MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ
“HENRI COANDĂ” BRAȘOV

Domeniul: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

Calificare: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

REFERAT
BULIMIA

Îndrumător: Absolvent:
Prof. CHISPAN LAURA IANCU IRINA GABRIELA

BRASOV 2021
 Ce este bulimia
Bulimia nervoasă, denumită curent bulimie, este o tulburare alimentară gravă, pe fond
psihic, care poate pune în pericol viața, afectează sănătatea metabolică și generează un deficit
important de nutrienți, dar poate avea și multe alte efecte negative asupra organismului.
Bulimia este un comportament alimentar aberant, caracterizat prin consumul unor cantități
foarte mari de alimente, uneori foarte repede, pe ascuns, urmată de o altă perioadă în care se
încearcă prevenirea creșterii în greutate, prin provocarea de vărsături (cel mai des), utilizarea
abuzivă de laxative, suplimente de slăbit, diuretice sau chiar clisme. Totodată, bulimicul va
face exerciții fizice exagerate, până la epuizare, și va refuza complet mâncarea, pentru
anumite perioade de timp.
Indivizii cu această suferință manifestă o preocupare exagerată pentru greutatea și
forma corpului, au un ideal fizic utopic și o percepție extrem de critică asupra aspectului
propriei persoane.
Bulimia poate afecta pe oricine, la orice vârstă, dar apare, de cele mai multe ori, în
timpul adolescenței sau la vârsta adultă timpurie. De asemenea, este posibil ca suferința să fie
urmarea unei alte tulburări alimentare, tot pe fond psihic. Ca atare, bulimia se poate dezvolta
dintr-o altă tulburare alimentară de tipul anorexiei, al mâncatului emoțional sau pe fondul
hiperfagiei (abuz alimentar). Pe de alta parte, persoanele care suferă de bulimie pot dezvolta
alte tulburări alimentare.
 Cauze și factori de risc
Nu se poate spune care este cauza ce duce la apariția tulburărilor alimentare, în
general, și a bulimiei, în special. Există, însă, numeroase elemente care pot avea un rol
determinant. Factorii sociali par să aibă o componentă importantă. Concret, este vorba despre
standardele de frumusețe și de cele impuse de societate. Condițiile psihice și emoționale pot
reprezenta, la rândul lor, terenul propice. Astfel, echilibrul emoțional, depresia, tulburările de
anxietate, imaginea de sine deformată, stima de sine scăzută sau abuzul de substanțe cu efect
psihotropic sunt factori de risc. Traumele stresante sau schimbările majore din viață,
profesiile sau activitățile care se concentrează pe aspect se consideră că sunt, uneori,
responsabile pentru tulburările de alimentație.
O categorie de cauze este legată de factorii biologici. S-a constatat că persoanele care
au frați, surori, părinți sau copii care au dezvoltat o manifestare alimentară anormală de
natură psihică au fost mai predispuse la a adopta atitudini similare. Tulburările psihiatrice
parentale, stresul matern prenatal, diferiți factori familiali, excesul de greutate din copilărie,
toate acestea cresc riscul apariției tulburărilor alimentare.
Stilul de viață și alimentația pot fi considerate un posibil factor de risc. Astfel,
persoanele care urmează diete restrictive au risc crescut să dezvolte tulburări alimentare,
unele dintre ele îmbrăcând manifestările tipice bulimiei nervoase sau anorexiei.
Simptomele bulimiei nervoase
O persoană care suferă de bulimie nervoasă poate prezenta mai multe semne și
simptome. Pentru a înțelege această boală, trebuie explicat modul de comportament alimentar
al persoanelor bulimice. Acestea adoptă un ciclu repetitiv, care se poate manifesta în fiecare
zi sau de câteva ori pe săptămână. Prima fază este binge eating, când individul consumă
foarte repede o cantitate foarte mare de alimente, uneori, până la mii de calorii. Urmează
sentimentul de regret, rușine și/sau vinovăție, iar ca rezultat, se trece la „măsuri
compensatorii” (vărsături, laxative, pastile de slăbit, diuretice și efort fizic exagerat) complet
nesănătoase (faza de purjare), pentru a contracara consumul excesiv.
Multe dintre simptomele persoanei cu bulimie nervoasă reprezintă efectul direct al
vărsăturilor autoinduse sau al altor forme de purjare:
 fluctuații constante ale greutății;
 dezechilibre electrolitice;
 aritmie cardiacă, stop cardiac;
 vase de sânge sparte în ochi;
 glande salivare mărite;
 ulcerații pe mucoasa bucală și faringiană de la vărsăturile repetate;
 deshidratare cronică;
 leziuni și inflamații ale esofagului;
 reflux gastric cronic;
 infertilitate, absența menstruației;
 distrugerea smalţului dinţilor (din cauza acidului gastric);
 tulburări ale tranzitului intestinal (constipaţie și diaree);
 dureri abdominale intense;
 piele ternă, cenușie, deshidratată;
 căderea părului.
La toate acestea, se adaugă o preocupare obsesivă pentru greutate și aspect. Formele
severe de bulimie, care sunt lăsate netratate, sau situațiile în care pacienții nu sunt cooperanți
pot duce la deces, frecvent prin stop cardiac. Două dintre cauze sunt afectarea gravă a
metabolismului și apariția unor leziuni severe la nivelul pancreasului, ficatului, esofagului,
rinichilor. Este afectat grav ritmul cardiac și apar dezechilibre metabolice extrem de dificil de
compensat și echilibrat.
Semnale de alarmă pentru familie
Bulimia nu se instalează dintr-odată, iar simptomele nu apar peste noapte. Boala apare
treptat și există o serie de semne care pot pune în stare de alertă familia, părinții (mai ales în
cazul celor care au fete de vârsta adolescenței), prietenii. Afecțiunile psihice cu manifestare
alimentară sunt, de regulă, boli tăcute. Pacientul nu se va plânge de starea sa, nu va mărturisi
nimănui comportamentul său, va disimula și va nega suspiciunile.
Semnele care ar putea constitui semnale de alarmă sunt:
1. O preocupare exagerată pentru greutatea corporală, combinată cu o imagine
negativă cu privire la propria persoană. Individul se va cântări foarte des și va fi extrem de
nemulțumit de greutate și de felul cum arată.
2. Refuzul de a mânca anumite alimente, combinat cu momente de apetit
exagerat, în care va consuma cantități foarte mari de mâncare, mai ales din categoria celor pe
care anterior le refuza.
3. Perioade de dietă extrem de restrictivă, combinate cu efort fizic epuizant.
4. Refuzul de a mânca în public, mâncatul în secret (în cantități mari), mâncatul
noaptea.
5. Mersul la baie imediat după masă, în timpul meselor sau pentru lungi perioade
de timp.
6. Abcese ale încheieturilor, ca urmare a utilizării aberante a diureticelor.
7. Infecția glandelor salivare (sialoadenita), ca urmare a unei obstrucții litiazice
sau prin hiposecreția salivară mai frecventă la nivelul parotidelor, este un semn al bulimiei și
anorexiei. Pot să apară și infecții cu Staphylococcus aureus sau cu alți agenți patogeni atât la
nivelul glandelor salivare, cât și al amigdalelor.
8. Leziuni ale gingiilor și afectarea dinților (pete gri pe dinți) din cauza acidului
gastric din stomac, în timpul vărsăturilor repetate, provocate voluntar.
 Diagnostic și tratament
Identificarea tulburărilor de alimentație instalate pe fond psihic este, de cele mai multe
ori, făcută de către familie. Persoanele care au un astfel de comportament anormal vor solicita
extrem de rar ajutor. Recunoașterea problemei este, adesea, cel mai greu pas, dar și cel mai
important. În majoritatea situațiilor, afecțiunea poate fi ameliorată sau chiar vindecată, iar
mai puțin de 5% din cazuri ajung în stare critică sau se finalizează cu deces.
Dialogul cu medicul și descrierea exactă a comportamentului alimentar sunt suficiente
pentru a pune un diagnostic. Examenul clinic și analizele de laborator urmăresc să identifice
gradul de afectare a organismului, ca urmare a acestor aberații comportamentale. De regulă,
investigațiile includ analize de sânge, urină, un examen cardiologic și o evaluare psihologică.
În funcție de starea generală, se pot face și alte examinări, care să stabilească gradul de
afectare și măsurile terapeutice pentru organele vitale afectate.
Tratamentul este unul complex și de lungă durată, care combină psihoterapia cu
antidepresivele și cu alte medicamente pentru susținerea metabolismului și a funcțiilor
afectate. Terapia este una în echipă și include pacientul, familia, medicul nutriționist,
psihologul.
Psihoterapia sau consilierea psihologică este esențială și ajută în foarte mare măsură la
gestionarea manifestărilor alimentare anormale. Terapia cognitiv-comportamentală poate
ajuta la normalizarea obiceiurilor alimentare, la identificarea motivelor care au dus la aceste
comportamente nesănătoase și contribuie la stabilirea unui control corect al pacientului față
de modul de alimentație. Psihoterapia ajută la îmbunătățirea abilităților de comunicare și
rezolvare a problemelor legate de percepția asupra propriei persoane, crește stima de sine și
contribuie la echilibrarea emoțională.
Medicamentele antidepresive pot ajuta la reducerea simptomelor bulimiei, atunci când
sunt utilizate împreună cu psihoterapia. Se folosesc mai ales inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) și fluoxetina.
Educația nutrițională este parte din procesul de tratament, medicul dietetician
concepând un plan alimentar care să-l ajute pe pacient să dobândească obiceiuri alimentare
sănătoase, care să evite senzația de foame și care să aducă un aport corect de nutrienți.
Principiul cel mai sănătos care poate combate manifestările bulimiei este o alimentație
regulată, fără restricții.
Tratamentul îmbunătățește condiția celor care suferă de bulimie, dar afecțiunea în sine
nu se vindecă, ci este ținută sub control. Riscul de recidivă este destul de ridicat, circa
jumătate din pacienți revenind, după o perioadă de acalmie, la vechile obiceiuri. Statisticile
arată că aproximativ jumătate din persoanele cu bulimie se recuperează, 30% prezintă o
recuperare parțială, iar circa 20% vor avea episoade bulimice frecvente, întrerupte de pauze
cu un comportament aproape normal. De notat este faptul că doar o treime din cazuri sunt
identificate și, ulterior, tratate.
Prevenție
Este greu de spus dacă bulimia și alte afecțiuni din sfera tulburărilor de alimentație pot
fi prevenite. Motivul care duce la declanșarea acestor manifestări nu este cunoscut, dar cu
certitudine, componenta socială și standardele de frumusețe ale omului modern reprezintă un
important factor determinant. O soluție poate să fie aceea de a-i face pe adolescenți, mai ales,
să înțeleagă că trupul „ideal”, promovat de mass-media, este departe de a fi realist.
Un alt element care poate să contribuie la prevenție constă într-un nivel ridicat al
stimei de sine și în cultivarea încrederii în propria persoană. Cineva care se simte bine în
pielea lui nu va fi niciodată predispus la excese și abuzuri alimentare.
 Nu se poate spune că bulimia se vindecă. Tratată corect, poate fi ținută sub control, iar
episoadele acute pot să dispară complet. Cu toate acestea, riscul revenirii rămâne, însă poate
fi dominat printr-un continuu act de voință. În cazul afecțiunilor legate de tulburările de
alimentație, suportul constant al celor din jur este esențial.
Măsuri de prevenție:

 monitorizează ceea ce mănânci și cere ajutor imediat ce apar fluctuații;

 planifică mesele și stai la masă împreună cu cei din familie;
 identifică și analizează cauzele care provoacă dorința irezistibilă de a mânca;
 vorbește despre ceea ce simți, ceea ce te întristează.

O concluzie este aceea că riscul afecțiunilor de acest gen este crescut mai ales la adolescenți,
fetele fiind cele mai expuse, iar părinții trebuie să aibă abilitatea de a identifica rapid
problema, încă de la primele semne, pentru a preveni complicațiile și a putea trata eficient
suferința.

STUDIU DE CAZ

NUME: A.
PRENUME: M.
VÂRSTA:16 ani
SEX: F
NAȚIONALITATE: Română
RELIGIE: Ortodoxă
DOMICILIUL: URBAN
OCUPAȚIE: eleva
CONDIȚTII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: Bune
CONDIȚII DE LOCUIT: Bune, locuiește cu parintii, in apartament cu 3 camere.
GRUP SANGUIN: Nu știe
RH: Nu știe
ALERGII: Ciuperci, Capșuni, Kiwi
ANTECEDENTE PERSONALE: Amigdalectomie, in anul 2019.
ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Fără
MOTIVELE INTERNARII: pacienta se prezinta la camera de garda, insotita de mama,
care afirma ca adolescenta prezinta un apetit crescut, de aproximativ 3 luni, cu mese in timpul
noptii, dureri abdominale, stari de greata s varsaturi, stare de apatie, somnolenta. Mama
afirma ca simptomele au debutat dupa divortul parintilor.
Diagnostic: Bulimie nervoasa
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING

1 Nevoia de a bea si a Dureri abdminale din -Pacienta sa nu mai AUTONOME: Pacienta respecta orarul
manca cauza prezinte stari de greata si -Asigur conditii intraspitalicesti meselor, durerile
supraalimentatiei, varsaturi -Cantaresc pacienta si notez abdominale s-au diminuat
manifestate prin greata -Pacienta sa nu prezinte greutatea acesteia in FO considerabil si nu mai
si varsaturi dureri abdominale in 1-2 -Investighez preferintele alimentare prezinta stari de greata si
zile ale pacientei si intocmesc impreuna varsaturi.
cu aceasta o dieta hipocalorica
-sfatuiesc pacienta sa respecte
programul orelor de masa, sa
consume portii mici si sa nu
consume alimente in timpul noptii
DELEGATE:
-la indicatia medicului, administrez
antispastice, pentru diminuarea
durerilor abdominale ( No-spa)
Si antiemetice, pentru inhibarea
varsaturilor (Metoclopramid)
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING

2. Nevoia de a dormi si a se
odihni
Pacienta prezinta stare Pacienta sa nu mai prezinte AUTONOME: Pacienta, in urma discutiei cu
de apatie, manifestata apatie si somnolenta, in 1-2 -asigur conditii intraspitalicesti psihologul a inceput sa
prin somnolenta zile -aerisesc incaperea si creez un mediu dezvolte activitati care ii plac
placut ( plimbari in parc, citit, intaliri
-Sfatuiesc pacienta sa efectueze cu colegii cat si ambii parinti)
activitati in aer liber, sa respecte un
program de odihna pe timpul noptii
-sfatuiesc pacienta sa accepte un
consult psihologic
-incurajez pacienta sa isi exprime
nemultumirile, sa accepte dialogul cu
ambii parinti in legatura cu situatia
familiala.