- spaţiul dintre cei doi genunchi
- spaţiul dintre cele două glezne.
Examinarea din spate - repere de sus în jos:
- mijlocul capului
- apofizele spinoase ale vertebrelor coloanei vertebrale
- pliul interfesier
- spaţiul dintre cei doi genunchi
- spaţiul dintre cele două glezne.
Examinarea din profil:
- a capului şi a gâtului aflate pe aceeaşi verticală, care trece posterior de apofiza mastoidiană,
- posterior faţă de vertebrele cervicale,
- intersectează vertebra a VII-a cervicală,
- trece anterior de vertebrele dorsale,
- posterior în regiunea lombară,
- străbate joncţiunea lombosacrată,
- trece prin faţa articulaţiei genunchiului,
- atinge solul în dreptul tarsului anterior.
47
48
METRII PONDERALE
- GREUTATEA -
figura 26 - cântar
49
Categorie măsurători METRII PONDERALE

Parametru somatic GREUTATE
Instrument de măsură cântar
Unitate de măsură Kilograme, grame
Directă Indirectă
- în funcţie de talie
- in funcţie de talie şi vârstă
- În funcţie de talie şi perimetrul pumnului
Metode de evaluare - În funcţie de talie şi perimetrul toracic
- În funcţie de talie şi sex
- În funcţie de talie, vârstă şi constituţie
- În funcţie de talie, vârstă, sex
- În funcţie de indicele de masă corporală (IMC)
Relaţii de proporţionalitate Cu talia
Definiţie: Greutate (engleză = weight) este o mărime fizică scalară care exprimă masa
corporală a unui individ şi se notează cu G.
Instrument de masură: cântar
Unitatea de măsură a acesteia este kilogramul (kg) sau gramul (g).
Greutatea corporală este un indicator foarte precis al stării de sănătate, al nivelului de
dezvoltare fizică a individului.
Modalitate de măsurare: subiectul, sumar îmbrăcat se urcă pe cântar, si se citeşte valoarea
afişată. Apoi acesta coboară de pe cântar.
Metodele de evaluare:
a) Directă – subiectul se urcă pe cântar cu faţa spre panoul de afişaj, îmbrăcat sumar.
b) Indirectă: - există mai multe modalităţi de a afla greutatea corporală a unui individ.
Astfel: 1) În raport de talie (T):
a. formula lui BROCA - greutatea ideala fiind supraestimată la persoanele înalte.
G(kg) = T -100, pentru bărbaţi G(kg) = T – 105, pentru femei
b. formula lui BRUSCH

G(kg) = T -100, pt. T < 165 cm G(kg) = T -110, pt. T > 175 cm
G(kg) = T -105, pt.165 >T < 175 cm
c. formula agreată de nutriţionişti:
G(kg) = T-100 – (T-100)/10
50
2) În raport de talie şi perimetrul pumnului:
Formula lui MONNEROT –DUMAINE G(kg) = [T-100 + (4x Pînchieturii mâinii)] / 2
3) În raport de talie şi perimetrul toracic:
Formula lui BORNHARDT: G(kg) = (T x PTORACIC) / 240
4) În raport de talie şi sex:

G(kg) = (T-100) - [(T-150)/4] –pt. bărbaţi
Formula lui LORENTZ:
G(kg) = (T-100) - [(T-150)/2] –pt. femei
5) În raport de talie, vârstă şi constituţie corporală:

Formula lui CREFF:
Constitutie normală:
G = (T (cm) - 100 + [vârsta (ani) / 10] ) x 0,9
Constitutie zvelta:
G = (T (cm) - 100 + [vârsta (ani) / 10 ]) x 0,9 x 0,9.
Constitutie robustă:
G = (T (cm) - 100 + [vârsta (ani) / 10 ]) x 0,9 x 1,1
Formula lui Creff corectează formula lui Lorentz luând în calcul vârsta şi constituţia. Astfel,
pentru o persoană cu constituţie “zveltă”, greutatea ideală va fi cu 10% mai mică comparativ
cu alta cu constituţie “normală”. In schimb, greutatea ideala a unei persoane cu constituţie
“robustă” va fi cu 10% mai mare decat a unei persoane cu constitutie “normală”.
O modalitate simplă de determinare a tipului de constituţie este aceea de a pune degetul mare
şi arătătorul în jurul încheieturii mâinii. Dacă degetele se suprapun, aveţi o constituţie zveltă;
dacă degetele se ating, constituţia dumneavoastră este normală, iar dacă acestea nu se ating,
aveţi o constituţie robustă.
6) În raport de talie (T), vârstă(V) şi sex:

Formula lui LORENTZ modificată
Gbărbaţi = [T (cm) -100 - ( (T-150 ) /4 )] + ( (V-20) /4)

Gfemei = [T(cm) -100 - ( (T-150 ) /2,5)] + ( (V-20) / 6)
7) În raport de indicele de masă corporală (IMC) – în engleză BMI (body mass index)
este utilizat drept criteriu de referinţă pentru definirea obezităţii. Dar, plecând de la acest
indice, se poate propune o greutate ideală, cea care corespunde unui IMC de 21,75 kg/m2.
G = T (m) x T (m) x 21,75
51
Pentru un adult cu înălţimea de 170 cm, obţinem:

G = 1,70 m x 1,70 m x 21,75kg/m2 = 62,75 kg
In funcţie de valorile considerate normale ale IMC-ului, putem determina greutatea minimă şi
greutatea maximă acceptabile:
Greutatea minimă = 1,70 x 1, 70 x 18,5 = 53, 45 kg
Greutatea maximă = 1,70 x 1,70 x 25,0 = 72, 25 kg
7) După Metropolitan Life Insurance greutatea ideală se calculează după formula:

Gbărbaţi = 50 + [0,75 x (T – 150)] + [(V – 20)/4]
Gfemei = 50 + [0,9 x (T – 150)] + [(V – 20)/4]
Există tabele orientative de apreciere a greutăţii în raport cu talia.
Tabel nr. 7
Relaţia de proporţionalitate a greutăţii cu talia se exprimă cel mai bine în calculul indicelui
de masă corporală (IMC), în engleză fiind cunoscut sub denumirea de „body mass index”
(BMI). Acesta este un indicator statistic care care permite evaluarea stării de sănătate a
indivizilor. IMC se exprimă prin raportul dintre greutate exprimată în kilograme (kg) şi
pătratul înălţimii exprimate în metrii (m).
IMC = G(kg)/T2(m)
52
Indicele de masa corporală nu este o metoda de calcul a greutăţii potrivită pentru copii, femei
însărcinate, persoane cu masa musculară mare (sportivi) şi vârstnici. Menţinerea unei greutăţi
corporale normale este una dintre cele mai importante modalităţi de menţinere a stării de
sănătate, de evitare a riscului de îmbolnăvire. Valoare indicelui de masă corporală IMC ne
permite aprecierea relativă a procentajului de masă grasă din organism. Valoarea optimă a
acestuia se încadrează între 18,5 – 24,99% iar orice încadrarea în afara acestui interval prezintă
risc de boală (vezi tabel 5)
Creşterea greutăţii corporale creşte riscul apariţiei unor probleme de sănătate, cum ar fi :
1. Bolile cardiovasculare - insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială
- infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral
2. afecţiunile articulaţiilor
3. unele tipuri de diabet
4. unele tipuri de cancer
Tabel nr. 8
Indicele de masa
Interpretare rezultat Risc de boală
corporală
18,49 sau mai putin Subponderal da
între 18,50 si 24,99 Greutate normala Fara risc de boala
între 25,00 si 29,99 Supraponderal da
între 30,00 si 34,99 Obezitate (gradul I) da
între 35,00 si 39,99 Obezitate (gradul II) da
40,00 sau mai mult Obezitate morbida da
figura 26 – reprezentarea grafică a IMC
53
Unele studii făcute în Statele Unite susţin ideea că indicele de masă corporală nu este relevant
în determinarea procentajului de masă grasă pentru persoanele care au o musculatura mai
dezvoltată şi de aceea consideră că indicele adipozităţii corporale (IAC) în engleză BAI (Body
Adiposity Index) este o metodă mai precisă de apreciere a adipozităţii corporale El se exprimă
prin raportul dintre talie (exprimată în m) şi circumferinţa bazinului (exprimată în cm), după
formula:
IAC =[ Pbazin (cm) /T(m)1,5] – 18
Această metodă nu este încă validată, cercetăriilor trebzuin a fi făcute pe toate tipurile de rasa
umană şi grupuri etnice
54
BAROMETRII
- CAPACITATE VITALĂ -
figura 27 – Ergo - spirometrie
figura 28 – Spirometru figura 29 – spirometru cu soft
55
Categorie măsurători BAROMETRII

Parametru somatic CAPACITATE VITALĂ
Instrument de măsură spirometru
Unitate de măsură Mililitrul (ml)
Definiţie: Capacitatea vitală (CV) reprezintă volumul de aer ce poate fi scos din plămân
printr-o expiraţie forţată efectuată după o inspiraţie maximă. Ea este egală cu suma a trei
volume pulmonare (VRI) + (VER) +(VT) şi are în medie o valoare de aproximativ 4700ml.
reprezentând în jur de 75% din capacitate pulmonară totală (CPT);
CV = VRI + VER +VT = 4700 ml
Volumul curent (VT) reprezintă volumul de aer care pătrunde în plămâni, în cursul unei
inspiraţii şi unei expiraţii de repaus, valoarea lui medie la persoanele adulte este de 500 ml.
Volumul inspirator de rezervă (VIR), reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi inspirat la
sfârşitul unei inspiraţii de repaus. Valoarea lui medie la adulţi este de 3000 ml. ceea ce
reprezintă 60% din capacitatea vitală. Volumul expirator de rezerva (VER) reprezintă volumul
maxim de aer care poate fi expirat la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Valoarea lui medie la
adulţi este de 1200ml.,adică aproximativ 25% din capacitatea vitala. Volumul rezidual (VR)
reprezintă volumul de aer care rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii maximale. Valoarea
lui medie la adulţi este de 1300ml. ceea ce reprezintă aproximativ 25% din capacitatea vitală.
Capacităţiile pulmonare reprezintă valoarea sumei a două ori mai multe volume pulmonare
astfel :
 capacitatea pulmonară totală (CPT), reprezintă volumul de aer cuprins în plămân la
sfârşitul unei inspiraţii maxime, însumând toate volumele pulmonare menţionate.
Valoarea ei variază în funcţie de talie, sex, vârsta, în medie laproximativ 6000ml.
CPT = VT + VIR + VER + VR
 Capacitatea reziduală funcţională (CRF) reprezintă volumul de aer care rămâne în

plămân la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Valoarea ei,se poate obţine prin însumarea
VER + VR , ea reprezentând aproximativ 50% din CPT;
CRF = VER + VR
56
 Capacitatea inspiratorie (CI) reprezintă volumul de aer ce poate fi introdus in plămân

printr-o inspiraţie maximă care începe la sfârşitul unei expiraţii de repaus. Valoarea ei
este echivalentă cu suma dintre VT si VER şi reprezintă 50% din CPT.
CI = VT + VIR
Figura 30 – reprezentarea grafică a capacităţilor pulmonare
Instrument de măsură: spirometru

Unitatea de măsură: mililitrul (ml)
Modalitate de măsurare: Spirometrul este un aparat simplu, în care se suflă (expiră) după un
inspir forţat. Cu acestea se evaluează cât de eficient şi cât de rapid se umplu şi se golesc
plămânii.
Metodele de evaluare: Cum se interpretează rezultatele spirometriei?
Interpretarea unui test de funcţionalitate pulmonară trebuie să se facă în contextul anamnezei şi
examenului clinic.
Parametrii spirometriei sunt consideraţi în limite normale dacă:
- VEMS (volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expiraţiei maxime forţate,
care urmează unui inspire maxim), CVF (capacitate vitală forţată) sunt 80-120% din valorile
de referinţă;
- VEMS/CV peste 70%
Anomaliile constatate sunt clasificate în sindrom obstructiv (debite anormal de mici - Astm şi
BPOC), sindrom restrictiv (volume anormal de mici - fibroze pulmonare) şi sindrom mixt
(asocierea lor).
57
Volumul expirator maxim / secunda (VEMS) exprimă cantitatea maxima de aer expirata în
prima secunda a unui expir fortat ce urmeaza unui inspir maxim si poate fi considerat ca o
capacitate vitala rapid executata si intrerupta dupa prima secunda a expirului. TIFFNEAU si
PINELLI denumesc VEMS-ul ca si "capacitatea pulmonara utilizabila in efort". Valorile
normale ale VEMS-ului sunt de 2500 - 4000 ml, reprezentand circa 80 % din capacitatea vitala
reala la tineri si 75 % din capacitatea vitală după vârsta de 60 ani (TIFFNEAU si PINELLI).
După aceeaşi autori există şi o relatie de tip liniar între VEMS şi CRM, cu un coeficient de
regresie de 38,5.
Valoarea "actuala" a VEMS-ului se compara cu valorile lui teoretice, calculate dupa formula
lui BARROWS :
VEMS = (0,037 x talia) - (0,028 x vârsta) - pentru bărbaţi
VEMS = (0,028 x talia) - (0,021 x vârsta) - pentru femei.
Indicele TIFFNEAU sau indicele de "permeabilitate bronsica", reprezinta raportul procentual

dintre VEMS si CV si are valori variabile in funcţie de varsta. Valoarea lui medie este de 75 -
80 %, fiind mai mare de 80% la copii si mai mic de 75 % dupa varsta de 60 ani (in jur de
70%).
IT = [VEMS/CV] x 100
58
EVALUAREA COMPOZIŢIEI CORPORALE
Unul dintre factorii care contribuie la obţinerea performanţei sportive şi la aprecierea corectă a
stării de nutriţie a unui individ este compoziţia corporală. Compoziţia corporală este termenul
utilizat pentru a descrie diferite componente care împreună alcătuiesc greutatea unei persoane.
Ponderea acestor componente şi distribuţia lor constituie structura corpului şi se exprimă în
valori absolute, relative sau procentual.
Corpul uman este un sistem dinamic, complex, alcătuit din subsisteme, cu structură şi
compoziţie chimică şi densitate foarte diferite – proteine, apă, oase, grăsimi – menţinute în
proporţii constante şi integrate funcţional. Orice perturbare în repartiţia lor va determina
dezechilibre funcţionale.
Există mai multe descrieri ale structurii corpului uman. Astfel, Wang (1992), pornind de la
interior spre exterior menţioneză:
- subsistemul atomic (suma elementelor chimice indispensabile vieţii);
- subsistemul molecular (aproximativ 100.000 de compuşi chimici sistzematizaţi in 5 grupe –
lipide, proteine, apă carbohidraţi, minerale);
- subsistemul celular format din masă celulară totală, lichidul extracelular (limfă, lichid
interstiţial), substanţe solide extracelulare de natură organică (colagen, fibre) şi de natură
anorganică (calciul şi fosforul din os);
- subsistemul patru include ţesuturi, organe şi sisteme anatomo-funcţionale;
- Subsistemul cinci consideră organismul ca un întreg caracterizat prin înălţime, masă
corporală şi volum.
În 1985, la un Workshop organizat de Organizaţia Pan Americană de sănătate Keys şi
Brozek , prezintă o structură a corpului uman ce cuprinde 4 compartimente: apă, proteine,
minerale şi masă grasă.
59
Elemente chimice
SUBSISTEMUL indispensabile vieţii
1
Compuşii chimici sistematizaţi în lpide,

SUBSISTEMUL proteine, apă, carbohidraţi, minerale
2
Masa celulară totală, lichid extracelular,
CORPUL substanţe solide extracelulare de natura
SUBSISTEMUL 3
organică şi anorganică
UMAN
Ţesuturi, organe,
SUBSISTEMUL 4 sisteme anatomice
Organismul ca intreg
SUBSISTEMUL 5 caracterizat prin înălţime,
masă corporală şi volum
Figura 31 – structura corpului uman după Wang (1992)
Determinarea compoziţiei corporale permite:

a) Creearea unui program individualizat a creşterii sau pierderii în greutate
b) Corelarea ei cu starea de sănătate a individului,
c) Monitorizarea schimbărilor componentelor masei grase şi a masei slabe pe parcursul
practicării exerciţiilor fizice,
d) Afilierea specialiştilor din sănătate (nutriţionist, dietetician, antrenor, preparator fizic,
kinetoterapeut, sportiv) pentru a interacţiona cu persoane care se ocupă de furnizarea de
informaţii de calitate referitoare la nutriţie, controlul greutăţii şi a exerciţiului fizic,
e) Atleţilor, antrenorilor şi cercetătorilor accesul la informaţii obiective ale evaluării
performanţei sportive în raport cu compoziţia corporală,
Cea mai utilizată formulă privind componentele corpului uman este cea cu două componente.
În acest caz corpul uman ar fi reprezentat de:
1. masă grasă MG ( în engleză FAT MASS – FM)
2. masă non grasă MNG (în engleză LEAN BODY MASS – LBM)
60
Masa grasă - MG - inactivă metabolic, sau cu activitate foarte redusă este reprezentată de
celulele adipoase numite adipocite şi este alcatuită din grăsimile esenţiale (din măduva
oaselor, inima, plămâni, ficat, splină, rinichi, sistemul nervos central) si grăsimile de depozit
(acumulate în ţesutul adipos, localizat în jurul organelor si subcutanat).
Cantitatea ţesutului adipos din organism e dată de numărul şi dimensiunile celulelor adipoase.
Un anumit procent de ţesut adipos este absolut necesar pentru menţinerea sănătăţii. Lipidele
esenţiale sunt indispensabile pentru buna funcţionare a organismului, iar femeile au un procent
mai mare de lipide esenţiale decât bărbaţii.
În figura 32 se poate observa nivelul optim al masei grase din organism diferenţiată pentru
populaţia sportivă şi nesportivă.
Dinamica evoluţiei ţesutului adipos ne dă date foarte importante privind procesul de pregătire
sportivă, scăderea sau creşterea lui determinând gradului de pregătire sportivă.
Figura 32 – Nivelul optim al masei grase din organism
Masa non – grasă - MNG - este constituită din masa mineral osoasă dispusă în schelet, masa
proteică dispusă în muşchi tendoane, ligamente şi viscere şi volumul total de apă. Scheletul şi
masa proteică formează masa celulară activă care utilizează şi transformă energia din alimente
şi este formată din:
- apă (55 – 65%)
- proteine (16 – 18%)
- minerale (5,5 - 6%)
Apa totală din organism reprezintă 60% din greutate:
- 20% lichid extracelular – 4% plasmă, - 16% lichid interstiţial
- 40 % lichid intracelular
Tabel nr.9
COMPOZIŢIA CORPORALĂ
BĂRBAŢI (%) FEMEI (%)
APĂ 55 – 65 55 - 65
MASĂ GRASĂ 15 – 20 20 - 30
MINERALE 5,8 – 6 5,5 - 6
PROTEINE 16 – 18 14 - 16
61
Figura 33 - Structura corpului uman - cu 2 componente -
Dacă se face o comparaţie între o persoană slabă şi una obeză, pe principalele compartimente ale
corpului uman se observă o scădere a cantităţii totale de apă pe măsură ce creşte masa de
grăsime. O persoana care are un procent ridicat de grăsime va avea un procent de apă sub valorile
normale. Pe măsura ce se pierde din grăsimea corporală, ar trebui să se revină la normal cu
procentajul de apă.
Tabel nr10
PERSOANĂ SLABĂ PERSOANĂ OBEZĂ

(70 KG) (100KG)
APĂ 60% 47%
PROTEINE 17% 13%
GRĂSIME 17% 35%
ALTELE 6% 5%
Pentru obţinerea performanţei sportive trebuie să ţinem cont de ambele componente: masa activă
şi ţesutul adipos. Masa activă este cea care finalizează efortul, fiind corelată cu forţa dinamică
înmagazinată pe cm de suprafaţă musculară.
Creşterea masei active trebuie să se reflecte în creşterea forţei şi deci în creşterea randamentului
sportiv. Sportivul cu o masă activă bună poate suporta un procent crescut de ţesut adipos
subcutanat, dar această creştere nu trebuie să fie exagerată, ea coroborându-se uneori cu creşterea
lipidelor sanguine şi a colesterolului.
62
Modificările greutăţii şi ale compoziţiei corporale la sportivi se corelează cu starea de

antrenament, perioada de pregătire şi aportul energetic. Unele studii au arătat că procentul de
ţesut adipos e invers proporţional cu capacitatea maximă aerobă şi cu performanţa în alergările
pe distanţe lungi, iar nivelul masei active se corelează cu performanţa în sporturile în care e
necesară forţa maximală.
În multe sporturi e necesar un nivel scăzut de ţesut adipos. Excesul de ţesut adipos face să
scadă abilitatea în săritură, viteza de alergare şi capacitatea de anduranţă. Există sportivi
supraponderali (culturism, canoe) cu o construcţie corporala atletica, dar cu procent scazut de
ţesut adipos şi cu masa musculară foarte bine dezvoltată. Sportivul cu o masă activă bună poate
suporta un procent crescut de ţesut adipos subcutanat (rugby, aruncări din atletism), dar această
creştere nu trebuie să se asocieze cu creşterea lipidelor sanguine şi a colesterolului.
Înotătorii pe distanţă lungă (în special femeile) au un procent de ţesut adipos mai mare decât
alergătorii sau cicliştii de fond.
În sporturi ca gimnastica, alergările de semifond-fond, săriturile din atletism este necesară o
alură subponderală cu masa activă bună şi ţesut adipos minim.
De asemenea, determinarea compoziţiei corporale şi a procentului de ţesut adipos este
importantă la sporturile cu categorie de greutate (judo, lupte, box, haltere) pentru alegerea
judicioasă a categoriei de greutate. Dacă sportivul are deja un procent scăzut de ţesut adipos,
înseamnă că scăderea în continuare în greutate, pentru încadrarea în categorie, se va face
numai prin pierdere de masă activă, cu repercusiuni asupra forţei musculare şi a rezistenţei.
Sporturile în care contează impresia artistică (gimnastica, săriturile în apă, patinajul artistic)
sunt în esenţă sporturi cu categorie de greutate, în care greutatea corporală mică şi compoziţia
corporală optimă sunt cerinţe esenţiale.
Monitorizarea greutăţii şi a compoziţiei corporale în dinamică ne dau informaţii utile pentru
dirijarea procesului de antrenament şi a aportului alimentar la sportivi.
Determinarea compoziţiei corporale este utilă şi la copii şi adulţi nesportivi pentru aprecierea
corectă a stării de nutriţie şi elaborarea unor indicaţii terapeutice adecvate.
Metodele de măsurare şi evaluare a compoziţiei corporale se pot împărţii în două mari

categorii:
METODE DIRECTE: - se bazează pe modele anatomice şi biochimice şi sunt utilizate mai

ales în cercetare.
1. Modelele anatomice se stabilesc prin disecţia cadavrelor şi separă corpul în diverse
ţesuturi: muscular, adipos, osos, organe
2. Modele biochimice se bazează pe separarea componentelor organismului )apă,
lipide, proteine, glucide, minerale) în funcţie de proprietăţile lor chimice.
3. metoda IVNAA (In Vivo Neutron Activation Analysis) – este utilizată doar în
cercetare şi permite detrminarea procentajului principalelor elemente ale compoziţiei
corporale: calciu, sodiu, clor, fosfor, hidrogen, nitrogen, oxigen şi carbon.
63
METODE INDIRECTE: de determinare a compoziţiei corporale prin:

1. măsurători antropometrice: prin măsurarea diferitelor plici cutanate, a unor perimetre şi
introducerea rezultatelor obţinute în diverse formule matematice se poate determina
compoziţia corporală
2. Metoda hidrostatică – sau cântărirea sub apă, are la bază principiul lui Arhimede de
determinare a densităţii corpului. Este o metodă dificilă care necesita un echipament special şi
neagreată de unele persoane care nu suportă imersiunea totală în apă sau nu pot să elimine total
aerul din plamâni înainte de imersiune. Densitatea corpului este dată de raportul dintre masă şi
volum şi se exprimă prin formula. După determinarea densităţii corporale (Dc), aceasta este
înlocuită în ecuaţia lui Siri de determinare a procentului de masă grasă (MG) din organism.
Dc = masa / volum
Dc = Mc / [(Mc X Ga) / Ta] – VR
Dc = Mc X Ta / (Mc - Ga – VR X Ta) unde:
- Dc = densitatea corpului,
- Mc = masa corpului (kg)
- Ga – greutatea sub apă
- Ta – temperatura apei
- VR = volumul rezidual
Ecuaţia lui Siri:

MG% = (495/Dc) - 450
Cunoscând procentul de masă grasă se poate afla cantitatea de masă non grasă (MNG) din
organism:
MG (kg) = G x (MG% / 100)
MNG (kg) = G(kg) - MG (kg)
3. Metoda BOD - POD sau pletismografia, este o metodă care se bazează pe utilizarea unei
cabine speciale cu aer, cabina pletismografică, dotată cu o balanţă specifică şi un software de
calibrare. Cu ajutorul unor sensori computerizaţi, Bod Pod, măsoară cantitatea de aer mişcată
de către corp, după care determină densitatea acestuia, adică raportul dintre greutate şi volum.
Din aceste măsurători se poate calcula, pe bază de formule specifice, cantitatea de masă slabă
şi masă grasă. Metoda nu este complicată, poate fi utilizată cu succes în practica medicală
curenta.
64
Figura 34 - Metoda BOD - POD sau pletismografia Figura 35- Metoda DXA – Dual Energy X-ray Absorbimetry
4. Metoda DXA – Dual Energy X-ray Absorbimetry - este una dintre cele mai moderne
tehnici, care foloseşte raze X de densitate diferită ce străbat osul. Aparatul măsoara atenuarea
pe care o suferă un fascicul de raze X la trecerea prin zona osoasă interesată, permiţând astfel
aprecierea densităţii osului, respectiv a gradului de rarefacţie osoasă. Pe lângă densitatea
mineral osoasă, această tehnologie permite obţinerea informaţiilor exacte în jurul procentului
de grăsimi (%), masa totală de grăsimi (MG), procentul de masă musculară şi cantitatea totală
de masă musculară
Figura 36 - Metoda BIA – Analiza impedanţei bioelectrice
5. Metoda BIA – Analiza impedanţei bioelectrice determină ponderea diferitelor

compartimente (masă grasă, masă non-gras, apa extracelulara) pe baza conductibilităţii
electrice diferite a ţesuturilor. Principiul de bază al metodei constă în aplicarea a doi
conductori pe corp şi trimiterea unui curent electric prin corp. Rezistenta dintre conductori va
permite măsurarea grăsimii corporale, deoarece rezistenta electricităţii variază între ţesutul
adipos, muscular şi scheletic. Ţesuturile fără grăsime sunt bune conducătoare de electricitate,
deoarece conţin mai multă apă faţă de cele grase care sunt anhidre şi nu conduc electricitatea
bine.
65
Diferenţa dintre rezistenta opusă curentului electric (numită bioimpedanţă) de către

ţesutul non-gras (conductor) şi ţesutul gras (rezistent la trecerea microcurentului), precum şi
diferenţa de densitate dintre cele 2 compartimente corporale (0,9 g/cm3 pentru ţesutul gras, 1.1
g/cm3 pentru ţesutul non-gras) permit o estimare fiabilă a adipozităţii totale, în special în cazul
utilizării sistemelor cu 6 electrozi (foto). Odată stabilită ponderea compartimentelor, se poate
estima în mod individual metabolismul bazal, determinat în primul rând de compoziţia
corporală.
6. Metoda cu ultrasunete
7. Metode imagistice ( ecografie, RMN, computer tomograf)
Tabelul de mai jos face o comparare a principalelor metode în funcţie de costul

echipamentului, de timpul necesar pentru aplicare, de experienţa necesară, de acurateţe
Tabel 10 – compararea principalelor metode

Timp
Experienţa
Costuri necesar acurateţe
tehnicianului
aplicării
Măsurători de plici
X XX XX XX
cutanate
Hidrostatică XXX XXX XXX XXX
BIA X la XXX X X XX
DXA XXX X XXX XXX
BOD POD XXX X X XX
Unde „X” = slab, „XX” - moderat, „XXX” – ridicat
66
COMPOZIŢIA CORPORALĂ
METODE DIRECTE METODE INDIRECTE
MODELE ANATOMICE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE
HIDROSTATICĂ
MODELE CHIMICE
BOD-POD
IVNAA
DXA
BIA
ULTRASUNETE
METODE IMAGISTICE
Figura 37 - Diagrama metodelor de măsurare şi evaluare a compoziţiei corporale
Determinarea MASEI NON–GRASE prin măsurători antropometrice:
A. Pe baza suprafeţei corporale:

Metoda de determinarea a compoziţiei corporale utilizată de Institutul de Medicină Sportivă
din Bucureşti se bazează pe calcularea procentului de masă grasă (MG %) prin măsurarea a 5
plici. Acestea sunt:
- Plica abdominală
- Plica suprailiacă
- Plica subscapulară
- Plica tricepsului brahial
- Plica din extremitatea superioară a coapsei.
Rezultatele, exprimate în mm, se introduc în formulă şi se obţine procentul de ţesutul adipos şi
de masă activă. Formula de calcul folosită este:
MG% = (∑ 5 plici * 0,15) + 5,8 + SC

unde MG = masă grasă
5,8 , 0,15 = constante matematice
SC = suprafaţa corporală
67
Suprafaţa corporală se calculează din raportul statură - greutate, prin utilizarea nomogramei lui
Du Bois.
SC = (G0.425 x T0.725) x 0.007184
unde G = greutatea (kg)
T – talia (cm)
0,007184 = constantă matematică
(MG%/100) * G =MG kg (MG = masă grasă, G = greutate)

MNG (kg) = G(kg) – MG (kg) (MNG = masa non - grasă)
B. Pe baza densităţii corporale:

Densitatea corporală se calculează prin formula lui Durnin şi Womersley şi se bazează pe
măsurarea a 4 plici (bicipitală, tricipitală, subscapulară, suprailiacă). Se calculează logaritmul din
suma celor 4 plici iar valoarea se introduce în formule diferenţiate pe grupe de vârstă şi sex:
Tabel 11 – suma celor 4 plici
DENSITATEA CORPORALĂ
VÂRSTĂ BĂRBAŢI FEMEI
17 – 19 ani 1,1620 - (0,0630 x log ∑ 4 plici) 1,1549 - (0,0678 x log ∑ 4 plici)
20 -29 ani 1,1631 - (0,0632 x log ∑ 4 plici) 1,1599 - (0,0717 x log ∑ 4 plici)
Peste 50 ani 1,1715 - (0,0779 x log ∑ 4 plici) 1,1339 - (0,0645 x log ∑ 4 plici)
Apoi prin formula lui Siri se poate afla valoarea masei grase:
Ecuaţia lui Siri:

MG% = (495/Dc) - 450
Cunoscând procentul de masă grasă se poate afla cantitatea de masă non grasă din organism:
MG (kg) = G x (MG% / 100)
MNG (kg) = G(kg) - MG (kg)
Mai există şi alte formule pentru calcularea densităţii corporale care utilizează un număr mai
mare sau mai mic de plici.
- Formula lui Nagamine – Suzuki:
DC = [1,074 – (0,0005322 x ∑ 2 plici) – 0,0009603BMI]
unde: DC = densitate corporală

Plici = triceps + subscapular
BMI = Indicele de masă corporală ( G / T2)
68
C. Pe baza unor perimetre:

Perimetrele utilizate pentru calculul masei non grase (MNG) sunt diferenţiate pe vârstă şi sex:
Tabel 12 –perimetrele utilizate pt. calculul MNG

PERIMETRE
VÂRSTA
BĂRBAŢI FEMEI
Perimetrul braţului drept Perimetrul coapsei drepte
18 – 26 ani Perimetrul abdominal Perimetrul abdominal
Perimetrul antebraţului drept Perimetrul antebraţului drept
Perimetrul bazinului Perimetrul coapsei drepte
27 – 50 ani Perimetrul braţului drept Perimetrul abdominal
Perimetrul antebraţului drept Perimetrul gambei drepte
Valorile acestor perimetre se convertesc în constante conform unor tabele, iar formula de
calcul a masei grase este:
MG (%) = (constanta 1 + constanta 2 - constanta 3) – 10,2
Cunoscând procentul de masă grasă se poate afla cantitatea de masă non grasă din organism
prin formula lui Siri
D. Pe baza taliei şi greutăţii:

- Formula lui James (2004):
Bărbaţi: MNG (kg) = (1,12 xG) - [128 x (G2 / T2]
Femei: MNG (kg) = (1,08 xG) - [148 x (G2 / T2]
În urma determinării masei non–grase (MNG) din organism putem afla şi alte componente ale
compoziţiei corporale:
Determinarea APEI prin calculul procentual din greutatea corporală diferenţiată pe sex:
Greutatea optimă a masei grase (MGoptim) = MNG x 11%

Greutatea apei (Gapă) = MNG x 73%
Greutatea mineralelor (Gminerale) = MNG x 6,8%
Greutatea proteinelor (Gproteine) = MNG x 20,2%
Greutate glicogen (Gglicogen) = MNG x 0,5%
Greutatea corporală optimă (Goptim) = MNGoptim + MGoptim
Masa non-grasă optimă (MNGoptim) = Goptim x 89%
Apă totală (Apatotală) = G x 60% - pt. bărbaţi
(Apatotală) = G x 55% - pt. femei
69
PARTEA A II-A
TESTE DE MĂSURARE și
EVALUARE UTILIZATE ÎN
KINETOTERAPIE și
EDUCAŢIE FIZICĂ și SPORT
70
TESTE PENTRU EVALUAREA ECHILIBRULUIŞI A MERSULUI
Există multe teste pentru aprecierea tulburărilor de echilibru explicabile de altfel

datorită proceselor complexe care concură la menţinerea stabilităţii. În general, testul se
repetă de 3 ori luându-se cea mai bună performanţă.
Testul „STORK”
Obiective - Permite evaluarea echilibrului în poziţie statică

Materiale necesare - Pentru a executa testul este nevoie:
 Sală de sport
 Cronometru
 Asistent
Descriere – Subiectul se încălzeşte pentru 10 minute
- Subiectul stă confortabil pe ambele picioare cu mâinile pe
şolduri
- Subiectul ridică piciorul drept şi îşi plasează talpa
piciorului drept în partea laterală a piciorului stâng
- Asistentul dă comanda „START”, şi porneşte cronometrul,
iar subiectul ridică piciorul drept şi-l aşează pe partea
laterală a genunchiului stâng
- Subiectul menţine poziţia cât de mult poate
- Asistentul opreşte cronometrul atunci când subiectul scapă
piciorul drept sau se dezechilibrează
- Asistentul înregistrează timpul
- Subiectul se odihneşte 3 minute apoi subiectul reia exerciţiul cu celălalt picior
Tabel 13 - Valori normale ale testului STORK,, subiecti 16 - 19 ani
Sex Excelent Foarte Bun Mediu Slab Foarte slab

Masculin >50 sec 50 - 41 sec 40 - 31 sec 30 - 20 sec <20 sec
Feminin >30 sec 30 - 23 sec 22 - 16 sec 15 - 10 sec <10 sec
Testul „STORK” executat cu ochii închişi
Obiective - Permite evaluarea echilibrului în poziţie statică

Materiale necesare - Pentru a executa testul este nevoie:
 Sală de sport
 Cronometru
 Asistent
71
Descriere – Subiectul se încălzeşte pentru 10 minute

- Subiectul stă confortabil pe ambele picioare cu mâinile pe şolduri
- Subiectul ridică piciorul drept şi îşi plasează talpa piciorului drept
în partea laterală a piciorului stâng
- Asistentul dă comanda „START”, şi porneşte cronometrul, iar
subiectul ridică piciorul drept şi-l aşează pe partea laterală a
genunchiului stâng
- Subiectul menţine poziţia cât de mult poate
- Asistentul opreşte cronometrul atunci când subiectul scapă
piciorul drept sau se dezechilibrează
- Asistentul înregistrează timpul
- Subiectul se odihneşte 3 minute apoi subiectul reia exerciţiul cu
celălalt picior
Tabel 13 - Valori normale ale testului STORK,, subiecti 16 - 19 ani
Timpul cel mai bun (sec) 60 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5

Bărbaţi 20 18 16 14 12 10 8 6 4 3 2 1
Femei 20 17 14 11 8 4 2
Testul Romberg
- investighează echilibrul static. Subiectul stă în picioare, cu picioarele apropiate, braţele pe
lângă corp. Testul se execută cu ochii deschişi; Evaluarea se face timp de 60 de secunde,
perioadă în care se apreciază pierderea şi redresarea echilibrului (oscilaţiile excesive ale
corpului şi braţelor sau prin păşire)
Testul „brânciului"
se execută în două moduri: din ortostatism ca la Romberg aplicăm scurte împingeri
neanunţate pacientului la nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral şi apreciem
stabilitatea; idem, dar cerem pacientului să se opună, să nu se lase împins.
Testul stressului postural
- o chingă legată de talie şi având în spate un inel de care este prinsă o coardă care trece peste
un scripete. La capătul coardei se atârnă nişte greutăţi care reprezintă 1,5%; 3%; 4,25% din
greutatea corpului. La nivelul călcâielor este trasă o linie. Se cronometrează cât rezistă şi nu se
balansează înainte braţele, nu apleacă trunchiul, nu face pasul sau paşii înapoi sau dacă este
gata să cadă.
72
BILANŢURI FUNCŢIONALE
Sunt frecvent utilizate în serviciile de specialitate aducând informaţii complexe căci
pacientul este pus să îndeplinească o serie de acţiuni care cer oarecare abilităţi. Aceste scale
permit evaluarea atât a mersului cât şi al echilibrului. După modul de execuţie, se pot aprecia
deficitele funcţionale:
SCALA ECHILIBRULUI BERG

Reprezintă o listă de 14 acţiuni pe care pacientul trebuie să le execute .După
modul cum sunt executate fiecare se codifică cu 0-1-2-3-4 (0 = incapabil să execute,
iar 4 = execută fără nici o dificultate).
Nr. Scor internare Scor externare

ACŢIUNEA
crt. 0 1 2 3 4 0 1 2 3 4
1 DIN AŞEZAT ÎN STÂND
2 STÂND FĂRĂ AJUTOR
3 SEZÂND CU SPATELE NESPRIJINIT DAR
CU PICIORELE PE PODEA SAU PE UN
SCAUN
4 DIN STÂND ÎN AŞEZAT
5 TRANSFER
6 STÂND NESPRIJINIT CU OCHII ÎNCHIŞI
7 STÂND NESPRIJINIT CU PICIOARELE
APROPIATE
8 APLECARE ÎNAINTE CU BRAŢELE
ÎNTINSE
9 RIDICAREA UNUI OBIECT DE PE SOL DIN
POZIŢIA STÂND
10 DIN STÂND ÎNTOARCEREA CAPULUI
PENTRU A PRIVI PESTE UMĂRUL DREPT
SAU STÂNG
11 ÎNTOARCERE 3600
12 SCHIMBAREA ALTERNATIVĂ A
PICIORELOR DIN STÂND CU UN PICIOR
PE O TREAPTA,
13 STÂND NESPRIJINIT CU PICIOARELE PE
O LINIE
14 STÂND PE UN PICIOR
TOTAL
DIN AŞEZAT ÎN STÂND

INSTRUCŢIUNI: Vă rog să vă ridicaţi. Încercaţi să nu utilizaţi mâinile pentru ajutor
( ) 4 capabil să se ridice fără să utilizeze mânile şi să se stabilizeze singur
( ) 3 capabil să se ridice singur utilizând mâinile
( ) 2 capabil să se ridice singur utilizând mâinile după mai multe încercări
( ) 1 necesită ajutor minim pentru a se ridica si echilibra
( ) 0 necesită ajutor moderat sau maxim pentru a se ridica şi stabiliza
73
STÂND FĂRĂ AJUTOR

INSTRUCŢIUNI: Vă rog să staţi în picioare pentru 2 minute fără să vă tineţi.
( ) 4 capabil să stea în siguranţă pentru 2 minute
( ) 3 capabil să stea 2 minute cu supraveghere
( ) 2 capabil să stea 30 de secunde fără ajutor
( ) 1 necesită mai multe încercări pentru a stea 30 de secunde fără ajutor
( ) 0 incapabil să stea 30 de secunde fără ajutor
SEZÂND CU SPATELE NESPRIJINIT DAR CU PICIORELE PE PODEA SAU PE UN

SCAUN
INSTRUCŢIUNI:: Vă rog sa vă aşezaţi şi tineţi mâinile încrucişate pentru 2 minute
( ) 4 capabil să stea în siguranţă pentru 2 minute
( ) 3 capabil sa stea 2 minute sub supraveghere
( ) 2 capabil să stea 30 de secunde
( ) 1 capabil să stea 10 secunde
( ) 0 incapabil să stea fără ajutor 10 secunde
DIN STÂND ÎN AŞEZAT

INSTRUCŢIUNI: Vă rog să vă aşezaţi
( ) 4 aşezat în siguranţă cu minim ajutor al mâinilor
( ) 3 controlează coborârea cu ajutorul mâinilor
( ) 2 foloseşte picioarele pentru a controla coborârea
( ) 1 stă indepndent dar nu controlează coborârea
( ) 0 necesită ajutor pentru aşezare
TRANSFER
INSTRUCŢIUNI:: Aranjaţi scaunul pentru transfer. Cereţi subiectului să se transfere de pe pat
pe scaun (cu cotiere sau fără)
( ) 4 capabil să se transfere în siguranţă cu utilizarea minima a mâinilor
( ) 3 capabil să se transfere în siguranţă cu ajutorul mâinilor
( ) 2 capabil să se transfere sub supraveghere
( ) 1 necesită o persoană pentru ajutor
( ) 0 necesită 2 persoaner pentru ajutor si supraveghere
STÂND NESPRIJINIT CU OCHII ÎNCHIŞI

INSTRUCŢIUNI: vă rog închideţi ochii şi staţi pentru 10 secunde.
( ) 4 capabil să stea 10 secunde în siguranţă
( ) 3 capabil să stea 10 secunde cu supraveghere
( ) 2 capabil să stea 3 secunde
( ) 1 incapabil să-şi menţină ochii închişi pentru 3 secunde, dar stă în sihguranţă
( ) 0 necesită ajutor pentru a-l ţine să nu cadă
74
STÂND NESPRIJINIT CU PICIOARELE APROPIATE

INSTRUCŢIUNI: Apropiaţivă picioarele şi staţi fără să vă ţineţi
( ) 4 capabil să-şi apropie picioarele singur şi să stea 1 minut în siguranţă
( ) 3 capabil să-şi apropie picioarele singur şi să stea 1 minut cu supraveghere
( ) 2 capabil să-şi apropie picioarele singur dar nu poate să menţină poziţia 30 de secunde
( ) 1 necesită ajutor ca să apropie picioarele dar e capabil sa mentină singur poziţia 15 secunde
( ) 0 necesită ajutor ca să-şi apropie picioarele şi nu poate sa menţină poziţia 15 secunde
APLECARE ÎNAINTE CU BRAŢELE ÎNTINSE

INSTRUCŢIUNI: ridicaţi braţele la 900. Întindeţi degetele şi aplecaţi-vă înainte cât de mult
puteţi. (Examinatorul plasează o riglă la capatul degetelor iar pacientul încearcă săă se aplece
înainte cât de mult poate, fără să atingă rigla. Se înregistrează valoarea la care ajunge. Atunci
când este posibil rugaţi pacientul sa execute cu ambele mâini adată pentru a evita rotaţia
trunchiului.)
( ) 4 poate să atingă uşor 25 cm (10 inches)
( ) 3 poate să atingă pâna la 12 cm (5 inches)
( ) 2 poate să atingă pâna la 5 cm (2 inches)
( ) 1 se apleacă înainte dar necesită supraveghere
( ) 0 îşi pierde echilibrul cand încearcă să execute/necesită asistenţă
RIDICAREA UNUI OBIECT DE PE SOL DIN POZIŢIA STÂND

INSTRUCŢIUNI: ridicaţi papucul care este în faţa piciorului dvs.,
( ) 4 capabil să ridice papucul cu uşurinţă şi în siguranţă
( ) 3 capabil să ridice papucul dar necesită supraveghere
() 2 incapabil să-l ridice dar ajunge la 2-5 cm de papuc şi îşi menţine echilibrul singur
( ) 1 incapabil să-l ridice şi necesită supraveghere în timpul încercărilor
( ) 0 incapabil să încerce / necesită asistenţă pentru a nu-şi pierde echilibrul sau a cădea
DIN STÂND ÎNTOARCEREA CAPULUI PENTRU A PRIVI PESTE UMĂRUL DREPT

SAU STÂNG
INSTRUCŢIUNI: Întoarceti-vă pentru a privi peste umărul stâng. Repetaţi spre dreapta.
(Examinatorul poate să aleagă un obiect spre care să privească pacientul.)
( ) 4 priveşte în spate din ambele părţi si se echilibrează bine
( ) 3 priveşte înapoi doar dintr-o parte, în cealaltă îşi pierde echilibrul
( ) 2 se roteşte lateral pe ambele părţi şi îşi menţine echilibrul
( ) 1 necesită supraveghere când se întoarce
( ) 0 necesită ajutor pentru a-şi menţine echilibrul şi de a nu câdea
75
ÎNTOARCERE 3600
INSTRUCŢIUNI: Întoarceti-vă executând o rotaţie completă. Pauză. Întoarceti-vă invers,
executând o rotaţie completă.. Pause.
( ) 4 capabil să se întoarce 3600 în 4 secunde sau mai puţin
( ) 3 capabil să se întoarce 3600 în siguranţă într-o direcţie în 4 secunde sau mai puţin
( ) 2 capabil să se întoarce 3600 în siguranţă dar încet
( ) 1 necesită supraveghere de aproape
( ) 0 necesită asistenţă în timpul întoarcerii
SCHIMBAREA ALTERNATIVĂ A PICIORELOR DIN STÂND CU UN PICIOR PE O

TREAPTA,
INSTRUCŢIUNI: Plasaţi fiecare picior alternativ pe o treaptă. Continuaţi pâna când fiecare
picor atinge treapta de 4 ori
( ) 4 capabil să stea singur şi în siguranţă şi să schimbe de 8 ori piciorul în 20 secunde
( ) 3 capabil să stea singur şi în siguranţă şi să schimbe de 8 ori piciorul în > 20 secunde
( ) 2 capabil să execute 4 schimbări făra ajutor dar sub supraveghere
( ) 1 capabil să realizeze > 2 schimbări şi necesită ajutor
( ) 0 necesită ajutor pentru a-şi menţine echilibrul şi de a nu câdea
STÂND NESPRIJINIT CU PICIOARELE PE O LINIE

INSTRUCŢIUNI: (demonstarţi pacientului) Plasaţi un picior în faţa celuilalt.. Dacă vă simţiţi
că nu puteţi pune piciorul direct în faţă, încercaţi să păşiţi suficient de mult inainte ca talonul
piciorului este inaintea degetelor piciorului de sprijin. (Scorul de 3 puncte, lungimea pasului
trebuie să depăşească lungimea celuilalt picior şi să fie cât mai apropiat de linia mediană)
( ) 4 capabil să plaseze piciorele alternativ pe o linie şi să menţină poziţia 30 secunde
( ) 3 capabil să plaseze piciorele independent pe o linie şi să menţină poziţia 30 secunde
( ) 2 capabil să realizeze un pas mic , singur şi să menţină 30 secunde
( ) 1 necesită ajutor ca să păşească dar poate să menţină 15 seconds
( ) 0 îşi pierde echilibrul când păşeşte sau stă
STÂND PE UN PICIOR
INSTRUCŢIUNI: staţi pe un picior cât de mult puteţi fără să vă sprijiniţi
( ) 4 capabil să-şi ridice piciorul şi să-l menţină > 10 secunde
( ) 3 capabil să-şi ridice piciorul şi să-l menţină 5-10 secunde
( ) 2 capabil să-şi ridice piciorul şi să-l menţină 3 seconds
( ) 1 încearcă să ridice piciorul dar nu-l poate menţine 3 secunde şi rămâne în stând singur
( ) 0 incapabil să încerce şi necesită ajutor ca să nu cadă
( ) TOTAL SCORE (Maximum = 56)
76
SCALA ABILITĂŢILOR DE MIŞCARE
are 10 teste de mobilizare Utilizează ca scor cuantificările 0-1-2 (0 = incapabil; 1 =

performează cu dificultate; 2 = performează fără dificultate).
TESTUL “GET UP AND GO”
Un scaun (cu sau fără cotiere) este plasat la 3 metri de un zid. Cotarea testului se face de la 1
(pentru subiecții cu nici un semn de instabilitate) la 5 (pacient cu un risc continuu de cădere în
timpul încercării). Testul poate fi cronometrat.
Rezultatele intermediare corespund cu o execuție lentă, ezitări, sau realizarea deplasării cu
ajutorul braţelor sau trunchiului, un mers cu poticnire sau confuză
1: Stând echilibrat, în poziție verticală pe scaun (plasat la 3 metri de perete)

2: Evaluarea transferului din așezat în poziție verticală
3: Evaluarea echilibrului în picioare înainte de efectuarea mersului
4: Evaluarea echilibru în timpul mersului
5: Evaluarea echilibrului pe 3m
6: Studiul mersului spre poziția scaunului (întoarcerea)
7: Pacientul trebuie să se întoarcă la scaun
8: Evaluarea transferului din poziție verticală în așezat
Testul este foarte rapid si foarte sensibil.

Un scor > sau = 3 sau timp de execuţie > 20sec, reflectă un risc semnificativ de a cădea ;
pacientul necesită supraveghere.
figura 38 – ilustrarea testului „GET UP AND GO”
77
SCALA DE EVALUARE TINETTI
Pe baza acesteia se poate face evaluarea echilibrului static dar şi dinamic, precum si evaluarea
mersului. Este constituită din 2 părţi cu o cuantificare de la 0-1 sau 0 1-2. Scorul total 28
puncte, este obţinut prin însumarea scorurilor parţiale:
- Evaluare echilibru – 16 puncte
- Evaluare mers – 12 puncte
Interpretarea se face astfel: 25 -28 puncte = risc scăzut de cădere
19-24 puncte = risc mediu de cădere
< 19 = risc crescut de cădere
EVALUARE ECHILIBRU
Instrucţiuni: Subiectul este aşezat pe un scaun tare, fără cotiere. Execută următoarele acţiuni:
1. Stând echilibrat Alunecă din scaun =0
Drept, în siguranţă =1___
2. Ridicare Incapabil, fără ajutor =0

Capabil, folosindu-şi mâinile =1
Capabil, fără ajutorul mâinilor =2___
3. Incercări de ridicare Incapabil, fără ajutor =0

Capabil, necesită > 1 incercare =1
Capabil să se ridice, 1 încercare =2___
4. Echilibru imediat (primele 5 secunde)
Instabil, mişcări ale trunchiului şi membrelor =0
Stabil dar utilizează premergător sau alt aparat de ajutor =1
Stabil, fără premergător sau alt aparat ajutător =2___
5. Echilibru în stând Instabil =0
Stabil, cu bază larga de susţinere, şi utilizează un baston sau
alt aparat ajutător =1
Stând cu bază mică de susţinere =2___
6. Dezechilibrare (subiectul, cu picioarele cât mai apropiate; Examinatorul aplică 3
împingeri la nivelul sternului),
Începe să cadă =0
Se clatină, încearcă să se prindă =1
Echilibrat =2___
7. Ochi închişi (subiectul, cu picioarele cât mai apropiate)
Instabil =0
Echilibrat =1___
78
8. Întoarcere 3600 Paşi discontinu =0

Paşi continuu =1___
Instabil (se clatină, se sprijină) =0
Echilibrat =1___
9. Aşezare
Nesigur (Nu apreciază corect distanţa, cade în scaun) =0
Foloseşte mâinile şi nu are o mişcare lentă =1
Sigur, cu mişcări lente =2___
Scor ECHILIBRU: _____/16
10. Începerea mersului (imediat după comanda “mergi”)

Ezitant, mai multe încercări pentru a începe =0
Fără ezitare =1__
11. Mărimea şi înălţimea pasului
- Păşire cu dreptul; Pasul nu depăşeşte piciorul stâng =0
Pasul depăşeşte piciorul stâng =1 ___
Piciorul drept atinge podeaua =0
Piciorul drept nu atinge podeaua =1__
- Păşire cu stângul Pasul nu depăşeşte piciorul drept =0
Pasul depăşeşte piciorul drept =1 ___
Piciorul stâng atinge podeaua =0
Piciorul stâng nu atinge podeaua =1
12. Simetria paşilor Lungimea pasilor nu este egală (estimare) =0
Lungimea pasilor este egală =1__
13. Continuitatea paşilor
Orpiri sau discontinuităţi între paşi =0
Continuitate în păşire =1__
14. Traiectoria (estimativ la o linie dreaptă trasată pe sol)
Abatere marcantă =0
Abatere uşoară/ sau utilizează un ajutor pt. mers =1
Drept, fără abateri şi fără ajutor =2 __
15. Trunchiul Balansări sau utilizează un ajutor pentru mers =0
Fără balansări, dar îndoirea genunchilor şi scuturarea braţelor în timpul
mersului =1
Fără balansări, genunchi îndoiţi, scuturari ale braţelor şui nu utilizazeză
un ajutor pentru mers =2 __
16. echilibrul în mers Călcâie depărtate =0
Câlcăiele aproape se ating în timpul mersului =1__
Scor MERS: _____/12

79
SCALA EVALUĂRII MERSULUI

- este ceva mai complexă decât testul de mers Tinetti, căci se introduc o serie de mişcări
automate din mers ale articulaţiilor membrelor inferioare şi ale membrelor superioare. Scala
de grade de apreciere este 0-1-2-3 în care însă 0 este normalitatea şi 3 aspectul cel mai grav.
Evaluarea se realizează la vârstnici mai ales pentru aprecierea pericolului de căderi.
FUNCTIONAL AMBULATION CLASSIFICATION MODIFIED (FAC modificat)
Clasa 0: nu poate merge sau are nevoie de ajutor mai mult de o persoană
Clasa 1: poate merge cu ajutorul permanent al unei persoane
Clasa 2: poate merge cu ajutorul intermitent al unei persoane
Clasa 3: poate merge cu ajutorul sprijinului verbal, fără contact fizic
Clasa 4: se poate merge pe o suprafață plană, dar nu pot urca pe scări
Clasa 5: Pot merge singur pe o suprafață plană. Urcarea treptelor este posibilă cu ajutorul unei
terțe persoane (contact fizic sau doar supraveghere)
Clasa 6: poate să meargă singur pe o suprafață plană.Trecerea de scări este posibilă cu ajutorul
unei rampe sau a unui baston, fără asistență și / sau supraveghere de la o altă persoană
Clasa 7: poate să meargă singur pe o suprafață plană. Trecerea pe scări este posibilă, dar
anormal (mai lent, şchiopătat), fără asistență și / sau supravegherea unei persoane sau suport
extern.
Clasa 8: (independent) se poate merge doar pe plat si a traversat singur scările fără a folosi
balustrada sau un baston .
80
TESTE PENTRU EVALUAREA COORDONĂRII, AGILITĂŢII, VITEZEI DE REACŢIE
TEST DE COORDONARE MÂNĂ-OCHI
Obiective: Evaluarea abilităţii subiecţilor de coordonare mână - ochi

Materiale necesare: Pentru a executa testul este nevoie: minge de tenis, cronometru, perete
moale, asistent
Descriere Acest test presupune aruncarea la perete a unei mingi de tenis şi prinderea ei.
Subiectul se încălzeşte 10 minute. Subiectul stă la 2 metrii de perete; Asistentul dă comanda de
START şi porneşte cronometrul; Subiectul aruncă în perete mingea de tenis cu mână dreaptă şi
o prinde cu mâna stângă, apoi aruncă cu mâna stângă şi o prinde cu mâna dreaptă. Circuitul
se repetă timp de 30 de secunde; Asistentul înregistrează numărul de prinderi şi opreşte
cronometrul după 30 de secunde
Valori ale testului de coordonare MÂNĂ – OCHI
Vârstă Foarte bun Bun Mediu Slab Foarte slab
15-16 ani >35 30 - 35 25 - 29 20 - 24 < 20
Analiza - Analiza rezultatelor trebuie să se facă prin compararea cu rezultatele obţinute la

testările anterioare. Este de aşteptat ca în urma unei pregătiri înaintea fiecărui test să se vadă o
îmbunătăţire a coordonării mână – ochi.
TESTUL „PRINDEREA LINIARULUI”
Obiective: Evaluarea timpului de reacţie al subiecţilor

Materiale necesare: Pentru a executa testul este nevoie: liniar, asistent
Descriere Liniarul este ţinut de către asistent între index şi degetul mare a mâinii îndemînatice
ale subiectului, astfel încât partea superioară degetului mare este situată la nivelul 0 (cm) al
liniarului . Asistentul instruieşte subiectul să pindă liniarul cât de repede poate după ce acesta a
fost lăsat să cadă. Asistentul lasă să cadă liniarul iar subiectul îl prinde între degetul index şi
degetul mare cât mai rapid posibil
Asistentul trebuie să înregistreze distanţa dintre partea de jos a liniarului şi partea superioară a
degetului mare al sportivului acolo unde liniarul a fost prins. Testul se repetă de 2 ori iar
media valorilor înregistrate este utilizată pentru interpretare.
Evaluare
Algoritmul calculării vitezei de reacţie este: d = vt + ½at² unde
d = distanţa în metri
v = viteza iniţială = 0
a = acceleraţia gravitaţională = 9.81m/s²
81
t = timp în secunde
v = 0 atunci vt = 0 iar t = √(2d/a)
Valori ale testului “Prinderea liniarului”

Vârstă Excelent Peste mediu Mediu Sub mediu Slab
16-19 ani <7.5cm 7.5- 15.9cm 15.9-20.4cm 20.4- 28cm >28cm
Analiza - Analiza rezultatelor trebuie să se facă prin compararea cu rezultatele obţinute la

testările anterioare. Este de aşteptat ca antrenamentul înaintea şi între teste sa aducă o
îmbunătăţire a vitezei de reacţie a subiectului.
Avantaje
 Necesită echipament minim
 Simplu de organizat şi condus
 Poate fi condus de oriunde
Dezavantaje
 Asistentul trebuie sa conducă testul
'T' DRILL TEST
Obiective: Monitorizarea dezvoltării vitezei sportivului

Materiale necesare: Pentru a executa testul este nevoie: Sala de gimnastica (nealunecoasă),
Patru conuri, cronometru, Asistent
Descriere: Sportivul trebuie să atingă conurile dispuse pe sol în formă de “T” (ca în figură)
prin alergare şi deplasare laterală
Sportivul se încălzeşte 10 minute
Asistentul plasează 3 conuri la distanţă de 5 m (A,B,C) şi al 4-lea con (D) la 10 metrii distanţă
de conul B şi perpendicular pe acesta.
Sportivul stă în dreptul conului D cu faţa spre celelalte. Asistentul da semnalul “START” şi
porneşte cronometrul; Sportivul aleargă spre conul B apoi se deplasează lateral spre conul A şi
îl atinge, apoi spre conul C si îl atinge, apoi se deplasează lateral spre conul B după care
aleargă cu spatele spre conul D.
Testul se încheie când sportivul atinge conul D
Evaluare: Algoritmul calculării vitezei de reacţie este: v = d/t unde
d = distanţa în metri (40m)
t = timp în secunde
Avantaje
82
Dezavantaje
Asistentul trebuie sa conducă testul
figura 39 – testul „T”
TESTUL HEXAGON
Obiective: Testează viteza şi agilitatea dar şi capacitatea sportivului de a porni, opri, echilibra
într-o serie de mişcări foarte rapide pe distanţe mici.
Materiale necesare: Pentru a executa testul este nevoie: Hexagon marcat pe sol cu latura de
66 cm, cronometru, asistent
Descriere: Sportivul se încălzeşte timp de 10 minute. Asistentul marchează un hexagon cu
latura de 66 cm; Sportivul stă în mijlocul hexagonului cu faţa la linia A; Asistentul dă comanda
de START şi porneşte cronometrul; Sportivul sare pe ambele picioare peste linia B si revine în
mijloc apoi peste linia C, peste linia D etc.; Când sportivul sare peste linia A si revine în mijloc
se consideră încheiat un circuit; Sportivul trebuie să completeze 3 astfel de circuite după care
se opreşte cronometrul si se înregistrează primul timp; Sportivul are 5 minute de pauză după
care reia testul; După încheierea celei de-a doua testări asistentul calculează media timpilor
obţinuţi; Dacă sportivul sare greşit sau aterizează pe linie, testul se reia.
Foarte bun Bun Mediu Slab Foarte slab

sex
sec sec sec sec sec
Masculin <11.2 sec 11.2 - 13.3 13.4 - 15.5 15.6 - 17.8 >17.8
Feminin <12.2 12.2 - 15.3 15.4 - 18.5 18.6 - 21.8 >21.8
83
Avantaje
Dezavantaje
 Asistentul trebuie sa conducă testul
figura 40 – testul „HEXAGON”
TESTUL DE AGILITATE ILLINOIS
Obiective: Testează viteza şi agilitatea sportivului

Materiale necesare: Pentru a executa testul este nevoie: Suprafaţă nealunecoasă, 8 conuri,
cronometru, asistent
Descriere: Testul presupune parcurgerea cât mai rapidă a traseului conform diagramei.
Sportivul se încălzeşte 10 minute timp în care asistentul pregăteşte traseul conform diagramei.
Sportivul se aşează cu faţa în jos în spatele jalonului de „START”; Asistentul dă comanda
„START” după care porneşte cronometrul; Atletul se ridică şi porneşte în cursă parcurgând
traseul conform diagramei. Asistentul opreşte cronometrul când sportivul trece de jalonul de
„SOSIRE”
Foarte bun Bun Mediu Slab Foarte slab
sex
sec sec sec sec sec
Masculin <15.2 15.2 - 16.1 16.2 - 18.1 18.2 - 19.3 >19.3
84
Feminin <17.0 17.0 - 17.9 18.0 - 21.7 21.8 - 23.0 >23.0
Avantaje
Dezavantaje
Asistentul trebuie sa conducă testul
figura 40 – testul „HEXAGON”
figura 41 – testul de agilitate„ILLINOIS”
TESTUL EUROFIT
EUROFIT, baterie de teste fizice, este un set de nouă teste fizice care se adresează evaluării
calităţilor motrice (mobilitate, viteză, forţă, rezistenţă). Bateria de teste standardizate a fost
conceput de către Consiliul Europei, pentru copiii de vârstă şcolară şi a fost folosită în mai
multe şcoli europene din 1988. Testul este conceput astfel încât durata sa să nu depăşească de
35 - 40 de minute, folosind echipament foarte simplu. Există un test Eurofit aplicabil adulţilor
care a fost publicat în 1995.
Cele 9 teste ale bateriei EUROFIT sunt:
1. TESTUL DE ECHILIBRU FLAMINGO – testarea echilibrului
Obiectiv: evaluarea echilibrului pe durata unui minut

Materiale: bară de metal cu lungimea de 50 cm, înălţimea de 5 cm şi
lăţimea de 3 cm (bara se fixează prin 2 suporţi la fiecare capăt şi se
aşează pe op suprafaţă nealunecoasă); un cronometru
Instructiuni pentru subiect:
 Subiectul stă pe un picior (la alegere) , pe axul longitudinal al
şipcii,cu gamba liberă flectată şi apucată cu mâna de aceeaşi parte
şi cu celălalt braţ ridicat (în scopul menţinerii echilibrului), imitând
pasărea flamingo (vezi figura) ;
85
 Pentru a se plasa în poza corectă subiectul se sprijină pe antebraţul examinatorului
 Subiectul va incerca să-şi păstreze echilibrul în această poziţie timp de 1 minut

 Cronometrul porneşte în momentul în care orice sprijin încetează;
 Testul se întrerupe la fiecare pierdere a echilibrului (pierderea contactului dintre gamba
şi mână, producerea contactului cu solul, cu orice segment) atrage dupa sine o penalizare;
cronometrul reporneşte şi proba se reia până când se scurge un minut.
Instrucţiuni pentru examinator:
 Plasarea inaintea subiectului;
 Cronometrul se porneşte în momentul în care subiectul este in echilibru, fără nici un
ajutor; Cronometrul trebuie oprit imediat ce subiectul îşi pierde echilibrul, iar testul se
reia după reechilibrarea acestuia.
Notare: se numără încercările necesare subiectului pentru a-şi păstra echilibrul, timp de 1
minut ;
Atentie: un număr de 15 dezechilibrari în primele 30’’ duce la suspendarea testului (subiectul
nu este capabil să efectueze testul);
- testul nu se aplică subiectilor cu vârsta mai mică de 7 ani.
2. ATINGEREA MARKERILOR
Obiectiv: evaluarea vitezei şi coordonării membrelor superioare

Materiale necesare: masă reglabilă pe înălţime, 2 discuri galbene şi un
pătrat
Descriere: masa trebuie să fie ajustabilă pe înălţime astfel încât elevul
să stea cât mai confortabil în faţa acesteia. Pe masă sunt aşezate la o
distanţă de 60 cm cele 2 discuri galbene, iar între ele este plasat
pătratul. Mâna neîndemânatică este aşezată pe pătrat iar cu cealaltă
mână este plasată înainte şi înapoi pe cele două discuri. Elevul trebuie
să efectueze 25 de cicluri (50 de atingeri).
3. TESTUL „SIT and REACH”
Obiectiv: evaluarea mobilităţii trunchiului

Materiale necesare: cutie, ruletă, cronometru
Descriere: Elevul stă în aşezat cu piciorele întinse (fără
încălţăminte), tălpile lipite de cutie, genunchii întinşi. Pe cutie
este prinsă o ruletă. Elevul cu mâinile întinse, palmele una
peste alta, se apleacă înainte peste ruletă, încercând să ajungă
cât mai departe. După o primă încercare, elevul menţine
poziţia maximă atinsă timp de două secunde, timp în care se
86
înregistrează valoarea obţinută. Evaluatorul trebuie să se asigure că genunchii ramân întinşi şi

nu există mişcări spasmotice.
4. SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC – forţa explozivă a picioarelor
Obiectiv: evaluarea forţei explozive a picioarelor

Materiale necesare: ruletă , suprafaţă nealunecoasă
Descriere: Elevul stă în spatele liniei marcate pe sol cu picioarele
uşor depărtate. Îndoaie uşor genunchii şi duce braţele înapoi după
care execută o săritură pe două picioare, odată cu avântarea
braţelor înainte pentru a obţine o săritură cât mai lungă. Se
măsoară distanţa dintre linia trasată şi călcâiul elevului. Elevul
are două încercări.
5. DINAMOMETRIE
Obiectiv: evaluarea forţei flexorilor mâinii
Materiale necesare: dinamometru
Descriere: Elevul ţine dinamometrul în mâna dreaptă, cu braţul
îndoit la 900, cotul lipit de trunchi. Mânerul dinamometrului este
aşezat în podul palmei iar celelalte patru degete cuprind baza
acestuia. Elevul strânge cât de tare poate dinamometrul şi
menţine pentru 5 secunde. Nu sunt permise alte mişcări ale
corpului. După fiecare încercare se resetează dinamometrul.
Există variante ale acestui test, care includ poziţii ale braţului:
- braţul ţinut pe lângă corp
- braţul ridicat deasupra capului şi adus apoi prin lateral pe
lângă corp
6. ABDOMENE
Obiectiv: evaluarea rezistenţa muşchilor abdominali, printr+un număr căt mai mare de ridicări
din culcat în 30 de secunde.
Materiale necesare: saltea de gimnastică, cronometru
Descriere: Elevul este întins pe saltea Braţele sub
cap(degetele ating capul), cu genunchii îndoiţi la 900 şi
tălpile pe podea, apăsate de către un partener. La comanda
„START” elevul ridică trunchiul la verticală după care îl
coboară din nou pe saltea. Se execută mişcarea timp de 30
de secunde. Se înregistrează numărul de repetări efectuate
corect în 30 de secunde Dacă elevul nu atinge verticala, nu
păstrează degetele fixate în spatele capului, ridică şezutul
sau nu menţine unghiul de 900 la picioare, execuţia nu se
87
înregistrează.
7. TRACŢIUNI ÎN BRAŢE
Obiectiv: evaluarea rezistenţei şi forţei braţelor

Materiale necesare: bară orizontală reglabilă pe înălţime,
cronometru
Descriere: Subiectul este ajutat să ajungă în poziţie (bărbia
este peste bară, antebraţele flectate pe braţ, braţele lipite
de corp). Cronometrul se porneşte atunci când subiectul
şi-a fixat poziţia şi se opreşte atunci când elevul scapă
bărbia sub bară, sau duce capul pe spate pentru ca bărbia
să rămână peste bară
O greutate corporală prea mare a subiectului are influenţă
asupra rezultatului testării.
8. NAVETA 10 X 5 M
Obiectiv: evaluarea vitezei şi agilităţii

Materiale necesare: cronometru, ruletă, suprafaţă nealunecoasă,
jaloane
Descriere: de la linia de start, jaloanele sunt plasate la o distanţă
de 5 metri. La comanda start, elevul porneşte în alergare,
depăşeşte jalonul cu ambele picioare şi se întoarce la linie,
repetând circuitul de 5 ori (50m). Se cronometrează timpul
realizat.
9. CURSA DE NAVETĂ PE 20 M
Obiectiv: evaluarea rezistenţei şi a capacităţii de efort

Materiale necesare: suprafaţă nealunecoasă, ruletă, foaie de înregistrare, Cd sau casetofon
Descriere: Testul presupune alergarea continuă între două linii aflate la 20m distanţă. Scopul
este atingerea liniei înainte de auzirea sunetului. La început viteza de alergare este foarte mică.
Subiectul continuă alergarea între cele două linii şi se întoarce când aude semnalul. Cam după
un minut semnalul determină o creştere a vitezei de deplasare astfel ca semnalele auzite sunt
mult mai apropiate. Dacă subiectul nu ajunge la linie la primul semnal, el trebuie să atingă
prima linie iar apoi să se întoarcă şi să atingă următoarea linie înainte de a auzi al doilea
semnal. În cazul în care subiectul ajunge la linie înainte de a auzi semnalul el trebuie să aştepte
semnalul pentru a se putea întoarce. Testul se opreşte dacă subiectul nu reuşeşte să atingă
liniile (mai puţin de 2m) între două semnale consecutive.
88
Există numeroase versiuni ale testului dar cea mai utilizată este aceea în care viteza de start
este de 8,5 km/h şi se măreşte în fiecare minut cu 0,5 km/h
Evaluarea se face în funcţie de nivelul atins şi numărul de navete realizate (20m) înainte ca
subiectul să nu mai poată ţine pasul. Aceste rezultate pot fi convertite în consumul maxim de
oxigen (VO2max)
Testul poate fi aplicat în sporturile de echipă şi la populaţia şcolară.
Există tabele cu punctajul VO2max pentru fiecărui nivel atins. Poate fi practicat de un număr
mare de subiecţi în acelaşi timp cu
costuri minime. Permite continuarea
efortului până la nivel maxim.
Dezavantaje: Rezultatele testului sunt
influenţate de nivelul de pregătire al
subiecţilor şi nivel lor de motivaţie al
acestora.
89
TESTE PENTRU EVALUAREA CALITĂŢILOR MOTRICE
TESTE PENTRU EVALUAREA VITEZA
TESTUL EVANTAI - Proba urmareste evaluarea vitezei de deplasare specifica jocului,

coordonarea dar si capacitatea de a accelera si frâna pe distante scurte, în diferite directii si
pozitii. Sportivul trebuie sa sprinteze, sa culeaga si sa aseze în dreptul punctului de plecare
fiecare din cele cinci mingi, pozitionate pe teren ca în figura urmatoare. Deplasarea poate fi
executata cu fata la directia de alegare atât la dus cât si la revenire, cu exceptia retragerii dupa
ridicarea mingii nr.3, când miscarile trebuie executate cu spatele la punctul de depunere a
mingii.
PAS ADAUGAT - Proba urmareste evaluarea vitezei de deplasare prin pas adaugat dar si
capacitatea de a opri si schimba directia. Sportivul, în dreptul liniei de seviciu, cu fata la fileu,
executa o alergare cu pas adaugat pâna la linia culoarului de dublu pe care o atinge cu piciorul,
pas adaugat în partea opusa pâna atinge linia culoarului si revenire la punctul de plecare.
90
SPRINT (10 m, 20 m) - Proba urmareste evaluarea vitezei de deplasare pe distante scurte,

respectiv 10m si 20 m. Sportivul pleaca la semnal sonor si parcurge distanta de 10 sau 20 metri
în viteza maxima. Înregistrarea timpului de alergare se realizeaza cu ajutorul celulelor
fotoelectrice. Proba se executa de două ori si se noteaza cel mai bun timp.
TESTE PENTRU SUPLEŢE
FLEXIBILITATEA MEMBRELOR INFERIOARE (ADDUCTORILOR)

1. Subiectul stă aşezat cu spatele la perete, spatele drept, picioarele depărtate la maxim
(vezi figura). Se pune o şipcă de gard între picioarele subiectului
a) Şipca se poate glisa până la gambe
b) Şipca se poate glisa până la glezne
c) Şipca la glezne dar spatele nu poate fi menţinut lipit şi drept
figura 42 –1. Flexibilitatea membrelor inferioare (adductorilor)
2. Subiectul stă aşezat pe o parte cu un picior înainte flectat la 900 şi mâna de aceeaşi parte
sprijină capul. Celălalt picior este depărtat (genunchiul orientat spre piept) şi ţinut de talpă.
a) îndreptarea piciorului, genunchiul întins şi menţinerea contactului mână – picior
b) întinderea piciorului, genunchiul îndoit, menţinerea contactului mână – picior
c) îndreptarea piciorului şi pierderea contactului mână - picior
91
figura 43 – 2. Flexibilitatea membrelor inferioare (adductorilor)
FLEXIBILITATEA MEMBRELOR INFERIOARE (ISCHIOGAMBIERI)

Cu sau fără ajutor, ridicarea unui picior şi menţinerea la verticală
Subiectul stă culcat pe spate, piocioarele întinse, mâinile pe lângă corp.
a) ridicarea unui picior la verticală (900) şi menţinere
b) trecerea piciorului de verticală şi menţinere
c) ridicarea piciorului la verticală dar nu se poate menţine
Figura 44 – Flexibilitatea membrelor inferioare (ischiogambieri)
FLEXIBILITATEA ARTICULAŢIEI
UMĂRULUI
1. Din aşezat cu picioarele întinse, spatele lipit de perete,
mâinile ridicate la nivelul umerilor, palmele pe perete:
a) înclinarea trunchiului înainte (spatele se
dezlipeşte complet de perete) mâinile se menţin pe perete
b) spatele se dezlipeşte uşor de perete şi se menţine contactul cu palmele
c) spatele nu se poate dezlipi de perete
Figura 45 – flexibilitatea articulaţiei umărului

92
2. . Din aşezat cu picioarele întinse, spatele lipit de perete, mâinile ridicate la verticală, palmele
pe perete:
a) înclinarea trunchiului înainte (spatele se dezlipeşte complet de perete) mâinile se
menţin pe perete
b) se menţine contactul cu peretele pe toată lungimea trunchiului şi a braţelor
c) spatele menţine contactul cu peretele, braţele sunt dezlipite, palmele râmân în contact
cu peretele
Figura 46 – flexibilitatea articulaţiei umărului
FLEXIBILITATEA ARTICULAŢIEI UMĂRULUI ( CENTURA SCAPULO-HUMERALĂ)

Din stând, ducerea unei mâini peste cap la omoplatul opus
a) se reuşeşte prinderea celeilalte mâini
b) degetele de abia se ating
c) nu există contact între mâini
Figura 47 – flexibilitatea articulaţiei umărului ( centura scapulo-humerală)
FLEXIBILITATEA SPATELUI (COLOANA VERTEBRALĂ)

Din stând, picioarele apropiate şi paralele, aplecarea trunchiului spre înainte:
a) mâinile ating solul (palmele aşezate pe sol)
b) degetele ating solul
c) nu există contact cu solul
93
Figura 48 – flexibilitatea spatelui (coloana vertebrală)
FLEXIBILITATEA SPATELUI (MUŞCHII PARAVERTEBRALI)

1. Din culcat pe spate, mâinile pe lângă corp, ducerea picioarelor peste cap:
a) picioarele ating solul, genuchii se pot îndoi pe lângă urechi
b) picioarele ating solul, genunchii rămân întinşi
c) picioarele nu ating solul
Figura 49 – flexibilitatea spatelui (muşchii paravertebrali)
2. Din culcat pe spate, picioarele îndoite, tălpile pe sol, braţele pe sol, coatele la nivelul
umerilor, răsucirea trunchiului:
a) coapsa atinge complet solul, umerii rămân lipiţi de sol
b) coapsa atinge parţial solul
c) nu există contact coapsă - sol.
Figura 50 – flexibilitatea spatelui (muşchii paravertebrali)
FLEXIBILITATEA ARTICULAŢIEI ŞOLDULUI (COXO-FEMURALE)

Din culcat pe spate un picior întins celălalt îndoit şi ţinut cu braţele. Tragerea genunchiului la
piept:
a) coapsa atinge complet abdomenul
b) coapsa atinge parţial abdomenul
c) nu există contact între coapsă şi abdomen
Figura 51 – flexibilitatea articulaţiei şoldului (coxo-femurale)

94
TESTE PENTRU EVALUAREA FUNCŢIEI RESPIRATORII
EVALUAREA CLINICO-FUNCŢIONALĂ FĂRĂ APARATURĂ:

1. Aprecierea gradului de dispnee la efort se va face prin intermediul anamnezei dupa
British Medical Research Council si se disting 5 trepte:
a) dispneea de gradul I este cea care apare la urcatul a 15-20 de trepte;
b) dispneea de gradul II apare la mersul pe terenul plat, în ritmul impus de o persoana
sanatoasa;
c) dispneea de gradul III apare la mersul pe teren plat, în ritm propriu;
d) dispneea de gradul IV apare la activitatile uzuale;
e) dispneea de gradul V care apare în repaus.
2. Testul conversaţiei şi al cititului. În timpul conversaţiei cu bolnavul se observă atent
modul în care acesta respiră, daca se instalează dispneea si care este intensitatea acesteia si
daca apar fenomene de cianoza. De asemenea observă respiraţia pacientului punându-l să
citească cu glas tare un text, solicitându-i diverse ritmuri de citit. Efectuat de mai multe ori,
acest test permite o apreciere asupra capacităţii respiratorii, a volumului pulmonar, al gradului
de obstrucţie al căilor aeriene.
3. Testul apneei - se cere bolnavului ca după un inspir maxim sa execute o apnee cât mai
lunga posibil. Cu cât disfuncţia respiratorie este mai severa cu atât durata apneei va fi mai
scurta, iar apneea la sfârşitul expirului va fi aproape imposibila. Cronometrata, durata apneei
reprezinta un test de evaluare a bolii sau de eficienta a tratamentului aplicat.
4. Testul lumânării. La o distanţa oarecare de gura, bolnavul tine o lumânare aprinsa în care
sufla. Cu cât distanta scade cu atât sindromul obstructiv este mai sever. Ameliorarea acestui
sindrom permite distantarea.
5. Examenul clinic al bolnavului este cel mai important nu numai pentru stabilirea
diagnosticului de afectiune respiratorie, ci si pentru aprecierea în timp a evolutiei bolii.
Cianoza, datele obiective pulmonare, cantitatea si aspectul sputei, ritmul cardiac trebuie
urmarite cu atentie deoarece furnizeaza date pe baza carora se pot face aprecieri asupra functiei
cardio-respiratorii. Ameliorarea acestor semne clinice prin metode kinetoterapeutice denota
ameliorarea functiei respiratorii.
6. Ascultaţia plămânului
– zgomote normale -murmur vezicular perceput la periferia plămânului
- zgomote anormale - continue (sibilante, ronflante) şi discontinue (crepitante)
EVALUAREA FUNCŢIEI RESPIRATORII CU APARATURĂ ANTROPOMETRICĂ:

1. COMPAS ANTROPOMETRIC – măsoară diametrele în plan sagital şi transvers.
Diametrul transversv, cu valori cuprinse între 25 - 28 cm (ampliaţie de 2-3 cm), iar diametrul
sagital are valori între 18 – 20 cm (ampliaţie 3-4-cm). Diametrul transvers trebuie să fie cu 8
cm mai mare decât diametrul sagital, în caz contrar este vorba de torace aplatizat sau cilindric.
95
2. Perimetrul toracic, măsurat cu BANDA METRICĂ, trebuie sa aibă valoarea medie, în

repaus respirator, de aproximativ 83 - 84 cm, cu ampliaţie de 5 - 7 cm
DETERMINAREA TIPULUI RESPIRATOR

- oferă date referitoare la modificările perimetrului toracic la diverse nivele în timpul actului
respirator şi la simetria valorilor de elasticitate toracică. Aprecierea tipului respirator se face cu
ajutorul TORACOMETRULUI. situat la 5-10-15 cm de furculiţa sternală, cu efectuarea
mai multor respiraţii profunde. Se calculează media amplitudinilor respiratorii la fiecare nivel
şi pentru fiecare lumitorace.
EVALUAREA FUNCTIEI APARATULUI RESPIRATOR CU APARATURA:

A. RADIOLOGIA
B. EVALUAREA SPIROGRAFICA A FUNCTIEI RESPIRATORII
C. PNEUMOTAHOGRAFIA
D. EXAMINAREA STATICII SI DINAMICII COSTO-VERTEBRALE
E. TESTELE FARMACODINAMICE
PROBE FUNCTIONALE RESPIRATORII:
TIMPUL DE APNEE exprimă perioada de oprire voluntară a respiraţiei, în condiţii de

hipoxie şi acumulare de dioxid de carbon. El apreciază posibilităţile individuale de a suporta
hipercapnia şi hipoxia.
Aprecierea timpului de apnee se face atât după inspir profund, valoarea medie a timpului de
apnee inspiratorie fiind de circa 60 de secunde, cât şi după expir forţat, valoarea medie a
timpului de apnee expiratorie fiind de circa 20 de secunde. Valoarea măsurată după expir
forţat este mai aproape de realitate, ea fiind dependentă de rezistenta individuală în condiţii de
hipoxie si hipercapnie.
Testul are semnificaţie de probă specifică pentru sportivii care practică eforturi ce necesită
oprirea respiraţiei. In aceste cazuri testul capătă un plus de semnificaţie dacă este combinat şi
cu o probă de coordonare.
FORŢA EXPIRATORIE MAXIMĂ (FEM) constă din executarea unui expir forţat şi rapid
contra unei coloane de mercur. Testarea se practica rar ca atare, ea fiind de fapt parte în cadrul
probei functionale cardio-respiratorii GRUBICI. Valorile obţinute se apreciază ca:
- foarte bune (FB) la peste 120 mmHg,
- bune (B) la 100 -120 mmHg,
- medii (M) sub 100 mmHg, valori apreciate pentru băieţi. Pentru fete valorile sunt mai
mici cu 10 %, iar pentru copii valorile sunt mai mici cu 20 %.
96
TESTUL HIPERVENTILATIEI evaluează capacitatea de adaptare la condiţii de hipoxie,

adaptare direct dependentă de capacitatea respiratorie, de mijloacele de transport şi difuziune
ale gazelor respiratorii şi de puterea de extragere şi utilizare a oxigenului la nivel
mitocondrial.
Eficienţa ventilatorie este apreciată prin menţinerea apneei voluntare în doua etape, între care
se executa 10 respiraţii maxime (capacitate vitală) în timp de 20 de secunde. Durata celei de-a
doua perioade de apnee comparativ cu prima trebuie sa fie dublă sau chiar triplă.
Proba este foarte avantajoasă datorită simplităţii ei, dar prezintă dezavantajul ca depinde în
mare măsura de buna colaborare cu subiectul, de voinţă acestuia şi de posibilităţile individuale
de inhibiţie a reflexului inspirator
PROBA FLACK, considerata proba funcţionala cardio-respiratorie, urmăreşte modificările

hemodinamice ce apar sub influenţa hiperpresiunii toracice (fenomen VALSALVA indus)
creată prin expiraţie forţată într-un tub cu mercur. Presiunea intratoracica creată acţionează
compresiv, producând modificări la nivelul circulaţiei de întoarcere venoasă şi la nivelul
travaliului ventriculului drept.
Proba consta dintr-o expiraţie forţată într-un tub cu mercur până când mercurul se ridică la
nivelul de 4o mmHg în cazul băieţilor, 30 mmHg în cazul fetelor şi 20 mmHg în cazul
copiilor, şi menţinerea acestui nivel cât mai mult timp posibil, minimum 40 secunde.
Menţinerea nivelului mercurului se face prin intrare în apnee şi blocarea toracelui.
Parametrul funcţional luat în calcul este frecvenţa cardiacă, măsurată pe câte 5 secunde înainte
de proba şi pe toată durata apneei.
Interpretarea se face după valorile obţinute prin măsurarea frecventei cardiace si după timpul
de menţinere a apneei astfel :
 după modificările valorilor FC se descriu cinci tipuri de curbe :
 curba de tip I, caracteristica sportivilor antrenaţi, în care FC creşte până la 7 bătăi / 5 sec
 curba de tip II, caracteristică sportivilor neantrenaţi, în care FC creşte lent până la 9 bătăi
/ 5 sec
 curba de tip III, nefavorabilă, în care FC creşte rapid la 10 bătăi / 5 sec, este tipul de
evoluţie care reclamă investigaţii suplimentare cardio-vasculare.
 curba de tip IV, sau reacţia hipotonă, în care FC creşte rapid la 10 - 11 bătăi / 5 sec, iar
apoi scade sub valorile de repaus, este tipul de evoluţie în care se contraindică efortul
sportiv de performanţă
 curba de tip V, care apare la persoane distonice neuro-vegetativ, în care FC creşte iniţial
la 9 -10 bătăi / 5 sec, iar apoi, la circa 20 secunde de apnee, revine la 6 - 7 bătăi / 5 sec.
 după durata timpului de apnee
CALIFICATIV VALOARE
FOARTE BINE > 50 sec
BINE 40 - 50 sec
SATISFACATOR 35 - 40 sec
NESATISFACATOR < 30 sec
97
Proba este indicată mai ales în cazul sportivilor care lucrează cu toracele blocat - gimnastica,
haltere, box, judo. Ea reclama o foarte bună cooperare din partea sportivului.
Proba BURGER este o varianta a probei FLACK la care se adaugă măsurarea tensiunii
arteriale în repaus (după 10 respiraţii ample), imediat post efort şi la 20 de secunde după
terminarea efortului, efortul fiind acelaşi ca şi in cazul probei FLACK.
Interpretarea se face in funcţie de valorile tensiunii arteriale. Autorul descrie trei tipuri de
reacţii ale tensiunii arteriale astfel :
• cord normal - caz in care tensiunea arteriala sistolica creste cu pana la 20 mmHg in
perioada presoare, continua sa crească peste valorile de repaus pana la 40 mmHg si
după terminarea apneei si apoi revine rapid, in 20 de secunde, la valorile de repaus
• cord astenic - caz in care tensiunea arteriala sistolica înregistrează o creştere accentuata,
pana la 40 mmHg in perioada presoare, pentru ca revenirea sa se facă lent după
terminarea apneei
• cord hipertrofic sau sportiv - caz in care tensiunea arteriala sistolica creste in faza
presoare cu 20 - 30 mmHg faţă de valoarea de repaus, se menţine crescută şi după
terminarea perioadei de apnee şi revine la valorile de repaus până în 20 de secunde.
Proba GRUBICI este tot o varianta a probei FLACK care individualizează intensitatea
hiperpresiunii intratoracice în funcţie de valoarea forţei expiratorii maxime, folosind 60 - 50 -
40 % din valoarea acesteia (bărbaţi, femei, copii). Timpul minim de menţinere al apneei este
de 20 de secunde. Parametrul urmărit in timpul probei este frecventa cardiacă, măsurată în
perioada de repaus, pe toată durata apneei si pe toata durata revenirii, până la restabilirea
valorilor iniţiale (măsurare pe câte 5 secunde).
Interpretarea se face în funcţie de tipul de evoluţie a valorilor frecventei cardiace, ca in cazul
probei FLACK, si in funcţie de timpul de revenire a valorilor frecventei cardiace la valoarea
iniţială. Astfel proba poate fi :
 foarte bună - tip de reacţie I - II FLACK - timp de revenire până la 40 sec
 bună - tip de reacţie I - II FLACK - timp de revenire 40 - 60 de secunde
 satisfăcătoare - indiferent de tipul de reacţie - timp de revenire 1 - 2 min
 nesatisfăcătoare - indiferent de tipul de reacţie - timp de revenire 3 - 4 min
 patologică - indiferent de tipul de reacţie - timp de revenire peste 4 min
Rezultatele probei se folosesc in procesul de dirijare a antrenamentului sportiv. Astfel, în cazul
probei foarte bune se recomandă creşterea semnificativă a efortului, în cazul probei bune se
recomandă creşterea medie a efortului, în cazul probei satisfăcătoare se recomandă menţinerea
efortului, în cazul probei nesatisfăcătoare se recomandă reducerea efortului, iar în cazul probei
patologice se recomandă oprirea efortului. Proba necesită în prealabil instruirea sportivului în
vederea unei cooperări cât mai bune cu medicul. Ea are utilitate mare în selecţie, pentru
depistarea aptitudinilor de efort în condiţii de torace blocat. De asemenea, în cazul sportivilor
de performanţă, se recomandă efectuarea în dinamică a probei, respectiv săptămânal, în
vederea corelării cu evoluţia gradului de antrenament.
98
TESTE PENTRU EVALUAREA FUNCŢIEI CARDIACE
Testul de efort este o investigaţie care are scopul de a evalua funcţia cardiaca în raport cu
efortul fizic; permite medicului cardiolog sa urmărească parametrii de funcţionare ai inimii
prin înregistrarea continua a electrocardiogramei si măsurarea periodica a tensiunii arteriale in
timpul efectuării efortului de către pacient. Testul de efort consta în:
- măsurarea in repaus a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale prin efectuarea unui
ECG de repaus
- aplicarea pe corp a 12 electrozi conectaţi la un aparat ECG care monitorizează
activitatea electrica a cordului
- pacientul va alerga pe o banda sau va pedala o bicicleta numita cicloergometru după un
anumit protocol prestabilit, care presupune creşterea gradata a intensităţii efortului
Testul de efort se opreşte când:
- este atinsa frecventa cardiaca maxima teoretica pe care o calculează medicul în funcţie
de sexul si vârsta pacientului
- pacientul acuza dureri in piept, dificultate în respiraţie sau ameţeli sau când acesta nu
mai rezista la creşterea efortului, chiar daca nu au apărut modificări ECG
- pe electrocardiograma apar modificări ischemice sau aritmii susţinute
- tensiunea arteriala creste exagerat
Testul de efort e indicat a se aplica:
- la pacienţi cu simptome declanşate de efort precum durerile toracice, palpitatiile,
ameţelile sau sincopele
- la pacienţi cu factori de risc coronarian (fumat, obezitate, diabet zaharat, dislipidemie,
HTA) si care acuza dureri toracice cu caracter echivoc pentru angina pectorala pentru
evaluarea prognostica si funcţionala la pacienţii cu angina pectorala stabila sau
postinfarct miocardic
- in cazul aritmiilor simptomatice si recurente induse de efort
- pentru evaluarea pacientului după proceduri de revascularizare miocardica (by-pass
aorto-coronarian, angioplastie )
- pentru evaluarea răspunsului tensional la pacienţii hipertensivi care doresc sa depună
eforturi importante
- pentru evaluarea stării de sănătate, din punct de vedere cardiologic, la sportivi, piloţi,
şoferi, ofiţeri de politie, militar
Contraindicaţii ale testului de efort:
- nu este indicat în afecţiuni severe cardiace sau ale altor organe : angina instabila, infarct
miocardic acut, stenoza aortica strânsă, HTA severa necontrolata terapeutic, anemie, infectii
acute, etc.
- atunci când pe electrocardiograma de repaus apar modificări care nu permit interpretarea
testului sau când pacientul nu poate face efort (arteriopatie periferica, artroza, etc.)
Pregătirea pacientului pentru efectuarea testului de efort: se recomanda pacienţilor sa fie
îmbrăcaţi lejer si sa poarte o încălţăminte comodă.
99
TESTE PENTRU EVALUAREA CAPACITĂŢII PSIHOMOTRICE
REEDUCAREA SCHEMEI CORPORALĂ
 Executare de comenzi verbale după model/ fără model („Puneţi mâinile pe bancă!”;
„Închideţi pumnii!”etc.)
 Exerciţii – joc: imitarea posturii terapeutului/ a persoanelor dintrun set de fotografii
 Exerciţii mimice (de identificare a unor modele de exprimare nonverbală): - citirea
expresiilor mimico-faciale: bucurie, tristeţe, supărare etc (de pe faţa terapeutului în
imagini sugestive); - perceperea şi preluarea fidelă a unui model gestual/
mimicogestual;
 Exerciţii pentru dezvoltarea abilităţii de a elabora răspunsuri emoţionale, exprimate
mimico-gestual (plăcere, bucurie, tristeţe, etc.)
 Jocuri de pantomimă (imitarea gesturilor unor personaje cunoscute: un violonist în
concert, un elev scriind tema etc)
 Jocuri cu marionete/ jocuri de rol
 Exerciţii-joc de reconstituire a obiectului din părţi (păpuşa demontabilă)
 Exerciţiu ludic de asociere „imagine - parte corporală corespunzatoare” (asocierea
desenului figurilor umane - parte cu parte - cu cele ale propriului corp)
 Exerciţii - joc de reconstituire imagistică [puzzles – nr. mic (3-5 piese)/ completare
imagine lacunară]
 Redarea/ reprezentarea schemei corporale în plan obiectual acţional şi imagistic
- modelare „omuleţul” din plastilină;
- construcţie „omuletul” din forme geometrice (3-5 piese), după model/ în absenţa
modelului;
- colorare şi desenare „omuleţul” din figuri geometrice (după model/ în absenţa
modelului);
- desenul corpului uman / test proiectiv „Omuleţul”;
 Exerciţiu ludic: asocierea obiectelor cu părţile corespunzătoare ale corpului (mănuşă/
tacâm – mână; gheată- picior ; căciulă- cap; ochelari-ochi etc.)
 Exerciţii-joc de asociere „parte corporală (organ de simţ) – simţ corespunzător” (nas-
miros; ochi–văz; ureche-auz etc)
100
figura 39 – plansă pentru schema corporală -
LATERALITATEA Stabilirea dominanţei manuale, oculare şi a piciorului
a) LATERALITATEA - DOMINANŢA MANUALĂ

Se va cere copilului să mimeze acţiunile de mai jos. El este în picioare, fără nici un obiect în
mână. Instructaj : „ Tu te vei preface că faci ceea ce eu îţi voi cere.” Se va nota la fiecare item
mâna cu care mimează mişcarea respectivă.
1. Cum ciocăneşti la uşă ? Arată-mi !
2. Cum faci cu mâna „ la revedere” când te desparţi de un prieten care pleacă? Arată-mi!
3. Cum îţi deschei nasturii cu o mână ? Arată-mi !
4. Cum tai cu foarfecele ? Arată-mi!
5. Cum îţi piepteni părul ? Arată-mi !
6. Cum bei apă cu paharul ? Arată-mi!
7. Cum arunci o minge ? Arată-mi !
8. Cum răsuceşti cheia în broască ? Arată-mi !
101
9. Cum te speli pe dinţi ? Arată-mi !

10. Cum faci „sâc” unui prieten ? Arată-mi !( La această probă examinatorul va arăta el întâi
mişcarea : un pumn deasupra celuilalt, schimbând foarte rapid când o mână, când cealaltă
deasupra .) Se va nota mâna al cărei pumn se aşează deasupra celeilalte
LATERALITATEA - DOMINANŢA MANUALĂ - N O T A R E A :

D – când 9 - 10 probe au fost efectuate cu mâna dreaptă;
d - când 7 – 8 probe au fost efectuate cu mâna dreaptă;
S - când 9 – 10 probe au fost efectuate cu mâna stângă;
s - când 7 – 8 probe au fost efectuate cu mâna stângă.
A - când 5 – 6 probe au fost efectuate cu una din mâini;
D – S - LATERALITATE STABIL DEFINITIVATĂ
d – s - lateralitate parţial definitivată
A - AMBIDEXTRIE ( lateralitate oscilantă, nedefinitivată ).
b) LATERALITATEA - DOMINANŢA OCULARĂ

1). Se cere copilului să privească în diferite direcţii ale camerei printr-un orificiu de 1 cm
diametru, aflat în centrul unui carton de 25 / 15 cm.
2). Se cere copilului să privească cât mai departe printr-un tub lung, confecţionat din carton (
de exemplu, aflat în faţa geamului să se uite la un copac sau la o casă aflată în depărtare.)
3). I se cere să privească
LATERALITATEA - DOMINANŢA OCULARĂ - NOTAREA :

D – dacă toate cele trei încercări sunt efectuate cu ochiul drept.
S - dacă toate cele trei încercări sunt efectuate cu ochiul stâng.
d - dacă numai două încercări sunt efectuate cu ochiul drept.
s – dacă numai două încercări sunt efectuate cu ochiul stâng.
A – când 3 sau 2 încercări sunt efectuate cu ambii ochi deodată sau când una este cu ochiul
drept, cealaltă probă este efectuată cu ochiul stâng iar a treia cu ambii ochi.
c) LATERALITATEA - DOMINANŢA PICIORULUI

1) I se va cere copilului să şuteze într-o minge.
2) Se va cere copilului să se urce pe un scăunel.
3) Se va cere să sară într-un picior (şotronul ) pe o anumită distanţă.
LATERALITATEA - DOMINANŢA PICIORULUI NOTAREA :

D – când toate cele trei probe au fost efectuate cu piciorul drept.
S – când toate probele au fost efectuate cu piciorul stâng.
d – când numai două probe sunt efectuate cu piciorul drept.
s – când numai două probe sunt efectuate cu piciorul stâng.
102
LATERALITATEA - FORMULA LATERALITĂŢII
DDD – dreptaci complet cu lateralitate stabil definitivată.
SSS - stângaci complet cu lateralitate stabil definitivată.
ddd - dreptaci complet cu lateralitate parţial definitivată.
sss - stângaci complet cu lateralitate parţial definitivată.
DSD , SDS, SDD, DSS – lateralitate oculo – manuală încrucişată şi stabil definitivată.
dsd, ssd, Dss, sDs, sdD etc, - lateralitate oculo – manuală încrucişată şi parţial definitivată
( pentru mână , ochi , picior. )
SSD, DDS – lateralitate oculo – manuală omogenă ( stângaci sau dreptaci atât pentru mână
cât şi pentru ochi) stabil definitivată.
ssD, ddS, dDs, dDd, dDd, SSd, sSs, ssS – lateralitate omogenă parţial definitivată.
Formula exprimă aşadar, pentru cine este lateralitatea parţial definitivată.

De ex : dDd – dreptaci complet cu lateralitate parţial definitivată pentru mână şi picior.
EXERCIŢII PENTRU EDUCAREA CONDUITELOR MOTORII

 Exerciţii pentru membrele inferioare
- Exerciţii de mers cu paşi mari şi mici peste jetoane dispuse la distanţe regulate.
- Mers pe o linie trasă.
- Mers cu paşi laterali (spre stânga şi spre dreapta).
- Mers pe vârfuri, apoi pe călcâie.
- "Mersul piticului".
- Mers cu ochii închişi până la un punct de reper.
- Alergare cu paşi mari şi mici la diferite distanţe marcate de jetoane.
- Alergare printre jetoane
- Mers urmat de săritură.
- Săritură de pe băncuţa de gimnastică din poziţia ghemuit, apoi din poziţia în picioare.
- Sărituri peste obstacole mici (cărămizi).
- Sărituri de jos în sus, pe o bancă de gimnastică.
- Sărituri pe un picior, apoi pe celălalt (cu deplasare spre înainte).
- "Pasul ştrengarului" .
- Sărituri într-un picior, urmărind o linie trasată pe sol.
103
- Urcare şi coborâre la spaliere.

- Prinde bara fixă, prin săritură, sprijinit de profesor, se atârnă pedalează din picioare.
 Exerciţii pentru membrele superioare
- Apucarea unei mingi de tennis, apoi de ping-pong, atât cu mâna dreaptă, cât şi cu cea stângă.
- Aruncatul şi prinsul cu două mâini.
- Aruncări de precizie (la ţintă).
 Exerciţii pentru educarea echilibrului static şi dinamic.
Echilibru static
- Stând într-un picior, să stea cu celălalt ridicat câteva secunde, apoi invers.
- Menţinerea în echilibru pe un picior, cu ochii închişi.
Echilibru dinamic
- Să meargă în echilibru pe o linie.,
- Să meargă în echilibru pe o bârnă.
- Să transporte obiecte pe o planşetă.
- Să transporte o minge de tenis pe o lingură.
- Să transporte obiecte pe cap.
 Exerciţii pentru educarea mobilităţii pumnului si mâinii
- Mobilizarea spre flexie a pumnului din poziţii variate ale antebraţului, cu degetele flectate.
- Exerciţii de tragere (întindere) a unui elastic cu degetele (cu fiecare separat), pentru educarea
mobilităţii şi forţei,
Figura40 – exerciţii de tragere, întindere a unui elastic
 Exerciţii pentru educarea mobilităţii pumnului si mâinii

- Degetele de la ambele mâini întrepătrunse (ca la rugăciune) şi mişcarea concomitentă, apoi
alternativă a degetelor.
- Activităţi practice: - ţesături pe gherghef;
- împachetat - despachetat;
- tricotat, brodat, cusut;
- mişcări specifice scrisului, desenului, dactilografiatului;
- exersarea unor mişclrl complexe, implicate în grădinărit şi tâmplărie.
- Jocuri: biliardul, marocco, aruncarea săgeţilor la ţintă, ţintarul etc.
104
STRUCTURAREA SPAŢIALĂ - matricele progresive Raven
STRUCTURAREA SPAŢIALĂ reprezintă organizarea lumii externe în raport cu Eul

referenţial sau având ca punct de referinţă alte obiecte sau persoane în stare statică sau
dinamică, înţelegerea relaţiilor spaţiale pe baza operaţiilor logice. După A. De Meur şi L. Staes
etapele structurării sunt:
1) orientarea spaţială, care presupune:
- cunoaşterea noţiunilor spaţiale,
- posibilitatea de a se orienta pe sine sau obiectele în direcţiile indicate,
- să perceapă şi să diferenţieze direcţii şi poziţii,
- să cunoască sensul grafic, să poată situa un obiect la locul ordinal;
2) organizarea spaţială, care presupune:
- organizarea, având ca punct de referinţă obiectele între ele,
- organizarea spaţiului delimitat – hârtie, alt cadru spaţial – în scopul realizării
obiectivelor,
- recunoaşterea obiectelor într-un ansamblu saturat cu alte obiecte după formă, mărime,
poziţie,
- recunoaşterea ansamblurilor organizate şi reproducerea motrică a acestora: copierea
unor modele, constituirea unor mozaicuri, prin reproducerea unor modele, completarea
prin sesizarea lacunelor,
- memorie spaţială, perceptivă şi motrică
3) structurarea spaţială, care se referă la înţelegerea relaţiilor spaţiale pe baza operaţiilor
concrete sau logico – matematice presupune:
- anticipare mentală spaţială, nu prin tatonări ci analitică – imaginea anticipatoare se
identifică cu proiectul operaţiei efectuate – parcurgerea unei distanţe cu 4, 5, 6 paşi la
cerere,
sesizarea şi reproducerea poziţiei simetrice,
- raţionament perceptiv implicând înţelegerea unor relaţii între diferite structuri spaţiale
(ca în matricele progresive Raven).
Tulburările de structurarea spaţială se datorează proastei integrări în schema

corporală, tulburărilor de lateralitate sau tulburărilor vizuale cu leziuni optice.
Consecinţe: dezorientare spaţială, incapacitate de a participa la jocuri, tulburări

lexico-grafice şi de calcul.
105
Figura 41 – matricele Raven
STRUCTURAREA TEMPORALĂ
reprezintă capacitatea de a se situa în funcţie de succesiunea evenimentelor, de durata

intervalelor, de reluarea ciclică a unor perioade, capacitatea de a reproduce structuri ritmice.
Presupune:
1) cunoaşterea ordinii şi succesiunii:
• redarea ordinii în care obiectele sunt văzute sau sunetele auzite,
• realizarea, prin simboluri spaţiale, a unei succesiuni auditive;
2) perceperea duratei intervalelor:
• perceperea unui timp îndelungat sau scurt,
• perceperea vitezei de deplasare a obiectelor,
• transpunerea, prin simboluri spaţiale, a duratei, intensităţii;
3) cunoaşterea ciclurilor periodice şi manipularea termenilor temporali:
• dimineaţă, seară, anotimpuri, luni …cum se îmbracă în fiecare anotimp;
4) perceperea şi reproducerea structurilor ritmice.
Noţiunea de timp presupune un anumit grad de abstractizare, fiind achiziţionată cu dificultate
de deficientul mintal.
Consecinţe: dificultăţi de orientare, de scris-citit, sintactice.
106
SCALA GESSEL, care este un inventar de dezvoltare destinat examinării copiilor având
vârsta între 4 săptămâni şi 5 ani, inventar lărgit, ulterior, până la 10 ani. Inventarul cuprinde
între 28-46 itemi (diferenţierea fiind realizată pe vârste) şi se referă la comportamentul motor,
verbal şi de adaptare socială.
SCALA BRUNET-LEZINE este o adaptare franceză a scării Gessel, realizată cu scopul

depistării precoce şi diagnosticării deficienţei mintale la vârste mici. Scala urmăreşte
investigarea a patru domenii: - motor-postural;
- limbaj;
- conduita de adaptare faţă de obiecte;
- relaţii sociale şi personale.
La fiecare etapă de dezvoltare sunt câte 10 itemi pentru fiecare din domeniile enumerate mai
sus. Ca şi Scala lui Gessel, această scală permite calcularea coeficientului de dezvoltare după
formula:
Q.D=(Vârsta de dezvoltare exprimată în zile)/(Vârsta reală)
PROBE PENTRU DEXTERITATE MANUALĂ
Testul "Punctare" pentru măsurarea dexterităţii şi rapidităţii manuale.
Materiale: - Două foi de hârtie cu dimensiunea de 20/20 cm. Pe fiecare foaie este
imprimat un pătrat cu latura de 10 cm, împărţit în 100 de pătrăţele, cu latura de l cm. -
Cronometru şi creion.
Tehnica: Subiectul trebuie să facă, cu creionul, câte un punct în fiecare dintre cele 100
de pătrăţele, mai întâi cu mâna dominantă, apoi cu cealaltă.
Instructaj: Examinatorul dă subiectului un creion ascuţit şi îi pune în faţă foaia de
hârtie cu pătratul desenat în partea de sus.
I se cere subiectului să marcheze câte un punct în mijlocul fiecărui pătrăţel, cât mai
repede şi cât mai exact. I se indică să înceapă din partea stângă a primului şir şi să
puncteze spre dreapta, fără să sară vreun pătrăţel, până ajunge la ultimul pătrăţel din
dreapta şirului de jos.
După ce examinatorul se convinge că subiectul a înţeles instrucţia şi că acesta ţine
bine foaia, fără să îi lunece, îi spune: începe! (şi porneşte cronometrul).
Cronometrul este oprit când subiectul pune punctul în ultimul pătrăţel şi se notează
timpul pentru mâna dominantă.
Se dă, apoi, cealaltă foaie, cerându-se subiectului să execute Acelaşi lucru, cu cealaltă
mână. Se notează şi timpul în care a efectuat proba a doua, cu mâna nedominantă.
107
Cotarea: Se adună timpul de execuţie (în secunde) al mâinii dominante, cu timpul de

execuţie al mâinii nedominante şi se \raportează la etalon (a se vedea etalonul pentru
"Punctare").
Etalonul pentru cotarea testului "Punctare"
VÂRSTA 11-12 13 14 15 16 17 ADULTI
CENTILE 5-6 7-8 9-10 M F M F M F M F M F M F M F

100 127 106 86 59 46 60 62 49 57 48 54 44 54 47 61 47 45
90 158 133 93 68 73 73 67 66 55 57 60 56 65 52 65 55 53
80 167 154 101 75 81 79 71 70 70 65 61 59 68 55 69 60 55
75 179 158 103 79 83 80 74 72 71 68 63 62 69 58 70 61 56
70 187 161 105 80 84 85 78 74 72 69 64 64 70 62 71 62 57
60 203 162 109 84 88 89 82 76 76 73 67 70 73 63 72 63 59
50 221 176 115 93 92 90 84 79 80 78 68 74 75 67 75 67 63
40 235 183 121 94 99 92 88 83 86 85 70 75 76 71 77 71 65
30 249 189 129 97 101 95 90 85 89 87 79 76 79 72 79 74 67
25 262 191 131 98 103 99 91 86 90 89 80 77 81 73 80 77 70
20 264 194 135 101 107 101 93 90 96 95 81 80 87 74 81 80 71
10 338 218 146 107 117 107 99 95 102 101 84 85 94 84 87 85 77
0 429 240 154 136 142 151 122 117 140 112 90 89 124 91 99 90 89
Apreciere: rapiditate şi dexteritate bună = centila 75- 1 00;

medie = centila 30-70;
slabă = centila 0-25.
Testul "Tapping" pentru măsurarea vitezei şi preciziei manuale.

Materiale: Două foi de hârtie albe, cu latura de 20/20 cm.
• Cronometru şi creion.
Tehnica: Subiectul trebuie să execute, mai întâi cu mâna dominantă, cât mai multe puncte pe
foaia de hârtie, timp de 6 secunde, acelaşi lucru repetându-se cu mâna nedominantă, pe
cealaltă foaie.
Instructaj: Examinatorul îi dă subiectului prima foaie de hârtie şi creionul, cerându-i să
execute cât mai multe puncte (vizibile şi nu suprapuse). I se comandă: Începe! moment în
care se declanşează cronometrul, care se opreşte după 6 secunde, la comanda Stop!, moment
în care subiectul se opreşte.
Se dă apoi subiectului a doua foaie, cerându-i-se să execute acelaşi lucru cu mâna
nedominantă, procedându-se la fel ca la prima probă.
Cotarea: Se adună punctele realizate cu mâna dominantă cu cele ale mâinii nedominante şi
suma se raportează la etalon (a se vedea etalonul pentru testul "Tapping").
Apreciere: Viteză şi precizie manuală: bună = centila 75-100;

108
Etalonul pentru cotarea Testului "Tapping"
VÂRSTA 11-12 13 14 15 16 17 ADULTI

CENTILE 5-6 7-8 9-10 M F M F M F M F M F M F M F
100 62 88 86 102 99 91 97 99 84 95 91 95 84 92 79 102 110
90 57 78 77 82 75 83 74 83 82 89 81 83 76 85 76 92 97
80 55 66 73 79 69 80 71 81 78 87 77 82 72 85 76 89 92
75 54 66 72 78 68 79 70 80 73 86 75 81 70 83 75 87 90
70 52 65 70 76 66 78 67 79 72 85 74 80 68 82 72 86 89
60 51 61 67 75 64 76 66 76 69 82 73 79 67 78 70 83 85
50 48 59 66 71 60 73 63 74 64 78 70 77 64 76 69 81 82
40 45 58 61 68 58 71 61 73 63 76 68 75 61 74 67 80 80
30 41 56 59 64 56 69 58 71 59 75 65 73 58 73 62 79 77
25 39 55 56 61 55 68 55 69 58 73 64 72 56 72 59 77 76
20 38 53 55 60 53 65 53 67 56 70 62 71 46 70 58 75 74
10 32 44 47 55 44 57 49 64 48 68 60 69 38 68 46 73 71
0 15 30 30 51 34 48 39 53 34 57 49 59 33 60 40 65 56
Testul "Perle" pentru determinarea abilităţii (îndemânării) manuale
Materiale: - 30 de mărgele cilindrice de aceeaşi culoare, perforate la centru (în lungime),

având orificiul de 2-3 mm.;
- un fir de aţă lung de 28-30 cm. trecut prin "urechea" unui ac de canava. La capătul celălalt
al aţei este legată a 31-a mărgea (folosită ca opritoare);
- cronometru şi 2-3 mărgele rezerve (dacă se pierd).
Tehnica: Subiectul va lua mărgelele cu mâna dominantă şi le va introduce (câte 4) în acul pe
care-1 ţine în mâna nedominantă. După ce introduce câte 4 mărgele pe ac, le dă drumul pe
aţă. Procedează la fel până când înşiră pe aţă toate cele 30 de mărgele.
Se cronometrează timpul de execuţie.
Instructajul: Arătând subiectului: ai 30 de mărgele pe care trebuie să p înşiri pe această aţă,
după ce treci prin ac tot câte 4, cărora apoi le dai drumul în sfoară. Trebuie să înşiri cât mai
repede toate mărgelele. Vei începe când dau drumul la cronometru, pe care îl voi opri când
termini de înşirat, la comanda ta, când vei spune Stop!
Cotarea: Timpul obţinut de subiect pentru înşirarea celor 30 de rgele se raportează la etalon
(a se vedea etalonul pentru testul „Perle”).
Apreciere: Viteză şi precizie manuală: bună = centila 75-100;
109
Etalonul pentru cotarea testului "Perle"

VÂRSTA 11-12 13 14 15 16 17 ADULTI
5-6 7-8 9-10
CENTILE M F M F M F M F M F M F M F
100 99 77 59 52 53 55 50 54 53 50 49 57 46 55 45 48 46
90 105 91 63 62 61 63 58 57 59 57 53 59 51 58 51 56 50
80 115 95 72 64 64 64 63 60 62 60 54 60 52 63 52 60 53
75 120 99 73 67 67 65 64 61 64 62 55 62 53 65 54 61 54
70 124 100 74 68 68 66 65 62 65 64 57 63 54 66 55 62 55
60 130 103 75 70 70 67 70 65 69 66 58 64 55 67 56 63 58
50 134 107 84 71 73 70 72 67 75 70 59 65 56 70 57 64 62
40 143 117 88 73 76 74 73 70 76 72 61 69 58 73 58 65 63
30 147 130 90 76 78 77 75 74 78 75 64 70 59 74 61 67 64
25 155 137 95 78 80 78 78 75 82 76 65 71 61 75 63 70 66
20 169 151 98 90 82 82 81 76 84 77 66 72 63 79 64 73 67
10 190 162 105 93 88 84 86 80 94 82 74 75 69 85 65 77 72
0 307 189 123 124 120 120 113 96 136 93 77 80 73 107 67 85 117
Testul "Decupaj" pentru măsurarea îndemânării manuale
Materiale: O foaie de hârtie albă, având dimensiunile de 50/24 cm., -Care are imprimate trei
linii(groase), dintre care: una ondulată şi f doua frânte, având lăţimea de 6,5 mm şi lungimea
de 46 cm (a se vedea modelul de mai jos - micşorat).
- Foarfecă mică, cu vârfurile rotunjite.
- Cronometru.
Tehnica: Examinatorul dă subiectului foaia de hârtie şi foarfecă, apoi îi explică ce are de
făcut. Pentru a-l ajuta şi a nu pierde timp, examinatorul taie cu foarfecă hârtia (partea albă)
până la prima linie, apoi îi comandă, începe!, moment în care porneşte cronometrul.
După 20 de secunde, opreşte subiectul prin comanda. Stop! şi se trece la linia a doua, apoi la
linia a treia, procedându-se la fel ca la prima.
Instructaj: Examinatorul spune: Iţi dau o foaie de hârtie pe care sunt desenate trei linii
groase. Tu trebuie să tai hârtia cu această forfecuţă, exact prin mijlocul liniei groase, fără să
ieşi din partea neagră. Cu cât tai mai repede şi mai corect este mai bine. Vei începe când îţi
dau comanda începe! şi te vei opri când dau comanda Stop!
Pentru a te ajuta, voi începe să-ţi tai eu partea albă a hârtiei, până la linie (timp în care
execută operaţiunea). Dă apoi foarfecă copilului şi comandă, începe!, pornind cronometrul,
pe care-1 opreşte după 20 de secunde, moment în care dă comanda Stop!, apoi se cere
subiectului să treacă la linia a doua, apoi la a treia, procedându-se la fel ca la prima linie.
Cotarea: Se numără fragmentele tăiate de subiect în fiecare linie şi se face totalul pentru cele
trei linii.
Datorită numerotării fragmentelor, acestea sunt uşor de determinat. Fiecare greşeală, adică
fiecare tăietură care a depăşit partea neagră a fragmentului şi a intrat în partea albă, se scade din
suma fragmentelor tăiate.
110
Rezultatul (R) este obţinut prin scăderea sumei de fragmente ieşite (Sg) din suma de fragmente tăiate (St).
Rezultatul (R = St - Sg) obţinut se raportează la etalon (a se ia etalonul pentru testul "Decupaj").
Apreciere: îndemânare manuală: bună = centila 75-100;

Etalonul pentru cotarea testului "Decupaj"

11-12 13 14 15 16 17 ADULTI
VÂRSTA 5-6 7-8 9-10
M F M F M F M F M F M F M F
CENTILE
100 27 33 35 42 47 49 49 39 46 49 54 50 47 53 62 59 69
90 18 21 29 35 38 36 38 36 38 40 40 42 45 46 49 45 52
80 16 20 25 33 37 32 35 34 37 35 38 39 43 44 46 39 47
75 15 18 25 31 35 30 33 33 35 34 37 38 42 39 42 38 45
70 14 17 24 30 34 28 32 32 34 33 36 37 40 38 41 37 43
60 13 14 23 27 31 27 31 31 33 31 35 36 38 36 39 35 42
50 12 11 22 26 30 26 30 29 32 29 32 35 36 34 37 34 39
40 11 10 20 25 29 25 29 28 31 27 30 34 33 33 36 31 38
30 10 9 18 24 28 23 28 27 29 26 29 32 32 32 35 29 36
25 9 9 17 23 27 22 27 26 28 25 28 30 31 30 33 27 34
20 8 8 16 22 26 21 25 25 26 23 27 29 29 28 32 25 32
10 6 7 13 20 24 20 22 22 25 22 25 27 25 26 30 23 30
0 2 5 11 11 17 19 17 13 23 20 22 21 18 22 28 12 23
Figura 42 – modele pentru testul Decupaj
111
Testul "Discuri" măsurarea dexterităţii şi rapidităţii necesare pentru lucrări cu piese mici
Testul „Labirint"
Figura 43 – modele pentru testul Labirint
Proba de frânare voluntară pentru aprecierea capacităţii de frânare cinetică (posibilitatea de

a dirija şi frâna voluntar mişcarea grafică).
Materiale: - Planşe în formă de pătrat, cu latura de 35 cm, pe care sunt desenate două cercuri
concentrice, cu diametrele de 21 şi 28 cm. O linie orizontală marchează locul de pornire, iar
alte trei linii, exterioare cercului mare, marchează sferturile de cerc .
Figura 44 - proba de frânare voluntară
112
*Cronometru
* Creion
Tehnica: Se pune în faţa subiectului prima planşă, cerându-i-se să facă două încercări
succesive de a trasa cu creionul printre cele două cercuri un alt cerc, pornind de la stânga la
dreapta (din locul marcat, în direcţia acelor de ceasornic), cu indicaţia de a executa de două
ori proba într-un ritm foarte lent, fără a ridica, pe tot parcursul creionul de pe hârtie. La
prima probă se cere precizie şi să nu depăşească limitele celor două cercuri.
Proba a doua se execută imediat după prima, pe altă planşă, cu indicaţia de a trasa
mult mai încet (iar examinatorul îi demonstrează cum să realizeze traseul mult mai încet,
parcurgând cea. 3 milimetri în 5 secunde). La această probă nu se mai dau indicaţii legate de
precizie în execuţie, ci numai de a se executa trasarea foarte încet.
La ambele încercări se notează timpul parcurs pentru fiecare sfert de cerc.
Instructaj: Vei trasa cu creionul, pornind de aici (se arată linia orizontală), printre cele două
cercuri, fără să le atingi şi foarte încet, până când ajungi din nou de unde ai pornit. Nu ai voie
să mişti foaia nici să te opreşti sau să ridici creionul. Ai înţeles?
Trebuie să înaintezi cât poţi de lent, încet, încet, foarte încet, începe!
Cea de-a doua încercare se realizează după ce s-au făcut aprecieri pozitive pentru
prima execuţie: A fost bine, dar vei face din nou acelaşi lucru, înaintând mult mai încet
(examinatorul îi demonstrează, executând un traseu de circa. 3 mm, în 5 secunde).
- încearcă acum să mergi şi tu la fel de încet ca mine. începe! (Nu se va face nici o
remarcă legată de precizia execuţiei, pentru ca subiectul să nu aibă nici o teamă că ar depăşi
limitele laterale).
Cotarea: Capacitatea de frânare se apreciază pentru fiecare dintre cele două părţi ale probei,
cu ajutorul a doi indici: timpul total utilizat întru executarea traseului (care dă o idee despre
calitatea globală a evaluării), raportul dintre diferenţa algebrică a timpilor de execuţie
necesari pentru primul şi al patrulea sfert al traseului şi timpul de execuţie necesar pentru
primul sfert, după formula:
t 0,1  t 0,4
*100
t 0,1
Acest raport indică evoluţia frânării pe parcursul probei şi capacitatea grafomotrică a
subiectului.
Testul Ozeretski - Guillmain Este o adaptare după L. Picq şi P. Vayer vizând identificarea
principalelor componente motrice sub cele cinci aspecte:
- viteză;
- forţă;
- rezistenţă, pe coordonatele:
- coordonare dinamică a mâinilor - C.D.M.;
- coordonare dinamică generală - C.D.G.;
- echilibru - E;
- rapiditate - R.
113
Datele obţinute contribuie la precizarea gradului de întârziere psihomotrică, a gradului

deficienţei şi încadrarea acesteia, precum şi la clarificarea aspectelor în care să se intervină şi
mijloacele cu care să se opereze.
Tehnica: După aplicarea individuală a probelor, prin punerea subiectului la proba respectivă,
examinatorul va avea posibilitatea să aprecieze nivelul achiziţiilor psihomotrice şi să le
raporteze la vârsta cronologică.
Pentru fiecare item din probele prezentate, la vârsta subiectului şi la vârsta cu doi ani înaintea
şi cu doi ani după vârsta cronologică a subiectului examinat, se acordă câte trei puncte la
fiecare încercare. Numărul de puncte realizat se împarte la numărul de puncte posibile şi se
obţine câte un coeficient pentru: - coordonarea dinamică a mâinilor;
- coordonarea dinamică generală;
- echilibrul (coordonarea statică);
- rigiditatea.
PREZENTAREA PROBELOR:
Coordonarea dinamică a mâinilor
La 4 ani Trecerea unui fir gros de aţă prin urechile unui ac de canava, lungimea
firului să depăşească degetele cu 2 cm.
Încercare nereuşită: - neputinţa de a executa această acţiune în 9 secunde.
Numărul încercărilor: - câte 2 pentru fiecare mână.
La 5 ani Cu ochii închişi, atinge vârful nasului cu degetul arătător de la mâna
dreaptă, apoi stânga, încercare nereuşită: atingerea feţei în alt loc, chiar
dacă apoi atinge nasul. Numărul încercărilor: 3 (2 din 3 trebuie să fie
reuşite).
La 6 ani Copilul stă la masă şi i se fixează în faţă cele două labirinturi. Copilul va
desena cu un creion o linie întreruptă de la intrare până la ieşire, apoi se
trece imediat la al doilea labirint. După 30 de secunde de pauză va executa
acelaşi exerciţiu cu mâna stângă. Încercare nereuşită: dacă linia iese din
labirint (mai mult de două ori la dreapta şi mai mult de trei ori la stânga)
sau se depăşeşte timpul de un minut şi 20 secunde pentru mâna dreaptă şi
un minut şi 25 secunde pentru mâna stângă.
Numărul de încercări: 2 pentru fiecare mână. (A se vedea modelul
labirintului din figura 5)
114
La 7 ani Să facă un cocoloş dintr-o foiţă subţire de 5 x 5 cm, cu o singură mână, cu

palma întoarsă în jos, fără ajutorul celeilalte mâini. După un repaus de 15
secunde se face acelaşi exerciţiu cu cealaltă mână
Încercare nereuşită, - dacă timpul limită este depăşit, iar cocoloşul nu este
destul de compact. Durata: 15 secunde .u mâna dreaptă şi 20 de secunde cu
mâna stângă
Număr de încercări: două pentru fiecare mână.
La 8 ani Cu extremitatea degetului mare se ating, cu maximum de viteză unul
după altul, degetele mâinii, începând cu degetul mic, apoi invers (5-4-
3-2 şi 2-3-4-5). Acelaşi lucru cu cealaltă mână.
Încercare nereuşită: dacă atingerea se face de mai multe ori a aceluiaşi
deget, atingerea a doua degete în acelaşi timp, uită să atingă un deget sau
depăşeşte timpul de 5 secunde.
Număr de încercări: două pentru fiecare mână
La 9 ani Cu o minge de oină (sau de cauciuc, de mărimea unei mingi de oină) se va
arunca într-o ţintă de 25x 25 cm situată la înălţimea pieptului, de la o
distanţă de 1,5 m. Aruncarea se va face cu braţul îndoit, mâna la umăr,
piciorul de pe aceeaşi parte a mâinii cu care se aruncă, puţin înapoi.
Încercare nereuşită: dacă ţinta nu este atinsă de cel puţin două ori cu mâna
dreaptă şi cel puţin o dată cu mâna stângă.
Număr de încercări: trei pentru fiecare mână.
La 10 ani Exerciţiul se realizează cu ambele mâini, astfel: Extremitatea degetului
mare de la mâna stângă pe extremitatea degetului arătător de la mâna
dreaptă şi invers. Arătătorul părăseşte degetul mare de la mâna stângă
pentru a reîntâlni degetul mare de la mâna stângă, în timp ce indexul de la
mâna stângă nu părăseşte deloc degetul mare de la mâna dreaptă. Apoi,
indexul de la mâna stângă părăseşte degetul mare de la mâna dreaptă
ş.a.m.d., totul cu maximă viteză. După 10 secunde de efectuat exerciţiul cu
ochii deschişi, se continuă exerciţiul cu ochii închişi.
Probă nereuşită: dacă mişcările sunt prost executate sau se realizează mai
puţin de 10 cercuri în 10 secunde sau nu poate executa mişcarea cu ochii
închişi.
Număr de încercări: 3
La 11 ani Prinderea unei mingi de oină sau de cauciuc (de mărime unei mingi de
oină) cu o singură mână, aruncată de la o distanţă de 3 m. Copilul trebuie să
ţină braţele ridicate pe lângă cap, până i se comandă: "prinde!". După 30 de
secunde de pauză exerciţiul se repetă cu cealaltă mână.
Încercare nereuşită: dacă nu poate prinde mingea de cel puţin trei ori din 5
încercări cu fiecare mână.
Număr de încercări: cinci pentru fiecare mână.
115
Coordonarea dinamică generală
La 4 ani Sărituri ca mingea pe loc, cu genunchii uşor flexaţi, picioarele părăsind

solul simultan.
Încercare nereuşită: dacă mişcarea nu este simultană sau se sare pe
călcâie.
Durata: 5 secunde.
La 5 ani Săritura pe loc, fără elan, peste o sfoară ţinută la înălţimea de 20 cm. de la
sol, având genunchii uşor flexaţi.
Încercare nereuşită: dacă se atinge sfoara, se cade sau se atinge solul cu
mâna.
Număr de încercări: trei (din care două să fie reuşite)
La 6 ani Cu ochii deschişi, să parcurgă o linie dreaptă de 2 m, punând alternativ
călcâiul unui picior înaintea vârfului celuilalt.
Încercare nereuşită: dacă se părăseşte linia dreaptă, dacă sunt balansări
inutile de braţe şi de corp, dacă execuţia este proastă, în general.
La 7 ani Deplasare, sărind într-un picior pe o distanţă de 3 m, cu celălalt picior
îndoit din genunchi, cu călcâiul în spate şi braţele în lungul corpului.
După 30 de secunde de repaus, acelaşi exerciţiu se realizează cu celălalt
picior.
Încercare nereuşită: îndepărtarea de la linia dreaptă cu mai mult de 50
cm, atingerea solului cu piciorul îndoit, legănări de braţe (pentru
menţinerea echilibrului).
Număr de încercări: două pentru fiecare picior.
Durată: nelimitată (până când subiectul realizează ambele probe).
La 8 ani Săritura fără elan peste o sfoară ridicată la 40 cm de la sol. Aceleaşi
condiţii de lucru ca la proba pentru 5 ani
La 9 ani Stând cu un genunchi îndoit la spate, braţele în lungul corpului, la 25 cm
de picior, pe sol, se aşază o cutie de chibrituri goală. Copilul aşezat la 5 m
distanţă, trebuie să împingă cu vârful piciorului cutia către un anumit
punct, dinainte stabilit, prin uşoare sărituri pe un picior.
Încercare nereuşită; dacă se atinge solul cu piciorul îndoit (chiar şi o
singură dată), gesturi inutile cu mâinile, cutia este împinsă mai mult de 50
cm de locul stabilit sau dacă copilul nu reuşeşte să împingă cutia cu
piciorul.
Număr de încărcări: 3
116
La 10 ani Săritura cu elan de l m pe lada de gimnastică la două cutii (capacul + l

cutie): 50 cm înălţime
Încercare nereuşită: pierderea echilibrului în coborâre, aşezare pe călcâie
la atingerea solului şi cădere pe şezut.
Număr de încercări 3
La 11 ani Sărituri ca mingea, aruncând călcâiele la spate şi atingerea ambelor
călcâie cu mâinile.
Încercare nereuşită: neputinţa de a atinge călcâiele: simultan, cu
ambele mâini.
Echilibru (coordonare statică)
La 4 ani Stând cu ochii închişi, cu picioarele apropiate şi mâinile la spate, să aplece

trunchiul în unghi drept, spre înainte şi să menţină poziţia peste 10 secunde.
Încercare nereuşită: deplasare de pe loc, îndoirea piciorului
menţinerea în poziţia aplecat mai puţin de 10 secunde.
La 5 ani Stând pe vârful picioarelor, cu ochii închişi, cu braţele în lungul corpului şi
cu picioarele apropiate.
Încercare nereuşită: deplasare de pe loc, atingerea solului cu călcâiele,
menţinerea poziţiei mai puţin de 10 secunde.
La 6 ani Stând pe piciorul drept, cu piciorul stâng îndoit la spate, coapsele
paralele şi braţele în lungul corpului. După 30 de secunde de pauză, se
schimbă piciorul.
Încercare nereuşită: coborârea piciorului(îndoit) la sol mai mult de trei ori,
atingerea solului cu piciorul îndoit, sărituri, ridicări pe vârful picioarelor,
balansări.
Durata: 10 secunde.
La 7 ani Stând ghemuit, pe vârful picioarelor (cu braţele întinse lateral, genunchii
depărtaţi, călcâiele apropiate şi vârfurile depărtate, cu ochii închişi
Încercare nereuşită: cădere înainte, pe mâini sau înapoi, pe şezut, aşezarea
călcâielor pe sol, coborârea braţelor, deschiderea ochilor.
Durata: 10 secunde.
117
La 8 ani Stând cu ochii închişi, cu mâinile la spate, să se ridice pe vârfurile

picioarelor şi aplecarea trunchiului, în flţ în unghi drept, cu picioarele
întinse.
Încercare nereuşită: îndoirea genunchilor mai mult de două ori, pierderea
echilibrului cu deplasare, atingerea solului cu călcâiele.
Durata: 10 secunde.
La 9 ani Stând pe piciorul stâng, cu talpa piciorului drept aşezată pe partea inferioară
a genunchiului stâng, cu mâinile pe şold şi ochii închişi. După 30 de
secunde de pauză, aceeaşi poziţie cu celălalt picior.
Încercare nereuşită: coborârea piciorului îndoit, pierderea
echilibrului, ridicarea pe vârful picioarelor
Durata: 10 secunde.
Număr de încercări: două pentru fiecare picior
La 10 ani Stând pe vârful picioarelor, cu ochii închişi, cu braţele, în lungul corpului,
cu picioarele apropiate şi călcâiele lipite.
Încercare nereuşită: pierderea echilibrului, cu deplasare, atingerea solului
cu călcâiele, legănări ample.
Durata: 15 secunde.
La 11 ani Cu ochii închişi, stând pe piciorul drept, cu piciorul stâng îndoit la spate
(coapsele paralele), braţele în lungul corpului. După 30 de secunde, se
schimbă piciorul
Încercare nereuşită: coborârea piciorului îndoit mai mult de trei ori,
atingerea solului cu piciorul care trebuie să stea îndoit, pierderea echilibrului
cu deplasare, sărituri.
Durata: 10 secunde.
Număr de încercări: două pentru fiecare picior
Rapiditate
Materiale: - coală de hârtie pe care se desenează pătrăţele cu latura de l cm, şi anume:
10 pătrăţele în înălţime şi 25 în lungime;
- Un creion destul de lung, pentru a putea fi ţinut comod în mână de către copil;
- Cronometru.
Se va cere copilului examinat sa traseze în fiecare pătreţel câte o linie (orizontală sau
verticală), cât mai repede cu putinţă. Nu trebuie să omită nici o pătrăţică şi nu are voie ă
revină asupra celor sărite.
Durata probei: un minut pentru fiecare mână.
118
Pe parcursul probei, subiectul va fi încurajat să lucreze cât mai repede. Dacă explicaţia
nu a fost respectată, se întrerupe proba şi se reia de la început. Se poate repeta, deci, de două
ori. în timpul probei, se va nota: slaba coordonare motrică, instabilitatea, impulsivitatea,
conştiinciozitatea, neliniştea.
Tabelul cu corespondentul vârstei (în medie)

VÂRSTA NUMĂR DE LINIUŢE
(valabil la ambele mâini)
6 ani 57
7 ani 74
8 ani 91
9 ani 100
10 ani 107
11 ani 115
Cotarea: Suma celor patru coeficienţi împărţită la 4 ne dă un coeficient general, care

reprezintă gradul de dezvoltare ai psihomotricităţii sub aspectul componentei motorii
generale din structura psihomotricităţii.
EVALUAREA DEZVOLTĂRII PSIHOMOTRICE LA COPIL PRIN INTERMEDIUL

SCĂRII MOTRICE DE DEZVOLTARE „OSERETZSKI” ( De la 4 la 14 ani )
4 ANI
1. Stă cu ochii închişi, în picioare, mâinile la cusătura pantalonilor, picioarele în linie dreaptă
unul înaintea celuilalt, în aşa fel încât călcîiul piciorului drept să atingă vîrful piciorului
stîng. DURATA - 15”. Testul nu este reuşit dacă se balansează sau deplasează corpul. Este
permisă o a doua încercare.
2. Ochii închişi, atinge vîrful nasului cu indexul mâinii drepte şi apoi cu cel al mâinii stîngi.
Testul nu este reuşit dacă atinge alt loc sau dacă înainte de a atinge nasul atinge alt loc.
Pentru fiecare mînă se permit câte 3 încercări, din care 2 trebuie să fie pozitive.
3. Săritul cu ambele gambe uşor îndoite la nivelul genunchiului, fără a se lua în considerare
înălţimea saltului. DURATA - 5” pentru cel puţin 7-8 sărituri. Testul nu este reuşit dacă nu
ridică ambele picioare în acelaşi timp, dacă nu cade pe vîrfuri ci pe genunchi.
4. Depunerea a 20 de piese într-o cutie cu maximum de viteză (cu dreapta la dreptaci şi cu
stânga la stângaci). Cutia de carton are 15/15 cm şi este aşezată în faţa copilului la o distanţă
ca de la cot la vîrful degetului mijlociu. Piesele au 2 cm diametru şi se aşează în linie,
înaintea cutiei, la 5 cm una de alta. La semnal, copilul depune piesele în cutie, una câte una,
cât de repede posibil, începînd de la orice margine şi în orice ordine, dar fără a le arunca.
DURATA - 10”. Testul nu este reuşit dacă nu Sunt toate piesele în cutie.
119
5. Descrierea, în spaţiu, a unor circumferinţe cu indexul celor 2 mâini, braţele fiind întinse
orizontal. Mărimea circumferinţei poate fi aleasă, dar trebuie să fie egală pentru ambele
braţe. Braţul drept va descrie circumferinţe în sensul acelor de ceasornic, cel stîng invers.
DURATA - 10”. Testul nu este reuşit dacă nu Sunt forme regulate, dacă circumferinţele
Sunt descrise în acelaşi sens sau dacă Sunt una mai mică şi alta mai mare. Sunt permise 3
încercări.
6. Experimentatorul întinde mâna către subiect, spunîndu-i să i-o strîngă cu putere cu ambele
mâini, pe rînd. În acest timp, se observă dacă mişcarea de strîngere se generalizează la alte
grupe şi zone de muşchi (închiderea mâinii opuse, contractarea feţei, încreţirea frunţii,
deschiderea gurii, strîngerea buzelor).
5 ANI
1. Stă în picioare, pe vîrfuri, cu ochii deschişi, mâinile la cusătura pantalonilor, călcîiul şi
vîrful picioarelor trebuie să se atingă. DURATA - 10”. Testul nu este reuşit dacă subiectul
părăseşte locul sau atinge solul cu călcîiele. Flexiunea genunchilor, balansarea corpului,
înălţarea şi coborîrea pe vîrfurile picioarelor nu se socotesc eşecuri, dar se notează în
protocol. Se permit 3 încercări.
2. Se dă subiectului o hîrtie de 5/5 cm şi i se cere să o facă mototol cu degetele mâinii drepte,
întoarse cu podul palmei în jos. Se interzice intervenţia mâinii opuse. DURATA - 15”
pentru dreapta şi 20” pentru stânga la dreptaci, invers la stângaci. Testul nu este reuşit dacă
se depăşeşte timpul fixat sau dacă mototoalele nu Sunt destul de compacte. Testul este cotat
pozitiv 1 plus cînd este reuşit cu ambele mâini şi cu ½ plus cînd este reuşit cu o singură
mînă (şi se notează care). Se permit câte 2 încercări pentru fiecare mînă.
3. Cu ochii deschişi, se sare pe o distanţă de 5 m pe gamba stângă, apoi pe cea dreaptă. Copilul
îndoaie gamba la genunchi în unghi drept, cu mâinile de-a lungul coapsei şi sare la semnal,
iar la capătul celor 5 m pune gamba pe sol. După 30” se reia cu stîngul. Nu se ţine seama de
timp. Testul nu este reuşit dacă copilul deviază de la linia dreaptă mai mult de 50 cm, dacă
atinge solul cu cealaltă gambă, dacă balansează braţele. Testul este pozitiv 1 plus dacă este
reuşit cu ambele gambe şi cu ½ plus dacă a reuşit cu o gambă (se notează care). Se permit
câte 2 încercări pentru fiecare gambă.
4. Infilarea unui fir pe bobină cu maximum de viteză (subiectul ţine în mâna stângă un capăt al
bobinei, de care atîrnă un fir de 2m, prinde firul între police şi indexul drept şi la semnal îl
deapănă de pe bobină cu maximă viteză). Procedează apoi invers. În timpul acţiunii, mâna
care susţine bobina trebuie să stea nemişcată, dacă descrie cu ea mişcări circulare se
întrerupe examenul şi se reîncepe. Pentru cei evident retardaţi este permis şi să susţină cu
mâna în care au bobina. DURATA - 15” pentru dreapta şi 20” pentru stânga la dreptaci,
invers la stângaci. Testul nu este reuşit dacă se depăşeşte timpul fixat. Se notează cu 1 plus
dacă este executat cu ambele mâini şi cu ½ plus dacă este executat cu o singură mînă (se
notează care).
120
5. Subiectul este aşezat înaintea unei mese şi în faţă i se pune o cutie de chibrituri (la o distanţă
la care poate ajunge uşor cu braţul îndoit la nivelul cotului). La stânga şi la dreapta cutiei se
aşează vertical câte 10 chibrituri (la distanţă de 2 chibrituri ce cutie) unul în faţa celuilalt. La
semnal, se cere să se ia simultan între index şi police câte un chibrit şi să se aşeze simultan
în cutie. DURATA - 20” în fiecare mînă (chiar dacă numărul este egal pentru fiecare mînă)
dacă mişcările braţelor nu Sunt simultane (chiar dacă de fiecare parte s-a luat un număr egal
de chibrituri). Se notează la numărător numărul chibriturilor rămase la dreapta şi la numitor
cele rămase la stânga. Cînd testul este reuşit, fracţiunea este egală cu 1. Este permisă a doua
încercare.
6. Subiectul este solicitat să-şi arate dinţii. Testul nu este reuşit dacă copilul face mişcări
suplimentare (încreţeşte nările, fruntea sau ridică sprîncenele).
6 ANI
1. Ochii deschişi, stă cu gamba stângă în unghi drept, la nivelul genunchiului, cu coapsa stângă
paralelă cu dreapta uşor în abducţie, mâinile la cusătura pantalonilor. Cînd gamba stângă se
lasă în jos se ia poziţia indicată. După 30” se inversează. DURATA - 10”. Testul nu este
reuşit dacă subiectul lasă în jos mai mult de 3 ori gamba ridicată, dacă atinge o singură dată
solul cu gamba ridicată, dacă părăseşte locul, dacă a sărit sau s-a ridicat pe vîrful
picioarelor, dacă s-a balansat. Se notează cu 1 plus reuşita cu ambele picioare şi cu ½ plus
reuşita cu unul (se notează care).
2. Cu o minge de cauciuc se atinge o ţintă fixă la 1,5 m distanţă, la înălţimea capului copilului,
pe un platou de 25/25 cm. Copilul ia mingea de 8 cm diametru cu mâna dreaptă şi o aruncă
în linie dreaptă pe un panou, fără avînt, avînd înainte gamba stângă şi invers. Nu se permit
călcîiele unite sau vîrfurile picioarelor depărtate. Mingea poate atinge centrul sau latura
panoului. Băieţii trebuie să lanseze mingea de 3 ori, fetele de 2 ori. Testul nu este reuşit
pentru băieţi dacă au atins ţinta mai puţin de 2 ori cu dreapta şi niciodată cu stânga. Se
notează cu 1 plus pentru reuşita cu ambele mâini şi ½ plus pentru una (se notează care). Nu
se reia proba.
3. Se sare cu picioarele înainte deasupra unei corzi întinse la 20 cm de pămînt, fără avînt, cu
gambele îndoite la nivelul genunchiului. Un capăt al coardei este fixat, celălalt ţinut cu o
greutate pentru a cădea uşor dacă este atinsă. Se observă dacă subiectul cade pe călcîie sau
pe vîrfurile picioarelor. Sare de 3 ori. Testul este reuşit dacă sare 2 din 3. Nu este reuşit
dacă, deşi a sărit coarda, cade sau atinge pămîntul cu mâinile. Se permite o a doua încercare.
4. Desenarea unor linii verticale. Copilul este aşezat în faţa mesei, avînd în faţă o coală de
dictando. Cu creionul în mâna dreaptă şi braţul sprijinit, trage - la semnal - linii verticale
(pot fi inegale) între liniile orizontale, cât de repede poate. DURATA - 15”. Testul nu este
reuşit dacă a tras mai puţin de 20 de linii cu dreapta şi mai puţin de 12 cu stânga (invers la
stângaci). Liniile peste şi sub cele orizontale nu se socotesc, dacă depăşesc 3 mm. Se
notează 1 plus pentru reuşita cu ambele mâini şi cu ½ plus pentru una (se notează care). Se
permite o a doua încercare pentru fiecare mînă.
121
5. Mergînd, copilul ţine în mâna stângă o bobină din care desface un fir pentru a-l depăna pe
indexul mâinii drepte, după 5-10” se reia cu stânga. DURATA - 15”. Testul nu este reuşit
dacă în timp ce se execută mişcările cu mâinile schimbă de mai mult de 3 ori ritmul
mersului, dacă se opreşte pentru a desface firul, dacă merge şi uită să desfacă firul, dacă nu
execută cu ambele mâini. Pentru fiecare mînă se permite a doua încercare. Se indică în
protocol dacă testul este reuşit pentru o mînă (care).
6. Se dă copilului un ciocan şi i se cere să lovească cu el de cât mai multe ori în masă, întîi cu
dreapta, apoi cu stânga. Testul nu este reuşit dacă se fac mişcări suplimentare (arată dinţii,
încreţeşte fruntea, strînge din buze) sau dacă reuşeşte numai cu o mînă. Se permite o a doua
încercare.
7 ANI
1. Ochii deschişi, mâinile legate la spate, copilul se aşează pe vîrfurile picioarelor unite şi
îndoaie trunchiul în unghi drept, fără să îndoaie gambele la nivelul genunchiului. DURATA
- 10”. Testul nu este reuşit dacă îndoaie mai mult de 2 ori gambele, dacă părăseşte locul sau
atinge cu căcîiele. Nu se încearcă a doua oară.
2. Copilul aşezat la masă are în faţă un labirint, desenat de examinator, avînd dimensiunile de
15 cm, fixat în pioneze. La semnal, cu creionul ascuţit în mâna dreaptă, trece cu o linie
neîntreruptă de la intrare pînă la ieşire. După 30” se reia cu mâna stângă. DURATA - 1î30”
dreapta, 2î20” stânga (invers la stângaci). Testul nu este reuşit dacă pentru mâna dreaptă
linia iese de mai mult de 2 ori din limitele labirintului şi mai mult de 3 ori pentru stânga
(invers la stângaci) sau nu este terminat la timpul fixat. Se notează cu 1 plus execuţia bună
cu ambele mâini şi ½ plus cu una (se notează care). Se permite o a doua încercare pentru
fiecare mînă.
3. Cu ochii deschişi, se parcurge în linie dreaptă o distanţă de 2 m. La plecare, copilul trebuie
să pună gamba stângă înaintea celei drepte, călcîiul stîng în faţa piciorului drept, să
înainteze în linie dreaptă pînă la punctul arătat, punînd alternativ călcîiul unui picior în faţa
vîrfului celuilalt. Timpul nu este standardizat. Testul nu este reuşit dacă se părăseşte linia
dreaptă, dacă se balansează sau nu se atinge cu călcîiul unui picior vîrful celuilalt picior.
Sunt permise 3 încercări.
4. A grupa cărţile de joc în pachete. Copilul, în picioare în faţa mesei, ţine în mînă un pachet
de cărţi (36). La semnal, le împarte în 4 grupuri, în locuri fixe (distanţa între grămezi #
lungimea unei cărţi de joc). Se permite ca degetul mare de la mâna stângă să pregătească
cartea de dat, împingînd-o. Cărţile trebuie aşezate una peste alta şi dacă nu le pune bine de
la început trebuie să le corecteze. Nu se permite umezirea degetelor. Dacă ia 2 cărţi deodată
întrerupem proba şi o reluăm cu mâna stângă. DURATA - 35” pentru dreapta şi 35” pentru
stânga (invers la stângaci). Se notează cu 1 plus reuşita cu ambele mâini şi cu ½ plus cea cu
o mînă. Se permite a doua încercare cu fiecare mînă.
122
5. Copilul, aşezat, loveşte alternativ cu piciorul drept şi cu cel stîng, după ritmul ales de el. În
acelaşi timp, el descrie în spaţiu, cu indexul drept, circumferinţe în sensul acelor de
ceasornic. DURATA - 15”. Testul nu este reuşit dacă pierde ritmul, dacă mişcările nu Sunt
simultane sau dacă descrie o figură care nu este circumferinţă. Sunt permise 3 încercări.
6. Ridicarea sprîncenelor. Testul nu este reuşit dacă face mişcări suplimentare (lasă capul pe
spate, încreţeşte nările, încruntă privirea, lasă gura deschisă).
8 ANI
1. Stă cu picioarele încrucişate turceşte, braţele întinse lateral şi orizontal, ochii închişi. Astfel
aşezat, cu vîrfurile picioarelor depărtate la o distanţă de un pas, călcîiele unite, deschide
ochii la semnal şi rămîne astfel. Dacă lasă braţele în jos cerem să le pună orizontal. Se
notează dacă se balansează. DURATA - 10”. Testul nu este reuşit dacă subiectul cade, se
aşează pe călcîie, lasă braţele în jos de 3 ori. Sunt permise 3 încercări.
2. Extremitatea policelui atinge cu maximum de viteză, unul după altul, degetele mâinii,
începînd cu auricularul, inelarul, medianul şi indexul. Operaţia se face şi în sens invers.
DURATA - 5”. Testul se execută cu ambele mâini. Testul nu este reuşit dacă atinge de mai
multe ori acelaşi deget, dacă depăşeşte timpul. Se notează cu 1 plus reuşita cu ambele mâini
şi cu ½ plus cu una (se notează care). Se permite a doua încercare pentru fiecare mînă.
3. Subiectul îndoaie gamba în unghi drept la nivelul genunchiului, iar braţele le ţine la cusătura
pantalonilor. La 25 cm de piciorul ţinut pe sol se pune o cutie de chibrituri goală. La semnal,
sărind, copilul împinge cutia pe o distanţă de 5 m. După un timp se repetă cu cealaltă
gambă. Testul nu este reuşit dacă atinge solul odată cu gamba ridicată, dacă gesticulează,
dacă cutia depăşeşte cu 50 cm punctul indicat, dacă nu atinge cutia (deviază). Se cotează cu
1 plus reuşita cu ambele gambe şi cu ½ plus cu o gambă (care). Se permit 3 încercări.
4. Copilul trebuie să meargă 5 m pentru a atinge o masă, pe care Sunt aşezate o foaie de hîrtie
şi o cutie de chibrituri. Din cutie ia 4 chibrituri, cu care face un pătrat, apoi îndoaie hîrtia şi
se înapoiază. După explicarea textului, copilul trebuie să enumere acţiunile de executat.
După enumerare se dă semnalul de plecare. DURATA - 15”. Testul nu este reuşit dacă ezită
în executarea a 3 mişcări consecutive, dacă depăşeşte timpul. Sunt permise 3 încercări.
5. Subiectul, aşezat, loveşte podeaua alternativ cu piciorul stîng şi cu cel drept, după un ritm
ales de el. Cînd loveşte cu dreptul trebuie să lovească cu indexul drept masa. DURATA -
20”. Testul nu este reuşit dacă pierde măsura, dacă loveşte în acelaşi timp şi cu celălalt
picior. Sunt permise 3 încercări.
6. Încreţirea frunţii. Testul nu este reuşit dacă face mişcări suplimentare (încreţeşte nările,
arată dinţii, ridică comisurile gurii, încrucişează privirea).
9 ANI
1. Cu ochii închişi stă pe gamba dreaptă, avînd gamba stângă în unghi drept la nivelul
genunchiului, coapsele paralele, uşor în aducţie, mâinile la cusătura pantalonilor. Cînd lasă
gamba stângă jos se reia poziţia iniţială. După 3” se reia cu celălat picior. DURATA - 10”.
123
Testul nu este reuşit dacă lasă gamba mai mult de 3 ori, dacă atinge solul cu gamba ridicată,
dacă părăseşte locul, dacă sare. Ridicarea pe vîrfuri nu este eşec, dar se notează, ca şi
balansurile şi oscilaţiile. Se notează cu 1 plus reuşita cu ambele picioare şi ½ plus cu unul
(se notează care). Este permisă a doua încercare pentru fiecare gambă.
2. A - băieţi: Aruncarea cu o minge de cauciuc la o ţintă de 2,5 m (ca în testul 2 - 6 ani).
Testul este reuşit dacă atinge 3 din 5 cu mâna dreaptă şi 2 din 5 cu stânga. Se cotează 1 plus
pentru ambele mâini şi ½ plus pentru una (care). Se poate încerca încă o dată.
B - fete: Decuparea unui cerc. O foarfecă în dreapta, o hîrtie în stânga, pe care Sunt desenate
cercuri concentrice. La semnal se decupează cercul mai bine marcat. După 30” se execută
acelaţi lucru cu mâna cealaltă. DURATA - 1î pentru dreapta, 1î30” pentru stânga (invers la
stângaci). Testul nu este reuşit dacă se depăşeşte timpul, dacă se deviază linia cercului cu
mai mult de 1 mm dreapta şi 2 mm stânga (invers la stângaci). Dar se admit şi 2 devieri
pentru dreapta şi 3 pentru stânga dacă devierea nu depăşeşte 8/9 din cerc la dreapta şi 5/6 la
stânga. Nu se admite reluarea.
3. A - băieţi: Săritură fără avînt deasupra unei coarde orizontale, la 40 cm de sol (ca la testul 3
- 6 ani).
B - fete: Săritură fără avînt, pe loc, cât mai sus, bătînd de 3 ori din palme. Trebuie să cadă pe
vîrfuri. Testul nu este reuşit dacă bate mai puţin de 3 ori din palme, cade pe călcîie. Se
permit 3 încercări.
4. Întoarcerea filelor unei cărţi 62/94 mm. Se aşează cartea puţin la dreapta, ca să poată
manipula uşor cu braţul îndoit. Trebuie să întoarcă filele repede, indiferent cu ce deget.
Dacă întoarce câte 2 pagini deodată se întrerupe proba şi se reia. Se permite să se ţină filele
întoarse cu mâna şi umezirea degetelor. Pentru execuţia cu stânga se aşează cartea puţin spre
stânga. La stângaci se începe cu ultima filă. DURATA - 15” pentru fiecare mînă. Testul nu
este reuşit dacă mâna dreaptă a întors mai puţin de 25 file, iar stânga mai puţin de 15 (invers
la stângaci). Se permit 3 încercări pentru fiecare mînă. Se cotează 1 plus pentru reuşita cu
ambele mâini şi 1ă2 plus pentru una (se notează care).
5. Copilul, aşezat, bate alternativ măsura cu piciorul drept şi cu cel stîng, după un ritm ales de
el, bătînd pe masă cu indexele celor 2 mâini. DURATA - 20”. Testul nu este reuşit dacă
schimbă ritmul, dacă indexele nu lovesc concomitent cu piciorul drept, dacă nu loveşte
simultan cu cele două degete. Sunt permise 3 încercări.
6. Închide câte un ochi pe rînd.
10 ANI
1. Stă la tablă cu ochii închişi (ca şi la testul 1 - 5 ani). DURATA - 5”. Testul nu este reuşit
dacă părăseşte locul, dacă atinge solul cu călciîele, dacă se balansează (o uşoară oscilaţie
sau înălţare pe vîrfuri nu este un eşec). Se permit 3 încercări.
2. A - băieţi: decuparea unui cerc (testul 2B - 9 ani).
B - fete: Lovirea ţintei (testul 2A - 9 ani).
3. A - băieţi: Săritură (testul 3B - 9 ani).
B - fete: Săritură (testul 3 - 6 ani).
124
4. O cutie de 15 cm în faţa subiectului, cu 40 de chibrituri. La semnal, formează 4 grămezi

egale la colţurile cutiei, luînd beţele unul câte unul. Dacă copilul se ridică se scad 2
chibrituri, se întrerupe proba şi se reia. După 30” se reia cu stânga. DURATA - 35” pentru
dreapta şi 45” pentru stânga (invers pentru stângaci). Testul nu este reuşit dacă depăşeşte
timpul fixat. Se cotează 1 plus pentru reuşita cu ambele mâini şi ½ plus pentru o singură
mînă (se notează care). Se permite o a doua încercare cu fiecare mînă.
5. Se fixează pe masă 2 jumătăţi de coală de hîrtie neliniată, una lîngă alta. Copilul are în
fiecare mînă câte un creion cu vîrful tocit. La semnal, bate simultan cu creioanele pe hîrtie,
făcînd cât mai multe puncte, mişcînd numai din antebraţ şi încheietura mâinii. Punctele pot
fi plasate, dar nu suprapuse. DURATA - 15”. Testul nu este reuşit dacă diferenţa dintre
numărul punctelor fiecărei foi este mai mare de 2, dacă a făcut mai puţin de 50 de puncte cu
fiecare mînă. Se permite o a doua încercare.
6. Închide ochiul drept, fără a închide ochiul stîng. După 5” se inversează. Testul nu este reuşit
dacă mişcarea este superfluă (mişcă şi celălalt ochi sau îl închide, încrucişează privirea, se
crispează, coboară comisurile labiale). Se cotează cu 1 plus reuşita cu ambii ochi şi se
notează care a fost închis corect.
11-12 ANI
1. A - băieţi: Stînd pe gamba stângă, pune talpa piciorului drept pe faţa anterioară a
genunchiului stîng, braţele pe coapse, ochii deschişi. După 30”, invers. DURATA - 10”.
Testul nu este reuşit dacă gamba cade prea repede, dacă îşi pierde echilibrul, dacă se ridică
pe vîrfuri. Se notează 1 plus reuşita cu ambele gambe şi ½ plus cu una (se notează care). Se
permite o a doua încercare pentru fiecare.
B - fete: Cu ochii deschişi, stă pe vîrfurile unui picior şi îndoaie gamba celuilalt în unghi
drept la nivelul genunchiului, coapsa stângă paralelă cu cea dreaptă, uşor în abducţie, braţele
pe coapse. Cînd lasă jos gamba stângă, cerem s-o îndoaie în unghi drept. După 30” se
inversează. DURATA - 10”. Testul nu este reuşit dacă după 3 rechemări succesive lasă
gamba mai jos sau atinge odată solul, dacă părăseşte locul sau îndepărtează braţele de
coapse, dacă sare sau atinge solul cu celălat picior. Uşoara balansare sau înălţare pe vîrfuri
nu contează ca eşec, dar se notează. Se notează cu 1 plus reuşita cu ambele picioare şi ½
plus cu unul (se notează care). Se permite o a doua încercare pentru fiecare.
2. Se prinde cu o mînă o minge aruncată de la 3 m, unde copilul stă cu mâinile la cusătura
pantalonilor. Diametrul mingii este de 8 cm. După 30” se reia cu stânga (invers pentru
stângaci). Mingea se aruncă în viteză şi corect, altfel experimentatorul reia. Se cotează cu 1
plus reuşita cu ambele mâini şi ½ plus cu una (se notează care).
3. A - băieţi: Sare cu elan de la 1 m pe un scaun înalt de 45-50 cm la şezut. Experimentatorul
ţine de spătar, copilul ajuns la scaun trebuie să-şi păstreze echilibrul. Testul nu este reuşit
dacă îşi pierde echilibrul şi coboară imediat sau se prinde de spătar. Se permit 3 încercări.
B - fete: Sare în aer, aruncînd picioarele în urmă şi atinge cu călcîiele mâinile în timpul
săriturii. Testul nu este reuşit dacă nu a atins cu ambele călcîie. Se permit 3 încercări.
125
4. Pe masă, pe o bucată de fetru, o hîrtie transparentă şi ½ carton străpuns cu 100 de cercuri

realizate cu perforatorul. Subiectul ţine în mâna dreaptă, aşezată pe masă şi sprijinită pe cot,
o sulă. La semnal, străpunge cercurile unul câte unul, cât mai repede. DURATA - 35”
pentru dreapta şi 45” pentru stânga (invers la stângaci). Testul nu este reuşit dacă se
străpung mai puţin de 90 de cercuri. Se cotează cu 1 plus reuşita cu ambele mâini şi cu ½
plus cu una (se notează care). Se permite a doua încercare pentru fiecare mînă.
5. Pe masă, pe acelaşi material ca la testul 4. În fiecare mînă copilul are câte o sulă; mâna
dreaptă este îndreptată spre gaura din dreapta desenului, superior şi invers. La semnal, va
străpunge găurile una câte una, simultan cu ambele mâini. DURATA - 15”. Testul nu este
reuşit dacă diferenţa între numărul cercurilor străpunse cu fiecare mînă este mai mare de 2,
dacă numărul cercurilor străpunse este sub 20, dacă găurile se găsesc pe părţile simetrice ale
părţii drepte şi stîngi ale desenului. Se permite câte o încercare.
6. Întinde braţele orizontal înainte, cu coatele îndoite, palma în jos. La semnal, face cu pumnul
cu dreapta şi stânga închise, apoi invers, alternativ. DURATA - 10”. Testul nu este reuşit
dacă au loc mişcări suplimentare ale muşchilor feţei, dacă închide şi deschide ambele mâini
concomitent, dacă îndoaie braţele la nivelul capului sau mişcă din coate. Se permit 3
încercări.
13-14 ANI
1. A - băieţi: Cu ochii închişi, stă pe vîrful piciorului drept. Proba a început cu piciorul stîng
(testul 1B - 11-12 ani).
B - fete: ca la testul 1A - 11-12 ani.
2. A - băieţi: Aşezat la masă, îndoaie uşor braţul la nivelul cotului, cu palma în sus. Întinde
indexul, pe care se pune – vertical - o linie cu baza de 72 cm şi lungimea de 40-45 cm.
Subiectul ţine linia în mâna stângă. Poate balansa mâna dreaptă şi îndoi trunchiul înainte,
înapoi sau lateral, dar nu are voie să se ridice de pe scaun. După 10” se reia cu mâna stângă.
DURATA - 5” pentru mâna dreaptă şi 3” pentru mâna stângă (invers pentru stângaci).
Testul nu este reuşit dacă nu a ţinut linia în echilibru în timpul fixat sau dacă se ridică de pe
scaun. Se notează cu 1 plus reuşita cu ambele mâini şi cu ½ plus una (care). Se permit 3
încercări.
B - fete: Tricotat cu ochii închişi. Pune extremitatea policelui drept sub indexul stîng şi
extremitatea policelui stîng către indexul drept. La semnal, indexul drept părăseşte policele
stîng şi descrie o circumferinţă în jurul indexului stîng, ca apoi să atingă policele stîng fără a
părăsi policele drept. Apoi indexul stîng părăseşte policele drept, descrie o circumferinţă în
jurul indexului drept şi atinge policele drept cu maximum de viteză. DURATA - 10”, cu
ochii închişi. Testul nu este reuşit dacă mişcările nu au fost executate corect sau n-a putut
executa proba cu ochii închişi. Se permit 3 încercări.
3. A - băieţi: testul 3B - 11-12 ani.
B - fete: testul 3A - 11-12 ani.
126
4. Tapping. Pe masă se fixează o coală de hîrtie. Subiectul ţine mâna dreaptă aşezată liberă pe
masă, cu braţul uşor sprijinit de corp şi ţine un creion cu vîrf tocit. La semnal, loveşte
repede hîrtia, făcînd mişcări numai din încheietura mâinii. Poate situa punctele unde vrea,
dar nu unul peste altul. După 1î se reia cu stânga. DURATA - 15”. Testul nu este reuşit dacă
în timpul fixat băieţii fac mai puţin de 100 de puncte cu mâna dreaptă şi mai puţin de 85 cu
stânga, iar fetele sub 90 cu dreapta şi sub 75 cu stânga (invers la stângaci). Se notează cu 1
plus reuşita cu ambele mâini şi cu ½ plus reuşita cu una singură (se notează care). Se
permite a doua încercare.
5. Copilul este aşezat la o masă. La stânga lui (la distanţă de un cot) se pune o cutie de carton
şi alături, în dezordine, 20 de piese cu diametrul de 2 cm; în dreapta, la aceeaşi distanţă, o
cutie de chibrituri goală şi alături 20 de chibrituri în dezordine. La semnal, copilul depune
simultan cu dreapta un chibrit şi cu stânga o piesă în cutiile respective. DURATA- 10”.
Testul nu este reuşit dacă în cutii nu se află acelaşi număr de obiecte sau în fiecare se află cu
10 mai puţin decât în cealaltă cutie. Se permite a doua încercare.
6. Închide alternativ ochiul drept şi stîng. DURATA - 10”. Testul nu este reuşit dacă închide
mai puţin de 5 ori fiecare ochi, dacă nu închide complet un ochi, dacă face şi alte mişcări
(privirea încrucişată, contractarea feţei, coborîrea comisurilor labiale, deschiderea gurii). Se
permite a doua încercare.
- INDICATII -
1. Probele se aplică conform vârstei cronologie a copiilor. În cazul în care copilul depăşeşte cu
mai puţin de 6 luni vârsta întreagă, i se aplică proba pentru vârsta respectivă; dacă a trecut de 6
luni se încadrează în vârsta următoare.
2. Examinarea începe cu probele corespunzătoare vârstei cronologice la care se încadrează
copilul. Probele reuşite se notează cu plus, cele nereuşite se notează cu minus.
3. Cînd un copil nu trece toate probele fixate pentru vârsta sa cronologică, i se vor aplica
probele vârstei inferioare, pînă cînd reuşeşte să rezolve toate probele corespunzătoare unei
vârste.
4. Dacă toate probele unei vârste Sunt notate cu plus şi doar una cu ½ plus, se va trece la
aplicarea probelor vârstei următoare.
 pentru probele pînă la 10 ani, inclusiv, fiecare plus obţinut de copil la probele superioare
vârstei lui cronologice echivalează cu 2 luni vârstă motrică (fiecare ½ plus echivalează
cu 1 lună vârstă motrică);
 pentru probele de 11-12 ani şi 13-14 ani, un test reuşit cu ambele membre va fi notat cu
2 plus, iar dacă a fost reuşit cu un membru va primi 1 plus.
Se întrerupe examinarea la acea vârstă la care copilul nu reuşeşte nici una din cele 6 probe.
5.Vârsta motrică se determină astfel: se ia ca bază anul pentru care au fost reuşite toate
probele, la care se adaugă plusurile obţinute la celelalte vârste.
127
(ex. Subiectul are 4 ani şi a reuşit la toate probele acestei vârste, apoi le rezolvă pe toate cele
corespunzătoare vârstei de 5 ani, iar la 6 ani reuşeşte două probe cu plus şi una cu ½ plus.
Aşadar: 2 probe cu plus  2 luni # 4 luni
1 probă cu ½ plus  1 lună # 1 lună total: 5 luni
Deci, copilul are vârsta cronologică de 4 ani şi cea motrică de 5 ani şi 5 luni.)
6. Semnificaţia rezultatelor pentru cazuri de nereuşită este următoarea:
 întîrziere motrică uşoară - avem o întîrziere de 6 luni -1 an faţă de VC;
 deficienţă motrică - o întîrziere de 1½ - 3 ani;
 arierare motrică gravă - o întîrziere de 3 - 5 ani;
 idioţie motrică - o întîrziere de peste 5 ani.
SCARA OSERETZKI DE DEZVOLTARE PSIHOMOTRICĂ - FISA

 o grilă cu şase cercuri concentrice, numerotate de la 0 la 5, pornind din centru. Punctele cele
mai apropiate de centru corespund celor mai bune exerciţii.
 20 de raze, ale căror numere corespund unor exerciţii-probă. Razele 1, 2, 3, 6, 9, 15
corespund exerciţiilor care nu interesează lateralitatea; 4, 7, 10, 13, 16 exerciţiilor executate
cu stânga; 5, 8, 11, 14, 17 celor executate cu dreapta; 12, 18, 19, 20 informaţiilor asupra
posibilităţilor de coordonare (coordonările căpătate Sunt apreciate în timpul examinărilor,
dezbrăcării, îmbrăcării).
 se notează numărul exerciţiului prin care subiectul a ales liber de a începe;
 cînd cele două părţi ale corpului Sunt succesiv solicitate de exerciţiu, partea aleasă pentru
început este notată lîngă numărul exerciţiului.
 sensul rotaţiei ales pentru a trece din culcat ventral în culcat dorsal (exerciţiul 1 şi 2);
 totalul cel mai rău este 100, cel mai bun este 0.
- CONDUITA DE EXAMEN -
Copilul se prezintă în faţa examinatorului desculţ, în slip şi maiou. Trebuie să-şi spună numele,
prenumele, vârsta şi data naşterii (dacă o cunoaşte).
Un covor de cauciuc de 1m x 0,5 m x 5 mm este pus pe jos.
Comenzile succed simplu, clar, precis. Rapiditatea execuţiei ghidează succesiunea exerciţiilor.
Nimic nu este demonstrat subiectului. El trebuie să găsească singur răspunsul motor al
ordinului dat. Deoarece exerciţiul poate fi executat indiferent la dreapta sau la stânga, alegerea
părţii cu care se începe nu trebuie să influenţeze.
- SCARA DE COTARE -
1. MOTRICITATE GLOBALĂ - începe de la mijlocul covorului “aşezat, sus, aşezat, culcat
pe spate, aşezat, culcat pe faţă, sus"
0 - precis, elegant, rapid, o bună schemă corporală
½ - puţin rapid, dar viu
1 - ajutorul mâinilor puţin accentuat
128
1½ - rigid, mişcări parazitare

2 - se ajută mult cu mâinile, suficient de viu
2½ - individul confundă uneori spatele cu faţa, dar se corectează singur
4 - lent, foarte greoi, se ridică cu braţele, aruncă trunchiul
4½ - face multe erori ale schemei corporale
5 - fără eleganţă, se lasă să cadă pe sol, lungă aşteptare pentru a reacţiona
2. ORIENTARE - copilul, în picioare pe covor, reperează la solicitare două direcţii opuse în
axul longitudinal al covorului (ex. o fereastră în faţa lui, o uşă în spate). Comenzi: “culcă-te
pe spate, cu capul către fereastră”, “aşează-te privind fereastra”, “culcă-te pe burtă, cu capul
către uşă”, “culcă-te pe spate, cu picioarele la fereastră”.
0 - rapid, clar, bun
½ - mică ezitare la început, apoi mişcarea este bună
1 - două secunde de reflecţie, dar execuţia este rapidă şi exactă
1½ - câteva mici erori schiţate, imediat corectate
2 - trei secunde de reflecţie, dar bun
2½ - erori schiţate şi imediat corectate
3 - lent, ezitat, reflectînd mai mult de 5 secunde, dar bun
3½ - se opreşte, gîndeşte, ezită, eroare autocorectată
4 - se ridică pentru a schimba direcţia
4½ - eroare de direcţie fără constatare personală
5 - nimic valabil
3. DETENTA PICIOARELOR - în picioare, cu picioarele apropiate, sari mergînd către
fereastră
0 - elegant, viu, bine ritmat, suplu, eficace
½ - ritm neregulat
1 - picioarele se deplasează lejer în sensul lungimii, fără a fi în contact
2 - salturi scurte, joase, dare se detaşează de sol
3 - greu, rău amortizat, picioarele cu latul, lent
4 - scurt în jurul centrului de greutate, un salt din 5 cu picioarele apropiate
5 - nici un salt cu picioarele apropiate
4. şi 5. RIDICĂ UN PICIOR, SARE CU CELĂLALT
0 - elegant, vioi, bine ritmat, eficace
1 - săritură rău amortizată, fără timp de oprire
2 - salturi prea scurte
3 - greoi, picioarele cu latul, lent
4 - pune celălalt picior de 3 ori din 5
5 - nu sare într-un picior
6. PRINDE MINGEA CU CELE DOUĂ MÂINI, O FACI SĂ SARĂ ÎN FAŢA TA ŞI O
REPRINZI CU CELE DOUĂ MÂINI
0 - rapid, precis, o prinde după prima săritură înapoi
1 - predominanta unei mâini la lansare şi la primire, cealaltă ajută
129
2 - nu o aruncă la sol, o lasă să cadă, flexează genunchii pentru a o reprinde

3 - lent, lansează prea tare mingea şi o reprinde “în lingură” la coborîre sau o blochează
la corp
4 - nu o reprinde decât după a doua coborîre
5 - nu o reprinde
7. şi 8. CU O MÎNĂ, APOI CU CEALALTĂ, ACŢIUNEA DE LA 6.
0 - aceleaşi calităţi ca la 6 şi prinde mingea dedesubt
1 - reprinde cu palma “în lingură”
2 - nu poate reprimi cu palma deasupra eşec la început, reuşeşte “în lingură”
3 - palma dedesubt, eşec la început, apoi reuşită
4 - greşeşte o lansare din două, se ajută cu cealaltă mînă
5 - nu o prinde
9. CU AMBELE MÂINI, LANSEAZĂ MINGEA ÎN AER, UN PIC MAI SUS DECÎT
CAPUL
0 - lansează bine vertical, recepţia suplă, relansează imediat la 1 m deasupra capului
1 - predominanţa unei mâini la lansare şi la prindere, cealaltă ajută
2 - lansează “în clopot” în faţă sau înapoi, se deplasează un pas pentru a prinde, se
stabilizează după 2-3 lansări
3 - nu se stabilizează, se deplasează fără a se opri, mâini dure, aruncă mingea
4 - lansează jos, la 20-25 cm deasupra mâinilor, se deplasează
5 - nu prinde niciodată mingea
10. şi 11. ARUNCI MINGEA ÎN SUS CU O MÎNĂ ŞI O REPRINZI
1 - la prima primirea controlează cu cealaltă mînă, apoi execuţie bună
2 - alte notaţii identice cu cele de la punctul 9
12. TU RIDICI CĂLCÎIELE, RIDICÎNDU-TE PE VÎRFURI, REVII ŞI IMEDIAT
REÎNCEPI, RĂMÎI ÎN ECHILIBRU FĂRĂ SĂ TE MIŞTI (15”)
0 - echilibru şi supleţe, călcîiele ridicate şi rămîne perfect 10-15”
½ - uşoară tremurătură
1 - depărtează gleznele şi le apropie, fără a se mişca de pe vîrfuri
1½ - uşoare mişcări ale braţelor
2 - uşoare oscilaţii ale corpului faţă-spate, care apoi se opresc
2½ - braţele se apropie şi se depărtează de corp
3 - mişcă, face un pas, apropie picioarele şi rămîne imobil
3½ - mişcări ale braţelor (supraadăugate pct. 3)
4 - părăseşte din timp în timp echilibrul, pune călcîiele jos, apoi revine
4½ - mişăcri ale braţelor (supraadăugate pct. 4)
5 - nu ajunge să păstreze echilibrul
130
13. şi 14. RIDICĂ UN PICIOR CA ŞI CUM AI SĂRI ÎNTR-UN PICIOR ŞI NU MAI

MIŞCA
0 - piciorul bine aşezat pe sol, corpul suplu şi imobil
1 - se ridică pe vîrful piciorului şi apoi depune călcîiul pentru a controla echilibrul
2 - apucă cu mâna piciorul ridicat
3 - sare la început, apoi se opreşte
4 - pune frecvent piciorul jos, dar reface din cînd în cînd echilibrul
5 - nu reuşeşte să se oprească
15. -16.-17. ECHILIBRU PE AMBELE PICIOARE, APOI PE UN PICIOR ŞI PE
CELĂLALT. Imediat ce copilul a luat poziţia, se recomandă “închide bine ochii”. Copilul
este aşezat cu spatele la lumină.
1 - aceleaşi notări ca pentru 12-13-14
18. SUBIECTUL ESTE CULACT PE SPATE, CU BRAŢELE ÎN LUNGUL
CORPULUI. ÎNDOAIE BRAŢUL. (Dacă braţul rămîne pe sol, cotul aproape de corp,
antebraţul se flectează şi mâna vine suplă, degetele aproape de umăr, exerciţiul continuă.
Altfel, poziţia trebuie corectată.) REVINO LA POZIŢIE, CU CELĂLALT BRAŢ.(Notaţi
mâna de pornire.)
0 - o alternanţă precisă şi suplă
1 - un braţ nu revine totdeauna la sol
2 - lent, “ţine piept” acceleraţiei, dar bine alternat
3 - sacadat de la început, alternant uneori
4 - bun cînd este încet, rămîne în urmă la accelerare, apoi simultan, dar corijează singur
5 - nimic valabil
19. LASĂ BRAŢELE PE SOL, ÎNDOAIE UN GENUNCHI, PUNE TALPA PE COVOR.
PUNE GAMBA LA LOC ŞI ÎNDOAIE CELĂLALT PICIOR.
0 - flectează corect şi alternativ ambele gambe, fără explicaţii
1 alte notaţii identice celor de la 18
20. ÎNDOAIE UN BRAŢ ŞI CELĂLALT PICIOR.
0 - braţul şi gamba opusă se flectează şi se întind armonios
1 - bună alternanţă, lentă la început, apoi se accelerează
2 - nu poate accelera, dar bun
3 - începe cu mâna şi piciorul de aceeaşi parte, dar corijează singur
4 - gamba este flectată după braţ, începe de o parte şi nu se corijează singur
5 - nimic valabil
NOTĂ: Exerciţiile 4,5,6,7,8,9,10, 11 permit notarea timpului de execuţie. Tulburările de ritm
care apar se notează cu ½ punct adăugat la valoarea exerciţiului. Pentru exerciţiile 13 şi 14 se
adaugă ½ punct dacă execuţia mişcărilor este însoţită de agitarea mâinilor.
131
OBS. - Utilizarea culorilor diferite faţă de examenul anterior uşurează compararea cîştigurilor
sau pierderilor.
- De la 7 la 4 şi de la 8 la 5 imaginea grafică evidenţiază partea (stângă, respectiv
dreaptă) preferenţială, constantă în alegere.
- Cînd lateralitatea nu este precizată, examenul permite semnalarea că subiectul începe
toate exerciţiile cu dreapta, dar că el le reuşeşte mai bine cu stânga, lăsînd la ceilalţi să
precizeze “stângăcie contrariată”.
- dacă în dosarul psiho-socio-medical nu Sunt notate probleme medicale, notăm:
tremurături fine, gesturi necontrolate repetate, mişăcri involuntare foarte intense şi interesînd
mai multe grupe musculare, ondulaţii ample şi lente.
TABEL CU CARACTERISTIC DE NORMALITATE

MOTOR: M1 - echilibru în ortostatism
1 ½ - prag de echilibru
- mersul echilibrat
2 ½ - săritura peste obstacole
- săritura de pe un picior pe celălalt
M2 - plierea hîrtiei şi mişcarea pe coordonata ochi-mînă
- desenarea după model a unor figuri geometrice
M3 - coordonare generală, corporală şi pe segmente
- mişcări de orientare în schema corporală proprie
COGNITIV: C1 - identificarea unor poziţii spaţiale, percepţia însuşirilor obiectelor
1 ½ - identificarea unor poziţii spaţiale, construirea în spaţiu
2 ½ - percepţia lungimii
3 ½ - percepţia mărimii, greutăţii şi culorii
C2 - activităţi de reprezentare: amintirea unor omisiuni pe desene
C3 - percepţia temporală, noţiunea de orientare temporală
1 ½ - diferenţierea momentelor zilei
2 ½ - diferenţierea anotimpurilor anului
3 ½ - diferenţierea zilelor săptămînii
C4 - activităţi de memorie şi gîndire
1 ½ - înţelegerea unor relaţii necesare
2 ½ - operarea cu noţiuni generale în gruparea de imagini
3 ½ - operare mentală asupra unor noţiuni generale şi subordonate
4 ½ - recunoaşterea utilităţii unor obiecte
5 ½ - definirea de noţiuni
6 ½ - operaţii de gîndire
7 ½ - asimilarea simbolului numeric
VERBAL: V1 - achiziţia de categorii gramaticale
1 ½ - utilizarea unor categorii gramaticale
132
V2 - vorbire şi exprimare corectă

1 ½ - folosirea pluralului
V3 - limbaj vorbit şi limbaj citit
1 ½ - reproducerea de poezii, relatarea de povestiri pe imagini
2 ½ - recunoaşterea de litere
SOCIAL-AFECTIV: S1 - manifestări de independenţă, deprinderi de autoservire
1 ½ - autonomie în îmbrăcare
2 ½ - autonomie în dezbrăcare
3 ½ - executarea unor sarcini casnice
4 ½ - deprinderi igienice, sarcini casnice
S2 - activităţi de joc
1 ½ - jocuri de diferite tipuri
S3 - relaţii cu adulţi şi copii
133
TESTE PENTRU EVALUAREA CAPACITĂŢII DE EFORT
Permite testarea unor multiple funcţii ale organismului: cardiovasculară, respiratorie,

metabolică, forţă şi rezistenţă musculară, amplitudine articulară, stările psiho – voliţionale.
Explorarea cardiovasculară în scopul dirijării antrenamentului sportiv foloseşte teste de
laborator cu efort standardizat, urmărind evoluţia frecvenţei cardiace (FC) şi tensiunii arteriale
(TA) în repaus, în efort şi în revenire.
PROBA PACHON ‐ MARTINET studiază starea funcţională a aparatului cardio‐vascular în

repaus şi după efort. Pacientul păstrează un repaus total în clinostatism de cel puţin 5 minute,
după care se ia pulsul şi tensiunea arterială (TA). Se repetă examinarea de 3 ori, pentru ca
valorile iniţiale să rămână constante. Atunci când se ajunge la cele 3 valori constante, pacientul
se ridică lent în ortostatism şi după 60 sec de nemişcare se ia din nou pulsul şi TA. o singură
dată. Apoi se vor efectua 20 de genoflexiuni în 40 sec (1 sec. coborâre , 1 sec. ridicare ‐ flexia
şi extensia genunchilor să fie completă, trunchiul drept). La terminarea efortului subiectul reia
rapid poziţia clinostatică şi se ia pulsul în primele 15 sec. şi în secundele 45‐60 ale primului
minut, iar între sec. 15‐45 se măsoară TA. Se continuă examinarea pulsului şi TA în acelaşi
mod, încă 4 min. consecutive.
Valorile normale în clinostatism:
Frecvenţa cardiacă Tensiunea arterială (TA = mmHg)

Sex
(FC = pulsaţii/minut) Sistolică Diastolică
Masculin 60 – 90 pulsaţii/minut 100 – 140 mmHg 60 – 90 mmHg
Feminin 70 – 100 pulsaţii/minut 95 – 135 mmHg 55 – 85 mmHg
În ortostatism, la ambii, pulsul se accelerează normal cu 12‐18 pulsaţii pe min. (situarea între
aceste valori indică o economie funcţională bună din partea aparatului cardio‐vascular), TA
sistolică poate rămâne neschimbată sau +/‐ 5 mm Hg, TA diastolică creşte cu cca 10 mmHg
(situarea între aceste valori indică o armonie funcţională bună).
Imediat după efort pulsul se accelerează cu cca 50 pulsaţii/min (femei) şi cu 40 pulsaţii/minut
(bărbaţi), iar la ambii TA sistolică creşte cu 20‐40 mmHg, TA diastolică scade cu 5 mmHg.
Revenirea după efort a pulsului şi a TA sistolice se face în minutul 4 (femei) şi în minutul 3
(bărbaţi), iar a TA diastolice în minutul 2.
Interpretarea rezultatului
 Calificativul “foarte bine”se acordă în următoarea situaţie: În clinostatism şi apoi
ortostatism, FC şi TA se încadrează în valorile medii, ceea ce denotă o economie şi o
armonie funcţională f. bună; Imediat după efort, se înregistrează accelerări mici ale FC,
creşteri mici ale TA sistolice şi modificări moderate ale TA diastolice; FC şi TA
diastolică revin post efort la sfârşitul minutului l, iar TA sistolică la începutul celui de al
doilea minut (se întâlneşte la sportivii bine antrenaţi).
134
 Calificativul “bine” se acordă atunci când FC şi TA se încadrează în limitele

menţionate ca normale, revenirea post efort se face până la 5 min (revenirea pulsului şi
a TA diastolice precedând‐o pe cea a TA sistolice); se întâlneşte la persoane sănătoase
neantrenate.
 Calificativul “satisfăcător” se acordă atunci când există o tendinţă la divergenţă între
valoarea FC şi a TA (una se situează la limita superioară, cealaltă la limita inferioară a
normalului); Revenirea post efort a FC şi TA este întârziată, dar în limita normalului
(până în 7‐8 min.).
 Calificativul “nesatisfăcător” se acordă atunci când se constată dereglări importante.
PROBA RUFFIER ‐ DICKSON apreciază acomodarea organismului la efort, fiind denumit

de autori:”test de evaluare a condiţiei fizice “(a fitness‐ului). Proba se efectuează după un
repaus de minimum 5 minute în aşezat. Se măsoară FC în 15 sec.(toate aceste valori se vor
înmulţi cu 4, pentru a afla FC/min) şi valoarea obţinută va reprezenta Pl. Urmează efortul ce
constă în 30 genoflexiuni (totale) timp de 45 sec . Imediat după efort pacientul se reaşează pe
scaun şi se ia din nou FC între sec. 0‐15 (x 4 =P2) şi între sec. 45‐60 ( x 4=P3) din primul
minut post efort. Indicele Ruffier se calculează după formula:
IRuffier= [(Pl+P2+P3) – 200]/10
Interpretarea: indice sub 0 = foarte bun;

între 0‐5 = bun; între
5‐10 = mediocru;
între 10‐15 = slab,
peste 15 = foarte slab.
Indicele Dickson se calculează după formula:
IDickson= [(P2 – 70) + 2(P3-P1)]/10.
Interpretarea: indice sub 0 = excelent;

între 0‐2 = foarte bun;
între 2‐4 = bun;
între 4‐6 = mediu,
între 6 - 8 = slab,
între 8 – 10 = foarte slab
peste 10 = adaptare la efort proastă .
Prin măsurarea frecvenţei cardiace (FC) se poate face o analiză suplimentară în ceea ce
priveşte adaptarea la efort şi recuperarea acesteia după efort. Astfel,
P1 scăzut după un antrenament aerobic
Dacă P2 nu depăşeşte valoarea lui P1 + 1/2P1 (pentru un subiect antrenat) rezultă
adaptare la efort.
Dacă P3 nu depăşeşte P1 + 10 rezultă recuperare bună după efort.
135
Specializarea _____________________ Anul de studii _____Nume prenume student _______________________Grupa _____________ Data ___________
PROBA FUNCŢIONALĂ PACHON-MARTINET

FIŞĂ INDIVIDUALĂ
Timpii probei
Timpul 1 Timpul 2 Timpul 3 Timpul 4
Nr.
Nume prenume Vârsta Clinostatism Ortostatism Min. 0 Min. 1 Min. 2 Min. 3 Min. 4 Min.5
crt. 10 min. 1 min. 20 genuflex.
Anamenza 40 sec. TA FC TA FC TA FC TA FC TA FC TA FC
TA FC
↓Max. 15 sec. ↓Max. 15 sec. ↓Max. 15 sec. ↓Max. 15 sec. ↓Max. 15 sec. ↓Max. 15 sec. ↓Max. 15 sec.
1.
Min.↑ 60 sec. Min.↑ 60 sec. Min.↑ 60 sec. Min.↑ 60 sec. Min.↑ 60 sec. Min.↑ 60 sec. Min.↑ 60 sec.
2.
3.
4.
Anamneza ultimele 24 ore:

______________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________
136
Specializarea _____________________ Anul de studii _____Nume prenume student _______________________Grupa _____________ Data ___________
PROBA FUNCŢIONALĂ RUFFIER

FIŞĂ INDIVIDUALĂ
Timpii probei Indicele

Subiectul Frecventa RUFFIER
Frecvența
Nr.
Nume prenume Vârsta
Repaus
cardiacă
Execută Cardiacă imediat
Frecventa
Cardiacă / ↓
crt. șezând 30gen. după efort / (P1+P2+P3)-200
/ 15 sec secundele
cca. 5 minute /45 secunde secundele
x 4=P1 45-60X4=P3 100
1-15 X4=P2
1.
2.
3.
4.
IRuffier = (P1+P2+P3) - 200 IDickson= [(P2 – 70) + 2(P3-P1)]

100 10
IR <0 = FOARTE BINE Interpretarea: indice sub 0 = excelent; între 0‐2 = foarte bun; între 2‐4 = bun;
IR 0-5 = BINE între 4‐6 = mediu, între 6 - 8 = slab, între 8 – 10 = foarte slab
IR 0-5 = BINE peste 10 = adaptare la efort proastă .
IR 0-5 = BINE
IR 5-10 = MEDIU
IR 10-15 = SLAB
137
TESTUL STORM (persoane peste 60 ani):

Pacientul se ridică şi se aşează pe un scaun de 15 ori. Se determină pulsul înainte şi imediat
după efort şi la un minut după efort.
Adaptarea Creşterea Revenirea frecvenţei

la efort frecvenţei cardiacă cardiace
bună ≤ 15 1 minut
medie între 16 – 20 1 – 2 minute
slabă ≥ 20 ≥ 2 minute
HARVARD STEP TEST
Obiective: Test de aptitudine fizică care permite evaluarea capacităţii aerobe maxime, nivelul
formei sportive şi revenirea după efort
Materiale necesare: Pentru a executa testul este nevoie: Bancă de gimnastică (50 cm),
cronometru, asistent
Descriere: Sportivul se încălzeşte timp de 10 minute; Asistentul dă comanda “START” şi
porneşte cronometrul; Sportivul urcă şi coboară de pe bancă in 4 timpi (2 secunde) timp de 5
minute. (1 picior pe bancă, apoi al doilea picior – extensia completă a genunchilor, 1 picior pe
sol apoi al doilea pe sol. Asistentul opreşte cronometru după 5 minute, iar apoi subiectul se
aşează imediat.
Asistentul măsoară frecvenţa cardiac astfel:
1‘ – 1’30” = P1
2‘ – 2’30” = P2
3‘ – 3’30” = P3
Rezultat = 30000 ÷ 2 x (puls1 + puls2 + puls3)
Calculele sunt bazate pe următoarele normative pentru sportivii de 16 ani (Beashel and Taylor
1997) utilizând o scăriţă de 45 cm.
Sex Excellent Peste medie mediu Sub mediu slab

Masculin >90.0 80.0-90.0 65.0-79.9 55.0-64.9 <55
Feminin >86.0 76.0-86.0 61.0-75.9 50.0-60.9 <50
Proba LETUNOV evaluează reactivitatea cardiovasculară în cazul a trei tipuri de efort cu

caracteristici diferite, respectiv efort de forţa, de rezistenta şi de viteză. Ea reprezintă o proba
funcţională în trei trepte, cu efort nedozat.
138
Efortul constă din 20 de genuflexiuni efectuate în timp de 30 secunde, urmate de alergare pe

loc timp de 15 secunde cu viteza maximă şi cu gambele flectate în unghi drept pe coapse,
urmată apoi de alergare pe loc timp de 3 minute cu o frecvenţă de 180 de paşi / minut.
Interpretarea presupune o apreciere cantitativa (durata şi intensitatea modificărilor) şi una
calitativă (raportul dintre modificările F.C. şi cele ale T.A.), pentru parametrii de repaus, de
efort, pentru fiecare tip de efort în parte, si de revenire, la fel ca şi în cazul probei MARTINET.
Proba permite aprecierea adaptabilităţii cardiovasculare datorită faptului ca reuneşte valori de
repaus, de efort şi de revenire în cazul a trei tipuri distincte de efort. Ea permite astfel
elaborarea unor indicaţii tehnico - metodice pentru procesul de antrenament, detaliate pe cele
trei tipuri de calităţi motrice. Ea este extrem de utilă în cadrul probelor combinate şi în timpul
perioadelor pregătitoare.
PROBA SCHELLONG clino-ortostatică urmăreşte tot adaptarea neurovegetativa cardio-

vasculara la modificările de poziţie, respectiv trecerea din clino in ortostatism, prin aprecierea
iniţială şi comparativă a valorilor F.C. si T.A.
După o perioada de stabilizare a valorilor în clinostatism de circa 5 minute se măsoară valorile de
repaus, de baza, ale F.C. si T.A., după care se face trecerea lentă la poziţia ortostatica. După un
minut se recoltează din nou valorile F.C. si T. A.
Interpretarea ţine cont de valorile celor doi parametrii, în clino si ortostatism:
- F.C. normală este cuprinsă între 60 - 80 bătăi/min. Valorile mai mari de 80 bătăi/min
sunt considerate tahicardice, în timp ce valorile sub 60 bătăi/min sunt considerate bradicardice
şi sunt caracteristice sportivilor cu un înalt grad de antrenament.
- T.A. sistolica normală este de 100 - 140 mmHg. Valorile ce depăşesc 140 mmHg sunt
considerate hipertensive, în timp ce valorile mai mici de 100 mmHg sunt considerate
hipotensive.
- T.A. diastolica normală reprezintă 1/2 din T.A. sistolica + 10 mmHg, iar T.A.
diferenţială normală nu trebuie să fie mai mică de 30 mmHg
În ortostatism F.C. creşte în mod normal cu 12 - 18 bătăi/min (limita superioară pentru fete),
T.A. sistolica şi diastolică cresc sau scad cu 5 - 10 mmHg, iar T.A. diferenţială nu trebuie să
fie mai mică de 30 mmHg.
Cu cât diferenţele dintre valorile din clino şi ortostatism sunt mai mici sau chiar nule cu atât
echilibrul vegetativ va fi apreciat mai bine. In funcţie de nivelul modificărilor apărute
SCHELLONG, completat ulterior de LETUNOV, a clasificat posibilele dereglări apărute în
cadrul probei în dereglări de tip diston, hipoton, hiperton.
- diston - tahicardie marcata, TA sistolica creste evident, TA diastolica scade pana la 0 (ton
infinit) si persista peste 3 min;
- hipoton - tahicardie marcata, TA sistolica creste uşor sau scade, TA diastolica creste evident,
TA diferenţială scade (se pensează), apoi revine lent la normal;
- hiperton - tahicardie, TA sistolica creste evident, TA diastolica creste usor;
139
PROBA LIAM, considerată de autorul ei ca fiind utilă în evaluarea capacităţii de adaptare la

efort, urmăreşte timpul de revenire a F.C. la valorile de repaus după un efort ce constă din
alergare pe loc cu călcâiele la şezut, timp de 1 minut în tempo de 120 / minut.
Interpretare se face în funcţie de valorile F.C. astfel :
CALIFICATIV TIMP DE REVENIRE AL F.C.

ADAPTARE FOARTE BUNA LA EFORT < 2 min
ADAPTARE BUNA LA EFORT 2 - 3 min
ADAPTARE SLABA LA EFORT > 3 min
Proba este utilă în educaţie fizică, în mod special în educaţia fizică şcolară, şi are avantajul ca
este foarte accesibilă şi uşor aplicabilă.
TESTUL 6 X (20 + 20)

Materiale necesare: ruletă, cretă, cronometru
Descriere: Se trasează pe sol 2 linii la o distanţă de 20 m. După o încălzire prealabilă sportivul
trebuie să parcurgă distanţa de alergare de 20m dus-întors de 6 ori cu pauză între repetări de
20”. Traseul se parcurge la viteză maximă.
Rezultate: se calculează procentajul dintre prima şi ultima alergare şi se interpretează prin
calificative: 0 – 1% - Foarte bun
1 – 3% - Bun
3 – 5% - Mediu
Peste 5% - Slab
În concluzie, valorile FC şi TA sunt cu atât mai scăzute (la aceleaşi trepte de efort) şi revin
după efort la valorile iniţiale cu atât mai repede, cu cât capacitatea de efort aerob este mai
crescută.
Pentru controlarea intensităţii efortului se utilizează 3 metode:

1. controlul frecvenţei cardiace;
2. testul conversaţiei, ce constă în posibilitatea întreţinerii unei conversaţii în timpul
efortului;
3. perceperea efortului de către pacient (scala Borg).
Interpretare - Pacientului i se cere să încadreze efortul pe care îl depune pe următoarea scală:
- sub 6 activităţi care nu presupun efort,
- 6‐7‐8 efort foarte foarte uşor,
- 9‐l0 foarte uşor,
- 11‐12 uşor,
- 13‐14 moderat,
- 15‐16 intens,
- 17‐18 foarte intens,
- 19‐20 foarte foarte intens.
140
Figura 45 - Scala Borg – variantele cu 10 şi, respectiv 20 trepte de evaluare
Factorii care limitează capacitatea de efort :
• Greutatea corporală ;
• Vârsta persoanei ;
• Sexul persoanei ;
• Frecvenţa pasului ;
• Înălţimea treptei ( pentru testul scăriţei ) .
Fiecare din aceşti factori poate aduce prin variaţia lui , modificarea rezultatului final al
efortului depus, şi de aceea este necesară stabilirea unui raport precis între valorile fiecăruia.
141
EVALUAREA SENSIBILITĂŢII
Teste care apreciază diferitele tipuri de sensibilitate.
1. Testarea tactilă, prin „atingerea uşoară" a pielii (receptorii sunt aşezaţi superficial în piele)
cu vată, deget, un obiect bont. Pacientul va preciza dacă simte şi unde simte. Uneori solicităm
ca pacientul să pună degetul exact pe punctul atins la testare nu numai să-l precizeze, în
general („pe coapsă, pe mână etc"). Se admit deviaţii de la locul exact cu cca. 1,5 cm la nivelul
mâinii şi cu 3 cm la braţ etc.
Testarea tactilă se va face pe dermatoamele (dermatom=zonă a pielii corespunzând
ramificațiilor unui nerv spinal) de inervaţie ale nervilor lezaţi, fiind în acelaşi timp şi un test
diagnostic de sediu lezional.
2. Testarea presiunii se realizează prin presarea fermă a tegumentului cu un obiect bont până
„se albeşte" pielea. Normal simţim presiunea la 2,44- 2,83 mg, pe tegumentul mâinii.
Receptorii de presiune sunt subcutanat şi în profunzime. Sensibilitatea la presiune poate
compensa într-o oarecare măsură scăderea sensibilității tactile. Testarea presiunii se poate
faceu tilizând un diapazon de 256 Hz şi simţindu-i vibraţia.
3. Testul termic apreciază senzaţia de cald şi rece. Se utilizează 2 eprubete, una cu apă caldă
(clasic se recomandă 43°) şi una cu apă rece (la 7°). Se atinge pielea, solicitând precizarea din
partea pacientului să specifice ce a simţit. Există şi o a doua tehnică, cu 4 eprubete cu apă rece-
călduţă-caldă-fierbinte. Pacientul le ia în mână pe rând şi i se cere să le aranjeze în ordine de la
fierbinte la rece. În mod normal, mâna diferenţiază temperaturi de 1-5°.
4. Testul durerii superficiale provoacă durerea prin înţepare. Se recomandă un ac de siguranţă

pentru a testa concomitent şi sensibilitatea la presiune, apăsând pe piele cu partea neascuţită a
acului de siguranţă. Pacientul va discrimina recunoscând „înţepatul" şi „apăsatul":
• Dacă le recunoaşte pe ambele = normal;
• Dacă nu recunoaşte nici unul = anestezie;
• Dacă simte înţepatul ca apăsare = sensibilitatea de presiune este prezentă;
• Dacă simte apăsatul ca înţepat = hiperalgie.
Azi nu se mai utilizează înţeparea pentru a testa sensibilitatea dureroasă, ci vibraţia unui
diapazon de 30 Hz care excită aceiaşi receptori ai durerii.
5.Testul discriminării a 2 puncte, test foarte vechi (Weber, 1853) este deosebit de important în
diagnostic. Se utilizează un aparat ca un compas terminat cu 2 ace. Se începe testarea cu cele 2
braţe ale compasului deschise mai mult şi care înţeapă concomitent pielea. Pacientul simte
două înţepături. Treptat se strâng cele 2 braţe până când pacientul simte doar o înţepătură deşi
a fost înţepat de acele ambelor braţe. Între 10 mm şi 2 mm începe să se piardă discriminarea.
Vârstnicii au discriminare mai proastă. Femeile au discriminare mai bună ca bărbaţii.
142
Există diferenţe de discriminare şi între diversele zone tegumentare (ex., 2-3 mm la pulpa
degetului şi 68 mm la coapsă).Testul compară discriminarea zonelor simetric similare.
6.Testul hărţii apreciază modul în care s-a făcut reinervarea senzitivă după o leziune de nerv
periferic. Testatorul atinge (sau înţeapă uşor) un punct de pe pielea unui teritoriu de inervaţie
senzitivă şi pacientul trebuie să arate exact unde a fost excitaţia. În reinervare, iniţial noua
„hartă" senzitivă se poate abate mult de la vechea „hartă". Recuperarea sensibilităţii normale se
realizează chiar prin metoda acestui test.
7.Testul stereognoziei (stereognozie = facultatea de a identifica obiectele prin simțul tactil, pe

baza proprietăților fizice ale acestora) este nu numai test, ci şi mijloc de recuperare a
sensibilităţii. Testul solicită pacientul să identifice obiecte, de la obiecte mari, grele, aspre, tari
etc. la obiecte mici, uşoare, moi, fine etc. Astereognozia este un deficit sensitiv sever care
afectează mult ADL-urile.
8.Testul grafesteziei este un test mai elaborat pentru sensibilitatea tactilă. Testatorul scrie pe
pielea pacientului cu degetul o literă sau o cifră, acesta trebuind să o recunoască.
9.Testul kinestezic sau al poziţiei şi direcţiei de mişcare evaluează nivelul sensibilității

proprioceptorilor. Are o mare valoare în aprecierea tulburărilor de sensibilitate şi în concret, a
funcţiei de coordonare-echilibru. Testatorul mobilizează o articulaţie în 2-3 sensuri apoi
opreşte segmentul într-o poziţie, pacientul trebuind să recunoască această poziţie. De
asemenea, se mişcă lent un segment într-o direcţie, iar subiectul trebuie să recunoască această
direcţie.
Testul se execută iniţial pe segmentele mari apoi la nivelul degetelor.
143
BIBIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Apostu, Mihaela (2010) - Bioenergetica în activitatea sportivă, Editura Moroșan,

București
2. Bădău, Dana (2010) - Evaluare motrică și somato-funcțională. Editura Universităţii
"Transilvania", Braşov.
3. Cordun Mariana (1999) - Kinetologie medicală, Editura AXA, București
4. Cordun Mariana (2009) - Kinantropometrie, Editura CD Press, București
5. Cordun Mariana (2011) - Bioenrgetică și ergonomie în sport,Editura CD press,București
6. Dragnea Adrian (1984) - Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Editura
Sport-Turism, Bucureşti.
7. Dragnea, Adrian & Silvia Teodorescu - Teoria sportului, Bucureşti:Editura Fest, 2002
8. Drăgan, Ion coord.(1989) - Selecţia şi orientarea medico-sportivă, Editura Sport-
Turism, Bucureşti
9. Epuran, Mihai (2005) - Metodologia cercetării activităţilor corporale, Bucureşti:Editura
Fest
10. Ifrim Mircea (1986) - Antropologie motrică, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti.
11. Marcu, Vasile & Mircea Chiriac (2009) – Evaluarea în cultură fizică și sport, Editura
Universității din Oradea
12. Neagu Nicolae (2010) – Teoria și practica activității motrice umane, Editura University
Press, Tg. Mureș
13. Sbenghe T. (2008) - Kinesiologie. Ştiinţa Mişcării, Editura Medicală, București
14. Tinetti ME. (1993) - Performance-oriented assessment of mobility problems in elderly
patients. JAGS 1986; 34: 119-126. (Scoring description: PT Bulletin Feb. 10, 1993)
144

Evaluare Motrica I Somatofuncionalapdf PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluare Motrica I Somatofuncionalapdf PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluare motrică și somatofuncţională în kinetoterapie și educație fizică

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU MUREȘ

Note – Sinteze – Prtocoale

Conf.dr. Nicolae Neagu

PARTEA A II-A – TESTE DE MĂSURARE ŞI EVALUARE UTILIZATE ÎN

4. TESTE PENTRU EVALUAREA ECHILIBRULUI ŞI A MERSULUI

Aparatura de măsurat , respectiv, trusa antropometrică , care este formată din:

Pentru realizarea măsurătorilor antropometrice şi pentru o mai bună însuşire şi învăţare

realizeze în mod corect măsurătorile necesare. Fiecare prorocol de măsurătoare conţine o

1.Categoria de măsurători – În cadrul acesteia sunt precizate tipul de măsurătoare ce urmează

3. Instrumentul de măsură: - această categorie se referă la ustensilele şi aparatele utilizate

4. Unitatea de măsură: - reprezintă standardul de măsurare a mărimilor fizice şi acestea

5. Modalitatea de măsurare: - reprezintă descrierea modului în care se realizează

7. Relaţii de proporţionalitate: - Datele antropometrice ne servesc ca atare sau relaţiile

Lista abrevierilor folosite:

Figura 1 – corpul uman vedere frontală ,

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Statura-talia Bărbaţi Femei

figura 2 – pediometru SECA210

- taliometrul (peste 2 ani) - se măsoară în poziţia stând, cu călcâiele, fesele şi omoplaţii

a) Taliometru fix de perete b) cântar cu taliometru incorporat

b) Formula lui Mavlicek:

TB = 64,19 – 0,04 x V + 2,03 x distanţa călcâi – genunchi (cm)

TF = 84,88 – 0,24 x V + 1,83 x distanţa călcâi – genunchi (cm)

unde: T = talia exprimată în cm, V = vârsta exprimată în ani

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Figura 4 – anvergura braţelor şi a palmei

ANVb = (2xLMsup) + DBIAC

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Punct radial proximal

Figura 5 – membrul superior – repere antropometrice, segmente,

Instrument de măsură: Panglica centrimetrică

 Relaţia dintre membrul superior şi segmentele componenteî

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Definiţie: reprezintă distanţa dintre vertex şi punctul pubian şi se notează cu B

Figura 6 – aparat pentru măsurarea bustului şi tehnica de măsurare a acestuia

o Indicele Adrian Ionescu (IAI)

- Valori normale: 3 – 4 la bărbaţi, 5 - 6 la femei. La copii valorile variază astfel:

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Punct tibial proximal

Figura 7 – membrul inferior – repere antropometrice, segmente,

Instrument de măsură: Panglica centrimetică

LMInf = (Lcoapsei + Lgenunchi + Hplantei)

Lcoapsei x 100/ LMInf Lgenunchi x 100/ LMInf Hplantei x 100/ LMInf

 Indicele scheletic (IS), reprezintă relaţia dintre lungimea trunchiului(Ltrunchi) şi

a) vedere frontală b) vedere dorsală

Figura 8 – corpul uman - DIAMETRE ,

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Figura 9 – compas antropometric

Metode de evaluare: directă – vezi descrierea

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE

Definiţie: Reprezintă distanţa dintre punctele distale pe marginea externă a acromionului şi se

 Relaţia dintre diametrul biacromial şi diametrul bitrohanterian. Din compararea

IH = ( y x 100 ) /T y = (DBIAC+ DBITROH) / 2

PROTOCOL DE MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE

Categorie măsurători METRII CORPORALE