PRINCIPII DE EVALUARE ŞI

EXPLORARE ÎN KINETOTERAPIE
Explorarea şi evaluarea paraclinica reprezintă primul pas al actului de
recuperare medicală fiind necesara
 în precizarea deficitului funcţional iniţial al pacientului,
 în aprecierea rezultatelor terapiei aplicate, ce impun, eventual,
reevaluarea metodelor terapeutice
 în determinarea rezultatelor finale obţinute.

Afectarea organismului
a) la nivel de organ/aparat- determinând o infirmitate (impairment)
b) la nivelul individului ca întreg - o incapacitate (disability) =
restricţia/pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerată ca
normală pentru individ
c) la nivelul integrării sociale a individului determinând un handicap =
dificultatea de a realiza relaţii normale cu mediul de viaţă, în
concordanţă cu vârsta, sexul, condiţiile sociale şi culturale ale
individului
În acest sens Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a realizat o
clasificare internaţională a bolilor cronice privind cele 3 aspecte =
clasificarea IDH (International Classification of Impairments, Disabilities
and Handicaps), ce include:

a) 9 categorii mari de infirmităţi:

 infirmităţi intelectuale: de inteligenţă, de memorie, de gândire
 infirmităţi psihologice: de conştiinţă şi vigilitate, de percepţie şi atenţie,
emoţionale şi voliţionale, de comportament etc.;
 infirmităţi de limbaj: de limbaj propriu-zis, de vorbit etc.;
 infirmităţi de auz: senzitive, altele;
 infirmităţi oculare: de acuitate vizuală, altele;
 infirmităţi viscerale: mecanice şi motorii ale organelor interne, ale
funcţiilor organelor interne şi ale aparatelor şi sistemelor
 infirmităţi desfigurative: ale capului şi trunchiului, ale membrelor,
 infirmităţi generalizate sensitive;
 alte tipuri de infirmităţi;
b) 9 categorii mari de incapacităţi:
 incapacitate de comportament: de conştiinţă, de relaţii familiale, de
relaţii sociale;
 incapacitate de comunicare: de vorbire, de ascultare, de vedere, de scris,
 incapacitate de îngrijire personală: igienă personală, îmbrăcare, controlul
emonctoriilor;
 incapacitate de locomoţie: deficit de transfer, deficit de transport etc.;
 incapacitate de poziţionare a corpului: în activităţile gospodăreşti,
mişcări corporale diverse, altele;
 incapacitate de abilităţi: ale activităţilor zilnice, ale mânii. ale piciorului
etc.;
 incapacitate situaţională: dependenţa de echipamente speciale pentru
supravieţuire sau activitate, dependenţa de dietă, dependenţa de
însoţitor,
 incapacitate de abilităţi particulare: învăţat, gândit, motivaţie, cooperare,
coordonare, performanţe, calitatea lucrului,
 alte restricţii în activitate;
c) 7 categorii mari de handicap:
 handicap de orientare: perturbări în recepţia semnalelor din
mediu, a înţelegerii lor şi a reacţiilor la acestea
 handicap al independenţei fizice: toate deficienţele care conduc
la limitarea autoîngrijirii şi a altor activităţi ale vieţii zilnice;
 handicap de mobilitate: toate cazurile care limitează capacitatea
de mobilizare a individului, inclusiv cardiopulmonarul cu dispnee
şi paraplegicul;
 handicap ocupaţional: incapacitatea de a putea executa o muncă
zilnică şi cea de a desfăşura activităţi recreaţionale;
 handicap de integrare socială: imposibilitatea de a participa şi
menţine relaţii sociale obişnuite;
 handicap economic: cazurile în care individul nu poate să se
susţină socio-economic şi să fie independent din acest punct de
vedere;
 alte handicapuri.
• Ideea de explorare şi evaluare in BFKT comportă mai
multe aspecte în funcţie de punctul de abordare:
a) apreciere (assesment, evaluare globală) =
determinarea deficitului global, funcţional şi socio-
profesional;
 termenul “boală” se înlocuieşte cu cel de “infirmitate
/ incapacitate / handicap”
b) evaluarea (evaluation) = determinare a unui anumit
tip de deficit printr-o baterie de teste specifice
elaborate special pentru defecte măsurabile;
c) procedeul de evaluare (proceeding) = metodă
specifică de analiză cantitativă şi / sau calitativă a unui
anumit deficit.
Aprecierea, evaluarea parcurg anumite etape temporo-spaţiale:
a) depistarea precoce (triajul, screening-ul) a deficitului funcţional, a gradării
acestuia (infirmitate / incapacitate / handicap) şi a orientării primare a
pacientului spre serviciul de recuperare medicală sau spre alte servicii sau a
necesităţii cooperării interdisciplinare;
b) aprecierea, evaluarea bolnavului şi a deficitului funcţional prin:
• date anamnestice;
• examen obiectiv:
• ⇒ examen clinic general;
• ⇒ examene clinice specifice pentru aprecierea, evaluarea deficitului funcţional;
• ⇒ examene complementare paraclinice;

c) analiza datelor obţinute şi stabilirea planului terapeutic;

d) aprecierea, evaluarea periodică a bolnavului şi a deficitului funcţional cu
eventuale schimbări în planul terapeutic;
e) aprecierea, evaluarea finală bolnavului şi a deficitului funcţional restant sau nu;
f) elaborarea şi transmiterea de date către medicul de familie, de indicaţii pentru
activitatea le domiciliu, de revenire la controalele periodice şi, eventual, la noi cure
terapeutice / de profilaxie secundară sau terţiară, inclusiv cele balneo-climaterice;
 Arta medicala

1. RECUNOASTEREA BOLII
- SEMNE- SEMIOLOGIE MEDICALA
- SIMPTOME –PROPEDEUTICA
2. DIAGNOSTICUL
- MEDICAL
- PARACLINIC
3. TRATAMENTUL
-GENERAL (DIETETIC+MEDICAMENTOS+CHIRURGICAL)
-BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUTIC
4. RECUPERAREA MEDICALA
BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUTIC
 Simptomul – un fenomen
subiectiv resimtit de bolnav
(durerea, febra, greata, frica, etc)
= SUBIECTIV

 Semnul – elemente observate de

medic prin metode semiologice =
OBIECTIV

 Sindromul - mai multe semne si

simptome ce stabilesc
diagnosticul pozitiv, diferential,
prognostic, tratament
 Examenul clinic si paraclinic

1. Date generale – varsta, sex, profesie

2. Anamneza (anamnezis-amintire)
• “Cine se grabeste cu anamneza intarzie
diagnosticul”
• “Lasa-l sa-si spuna povestea bolii”
• 3. Examenul obiectiv – aparate si sisteme
• 4. Explorari paraclinice
• 5. Diagnostic de certitudine
• 6. Evolutia/Prognostic
• 7. Tratament
Examenul dezvoltarii fizice vizeaza urmatoarele
obiective:
 aprecierea gradului de dezvoltare fizica
generala,
 aprecierea armoniei si raportului in dezvoltarea
diferitelor segmente ale corpului,
 aprecierea raportului dintre dezvoltarea in
inaltime si volum,
 aprecierea starii de nutritive,
 depistarea deficentelor de dezvoltare fizica,
indicarea exercitiilor fizice, aprecierea dinamica
a efectelor exercitiilor fizice
 ANAMNEZA

SOMATOSCOPIA

Evaluarea starii de
dezvoltare fizica ANTROPOMETRIA

DETERMINAREA COMPOZITIEI
CORPORALE
 TALIA
GRADUL DE DEZVOLTARE SI REPARTIZARE A
TESUTULUI SUBCUTANAT
GRADUL SI ARMONIA DEZVOLTARII
MUSCULATURII
ATITUDINEA CORPULUI
POZITIA CAPULUI SI GATULUI
CONFORMATIA TORACELUI
POZITIA UMERILOR
  POZITIA OMOPLATILOR
CONFORMATIA COLOANEI VERTEBRALE
SOMATOSCOPIA SIMETRIA TORACELUI
TRIUNGHIURILE TALIEI
CONFORMATIA ABDOMENULUI
POZITIA BAZINULUI IN PLAN FRONTAL SI SAGITAL

PLICILE SUBFESIERE
POZITIA GENUNCHILOR
CONFORMATIA GAMBEI
POZITIA PICIOARELOR
BOLTA PLANTARA
Somatoscopia poate fi totusi obiectivizata prin

 Examenul cu ajutorul firului cu plumb. In mod normal, firul cu

plumb atinge occipitalul (centrul protuberantei occipitale
externe), varful apofizei vertebrei C7, dupa care coboara
proiectandu-se pe linia apofizelor spinoase si cade la nivelul
santului interfesier. Lordoza cervicala se gasete la o distanta de 2
cm fata de fir, iar cea lombara la 3 cm. Se inscrie cu un creion
dermatograf proiectia apofizelor spinoase pe tegumente si se
masoara eventuala ei deviere sagitala de la firul de plumb, ceea
ce ne indica prezenta unei scolioze. Deviere firului de plumb fata
de santul interfesier ne indica o scolioza (inclinare laterala a
trunchiului ) neechilibrata.
 Cadrul antropometric – este o rama prevazuta cu fire verticale si
orizontale din 5 in 5 sau din 10 in 10 cm.
 Examenul radiologic

ANTROPOMETRIA
antropos = om si metrom = masura.
DIMENSIUNI LONGITUDINALE
statura, bustul, lungimea membrelor superioare
si inferioare
DIMENSIUNI TRANSVERSALE
diametrul biacrominal, diametrul bitrohanterian
si anvergura, diametrul transversal al toracelui

DIMENSIUNI CIRCULARE
 Taliometrul perimetrul toracelui, abdomenului, bratelor,
antebratelor,coapselor si gambelor
 Banda metrica
 Compasul
 Goniometrul
DIMENSIUNI SAGITALE
 Adipocentimetrul diametrul toracic anteroposterior
 Miotometrul
 Dinamometrul DIMENSIUNI ALE MASEI SOMATICE
 Sistemul pentru determinarea greutatea corporala
dezechilibrelor musculare
prezente la nivelul trunchiului DATE FIZIOMETRICE
 Scarita pentru mobilitate
spirometria, forta dinamometrica a flexorilor
mainii si a musculaturii spatelui
 INDICI ANTROPOMETRICI DE ARMONIE

• Indice toracic Erissman = Pt-I/2

 perimetrul toracic -Pt
 Inaltime-I
• Indice proportionalitate Adrian Ionescu = Bust-I/2
• Indice biacromial=DiambiacromX100/I
 18-23 % din inaltime pentru barbati
 18-20 % din inaltime pentru femei.
• Indicele bitrohanterian=D bitrohX100/I
 18-19% din inaltime pentru barbati
 19-20% din inaltime pentru femei.
• Indice de nutritie al lui Quentelet = G/I
• Indicele Amar =Bust/I - Valorile normale: 0,52 cm (B) ; 0,54 cm (F).
• Anvergura este mai mare decat inaltimea cu 4 cm la barbati, iar la femei este egala cu
inaltimea sau mai mica decat aceasta.
• Aprecierea dezvoltarii toracelui si a bazinului , respectiv a centurii scapulare si a celei
pelvine se face prin diferenta dintre diametrul biacromial si cel bitrohanterian.Diferenta
este de 4 cm la barbati, zero sau negative la femei.
• Aprecierea procesului de crestere. 
• Aprecierea armoniei dezvoltarii fizice
 Armonia dezvoltarii fizice si
aprecierea prin analiza
succesiva a urmatoarelor etape

Raportul dintre corpul intreg si principalele

sale segmente
Raportul dintre diferitele segmente
Raportul dintre partile componente ale
segmentelor corporale
Relatii de proportionalitate dintre masuratorile
antropometrice in axul longitudinal si statura:
1. Relatii bust-statura prin:
indicele Guifrida Ruggeri =BustX100/I(%)
Relatia trunchi-statura =TrunX100/I(%)
Relatia lungimea membrelor superioare –
statura=MsX100/I
Relatia lungimea membrelor inferioare–
statura=MiX100/I
2. Relatii de proportionalitate dintre caracterele
antropometrice in plan frontal si statura :
 Relatia anvergura – statura = AnvX100/I(%)
 Relatia diam biacromial -statura=DbiacX100/I(%)
 Relatia diametrul bitroh. – statura =DbitrX100/I
 Relatia diametrul toracic transv. – statura =DttX100/I
3. Relatii de proportionalitate dintre caracterele antropometrice
din plan transversal si statura sau alte caractere :
 Relatia perimetrul toracic – statura prin indecele Burgsch
Goldstein= PtX100/I(%)
 indicele Erissman= Pt-I/2
 Relatia perimetrul abdominal – statura =PabdX100/I(%)
 Relatia perimetrul bratului – statura =PbrX100/I(%)
 Relatia perimetrul antebratului – statura =PantebrX100/I
 Relatia perimetrul coapsei- greutatea corporala prin indicele :
Milcu Maicanescu- Georgescu= PcoapseiX100/G
4. Relatii de proportionalitate dintre caracterile antropometrice
din plan sagital si statura :
Relatia diametrul toracic antero-posterior – statura =Da-pX100/I
5. Relatii de proportionalitate dintre greutatea corporala si
statura
Relatia greutatea corporala – statura exprimata prin indicele
masei corporale ( body
Greutatea mass index)
actuala cu formula (m)]
(kg) / [inaltimea : 2
• Inaltimea, talia sau statura
• se masoara cu taliometrul, intre vertex si planul
plantelor.
• Subiectul este in ortostatism, cu MI in extensie si
coloana vertebrala dreapta. Calcaiele, santul
interfesier si coloana in dreptul omoplatilor ating tija
taliometrului. Barbia este coborata spre piept astfel
incat marginea superioara a conductului auditiv
extern si unghiul extern al ochiului sa se gaseasca pe
aceeasi linie.
Stadiometru

Înălţimea se exprimă în m, cu 2 zecimale

Depinde de:
Factori genetici (individuali şi etnici)
Sex
Vârstă
Factori socio-economici

În România, înălţimea are drept limite:

Superioară: 1,90 m F; 2 m B
Inferioară: 1,40 m F; 1,50 m B.
Inălţimea mică se corelează cu:
 Mortalitatea crescută prin BPOC, AVC hemoragic,
cancer gastric şi cancerele nelegate de fumat (sân,
prostată, colon şi rect).
 Nivelele crescute ale colesterolului total şi TA
sistolice.
 Mortalitatea cardio-vasculară crescută.
 Mortalitatea crescută post by-pass coronarian
(coronare de calibru mai mic?)
 Funcţia ventilatorie scăzută.
Limitei superioare = gigantism (gr, gigas = uriaşii
mitologici)
• Modificări patologice ale înălţimii
Limitei inferioare = nanism (gr, nanos = pitic)
Gigantismul are drept principală cauză hipersecreţia de STH
(adenom hipofizar >90% din cazuri):
(a)gigantism hipofizar (dacă hipersecreţia apare înainte de
închiderea cartilajelor de creştere)
(b) acromegalie (dacă hipersecreţia apare la adult).

Leonid Ivanovici
Stadnik (n.1971,
Ucraina), medic
veterinar,cel mai
înalt bărbat în
viaţă (2,53).
Gigantismul a
debutat la 14 ani.
Nanismul poate avea cauze multiple:
1.Endocrine: hipofuncţia hipofizară,
tiroidiană
2.Anomalii cromozomiale: sindromul Down
(trisomia 21), sindromul Turner (45,X0)
3.Malformaţii osoase
4.Nutriţionale şi metabolice: inaniţia, DZ al
copilului (sindromul Mauriac).
Din punct de vedere clinic, nanismul poate
fi divizat în:
Nanism armonic, în care proporţia
normală dintre segmentele corpului este
conservată.
Cea mai frecventă cauză = nanismul
hipofizar
Nanism disarmonic, în care există şi
tulburări de proporţionalitate. Cele mai
obişnuite cauze sunt nanismul tiroidian şi
acondroplazia.
 Nanismul hipofizar
Etiologie: hipofuncţia hipofizară poate fi:
Esenţială: aplazie hipofizară, sindrom de şea goală
Secundară: craniofaringiom, iradiere craniană, traumatisme cranio-
cerebrale, hipoxie cerebrală, boli infiltrative (TBC, sarcoidoza, histiocitoza X etc

Clinic: tipic, după o perioadă de creştere normală, ritmul de dezvoltare

încetineşte şi copilul devine prea scund pentru vârsta sa. Când deficitul de STH
este complet, debutul bolii are loc sub 3 ani, când deficitul e parţial, debutul este
mai tardiv, proporţional cu severitatea deficitului.
La vârsta adultă, nanismul hipofizar se caracterizează, alături de statura
scundă, prin:
•Sistem osteo-articular gracil
•Sistem muscular bine dezvoltat în raport cu talia
•Tegumente subţiri, cu desen vascular evident
•Facies infantil, cu frunte proeminentă şi dezvoltare deficitară a etajului
mijlociu al feţei
•Dezvoltare intelectuală normală
•Infantilism sexual (uneori).
 Nanismul (cretinismul) tiroidian
Etiologie: insuficienţă tiroidiană (mixedem) congenitală.
Clinic: mixedemul congenital este dificil de recunoscut la naştere,
dar se manifestă din prima lună de viaţă prin lentoarea mişcărilor,
dificultate în supt, plâns rar, “fără convingere”.

Adultul cu nanism tiroidian prezintă:

•Nanism dizarmonic, cu capul prea mare faţă de
trunchi şi membre
•Gâtul scurt şi gros;torace globulos, frecvent cu
cifoscolioză
•Abdomen voluminos (de batracian), frecvent cu
hernie ombilicală
•Frecvent luxaţie congenitală de şold uni- sau
bilaterală (luxaţia cretinoidă)
•Membrele scurte, groase şi curbate.
Diverse grade de retard mintal, asociat frecvent cu
surdo-mutitate, bâlbâială etc
 Acondroplazia
Etiologie: maladie genetică cu transmitere autozomal dominantă,
adesea chiar o mutaţie genetică spontană, care se exprimă
fenotipic prin compromiterea osteogenezei endocondrale.

Clinic: adultul cu acondroplazie

prezintă:
Nanism dizarmonic cu capul mare,
trunchiul normal, hiperlordoză
lombară şi membrele scurte şi
deformate
Intelect şi sexualitate normale.
 Sdr Down
• Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială cauzată
de prezența unui cromozom 21 suplimentar.
• talia și greutatea sub limita normală, hipotoniemusculară, 
hiperextensibilitate articulară și reflex Moro redus sau absent, 
reflexul rotulian este slab.
• craniul mic și rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat și fontanele largi
• profilul facial este plat datorită hipoplaziei oaselor proprii ale nasului, iar
fruntea este bombată.
• cataracta congenitala și a altor anomalii oculare (strabismconvergent, 
blefarite, nistagmus, opacifierea cristalinului) (2).
• hipoacuzia și surditatea 
• protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de șanțuri
• malformații congenitale cardiovasculare.
• retard mental care poate varia de la mediu la sever. 
Coeficientul de inteligență poate să scadă după primii ani de viață.
 Sdr Turner
• Sindromul Turner este o anomalie genetică, ce
afectează numai populația feminină și este
caracterizată prin statura mică și lipsa
dezvoltării caracterelor sexuale la pubertate
 (fetele au ovare care nu funcționează, ceea ce
are ca efect instalarea sterilității).Boala este
determinată de lipsa unui cromozom
 X. Monosomia X mai poartă numele de sindrom
Bonnevie-Ullrich sau disgenezie gonadală.
 Greutatea corporala
• Greutatea este, cu mici excepţii (ex: edemele), un indicator al stării de
nutriţie a individului.
• Masurarea greutatii
• Se face cu ajutorul cântarului, dimineaţa, înainte de micul dejun, după ce
pacientul a urinat şi defecat. Pacientul trebuie să fie cât mai sumar
îmbrăcat (mereu la fel) şi fără încălţăminte. Exprimarea se face în kg, cu o
singură zecimală.
• Greutatea poate fi exprimată ca:
Indice al masei corporale (body mass index, BMI) sau indicele Quételet:
• BMI = G (kg) / β (m)
• Greutate absolută rezultată prin cântărire şi exprimată în kg.
• Greutate relativă:
• G % = (G reală (kg) / G ideală (kg)) X 100

•
 Modificările patologice ale greutăţii
corporale
Se definesc în funcţie de BMI:
 Subponderalitatea:
Gradul 1: BMI = 17-18,4
Gradul 2: BMI = 16-16,9
Gradul 3: BMI = 13-15,9
Gradul 4: BMI = 10-12,9
Gradul 5: BMI < 10
 Supraponderalitatea: BMI = 25-29,9
 Obezitatea
Gradul 1: BMI = 30-34,9
Gradul 2: BMI = 35-39,9
Gradul 3 (obezitatea morbidă): BMI ≥ 40.
Scăderea ponderală involuntară (SPIV) - de cel puţin 5% din
greutatea corporală obişnuită într-o lună sau de cel puţin 10% în 6
luni. The big 3:
Cancerul (35% din cazuri), 50% cu localizare digestivă şi 50% extra-
digestivă.
Bolile psihice (20% din cazuri) endogene (depresia, demenţele) sau
exogene (addicţia de nicotină, cocaină, opiacee)
Boli gastro-intestinale non-maligne,hepatopatiile cronice,
pancreatita cronică, ulcerul peptic.
Caşexia (gr, Kakos = rău, exis = stare, condiţie) = pierderea excesivă în
greutate, mai ales prin pierderea masei musculare scheletice, în
contextul unui reacţii inflamatorii cronice.
Caşexia ≠ inaniţie (care desemnează pierderea în greutate prin
deprivare calorică).
• Cancere cu diverse localizări, SIDA, Poliartrita reumatoidă,
Insuficienţa cardiacă congestivă, BPOC
 OBEZITATEA
Epidemiologie: pandemie (globezitate)!
RO: în funcţie de regiune, 25-35% din populaţie
este obeză (locul 3 în EU).

• 1.Predominent la nivelul trunchiului şi

abdomenului (obezitate de tip android, tip
Falstaff, în măr) – creşte riscul:
• cardio-vascular,
• diabet zaharat (DZ),
• sindrom de apnee de somn (SAS),
• litiază biliară, gută,
• mortalitatea generală.
• Se defineşte ca perimetru abdominal la
nivelul ombilicului >94 cm B şi >80 cm F.
• 2.Predominent la nivelul bazinului şi
coapselor (obezitate de tip ginoid, în pară) –
• creşte riscul de varice,
• boală artrozică
Asocierea:
obezitate în măr + DZ + HTA + dislipidemie =
sindromul metabolic (cvartetul morţii,
Kaplan), având ca element etiopatogenic
comun creşterea rezistenţei tisulare la
insulină.

Sindromul metabolic presupune o creştere a

riscului de deces de cauză cardio-vasculară de
peste 2 ori, la ambele sexe.
 Proporţionalitatea
Proporţionalitatea = raportul dintre
segmentele corporale, unul faţă de celelalte
şi fiecare faţă de întreg.
Proporţiile normale ale corpului uman:
Înălţimea = lungimea capului X 7,5
Lungimea segmentului superior al corpului (de la vertex la
simfiza pubiană) = cea a segmentului inferior al corpului
(de la simfiza pubiană la călcâie)
Lungimea ambelor braţe întinse = înălţimea
Distanţa de la vertex la arcadele orbitare = distanţa de la
arcadele orbitare la menton
Distanţa dintre ochi = lungimea ochiului.
 Modificările proporţionalităţii
 Constituţia infantilă:
-acondroplazia
-cretinismul tiroidian
 Constituţia anti-infantilă (eunucoidă):
-sindrom Marfan
-homocistinuria
-sindrom Klinefelter (sindrom XXY)
-sindrom adipozo-genital Frochlih
 SDR MARFAN
• Sindromul Marfan este o boala ereditara a tesutului
conjunctiv, datorata mutatiei genei care codifica fibrilina,
componenta a matricei extracelulare. Se transmite dupa
modelul autozomal dominant.
• Arahnodactilie
• talie inalta,
• palat ogival,
• laxitate articulara si tegumentara,
• luxatia cristalinului,
• Suflu diastolic la auscultatia inimii datorat insuficientei
aortice,
• depresiunea sternului.
• Disectia aortei ascendente si a crosei aortice;
 Somatotipul
Somatotipul = constituţia morfologică a individului.
Conceptul de somatotip a fost creat pornind de la axioma că
fiecare tip constituţional ar avea şi caracteristici funcţionale
specifice, care ar constitui predispoziţii pentru anumite boli şi
pentru un anume fel de evoluţie e acestora.
Există numeroase tipologii, dar valoarea lor clinică s-a dovedit
minimă.
• De uz clinic curent este clasificarea care recunoaşte 3
somatotipuri (simplificarea clasificării Mills, 1917):
1. Normostenic
2. Astenic
3. Hiperstenic
1.Somatotipul normostenic = constituţie echilibrată, proporţionată. Anatomic:
stomacul este situat în partea stângă a epigastrului, colecistul în mijlocul
hipocondrului drept, iar colonul înrămează cavit.abdominală
2.Somatotipul astenic = individ slab şi longilin, cu cap alungit, profil ascuţit, gât lung şi
subţire, umeri înguşti, omoplaţi proeminenţi (scapulae aletae), torace lung şi turtit
antero-posterior, bazin îngust, membre lungi şi subţiri. Ţesutul adipos subcutanat e
slab reprezentat, iar muşchii subţiri şi slab dezvoltaţi.
Anatomic: inima este aproape verticală pe linia mediană, diafragmul este mai coborât,
stomacul şi colecistul jos situate, mai aproape de linia mediană, iar colonul scurt.
Predispoziţii posibile: vagotonie (bradicardie, hipotensiune, hipoglicemie, leucopenie
cu limfocitoză, hipersecreţie gastrică acidă), hipofuncţie hipofizară şi cortico-
suprarenaliană, psihoze de tip schizoid.
• 3.Somatotipul hiperstenic = indivizi de statură mijlocie sau mică, dar robuşti,
viguroşi, cu cap mare şi rotund, gât scurt, umeri largi şi drepţi, torace scurt şi
bombat, abdomenul şi bazinul voluminoase, iar membrele scurte şi musculoase.
• Anatomic: inima este orizontalizată prin ridicarea diafragmului, stomacul şi colecistul
mai lateral, colonul lung.
• Predispoziţii posibile: obezitate, hipertonie simpatică (tahicardie, hipertensiune,
hiperglicemie, leucocitoză), hiperlipemie, hiperuricemie, litiază biliară, psihoze de tip
maniaco-depresiv.