EXAMENUL CLINIC SI

PARACLINIC
De uz clinic curent este clasificarea care recunoaşte 3
somatotipuri (simplificarea clasificării Mills, 1917):
1. Normostenic
2. Astenic
3. Hiperstenic
 ARTA MEDICALA

1. RECUNOASTEREA BOLII
- SEMNE- SEMIOLOGIE MEDICALA
- SIMPTOME –PROPEDEUTICA
2. DIAGNOSTICUL
- MEDICAL
- PARACLINIC
3. TRATAMENTUL
-GENERAL (DIETETIC+MEDICAMENTOS+CHIRURGICAL)
-BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUTIC
4. RECUPERAREA MEDICALA
 Simptomul – un fenomen
subiectiv resimtit de bolnav
(durerea, febra, greata, frica,
etc) = SUBIECTIV

 Semnul – elemente observate

de medic prin metode
semiologice = OBIECTIV

 Sindromul - mai multe semne

si simptome ce stabilesc
diagnosticul pozitiv,
diferential, prognostic,
tratament
EXAMENUL CLINIC
1. Date generale – varsta, sex, profesie
2. Anamneza (anamnezis-amintire)
“Cine se grabeste cu anamneza intarzie
diagnosticul”
“Lasa-l sa-si spuna povestea bolii”
3. Examenul obiectiv – aparate si sisteme
4. Evolutia/Prognostic
5. Tratament
6. Epicriza
ANAMNEZA
1. Istoricul bolii – debut acut/cronic
2. Antecedente heredocolaterale
 genetice- diabet zaharat, hemofilie, HTA
 Coabitarii – TBC, cancer, SIDA, parazitoze, etc
3. Antecedente personale
o Fiziologice – ciclu, sarcini, avorturi, menopauza,
andropauza
o Patologice – toate bolile
4. Conditii de viata si munca – conditiile locuintei,
alimentatie, consum alcool, tutun, conditii la munca (praf,
metale, pulberi, solventi, zgomot, etc)
EXAMENUL CLINIC
1. Inspectia – observarea
vizuala a semnelor/
simetric stanga dreapta

2. Palparea

3. Percutia
 Matitate
 submatitate
 Sonoritate
 Hipersonoritate
 Timpanism

4. Ascultatia
 EXAMENUL PARACLINIC
1. Examen de laborator
 Hematologie
 Biochimie
 Microbiologie; Virusologie; Parazitologie
 Anatomo-patologie
 Genetice
 Imunologice

2 . Explorarea imagistica
 Imagistica structurala (Radiologie; Computer Tomografie; Ultrasonografie)
 Imagistica functionala (PET, SPECT, Termografie)

3. Explorarea functionala
 Explorarea respiratorie
 ECG
 EEG
 Potentiale evocate, etc
  EXAMEN CLINIC
POLIFAGIE
POLIDIPSIE
POLIURIE
SCADERE IN GREUTATE

Greutate si inaltime, IMC (Kg/m²)

TA
puls
Palparea tiroidei.
Examinarea cordului.
Examinarea piciorului.
Examinarea pielii.
Examinarea neurologica (reflexe, sensibilitaea
vibratorie, tactila).
 INVESTIGAŢII PARACLINICE
Glicemia bazală
Colesterol total
Trigliceride
LDL-colesterol
HDL-colesterol
Electroliţi
Creatinina serică
Examenul de urină
Microalbumiruria si clearence-ul
de creatinină
EKG
FO
 MONITORIZARE
Educatia pacientului: informatii asupra bolii si
Prima vizita stilului de viata

Urmarirea rezultatelor automonitorizarii

La fiecare consultatie glicemiei (daca aceasta s-a facut)
Masurarea TA
a pacientului diabetic Masurarea greutatii/IMC
Inspectia piciorului
Determinarea HbA1c pentru evaluarea
La 3 luni controlului glicemic

Examen FO
Anual Depistarea microalbuminuriei
Profil lipidic
Evaluarea riscului pentru picior diabetic,
testarea sensibilitatii cu monofilament.
Examen clinic → Diagnostic Subiectiv/
Calitativ

Examen Paraclinic → Diagnostic

Obiectiv/Cantitativ
Examenul somatoscopic

- talia – apreciere calitativa - mica, medie, mare, foarte

mare sau foarte mica;
- gradul de dezvoltare si repartizare a tesutului
subcutanat – in exces, normal, in minus, uniform sau
neuniform repartizat;
- gradul si armonia dezvoltarii musculaturii – slab,
normal, foarte bine dezvoltata, armonioas dezvoltata sau
cu preponderenta pe anumite segmente corporale;
- atitudinea corpului – corecta, cifotica, lordotica,
scoliotica, cifolordotica, plana;
- pozitia umerilor – corecta, ridicati (teposi), coborati,
adusi inainte, asimetrici (unul mai jos sau mai sus,mai in
fata sau mai in spate);
- pozitia omoplatilor – departati de peretele toracic
(dezlipiti sau decalati), denivelati, inegal departati de
coloana vertebrala (orientarea se face dupa unghiul
Prezenta tesutului
adipos:
A.normoponderal;
B.supraponderal;
C.obez.
 - conformatia coloanei vertebrale – prezenta
curburilor patologice in plan frontal (scolioze) sau
sagital (cifoze si lordoze)
- simetria toracelui – prezenta gilusurilor sau
depresiunilor (gilusul scoliotic se accentueaza in flexia
coloanei vertebrale);
- triunghiurile taliei - (spatiile brahio-toracice) formate
de fata laterala a trunchiului si fata interna a membrelor
superioare.
- conformatia abdomenului - suplu si elastic, bombat
anterior si in partile laterale;
- pozitia bazinului in plan sagital.
In plan frontal crestele iliace trebuie sa fie la acelasi
inaltime. In plan sagital bazinul trebuie sa fie inclinat in
fata cu aproximativ 35 grade. Dimensiunile bazinului
difera de la cele doua sexe: este mai mic la barbat si
mai mare la femei (in special mai lat).
ATITUDINEA
CORPULUI
- plicile subfesiere - sunt denivelate cand bazinul este
inclinat in plan frontal: este mai jos cea din partea inspre
care este mai coborat bazinul;
- pozitia genunchilor - poate fi normala, in var, in valg
sau recurbati;
- conformatia gambei – normala, incurbata lateral cu
convexitatea inafara (gamba in var), incurbate cu
convexitatea anterior si cu marginea tibiala anterioara
ascutita (tibie in iatagan, etc.);
- pozitia picioarelor – poate fi normala, adusa (in var),
abdusa (in valg)-situatie in care maleola interna este
proiectata inauntru si axul calcaneului orientat in afara,
echi (sprijinit numai pe varf);
- bolta plantara – normala, diminuata (picior plat de gr.
I, II, III) ori accentuata (picior scobit).
POZITIA GENUNCHILOR
POZITIA
PICIORULUI
BOLTA
PLANTARA:
A.normala;
B.scobita;
C.plata.
Somatoscopia poate fi totusi obiectivizata prin

 Examenul cu ajutorul firului cu plumb. In mod normal,

firul cu plumb atinge occipitalul (centrul protuberantei
occipitale externe), varful apofizei vertebrei C7, dupa care
coboara proiectandu-se pe linia apofizelor spinoase si
cade la nivelul santului interfesier. Lordoza cervicala se
gasete la o distanta de 2 cm fata de fir, iar cea lombara la 3
cm. Se inscrie cu un creion dermatograf proiectia apofizelor
spinoase pe tegumente si se masoara eventuala ei deviere
sagitala de la firul de plumb, ceea ce ne indica prezenta
unei scolioze. Deviere firului de plumb fata de santul
interfesier ne indica o scolioza (inclinare laterala a
trunchiului ) neechilibrata.
 Cadrul antropometric – este o rama prevazuta cu fire
verticale si orizontale din 5 in 5 sau din 10 in 10 cm.
 Examenul radiologic
Somatometria
 pe baza masuratorilor efectuate cu ajutorul
unor repere
 calcularii indicilor antropometrici
 se stabileste tipul somatic,
 proportiile segmentelor corporale
Reperele osoase(puncte antropometrice):
1. Vertex(pct apical) - punctul cel mai inalt de pe
craniu,subiectul fiind in ortostatism cu capul
mentinut in rectitudine;
2. Glabela -proeminenta plasata pe linia
mediana a fetei situata intre arcadele
sprancenoase .
3. Gonion- punctul situat in varful unghiului
mandibulei.
4. Gnathion- punctul situat pe linia mediana a
marginii inferioare a mandibulei .
6.Menton- punctul situat cel mai anterior pe
corpul mandibulei
7. Punctul sternal superior sau suprasternal-este
plasat pe linia mediana la nivelul incizurii
jugulare mai exact pe marginea superioara a
manubriului sternal.
8. Punctul sternal mijlociu (mezasternal)-tot pe
linia mediana la jum dist dintre punctul sternal si
cel xifoidian.
9. Punctul sternal inferior(xifoidian)tot pe linia
mediana la nivelul apendicelui xifoid in zona in
care se mai poate palpa.
10. Punctul epigastric- situat la intersectia dintre
linia mediana si orizontala care trece pe la
nivelul marginilor inferioare ale coastelor 10.
11. Omfalion-situat la mijlocul ombilicului.
12. Punctul acromial coresp extremitatii celei mai
laterale a acromiului.
13. Punctul radial-cel mai inalt punct de pe
marginea superioara a capului radial.
14. Punctul stilion-cel mai distal punct plasat pe
apofiza stiloida radiala (ulnara).
15. Dactilion-degetul mijlociu.
16 . Puncte simfizare-pe linia median ape
marginea superioara a simfizei pubiene.
17. Punctul gluteal-posterior la nivelul portiunii
celei mai proeminente a regiunii fesiere.
18. Punctul iliac anterior(iliospinal)-pe spina
iliaca antero-superioara.
19. Punctul trohanterian.
20. Punctul tibial inferior la nivelul maleolei
tibiale interne.
Inaltimea, talia sau statura
se masoara cu taliometrul, intre vertex si planul
plantelor.
Subiectul este in ortostatism, cu MI in extensie
si coloana vertebrala dreapta. Calcaiele,
santul interfesier si coloana in dreptul
omoplatilor ating tija taliometrului. Barbia
este coborata spre piept astfel incat
marginea superioara a conductului auditiv
extern si unghiul extern al ochiului sa se
gaseasca pe aceeasi linie.
STADIOMETRU

Înălţimea se exprimă în m, cu 2 zecimale

Depinde de:
Factori genetici (individuali şi etnici)
Sex
Vârstă
Factori socio-economici

În România, înălţimea are drept limite:

Superioară: 1,90 m F; 2 m B
Inferioară: 1,40 m F; 1,50 m B.
Inălţimea mică se corelează cu:
 Mortalitatea crescută prin BPOC, AVC hemoragic, cancer
gastric şi cancerele nelegate de fumat (sân, prostată, colon şi
rect).
 Nivelele crescute ale colesterolului total şi TA sistolice.
 Mortalitatea cardio-vasculară crescută.
 Mortalitatea crescută post by-pass coronarian (coronare de
calibru mai mic?)
 Funcţia ventilatorie scăzută.

Modificări patologice ale înălţimii

Limitei superioare = gigantism (gr, gigas =

uriaşii mitologici)
Limitei inferioare = nanism (gr, nanos = pitic)
Gigantismul are drept principală cauză hipersecreţia de STH (adenom
hipofizar >90% din cazuri):
(a)gigantism hipofizar (dacă hipersecreţia apare înainte de închiderea
cartilajelor de creştere)
(b) acromegalie (dacă hipersecreţia apare la adult).

Leonid Ivanovici
Stadnik (n.1971,
Ucraina), medic
veterinar,cel mai
înalt bărbat în
viaţă (2,53).
Gigantismul a
debutat la 14
ani.
Nanismul poate avea cauze multiple:
1.Endocrine: hipofuncţia hipofizară,
tiroidiană
2.Anomalii cromozomiale: sindromul
Down (trisomia 21), sindromul Turner
(45,X0)
3.Malformaţii osoase
4.Nutriţionale şi metabolice: inaniţia, DZ
al copilului (sindromul Mauriac).
Din punct de vedere clinic, nanismul
poate fi divizat în:
Nanism armonic, în care proporţia
normală dintre segmentele corpului
este conservată.
Cea mai frecventă cauză = nanismul
hipofizar
Nanism disarmonic, în care există şi
tulburări de proporţionalitate. Cele mai
obişnuite cauze sunt nanismul tiroidian
şi acondroplazia.
 Nanismul hipofizar
Etiologie: hipofuncţia hipofizară poate fi:
Esenţială: aplazie hipofizară, sindrom de şea goală
Secundară: craniofaringiom, iradiere craniană, traumatisme
cranio-cerebrale, hipoxie cerebrală, boli infiltrative (TBC, sarcoidoza,
histiocitoza X etc
Clinic: tipic, după o perioadă de creştere normală, ritmul de dezvoltare
încetineşte şi copilul devine prea scund pentru vârsta sa. Când deficitul de
STH este complet, debutul bolii are loc sub 3 ani, când deficitul e parţial,
debutul este mai tardiv, proporţional cu severitatea deficitului.
La vârsta adultă, nanismul hipofizar se caracterizează, alături de
statura scundă, prin:
•Sistem osteo-articular gracil
•Sistem muscular bine dezvoltat în raport cu talia
•Tegumente subţiri, cu desen vascular evident
•Facies infantil, cu frunte proeminentă şi dezvoltare deficitară a etajului
mijlociu al feţei
•Dezvoltare intelectuală normală
•Infantilism sexual (uneori).
 Nanismul (cretinismul) tiroidian
Etiologie: insuficienţă tiroidiană (mixedem) congenitală.
Clinic: mixedemul congenital este dificil de recunoscut la
naştere, dar se manifestă din prima lună de viaţă prin
lentoarea mişcărilor, dificultate în supt, plâns rar, “fără
convingere”.
Adultul cu nanism tiroidian prezintă:
•Nanism dizarmonic, cu capul prea mare faţă de
trunchi şi membre
•Gâtul scurt şi gros;torace globulos, frecvent cu
cifoscolioză
•Abdomen voluminos (de batracian), frecvent cu
hernie ombilicală
•Frecvent luxaţie congenitală de şold uni- sau
bilaterală (luxaţia cretinoidă)
•Membrele scurte, groase şi curbate.
Diverse grade de retard mintal, asociat frecvent
cu surdo-mutitate, bâlbâială etc
 Acondroplazia
Etiologie: maladie genetică cu transmitere autozomal
dominantă, adesea chiar o mutaţie genetică spontană, care
se exprimă fenotipic prin compromiterea osteogenezei
endocondrale.
Clinic: adultul cu acondroplazie
prezintă:
Nanism dizarmonic cu capul
mare, trunchiul normal,
hiperlordoză lombară şi
membrele scurte şi deformate
Intelect şi sexualitate normale.
SDR DOWN
Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială
cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar.
talia și greutatea sub limita normală,
hipotoniemusculară, hiperextensibilitate articulară și reflex
Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab.
craniul mic și rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat și fontanele
largi
profilul facial este plat datorită hipoplaziei oaselor proprii ale
nasului, iar fruntea este bombată.
cataracta congenitala și a altor anomalii oculare
(strabismconvergent, blefarite, nistagmus, opacifierea cristalinului)
(2).
hipoacuzia și surditatea
protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de șanțuri
malformații congenitale cardiovasculare.
retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de
inteligență poate să scadă după primii ani de viață.
SDR TURNER
Sindromul Turner este o anomalie genetică, ce afectează
numai populația feminină și este caracterizată prin statura
mică și lipsa dezvoltării caracterelor sexuale
la pubertate (fetele au ovare care nu funcționează, ceea ce
are ca efect instalarea sterilității).Boala este determinată de
lipsa unui cromozom X. Monosomia X mai poartă numele
de sindrom Bonnevie-Ullrich sau disgenezie gonadală.
Bustul se masoara tot cu taliometrul, intre
vertex si linia biischiatica.
Subiectul este asezat pe scaunul taliometrului,
cu coloana dreapta. Lungimea bustului este
reprezentata de diferenta dinte cifra citita pe
taliometru si inaltimea scaunului. Valorile medii
ale bustului reprezinta aproximativ 52% din talie
si 54% pentru femei.
Lungimea MS se masoara cu banda metrica
intre punctul acromial si dactilion, cu palma
orientata ventral : 77 cm barbat, 71 cm femei .
Lungimea bratului se masoara cu banda metrica intre
punctele acromial si radial.
Lungimea antebratului se masoara cu banda metrica
intre mijlocul pliului distal al incheieturii mainii si
dactilion.
Lungimea MI se masoara cu banda metrica intre spina
iliaca antero-superioara si marginea inferioara a
maleolei interne. 83 cm barbati, 80 cm femei.
Lungimea coapsei se masoara cu banda metrica intre
trohanterion si punctul lateral.
Lungimea gambei se masoara cu banda metrica intre
punctul tibial lateral si sfirion fibular.
Lungimea piciorului se masoara cu banda metrica in
ortostatism, intre punctele pterion si acropodion.
 Dimensiuni transversale
Anvergura se masoara cu o tija gradata rigida, intre
cele doua puncte dactilion, cu m.s.in pozitie
orizontala si cu articulatiile in extensie perfecta,
spatele lipit de perete. 3-4 cm mai mica ca talia ptr
barbati, egala cu talia ptr femei.
Diametrul biacromial se masoara cu compasul
antropometric, intre punctele acromiale. Subiectul
este in pozitie stand, cu m.s pe langa trunchi : 41 cm
B, 37 cm F.
Diametrul toracic transvers se masoara cu
compasul antropometric, fixat pe locul de intalnire al
liniilor medio-axilare cu linia imaginara care uneste
varfurile omoplatiilor. Masurarea se face in repas
respirator, in inspir profund si in expir fortat.
 Masuratorile se fac una dupa alta, fara a ridica
bratele compasului de pe locurile fixate. Diferentele
dintre inspir si expirul fortat s.n amplitudine
toracica. 23-28 cm.
Diametrul bitrohanterial se masoara cu compasul
antopometric, plasand bratele compasului la nivelul
celor doua puncte trohanteriene. Subiectul este in
ortostatism, cu calcaiele apropiate (37-38 cm pentru
ambele sexe).
 Dimensiuni sagitale
A. Perimetrul toracic se masoara cu banda
metrica, plasata posterior la nivelul omoplatilor si
anterior la baza apendicelui xifoid la barbati si la
nivelul coastei a 4 la femei. Masurarea se face in
repas respirator, in inspir profund si in expir
fortat. (83 cm cu ampliatie de 5-7 cm).
B. Perimetrul abdominal se masoara cu banda
metrica, fixata la jumatatea distantei dintre
rebordul costal si crestele iliace, la nivelul
punctelor iliace superioare. Masurarea se face
atat cu abdomeul supt, cat si cu abdomeul
destins, relaxat.
C.Perimetrul bratului se masoara la jumatatea distantei
dintre punctele acromial si radial, cu m.s relaxat pe
langa trunchi. Masurarea se face atat in contractie, cat si
in stare de relaxare. 32 cm B, 27 cm F.
D. Perimetrul antebratului se masoara cu banda
metrica plasata tot la nivelul zonei mai proeminente cu
relief muscular in timpul contractiei – fara sa depaseasca
6 cm de la punctul radial-. Masurarea se face atat in
contractie, cat si in stare de relaxare. In contractie
subiectul strange pumnul, in timp ce in relaxare
antebratul este lasat liber.
E. Perimetrul coapsei se masoara cu banda metrica
fixata in zona cu relieful muscular cel mai proeminent in
timpul contractiei sau la nivelul pliului subfesier.
Subiectul este in ortostatism cu m.i usor departate si
greutatea corpului egal distribuita pe ambele picioare.
(valori intre 51-55).
GREUTATEA CORPORALA
Greutatea este, cu mici excepţii (ex: edemele), un indicator al stării de
nutriţie a individului.
Masurarea greutatii
Se face cu ajutorul cântarului, dimineaţa, înainte de micul dejun, după
ce pacientul a urinat şi defecat. Pacientul trebuie să fie cât mai sumar
îmbrăcat (mereu la fel) şi fără încălţăminte. Exprimarea se face în kg,
cu o singură zecimală.
Greutatea poate fi exprimată ca:
 Indice al masei corporale (body mass index, BMI) sau indicele
Quételet:
BMI = G (kg) / β (m)
Greutate absolută rezultată prin cântărire şi exprimată în kg.
Greutate relativă:
G % = (G reală (kg) / G ideală (kg)) X 100
MODIFICĂRILE PATOLOGICE ALE
GREUTĂŢII CORPORALE
Se definesc în funcţie de BMI:
Subponderalitatea:
Gradul 1: BMI = 17-18,4
Gradul 2: BMI = 16-16,9
Gradul 3: BMI = 13-15,9
Gradul 4: BMI = 10-12,9
Gradul 5: BMI < 10
Supraponderalitatea: BMI = 25-29,9
Obezitatea
Gradul 1: BMI = 30-34,9
Gradul 2: BMI = 35-39,9
Gradul 3 (obezitatea morbidă): BMI ≥ 40.
Scăderea ponderală involuntară (SPIV) - de cel puţin 5%
din greutatea corporală obişnuită într-o lună sau de cel
puţin 10% în 6 luni. The big 3:
Cancerul (35% din cazuri), 50% cu localizare digestivă şi
50% extra-digestivă.
Bolile psihice (20% din cazuri) endogene (depresia,
demenţele) sau exogene (addicţia de nicotină,
cocaină, opiacee)
Boli gastro-intestinale non-maligne,hepatopatiile cronice,
pancreatita cronică, ulcerul peptic.
Caşexia (gr, Kakos = rău, exis = stare, condiţie) = pierderea
excesivă în greutate, mai ales prin pierderea masei
musculare scheletice, în contextul unui reacţii inflamatorii
cronice.
Caşexia ≠ inaniţie (care desemnează pierderea în greutate
prin deprivare calorică).
OBEZITATEA
Epidemiologie: pandemie (globezitate)!
RO: în funcţie de regiune, 25-35% din populaţie
este obeză (locul 3 în EU).

1.Predominent la nivelul trunchiului şi

abdomenului (obezitate de tip android,
tip Falstaff, în măr) – creşte riscul:
• cardio-vascular,
• diabet zaharat (DZ),
• sindrom de apnee de somn (SAS),
• litiază biliară, gută,
• mortalitatea generală.
Se defineşte ca perimetru abdominal la nivelul
ombilicului >94 cm B şi >80 cm F.
2.Predominent la nivelul bazinului şi coapselor
(obezitate de tip ginoid, în pară) –
creşte riscul de varice,
boală artrozică
Asocierea:
obezitate în măr + DZ + HTA +
dislipidemie =
sindromul metabolic (cvartetul morţii,
Kaplan), având ca element etiopatogenic
comun creşterea rezistenţei tisulare la
insulină.

Sindromul metabolic presupune o

creştere a riscului de deces de cauză
cardio-vasculară de peste 2 ori, la
ambele sexe.
 Proporţionalitatea
Proporţionalitatea = raportul dintre
segmentele corporale, unul faţă de
celelalte şi fiecare faţă de întreg.
Proporţiile normale ale corpului uman:
Înălţimea = lungimea capului X 7,5
Lungimea segmentului superior al corpului (de la
vertex la simfiza pubiană) = cea a segmentului
inferior al corpului (de la simfiza pubiană la călcâie)
Lungimea ambelor braţe întinse = înălţimea
Distanţa de la vertex la arcadele orbitare = distanţa
de la arcadele orbitare la menton
Distanţa dintre ochi = lungimea ochiului.
Proporţiile normale ale corpului omenesc

La copil lungimea jumătăţii superioare a

corpului este mai mare decât cea a
segmentului inferior (proporţionalitate
infantilă, infantilism).
MODIFICĂRILE
PROPORŢIONALITĂŢII
Constituţia infantilă:
-acondroplazia
-cretinismul tiroidian
Constituţia anti-infantilă (eunucoidă):
-sindrom Marfan
-homocistinuria
-sindrom Klinefelter (sindrom XXY)
-sindrom adipozo-genital Frochlih
SDR MARFAN
Sindromul Marfan este o boala ereditara a tesutului
conjunctiv, datorata mutatiei genei care codifica
fibrilina, componenta a matricei extracelulare. Se
transmite dupa modelul autozomal dominant.
Arahnodactilie
talie inalta,
palat ogival,
laxitate articulara si tegumentara,
luxatia cristalinului,
Suflu diastolic la auscultatia inimii datorat insuficientei
aortice,
depresiunea sternului.
Disectia aortei ascendente si a crosei aortice;
SINDROM KLINEFELTER
(SINDROM XXY)
SINDROM ADIPOZO-
GENITAL FROCHLIH
SOMATOTIPUL
Somatotipul = constituţia morfologică a individului.
Conceptul de somatotip a fost creat pornind de la axioma că
fiecare tip constituţional ar avea şi caracteristici funcţionale
specifice, care ar constitui predispoziţii pentru anumite boli
şi pentru un anume fel de evoluţie e acestora.
Există numeroase tipologii, dar valoarea lor clinică s-a
dovedit minimă.
De uz clinic curent este clasificarea care recunoaşte 3
somatotipuri (simplificarea clasificării Mills, 1917):
1. Normostenic
2. Astenic
3. Hiperstenic
SOMATOTIPUL STENIC,
ASTENIC ŞI
HIPERSTENIC
1.Somatotipul normostenic = constituţie echilibrată, proporţionată. Anatomic:
stomacul este situat în partea stângă a epigastrului, colecistul în mijlocul
hipocondrului drept, iar colonul înrămează cavit.abdominală
2.Somatotipul astenic = individ slab şi longilin, cu cap alungit, profil ascuţit, gât
lung şi subţire, umeri înguşti, omoplaţi proeminenţi (scapulae aletae), torace lung
şi turtit antero-posterior, bazin îngust, membre lungi şi subţiri. Ţesutul adipos
subcutanat e slab reprezentat, iar muşchii subţiri şi slab dezvoltaţi.
Anatomic: inima este aproape verticală pe linia mediană, diafragmul este mai
coborât, stomacul şi colecistul jos situate, mai aproape de linia mediană, iar
colonul scurt.
Predispoziţii posibile: vagotonie (bradicardie, hipotensiune, hipoglicemie,
leucopenie cu limfocitoză, hipersecreţie gastrică acidă), hipofuncţie hipofizară şi
cortico-suprarenaliană, psihoze de tip schizoid.
3.Somatotipul hiperstenic = indivizi de statură mijlocie sau mică, dar robuşti,
viguroşi, cu cap mare şi rotund, gât scurt, umeri largi şi drepţi, torace scurt şi
bombat, abdomenul şi bazinul voluminoase, iar membrele scurte şi musculoase.
Anatomic: inima este orizontalizată prin ridicarea diafragmului, stomacul şi
colecistul mai lateral, colonul lung.
Predispoziţii posibile: obezitate, hipertonie simpatică (tahicardie, hipertensiune,
hiperglicemie, leucocitoză), hiperlipemie, hiperuricemie, litiază biliară, psihoze de
tip maniaco-depresiv.