Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Costache Sînziana
Tudosoiu Ruxandra
1
Antropometria și rolul ei în monitorizarea obezității.................................................................- 1 -
1. Antropometria – istoric și baze anatomice..........................................................................- 3 -
2. Obezitatea............................................................................................................................- 5 -
2.1. Introducere , definiție, epidemiologie..........................................................................- 5 -
2.2. Etiopatogeneza obezității.............................................................................................- 8 -
2.3. Semnele și simptomele obezității...............................................................................- 10 -
2.4. Diagnosticarea obezității............................................................................................- 12 -
2.5. Tratamentul obezității.................................................................................................- 13 -
3. Măsurătorile antropometrice în monitorizarea și diagnosticarea obezității.......................- 14 -
4. Rolul antropometriei în monitorizarea obezității...............................................................- 19 -
5. Concluzii............................................................................................................................- 21 -
2
1. Antropometria – istoric și baze anatomice
O primă definiție a antropometriei, conform dicționarului explicativ
român, o descrie ca fiind o ramură a antropologiei, reprezentând o disciplină
științifică ce se ocupă cu studiul și tehnica măsurării corpului omenesc și cu
stabilirea relațiilor mărimilor obținute prin aceste măsurători. Cuvântul vine din
limba greacă și reprezintă: anthropos = om, metros = masură.
„Antropometria reprezintă aplicarea biometriei la om și constă în prelevarea
de măsurători fizice și funcționale ale organismului uman, stabilirea exactă și
interpretarea dimensiunilor și a indicilor specifici, în funcție de de sex, vârstă, rasă,
tip de activitate fizică.” 1
Scopul studiului antropometric se referă la înțelegerea și aprecierea variațiilor de
dezvoltare fizică a omului.
În zilele noastre, antropometria joacă un rol important in design-ul industrial ,în
design-ul vestimentar și in ergonomie și arhitectură, unde datele statistice despre
dimensiunile corpului uman și distribuția masei corporale se folosesc pentru
optimziarea produselor.
Schimbările stilului de viața, a nutriției și a etniei populației au determinat
schimbări ale dimensiunilor corporale (obezitatea), astfel fiind necesare evaluări
periodice precum și actualizări ale datelor antropometrice.
Sistemul antropometric sau somatometric de măsurare a dimensiunilor corporale a
fost adoptat cu succes și de sistemul de justiție (poliție).
Antropometria ca ramură a antropologiei a fost utilizată pentru prima oară în
secolul XIX, începutul secolului XX în criminalistică, pentru depistarea și
identificarea criminalilor în funcție de caracteristicile faciale.
La începutul secolului XX antropometria a fost utilizată extensiv de antropologii
din SUA pentru identificarea diferențelor între rase, apreciind astfel inferioritatea
unei rase față de cealaltă.
Ulterior antropometria va fi utilizată și pentru identificarea și stabilirea
somatotipurilor (1940, William Sheldon).2
Antropometria modernă este utilizată cu succes atât în domeniul medical, al
educației fizice și sportului, pentru evaluarea dezvoltării fizice, cât și în domeniul
justiției și cel militar.
1
1. Cordun, Mariana – 2009- Kinantropometrie, Editura CD Press, București, p 21
2
2. http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Anthropometry , accesat 09.11.2010
3
Astăzi somatometria sau antropometria beneficiază de un rol important și se poate
efectua ca metoda de măsurare cu ajutorul unui scanner tridimensional, care prin
intermediul unui cadru specializat în antropometrie va extrage măsurtorile necesare
și exacte ale individului supus acestui tip de evaluare.
4
Alături de evaluarea dietei zilnice a bolnavului, aplicării unor chestionare și
determinări biochimice, antropometria este esențială și critică în obținerea
informațiilor despre starea de sănătate a pacientului precum și în determinarea unui
diagnostic.
Indicele de masă corporală este de asemenea foarte important în depistarea
diferitelor afecțiuni.
Pentru aprecierea dezvoltării fizice și pentru depistarea diferitelor patologii precum
obezitatea este necesară utilizarea antropometriei ca metodă de evaluare și
diagnosticare.
2. Obezitatea
5
prosperitate si fecunditate. Din nefericire această concepție a rămas și astăzi
valabilă la anumite civilizații spre deosebire de altele care o consideră ca pe o
infirmitate.
În țările industrializate o treime din populație este socotită obeză. În ciuda unui
efort intens de cercetare în ultimii 10 ani rămân încă multe chestiuni fundamentale
fără raspuns.
“Obezitatea poate fi definită ca o lipsă de echilibru între aportul caloric și
pierderile energetice ale organismului. Aportul caloric provine din alimentele pe
care le ingerăm, iar pierderile enrgetice se produc ca urmare a contracțiilor
musculare și a acțiunilor organelor interne. Ori de cate ori aportul caloric este mai
mare decât pierderile energetice, se poate instala obezitatea. Ea este o stare
patologica ți poate să apară indiferent de vârsta și sex, ca o tulburare a funcției de
nutriție, constituind un defect morfologic și funcțional.”6
În definirea modernă şi complexă a termenului de „obezitate” se apelează la
o multitudine de abordări. Abordarea fiziologică vizează creşterea peste normal a
procentului de masă grasă. Abordarea fiziopatologică, mai actuală, presupune
definirea unui sindrom poligenic heterogen, rezultat din pozitivarea balanţei
energetice. Abordarea medicală subliniază prezenţa comorbidităţilor şi
complicaţiilor bolii şi include în diagnostic şi tratament cele mai noi achiziţii ale
ştiinţelor medicale. Abordarea statistică priveşte obezitatea la nivel populaţional, şi
o caracterizează prin abaterile pozitive de la o greutate considerată normală
(greutatea corespunzătoare celei mai lungi durate de viaţă). Abordarea psiho-
socială se bazează pe criterii estetice, atingerea lor devenind un obiectiv important
şi suficient uneori pentru a motiva obezul să-şi modifice stilul de viaţă.7
În absenţa metodelor fiabile de măsurare directă a masei de ţesut adipos, în
practica clinică s-a recurs la o estimare indirectă, antropometrică, numită „indice
de masă corporală”( IMC). Această formulă de calcul a fost propusă în 1869 de
București
7
7. Pașca, Luminița Aurelia – 2005 – Educația terapeutică specifică în
managmentul clinic al obezității, Universitatea de medicină şi farmacie „Iuliu
Haţieganu” Cluj – Napoca, teză de doctorat,
http://www.scribd.com/doc/16212886/Dr-Pasca-L-Rezumat#open_download ,
accesat 06.11.2010
6
către Quetelet, dar a devenit uzuală în clinică doar în 1972, graţie adoptării ei de
către Keys.
IMC = G (kg)/h2 (cm)
G = greutatea corporală în kilograme
h = înalțimea în centrimetri
8
Idem 6.
9
9,10,11. Obezitatea, Autor: Dr. Simona Stiuriuc 07-05-2009, http://www.romedic.ro/obezitate ,
accesat 06.11.2010
7
În determinarea obezității trebuie să ținem con de anumiți factori care cresc
aportul alimentar energetic cuprind și astfel determină și obezitatea: dimensiunile
porției de hrană, alimentele bogate in grasime/cu densitate energetică crescută
alimentele și băuturi hiperglucidice, scăderea aportului de calciu, gustul plăcut al
alimentelor și varietatea acestora.10
De asemenea, factorii care scad activitatea fizică pot contribui la apariția obezității:
reducerea necesității de activitate fizică în cele mai multe medii de lucru, lipsa
activității fizice obligatorii în mediile de școlarizare, reducerea activității fizice
necesare activitatilor casnice prin tehnologia avansata, competitia pentru activități
sedentare placute: televizorul, video/DV, computerul, jocurile, internetul.11
Din punct de vedere al cauzelor, obezitatatea, în general pot fi de 2 feluri.
Obezitatea exogenă sau simplă, care se datorează supraalimentației și lipsei de
exerciții fizice, cheltuielile energetice ale organismului fiind prea scăzute. Cei ce
trec de la efort fizic intens la o viață comodă, sau cei care trăiesc în condiții de
macro și microclimat cu pierderi scăzute de calorii (gros imbracați, staționarea în
încăperi prea bine incălzite, cei imobilizați de boală), sunt în special predispuși la
obezitate.
Obezitatea endogenă, provocată de unele tulburări nervoase sau de un dezechilibru
glandular(endocrino-metabolic).
De cele mai multe ori, cauzele nu sunt evidente, fapt ce îngreunează diagnosticul
etiologic. Nu putem face cu ușurință o demarcație între obezitatea exogenă și cea
endogenă. Totuși, printr-o analiză minuțioasă a modului de viață și de muncă al
celui consultat, se poate stabili factorul exogen, iar cel endogen se poate gasi cu
ajutorul unor semne discrete neuroendocrine.
10
11
8
zaharat
3. Obezitate mixtă - Asocierea caracterelor obezităţii
androide cu cele ale obezităţii
ginoide.
- Supraalimentația
2. Predispoziți ereditară
3. Factorii congenitali - Alterările neuro-endocrine incluse
secundar de abuzul alimentar ăn
organismul matern
9
4. Sedentarismul - Profesiuni sedentare
12
12. http://www.pcfarm.ro/articol.php?id=79, accesat 11.11.2010
10
Dureri de spate și Creșterea nivelului de
articulații colesterol
Dificultăți în realizarea Afecțiuni ale
anumitor activități fizice articulațiilor
Dificultăți de somn Cancer de sân la femei
13
13
13. http://www.benefitsnow.co.uk/health/obsigns.asp, accesat 13.11.2010
11
usor de folosit. Absorbțiometria cu raze X (DEXA) este metoda standard de testare
a compoziției corporale. Două tipuri diferite de raze X scanează corpul, una care
detectează toate țesuturile și cealaltă care nu detectează grăsimea. Un computer va
substrage doar fracția de țesut adipos.
O alta metodă este măsurarea mediei densității corporale. Înainte de adoptarea
DEXA cea mai folosita metodă de a estima procentul de grăsime era densitatea
totală corporală și aplicarea unei formule pentru a converti valoarea in procente de
grasime. Deoarece țesutul gras are o densitate scăzuta față de mușchi și oase se
poate estima conținutul în grăsime.
Analiza prin impedanța bioelectrică este o metodă mai disponibilă dar mai puțin
sensibilă în estimarea procentului de grăsime. Principiul acțiunii sale presupune
aplicarea a doi conductori pe corp și trimiterea unui curent electric prin corp.
Rezistența dintre conductori va permite măsurarea grăsimii corporale, deoarece
rezistența electriciății variază între țesutul adipos, muscular si scheletic. Țesuturile
fără grăsime sunt bune conducatoare de electricitate, deoarece conțin apă multă
față de cele grase care sunt anhidre și nu conduc electricitatea bine.14
14
14. http://www.romedic.ro/obezitate/simptome-si-diagnostic, accesat 08.11.2010
12
4. Terapia comportamentală - Nutriționist în colaborare cu un
alimentară psiholog, care să elimine
obiceiurile alimentare
nesănătoase din alimentația
pacientului și să-i recomande
un stil de viață sănătos
5. Asistență psihoterapeutică - Implicațiile obezității pe plan
psihologic necesită o atenție la
fel de importanta ca și
dietoterapia.
15
15. Cordun, Mariana -2009 - Kinantropometrie, Editura CD Press, București, p 85-86
13
G(kg) = h(cm) – 110 ; h > 175 cm
2. Formula lui Vandervael G(kg) = 50 + [(h-50) x 0,75] +[ (V- 20)/20]
V = vârstă
Formulele pe baza vârstei se identifică a fi mult mai fidele doarece este bine
cunoscut faptul că greutatea corporală a individului variază în funcție de vârsta
acestuia. Măsurarea greutăţii corpului nu poate face preciza dacă excedentul
ponderal se datorează ţesutului gras, ţesutului muscular sau eventual unei retenţii
de apă. Determinarea masei de ţesut gras în sine este foarte dificilă.
16
16. Cordun, Mariana -2009 - Kinantropometrie, Editura CD Press, București,
14
17< 18,5 Insuficiență ponderală moderată
18,5< 25 NORMAL
25< 30 Exces ponderal moderat (supraponderal)
30< 35 Exces ponderal grav ( obezitate grad I)
35< 40 Exces ponderal foarte grav (obezitate grad II)
>40 Obezitate morbidă, monstruoasă (grad III)
15
Determinarea compoziției corporale va permite aprecierea corectă a stării de
sănătate, analiza variațiilor fiziologice, interpretarea metabolismului energetic
precum și monitorizarea tratamentului diferitelor dezechilibre nutriționale și
hidrice.
Calcularea masei grase și non-grase se poate efectua prin metoda caliperului, fie el
manual sau electronic. Țesutul adipos este determinat prin măsurarea a 3, 4, 5,...10
16
plici cutanate. Valorile obținute se introduc într-o serie de formule și astfel se vor
obține parametrii necesari evaluării compoziției corporale.
18
18. American Journal of Clinical Nutrition, Vol. 73, No. 1, 123-126, January 2001, Report
from a Centers for Disease Control and Prevention Workshop on Use of Adult Anthropometry
for Public Health and Primary Health Care, http://www.ajcn.org/cgi/content/full/73/1/123,
accesat 13.11.2010
18
Rolul antropometriei în monitorizarea, diagnosticarea și tratatea obezității
trebuie să țină cont de rezultatele obținute la diferitele evaluări și de posibilitățile
pacientului. Așadar este foarte important pentru a efectua o monitorizare eficientă
să aplicăm aceste măsurători la un interval de timp prestabilit, dupa stabilirea și
începerea tratamentului.
În primul rând realizarea măsurătorilor antropometrice sunt relevante pentru
stabilirea tipului de obezitate ( vezi pagina 9). Și plecând de la stabilirea
diagnosticului vom continua cu aplicarea tipului de tratament individualizat,
urmând ca periodic să efectuăm noi măsurători și evaluări antropometrice care să
ne ofere informații în legătură cu starea pacientului și cu evoluția sa. Este indicat să
stabilim target-uri/ obiective pe care să încercăm să le îndeplinim până la
următoarea ședință de evaluări antropometrice.
Obținerea unor rezultate satisfăcătoare și îndeplinirea obiectivelor îl pot motiva pe
pacient să coopereze și să participe cu mai multă voință la recuperarea sa.
De asemenea, pentru o monitorizare a obezității la nivel global se pot folosi
IMC și P talie/șold, astfel putem stabili cu ajutorul unor chestionare etiopatogeneza
obezității în funcție de mediul social, geografic, economic și putem stabili diferite
statistici care să ne ajute la prevenirea și tratarea obezității. La fel și în acest caz,
după o anumită perioadă de timp se pot reface acele testări și se menționează și
oberva diferitele modificări.
Diagnosticarea tipului de obezitate prin metodele antropometrice ( atât de
accesibile) pot fi de folos și pentru realizarea altor tipuri de investigații necesare
evaluării acestui tip de afecțiune.
Monitorizarea obezității cu ajutorul indicilor antropometrici are rol și în
monitorizarea tuturor tipurilor de tratament la care este supus pacientul.
19
5. Concluzii
20
21