Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
This website uses cookies to ensure you get the best experience on our website. Learn more
Got it!
Pe plan mondial, in anul 1996 au fost inregistrate circa 875.000 cazuri de cancer colorectal,
reprezentand 8,5% din cazurile noi de cancer (WHO, 1997[O1]). Rata de incidența a cancerului
colorectal variaza cu un ordin de marime de la țara la țara, cea mai mare incidența inregistrandu-se in
țarile dezvoltate și cea mai mica in India (Parkin DM și colab, 1992; Muir C și colab, 1987).
2
Cancerele de colon și rect au mulți factori de risc comuni, apar la indivizi cu predispoziții genetice,
existand insa unele diferențe de etiologie.
Diferențele intre țari, datele despre emigranți (de ex. emigranții polinezieni in Hawaii) și schimbarile
rapide ale ratelor de incidența in Italia, Japonia și China urbana (Parkin DM și colab., 1992, Muir C și
colab., 1987[O2]) demonstreaza ca incidența cancerului colorectal este inalt dependenta de
schimbarile de mediu.
Cancerul colorectal (CRC) este in Statele Unite pe locul patru ca incidența și pe locul 2 ca mortalitate
(ACS, 1997[O4]). In perioada 1998-2002, incidenta CRC in SUA la sexul masculin si feminin a fost de
38,6 si respectiv 28,3 la 100.000 locuitori (rata standardizata dupa varsta) (Curado, Edwards et al,
2009).
In Europa incidenta CRC in aceeasi perioada a fost de 38,5 la 100.000 locuitori. In tarile Europene o
analiza comparativa detaliata a incidentei CRC este dificila, datorita lipsei unor inregistrari unificate,
uneori fiind nevoie de obtinerea datelor prin proiectii pe baza datelor acumulate. In figura 1 se
prezinta date obtinute din mai multe studii europene, folosind rata de incidenta standardizata pe
varsta (ASR-W) (Ferlay, Bray et al, 2004; Parkin, Whelan et al, 2005). In tabelul 1 sunt prezentate date
epidemiologice din 2006, recalculate dupa standardul de varsta european.
Pentru zonele din interiorul Uniunii Europene variațiile sunt relativ mici, cu excepția țarilor nou
aderate, avand valori de la 1.0 in provincia in Åland (Finlanda) și Sterea Ellada (Grecia) la circa 2,3 in
Principatul de Asturia, País Vasco (Spania), și Stredné Slovensko (Slovacia).
Diferenta de incidenta a CRC intre Romania si Republica Moldova se poate explica prin diferentele de
dieta date in primul rand de accesul Romaniei la Marea Neagra si la Dunare, aprovizionarea cu fructe
si legume de import fiind mult mai facila. De asemenea in Romania se consuma mai mult peste,
aliment care are rol protector pentru CRC[PB5] (Biblio??).
3
Figura adaptata dupa: Ferlay J, Bray F, Pisani P, Parkin DM. GLOBOCAN 2002: Cancer incidence,
mortality and prevalence worldwide. IARC Cancer Base No. 5 version 2.0. Lyon: IARC press, 2004. URL:
http://www-dep.iarc.fr/, section CI5 I-VIII (Detailed).
Adaptat din: Ferlay J, Autier P, Boniol M, Heanue M, Colombet M, Boyle P. Estimates of the cancer
incidence and mortality in Europe in 2006. Ann Oncol 2007; 18: 581-592.
4
Cancerul colorectal este singura forma de cancer cu frecvența egala la cele doua sexe (McMichael AJ,
1980), insa in zonele cu incidența crescuta ca America de Nord și Australia și in cele in care incidența
crește rapid cum sunt Italia și Japonia, frecvența este mai mare la sexul masculin cu circa 20%.
Cancerul rectal este de doua ori mai frecvent la sexul masculin.
Ratele de incidenta ale cancerului colorectal variaza considerabil in toata lumea ratele la la 100.000
locuitori variind pentru sexul masculin de la 4.1 in India (Karunagappally) la 59,1 in Republica Ceha. La
femei, aceste rate variaza de la 3.6 in India (Karunagappally) la 39,5 in Noua Zeelanda. Cele mai mari
incidente ale CRC se inregistreaza in in Europa, America de Nord si Oceania, iar cele mai scazute in
Asia, Africa si America de Sud (fig. 2,3).
Desi majoritatea ratelor mari de incidenta a CRC in randul barbatilor au fost observate in Europa,
America de Nord si Oceania, s-au observat rate de incidenta inalte si in Asia (Japonia, Singapore) si
Israel (fig. 2,3). Cresteri notabile ale ratelor incidentei cancerului colorectal au fost observate in aceste
3 tari in ultimii ani, cel mai probabil din cauza unor factori de mediu sau a stilului de viata. In Japonia,
o tara dezvoltata cu una dintre cele mai puternice economii din intreaga lume, incidenta ridicata a
cancerului colorectal, in special in randul barbatilor, este cel mai probabil datorata modificarilor in
aportul alimentar. Aportul energetic a crescut progresiv si apoi a ramas constant in Japonia dupa cel
al doilea razboi mondial, in principal ca urmare a aportului crescut de alimente de tip occidental, care
a contribuit la cresterea prevalentei obezitatii (Kuriki, Tajima, 2006; Matsushita, Takahashi et al,
2008).
La femei, cele mai mari rate ale incidentei cancerului colorectal au fost observate in Noua Zeelanda,
Australia (Tasmania) si Israel (fig. 2,3). Noua Zeelanda si Australia in plus fata de multe alte natiuni
dezvoltate din Europa si America de Nord, au avut de+a lungul timpului rate ridicate de incidenta a
cancerului colorectal, cel mai probabil rezultatul comportamentelor asociate cu urbanizarea. Cu toate
acestea, in ultimii ani rata de incidenta a cancerului colorectal la femei a scazut in Noua Zeelanda si s-
a stabilizat in Australia (Tasmania), dar a continuat sa creasca in Israel (Center, Jemal 2009).De
asemenea au fost observate ratele ridicate de cancer colorectal la femei, in Japonia si Singapore, desi
ratele pentru femei sunt substantial mai mici decat cele pentru barbati. Ratele de incidenta mai
scazute observate la femei comparativ cu barbatii pot fi legate de diferente ale factorilor
comportamentali de risc asociati cu cancerul colorectal, cum ar fi fumatul (Mackay, 2003), si efectele
5
diferite ale obezitatii asupra sexului masculin si feminin (Frezza, 2006). In multe tari, varsta la care
femeile incep sa fumeze regulat este cu 20-30 ani mai mare decat pentru barbati.
Cele mai mici rate de incidenta ale CRC au fost observate in India (Nagpur, Poona, si Karunagappally),
Oman, Egipt (Gharbiah), Algeria (Setif), si Pakistan (de Sud Karachi) (fig. 3). In aceste tari in curs de
dezvoltare, ratele reduse ale incidentei cancerului colorectal pot reflecta o prevalenta mai mica a
factorilor de risc cunoscuti.
Figura adaptata dupa Curado M, Edwards B, Shin H, et al. Cancer Incidence in Five Continents. Vol. IX.
IARC Scientific Pub. No. 160. Lyon, France: International Agency for Research on Cancer; 2007
6
In Europa, exista diferente substantiale ale incidentei cancerului colorectal la cele doua sexe (Fig. 4).
La nivelul anilor 2003-2005, incidența mortalitații prin CRC era de 26 decese la 100.000 locuitori
pentru sexul masculin, respectiv 16 decese la 100.000 locuitori pentru cel feminin.
7
A
8
Figura 4. Incidenta cancerului colorectal la sexul masculin (A) si feminin (B) in Europa
Incidenta CRC (1998-2002) in randul barbatilor , in Republica Ceha, Japonia, si Slovacia (Fig. 5) au
depasit ratele ratele maxime observate in natiunile dezvoltate, precum Noua Zeelanda, Australia, si
Statele Unite ale Americii, la care anterior fusesera reportate cele mai inalte rate de incidenta ale
cancerului colorectal. Desi in multe parti ale lumii datele privind factorii de risc pentru cancerul
colorectal sunt limitate, ratele mari de incidenta din tarile mai nou dezvoltate sau aflate in tranzitie
economica, cum ar fi trecerea Republica Ceha si Slovacia si altele din Europa de Est (Republica
Moldova), sunt cel mai probabil un rezultat al cresterii prevalentei mobezitatii associate cu
'occidentalizarea', inclusiv cu consumului de alimente bogate in calorii si inactivitatea fizica (Popkin,
2004; Baillie, 2008, Chrzanowska, Koziel et al, 2007; Knai Suhrcke et al, 2007). In plus, prevalenta
crescuta a fumatului indicata de ratele mari de mortalitate prin cancer pulmonar, (care s-au observat
ca au atins punctul culminant si la o rata mai mare in Republica Ceha si Slovacia, in comparatie cu tari
dezvoltate din punct de vedere economic , cum ar fi Statele Unite) poate juca un rol in ratele ridicate
cancerului colorectal raportate in aceste tari.
9
Figura adaptata din: Parkin DM, Whelan SL, Ferlay J, Storm H. Cancer Incidence in Five Continents,
Vol. I to VIII. IARC CancerBase No. 7, Lyon, 2005. URL: http://www-dep.iarc.fr/, section CI5 I-VIII
(Detailed) si Curado MP, Edwards B, Shin HR, Storm H, Ferlay J, Heanue M, Boyle P, editors. Cancer
Incidence in Five Continents, Vol. IX. IARC Scientific Publications No. 160, Lyon: IARC, 2007.URL:
http://www-dep.iarc.fr/ section CI5 IX.
10
Rata[O6] de supraviețuire la 5 ani dupa diagnostic este de circa 55% in Statele Unite (Ries LA și colab.,
1987). Cancerul rectal are o rata mai buna de supraviețuire in zonele in care screeningul are o
frecvența crescuta.
Cancerul colorectal este a doua cauza de mortalitate prin cancer in Europa fiind responsabil pentru 1
din 10 decese datorate cancerului (11,2%) și pentru 3 % din decesele din Europa in perioada 2003-
2005 (Eurostat, 2010). Cancerul colorectal afecteaza in principal persoanele in varsta, 7 din 10 decese
datorate cancerului colorectal avand loc dupa varsta de 65 ani.
Deși variațiile regionale ale mortalitații sunt mai estompate, se pot observa unele particularitați.
Nivele ridicate ale mortalitații prin CRC (in perioada 2003-2005) se observa in țarile din Europa
Centrala și de Est, ca și in Norvegia și Portugalia. Rata mortalitatii a fost ridicata in special in Ungaria
(36,1), Republica Ceha (34.7) si Slovacia (31,4), aceste cifre sunt in medie cu 77%, 70% si respectiv
54% mai mare decat media UE (20,4). La celalalt capat al scalei se situeaza regiuni din Finlanda (13,9),
Grecia (12,6), si Cipru (10.1), unde mortalitatea din cauza cancerului colorectal a fost cea mai mica din
UE, fiind cu 32%, 38% si respectiv 50% mai mica decat media UE (Eurostat, 2010).
Numarul de cazuri noi de cancer colorectal și numarul de decese scade ușor in fiecare an. Insa rata de
supraviețuire este in Europa de doar 54%. Deși anumiți factori cauzali nu pot fi influențați, pentru a
scade incidența și mortalitatea CRC pot fi luate unele masuri preventive care se adreseaza factorilor
de risc. De exemplu se considera ca riscul de CRC este strans legat de obezitate, dieta bogata in carne
roșie, proteine, grasimi și de consumul de alcool in cantitați crescute[O7].
Mortalitatea in Europa in perioada 1998-2002 a fost mult mai crescuta in Europa fata de Statelu Unite
( 18,5 fata de 10,7 la 100.000 locuitori) (WHO, 2006).
In figura 6 se prezinta date obtinute din mai multe studii europene, folosind rata de mortalitate
standardizata pe varsta (ASR-W) (Ferlay, Bray et al, 2004; Parkin, Whelan et al, 2005). In tabelul 2 sunt
prezentate date epidemiologice din 2006, recalculate dupa standardul de varsta european.
Adaptat din: Ferlay J, Autier P, Boniol M, Heanue M, Colombet M, Boyle P. Estimates of the cancer
incidence and mortality in Europe in 2006. Ann Oncol 2007; 18: 581-592.
Figura adaptata dupa: Ferlay J, Bray F, Pisani P, Parkin DM. GLOBOCAN 2002: Cancer incidence,
mortality and prevalence worldwide. IARC Cancer Base No. 5 version 2.0. Lyon: IARC press, 2004. URL:
http://www-dep.iarc.fr/, section CI5 I-VIII (Detailed).
Analiza tendintelor ratelor de mortalitate a aratat ca aceasta a scazut atat la barbati cat si la femei in
13 tari. Aceste scaderi s-au limitat in majoritatea cazurilor la tari dezvoltate economic cum sunt
Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda si majoritatea tarilor din Europa de Vest, cum ar fi Austria,
Franta Germania, Irlanda si Anglia (fig. ???). Cu toate acestea, mortalitatea prin cancer colorectal, a
scazut de asemenea in unele tari din Asia si din Europa de Est, in care ratele de incidenta sunt printre
cele mai mari din lume. In Japonia, rata mortalitatii a scazut cu 0,9% pe an din 1996 pana in 2005 la
barbati si cu 5,0% pe an, din 1992 pana in 2005 la femei (Center, Jemal et al, 2009). In mod similar, in
Republica Ceha, in care ratele de deces pentru ambele sexe au fost pe locul al doilea in 2005, ratele
au scazut cu 1,0% pe an din 1994 pana in 2005 la barbati si cu 1,2% pe an din 1988 pana in 2005 la
femei[PB8]. In plus fata de aceste 13 tari in care scaderea cazurilor de cancer colorectal a fost
aproximativ egala la cele doua sexe, in 4 tari s-a inregistrat scaderea ratelor de mortalitate doar la
sexul feminin: Letonia, Slovacia, Africa de Sud si Spania. Scaderea ratelor mortalitatii poate sa reflecte
imbunatatiri in managementul cancerului colorectal (Chia, Du et al, 2001; Ribes, Navarro et al, 2009),
sau posibila detectare precoce prin metode de screening populational.
13
Figura adaptata din: Parkin DM, Whelan SL, Ferlay J, Storm H. Cancer Incidence in Five Continents,
Vol. I to VIII. IARC CancerBase No. 7, Lyon, 2005. URL: http://www-dep.iarc.fr/, section CI5 I-VIII
(Detailed) si Curado MP, Edwards B, Shin HR, Storm H, Ferlay J, Heanue M, Boyle P, editors. Cancer
Incidence in Five Continents, Vol. IX. IARC Scientific Publications No. 160, Lyon: IARC, 2007.URL:
http://www-dep.iarc.fr/ section CI5 IX.
In 6 țari a fost observata o tendința de crestere a ratelor de mortalitate prin CRC atat la barbați cat si
la femei: in toate țarile din America de Sud si in doua țari din Europa de Est (Romania si Rusia) (fig. 3).
14
Daca se iau in considerație toatre varstele, in aproape toate cazurile mortalitatea prin CRC a fost mai
mare la sexul masculin, cu excepția regiunii Martinica din Franța unde au fost inregistrate mai multe
decese in randul sexului feminin (11,3 la 100.000 locuitori comparativ cu 10,6 la 100.000 la sexul
masculin).
Figura 8. Tendintele ratelor de mortalitate prin cancer colorectal la barbati, in perioada 1985-2005.
In Romania, ratele mortalitații prin cancer colorectal au crescut cu 2,9% pe an pentru barbați in
perioada 1985-2005 și cu 1,5% pe an pentru femei in aceeași perioada. Daca ratele de mortalitate din
Rusia au fost crescute iar cele din Romania intermediare, ratele din țarile Americii de Sud au fos
printre cele mai scazute din anul 2005. In afara acestor 6 țari, ratele de mortalitate au crescut in 5 țari
doar in randul barbaților (China, Croatia, Kazahstan, Letonia si Spania) iar in Korea doar in randul
femeilor. De fapt cea mai mare creștere a numarului de decese datorate CRC s-a observat la femeile
15
din Korea -10,2% pe an, din 1985, prin 1994 si 3,8% pe an din 1994 pana in 2005, desi ratele inca
raman relativ scazute (7,5 la 100.000 in 2005). Ratele de creștere a cancerului colorectal la barbații
din Korea s-au stabilizat dupa creșterea de 7,2% pe an, din 1985 pana in 2002.
Tendința crescatoare a mortalitatii in aceste tari poate fi o reflectare a tendintelor cresterii incidentei
cancerului colorectal, care au fost observate in tarile aflate in tranziție din punct de vedere economic
(Biblio). Aceste cresteri pot ilustra, de asemenea, un deficit al programelor de screening pentru
cancer colorectal si programe intervenționale pentru a reduce efectele modificarilor de dieta și stil de
viața care insoțesc fenomenul de urbanizare.
1.2.1. Generalitati
Screeningul inseamna detectarea bolii inaintea aparitiei semnelor clinice ale bolii, acest lucru fiind
deosebit de important deoarece ofera sansa unui diagnostic precoce, care are un prognostic
favorabil. Odata cu aparitia simptomelor, este foarte probabil ca tumora s-a extins deja la organele
invecinate sau are metastaze la distanta.
S-au efectuat multiple studii medicale care au avut ca si scop identificarea factorilor care pot fi
considerati protectori sau respectiv factori de risc in aparitia cancerului colorectal. Aceste informatii
ajuta specialistii sa aleaga persoanele care iau parte la screening. Screeningul este util in cazul
persoanelor care nu au semne clinice de cancer colorectal, efectuarea acestuia nu inseamna neaparat
si un diagnostic pozitiv de neoplasm colorectal. De asemenea, testele pentru screening pot fi repetate
la un anumit interval de timp.
American Cancer Society si mai multe alte organizatii medicale au elaborat recomandari de screening
precoce pentru persoanele cu risc crescut de cancer colorectal, care difera de cele pentru persoanele
cu risc mediu (Itzkowitz, 1995; Cairns et al. 2010).
In cazul in care rezultatul testelor de screening este anormal, sunt necesare anumite investigatii
pentru a confirma sau respectiv infirma diagnosticul de cancer colorectal.
Colonul si rectul sunt segmente ale portiunii terminale a tubului digestiv. Sistemul digestiv,
proceseaza nutrientele alimentare (vitamine, minerale, lipide, proteine si apa), retinand elementele
necesare metabolismului si eliminand metabolitii toxici odata cu materiile fecale.
Aparatul digestiv este alcatuit din mai multe segmente, cavitatea bucala, esofagul, stomacul,
intestinul subtire (portiunea cea mai lunga a tubului digestiv) si intestinul gros (format din si rect),
care se termina cu anusul.
Exista mai multe tipuri de teste folosite in screeningul cancerului in general. Testele folosite in
screeningul cancerului s-au dovedit a fi extrem de utile in diagnosticul precoce (descoperirea tumorii
intr-un stadiu incipient), ceea ce implica de asemenea un prognostic favorabil (rata mica a
mortalitatii) si o rata mica a recidivelor (scade posibilitatea de reaparitie a tumorii dupa ). Cu toate
16
acestea nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit ca testele de screening scad riscul de
deces prin cancer. Specialistii, incearca sa afle prin intermediul diferitelor studii medicale, utilitatea
exacta a testelor de screening in cancer, precum si beneficiile, respectiv riscurile efectuarii acestora.
Studiile medicale tin sa dovedeasca de asemenea daca detectia precoce (diagnosticul tumorii inaintea
aparitiei semnelor clinice) scade intr-adevar rata mortalitatii prin cancer. S-a dovedit ca in unele tipuri
de cancer, diagnosticul precoce si tratamentul corespunzator, cresc rata supravietuirii, dovedind astfel
importanta screeningului in aceste cazuri.
Acest test este folosit pentru a cerceta daca in scaun exista urme de sangerare microscopica
(sangerare care nu poate fi observata cu ochiul liber). Mostre mici din scaune diferite sunt atasate pe
niste teste din hartie speciala (oculttest), care apoi sunt developate. Un test pozitiv poate fi un semn
de sangerare a unui polip sau poate fi secundara unui proces tumoral.
1.2.3.2. Sigmoidoscopia
Irigografia este o investigatie in care o substanta radioopaca, in acest caz bariul, este introdusa la
nivelul rectului si colonului (clisma baritata) pentru ca apoi sa fie realizate o serie de radiografii care
pot evidentia polipii sau tumorile de la acest nivel.
1.2.3.4. Colonoscopia
Colonoscpopia este de asemenea o investigatie care foloseste un tub cu fibre optice si o sursa
luminoasa, care poate prelua imagini ale lumenului intestinal si poate identifica diferite anormalitatii
ale mucoasei intestinale. Colonoscopia este o metoda relativ ieftina care permite de asemenea
preluarea de material bioptic de la nivelul leziunilor suspecte.
Tuseul rectal (examenul digital al rectului), este o manevra usor de realizat. Medicul examineaza
digital toata regiunea rectala, cu grija, dupa ce in prealabil manusa pentru examinare a fost lubrefiata
pentru a evita producerea unor leziuni.
Exista de asemenea teste noi folosite in screeningul cancerului colorectal, care deocamdata sunt
evaluate in diferite studii medicale de specialitate. Dintre acestea fac parte colonoscopia virtuala si
testul ADN din scaun.
17
Acest test este o metoda noua, care are ca si scop identificarea anomaliilor genetice celulare din
scaun (celule care provin din descuamarea mucoasei intestinului) si pot astfel identifica un eventual
proces tumoral cu aceasta localizare (Itzkowitz et al, 2007).
In unele cazuri, testele folosite in screeningul cancerului colorectal pot prezenta si anumite riscuri.
Nu toate testele de screening sunt utile si sigure, de aceea este greu sa se decida asupra utilizarii
acestora. Inaintea folosirii lor, medicul trebuie sa explice fiecarei persoane in parte beneficiile si
riscurile acestor metode. Fiecare persoana trebuie sa cunoasca riscul metodelor de screening,
precum si utilitatea dovedita a acestora.
- leziuni ale colonului sau rectului: leziuni cu distrugerea integritatii mucoase intestinale cu
suprainfectie, secundare sigmoidoscopiei, colonoscopiei sau altor metode folosite in excizia sau
biopsierea polipilor intestinali
- test fals-negativ: in unele cazuri testele de screening sunt negative desi totusi exista un proces
tumoral la nivelul colonului sau rectului; un rezultat fals-negativ poate intarzia diagnosticul si astfel
tratamentul tumorii
- test fals-pozitiv: in unele cazuri exista posibilitatea ca testele pentru screening sa se pozitiveze chiar
si in lipsa existentei tumorii; un astfel de test, poate creea anxietate si necesita efectuarea unei biopsii
care are la randul ei anumite riscuri.
Un factor de risc este orice element care afecteaza riscul unui individ de a dezvolta cancer. Diferitele
forme de cancer au factori de risc diferiti, de exemplu melanomul malign are ca factor de risc
expunerea la soare iar cancerul pulmonar – fumatul. Insa factorii de risc doar cresc probabilitatea de
a dezvolta o forma de cancer, este posibil ca o persoana care are toți factorii de risc sa nu dezvolte
cancer, pe cand o alta care nu are nici un factor de risc sa dezvolte o neoplazie. De regula este foarte
greu de estimat cat de mare a fost contribuția unui anume factor de risc la dezvoltarea unui
neoplasm.
Studiile au demonstrat existența unor factori de risc pentru dezvoltarea de polipi sau cancer
colorectal.
18
1.3.1.1. Varsta
Adulții tineri pot dezvolta cancer colorectal, dar șansa crește vertiginos dupa varsta de 50 ani (Patel,
Yu et al, 2009) . Circa 9 persoane din 10 diagnosticate cu CRC au peste 50 de ani.
Boala inflamatorie intestinala, care cuprinde boala Crohn și colita ulcerativa, este o afecțiune in care
exista stare inflamatorie la nivelul mucoasei colonice o mare perioada de timp. Trebuie facuta
distincția intre boala inflamatorie intestinala și sindromul de colon iritabil, acesta din urma
neprezentand risc malign.
Colita cronica ulcerativa (UC) este o boala inflamatorie datorata reactivitatii imune excesive a
peretelui intestinal, posibil datorita hipersensibilitatii mediate de anticorpi (Mac Donald et al., 2000).
Se presupune ca inflamatia severa persistenta a peretelui intestinal duce la dezvoltarea cancerului de
colon prin cresterea concentratiei speciilor de oxigen reactiv la nivelul mucoasei (Sedghi et al, 1993).
S-a observat ca pacientii cu colita ulcerativa dezvolta la nivelul mucoasei colonice arii de displazie
epiteliala severa (Riddell si Morson, 1979; Bergeron et al. 2010). Aceste leziuni displazice reprezinta
leziuni precursoare cancerului colonic, in timp ce pacientii cu colita ulcerativa care nu prezinta arii de
displazie severa au sanse mici sa dezvolte un cancer de colon (Lennard-Jones si colab., 1988).
Cum arii de displazie severa s-au pus in evidenta si la nivelul polipilor adenomatosi susceptibili de
transformare maligna, se poate spune ca prezenta acestei leziuni reprezinta in fapt elementul
obligatoriu al transformarii maligne.
Riscul ca un pacient cu colita ulcerativa sa dezvolte un cancer colonic este de 11 ori mai mare
comparativ cu o persoana sanatoasa. Acest risc este si mai mare la aceia la care debutul colitei s-a
produs in copilarie sau adolescenta.
Din aceste motive acești pacienți trebuie supuși periodic unor proceduri de screening pentru cancerul
colorectal (Itzkowitz, 1997; Itzkowitz, 2006).
Varsta de aparitie a cancerului colonic la pacientii suferind de colita ulcerativa este mai mica decat la
restul populatiei. Cancerul colonic dezvoltat pe fondul unei colite ulcerative este adesea multicentric
si prezinta o topografie predominant proximala (Gyde, 1984). Acelasi autor arata ca prognosticul
cancerului colorectal este acelasi la pacientii cu sau fara leziuni de colita ulcerativa.
Playvolume
<<
Read Article
Prezenta mutatiilor genelor proapaoptotice p53 (Yin et al., 1993; Fogt et al., 1998) si APC si
supraexpresia genei antiapoptotice bcl2 in mucoasa colonului sugereaza un defect al caii apoptotice.
Spre deosebire de carcinoamele colorectale sporadice, in progresia neoplazica asociata colitei
ulcerative pare a fi implicata inactivarea p53 intr-un stadiu relativ timpuriu (Mylonaki M, Rayment NB,
Rampton DS, 2005). In UC a fost observata pierderea heterozigotiei APC in displazia de grad inalt
asociata cu cancerul, dar nu si in cazurile cu epiteliu non-displastic sau displazia cu grad inalt singulara
(Fogt et al, 1998b). Expresia Bcl2 a fost crescuta in zonele displastice ale mucoasei colonice afectate
de UC (Bronner et al., 1995).
Pacientii cu boala Crohn prezinta un risc crescut de a dezvolta un cancer la nivelul tubului digestiv, dar
spre deosebire de colita ulcerativa, acest risc nu este legat de varsta la care debuteaza afectiunea.
Riscul dezvoltarii unui cancer colorectal este legat de durata indelungata a evolutiei leziunii
inflamatorii a colonului. Itzkowitz si Present (2005) gasesc ca incidenta cancerului de colon la bolnavii
cu boala Crohn este mult mai mare decat in cazul restului populatiei.
S-a aratat ca in Statele Unite afro-americanii au cele mai mari rate de incidența și mortalitate a
cancerului colorectal dintre toate grupurile etnice. Evreii de origine est-europeana (evreii Ashkenazi)
au cel mai mare risc de cancer colorectal din lume. La acest grup etnic au fost gasite cateva mutații
genetice care cresc riscul de cancer colorectal, cum ar fi mutația I1307K APC, prezenta la 6% din evreii
americani.
A fost demonstarta influența unor factori de risc legați de modul de viața asupra probabilitații de
apariție a cancerului colorectal. Dependența riscului de cancer colorectal de dieta, greutate și
activitate fizica este printre cele mai puternice asocieri dintre toate tipurile de cancere.
1.3.2.1. Alimentația
Date epidemiologice, studii clinice pe oameni si studii efectuate pe animale indica faptul ca factorii
alimentari sunt implicati in etiologia diverselor forme de cancer, estimandu-se ca circa o mare parte
din decesele prin cancer se datoreaza si unor factori de nutritie.
S-a observat ca persoanele care au migrat din tari cu incidenta scazuta a cancerului colorectal ca
Japonia sau Africa in tari cu incidenta crescuta (SUA), incidenta bolii la copii lor a fost aceeasi cu cea a
tarii gazda. Aceasta arata ca factorii de mediu sunt responsabili de producerea bolii.
Factorul alimentar poate cel mai implicat in acest sens este reprezentat de cantitatea de grasimi
ingerata, care poate fi legata de existenta unor cancere precum cele de san, colon, prostrata,
pancreas.
Giovannuci (1995) considera ca factorii de risc ai cancerului colonic precum consumul crescut de
grasimi animale, hidrati de carbon rafinati cu absorbtie rapida precum si lipsa exercitiilor fizice poate
genera o rezistenta la insulina si/sau o hiperinsulinemie, care ar putea conduce la stimularea de catre
insulina a receptorilor IGF din celulele mucoasei colonice si in particular a celulelor canceroase. Insa
studii recente nu au putut demonstra la om o asociere clara cu grasimile alimentare, desi unele studii
preliminare arata ca acizii grasi saturati (transfatty) ar putea fi asociati cu neoplasmul colorectal. Mai
multe studii au evidentiat chiar efectul antineoplazic al acizilor grasi cu lanturi scurte (acizii acetic,
propionic, butiric si valeric). Studii realizate in vitro, folosind celule neoplazice de la nivelul colonului
au aratat ca butiratul inhiba proliferarea cellara si induce diferentierea celulelor maligne umane.
In etiologia cancerului colorectal mai este demonstrat efectul protector al consumului de calciu si
vitamina D, mecanismul de protectie nefiind cunoscut. Studii in vivo si in vitro au aratat ca vitamina D
si analogii acesteia pot inhiba proliferarea celulelor epiteliale colonice, induce diferentierea si stimula
apoptoza. Un studiu randomizat efectuat in scopul cercetarii influentei seleniului asupra cancerului de
piele a aratat de asemenea ca frecventa cancerului colorectal a fost cu 60 % mai mica la indivizii la
care s-a administrat seleniu. Exista de asemenea numeroase studii care arata ca nivelul scazut al
folatilor sanguini sau aportul insuficienti de folati se asociaza cu o crestere a incidentei cancerului
colorectal. Se presupune ca acidul folic ar actiona ca un donor de grupari metil in sinteza si repararea
ADN.
Indivizii sedentari, care nu realizeaza activitate fizica in casa (gimnastica) sau in aer liber (sporturi,
jogging etc.) au o șansa mai mare de a dezvolta cancer colorectal.
1.3.2.3. Obezitatea
Obezitatea crește riscul de apariție a cancerului colorectal la ambele sexe, dar asocierea pare sa fie
mai puternica la sexul masculin.
1.3.2.4. Fumatul
Fumatul pe termen lung crește riscul de incidența și mortalitate prin cancer colorectal. Deși fumatul
este un factor de risc binecunoscut pentru cancerul pulmonar, unele substanțe din fumul de țigara
pot fi inghițite, crescand riscul de apariție a cancerelor digestive, cum este cancerul colorectal.
Riscul de cancer colorectal a fost legat de consumul abuziv de alcool. O parte din risc se datoreaza
faptului ca alcoolicii au tendința de a avea nivele scazute de acid folic (Onega et al. 2010). Consumul
de alcool ar trebui limitat la doua pahare pe zi poentru barbați și un pahar pentru femei.
Diabetul de tip 2 (insulino independent) și cancerul colorectal au factori de risc comuni (cum ar fi
supraponderabilitatea), dar chiar daca se iau aceștia in considerație, riscul de cancer colorectal
ramane crescut la indivizii cu diabet de tip 2. De asemenea aceasta categorie de pacienți au un
prognostic evolutiv defavorabil.
Unele studii sugereaza ca lucrul in ture de noapte cel puțin 3 nopți pe luna, timp de minim 15 ani
crește riscul de cancer colorectal la femei (Schernhammer, Laden et al, 2003). Este posibil ca aceasta
asociere sa fie legata de modificarile nivelelor melatoninei (hormon a carui eliberare este dependenta
de iluminarea ambientala). Sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma sau infirma acest
factor de risc.
Mai multe studii au sugerat ca barbatii care au primit radioterapie pentru tratamentul cancerului de
prostata pot avea un risc crescut de cancer rectal, deoarece rectul este supus iradierii in timpul
tratamentului (Susman 2007). Cele mai multe dintre aceste studii se bazeaza pe barbatii tratati in anii
1980 si 1990, deci efectul unor metode mai moderne de radioterapie asupra riscului de cancer rectal
nu este clar. Exista multe efecte adverse posibile ale tratamentului cancerului de prostata pe care
barbatii ar trebui sa le ia in considerare la luarea deciziilor terapeutice. Unii medici recomanda ca
riscul de cancer rectal sa fie considerat ca unul din aceste efecte adverse posibile.
Unele studii au aratat ca barbații care supraviețuiesc unui cancer testicular au un risc crescut de a
dezvolta cancer colorectal și alte forme de cancer . Acest risc se popate datora tratamentelor primite.
22
Mai multe studii au confirmat rolul anumitor bacterii rezidente in microflora intestinala asupra
dezvoltarii cancerului de intestin gros. Totusi fiecare individ este purtatorul unei flore intestinale
continand 400 specii, iar pe de alta parte , dieta fiecarui individ este diferita. De aceea analiza
efectelor microflorei intestinale precum si a altor factori de mediu asupra mucoasei colonice este
dificil de realizat.
Swidsinski et al. (1998) au investigat asocierea dintre infectiile intraepiteliale cu bacterii, in special cu
Escherichia coli si cancerul colorectal. Ei au raportat prezenta E. coli in tesutul colonic la 87 % din
pacientii cu adenom si carcinom si lipsa acesteia la subiectii fara neoplazie mucoasa. Au fost
observate concentratii bacteriene mari nu numai in tumori ci si in tesutul normal adiacent, ca si in
biopsii recoltate la 3 ani dupa colectomie partiala. Desi nu este clar daca prezenta E. coli in mucoasa
colonica este primara sau se datoreaza patologiei neoplazice, aceste studii sugereaza posibilitatea
aparitiei cancerului de colon intr-un epiteliu infectat predispus.
O serie de studii au evidentiat relatia dintre pH-ul fecal si cancerul de colon, subliniind faptul ca un pH
scazut prin administrare de lactuloza, sulfat de Na sau a amandorura, scade incidenta tumorilor
colonice induse de dimetilhidrazina (DMH) la sobolan. Kanazawa si colab. (1996) subliniaza riscul
crescut de dezvoltare a cancerului de sigmoid la persoane ale caror fecale prezentau un pH ridicat si
care contin din abundenta produsi de degradare ai aminoacizilor, acestia presupunandu-se ca
actioneaza ca promotori ai cancerului colonic.
Lactobacilii bifidobacter sunt germeni producatori de acid lactic care, pe langa beneficiul lor
terapeutic si nutritional, in unele cazuri prezinta si un efect anticancer. S-a observat ca dietele bogate
in L. acidophilus au redus incidenta cancerului colonic indus de DMH la sobolani. Se considera ca unul
dintre mecanismele anticancer ale acestor bacterii il constituie scaderea continutului fecal in b-
glucuronidaze.
Virusul JC este un virus polioma care infecteaza in mod frecvent omul. Fragmentele ADN JC au fost
detectate atat in epiteliul malign, cat si in epiteliul normal adiacent din specimenele de rezectie
chirurgicala (Laghi et al., 1999). In celulele canceroase a fost prezent un numar mai mare de copii
decat in celulele non-neoplazice.
Ito si colab. (1993) au izolat virusul Inoue-Melnick din carcinoamele colorectale ca si din mucoasa
aparent normala de la acesti pacienti, virusul nefiind identificat la pacientii fara neoplazii colorectale.
Persoanele care prezinta sau au prezentat polipi adenomatoși colorectali au un risc crescut de a
dezvolta cancer colorectal, in special daca polipii sunt mari sau in numar mare (Itzkowitz, 1996).
Pacienții tratați chirurgical pentru cancer colorectal au un risc crescut (circa 30%) de a dezvolta
neoplazii in alte zone ale colonului și rectului (Manfredi et al, 2001; Evans et al, 2002), indiferent de
stadializarea inițiala (Bouvier et al, 2008). Șansele de recidiva sunt mai mari daca prima apariție a
cancerului colorectal a avut loc la varste tinere.
23
Pana acum 20 de ani, acești pacienți nu primeau tratamente adiționale cu intenție curativa, astazi insa
25% sunt supuși unei rezecții curative cu metastaze la distanța iar 60% unei rezecții curative cu
recidiva locala (Guyot et al, 2005).
Rata de supraviețuire a pacienților cu recidiva este de circa 35-50% la 1 an și 5-15% la 5 ani, fiind mai
mici la cei cu metastaze la distanța. Supraviețuirea pare a fi mai lunga la pacienții tineri și la cei la care
s-a aplicat rezecție curativa (Guyot et al, 2005; Manfredi et al, 2001).
Identificarea și monitorizarea recidivelor este dificila, deoarece foarte puține inregistrari cuprind
detalii despre pacienții care au avut recidive. In și mai puține cazuri este precizata localizarea tumorii
primare și tratamentul primit. In multe cazuri nu se pastreaza date despre supraviețuirea la 5 ani,
pacienții fiind considerați „vindecați” statistic, iar spitalele nu ii mai au in evidența.
Majoritatea pacienților cu cancer colorectal nu au un istoric familial pentru aceasta afecțiune. Insa
unul din 5 pacienți au membri in familie care au fost afectați de aceasta boala, la aceștia riscul fiind
dublu daca a fost afectata o ruda de gradul 1.
Heminki si Chen (2005), studiind cu ajutorul bazelor de date cazurile de cancer din anii 90, au ajuns la
concluzia ca riscul rudelor de gradul I al pacientilor cu cancer este de 3,66 % pentru copii si 7,53 %
pentru frati. S-a constat ca pacientii avand rude de gradul intai cu cancer colorectal prezinta, intr-un
procent semnificativ din cazuri, tumori sincrone sau metacrone, iar varsta de aparitie a cancerului
este de obicei sub 40 ani.
Riscul crește daca rudele de gradul 1 au dezvoltat cancer colorectal la varste tinere sau daca sunt
afectate mai multe rude de gradul 1 (Andjelic-Dekic et al. 2010;Bergeron et al. 2010;Cairns et al.
2010;Fatemi et al. 2010;Onega et al. 2010;Stein and Flanagan 2010).
Nu sunt clare motivele acestei creșteri a riscului. Sunt incriminați factori alimentari comuni pentru
intreaga familie, gene moștenite sau o combinație a acestora (Stein și Flanagan, 2010).
Circa 5-10 % din pacienții cu cancer colorectal au anomalii genetice predispozante moștenite. Lynch si
Smyrk (1999) impart sindroamele cancerului colonic ereditar in doua categorii:
- Sindromul Peutz-Jghers;
- Sindromul Cowden;
- Sindromul Bonnayan-Ruvalcaba-Riley;
24
FAP este produsa de mutații ale genei APC, care se transmit de la parinți la copii. Circa 1% din
cancerele colorecatle se datoreaza FAP (Levin et al. 2008;Pendergrass et al. 2008).
Pacienții afectați dezvolta inca de la varsta adolescenței sute sau mii de polipi cu localizare colonica și
rectala, dintre aceștia 1 sau mai mulți se transforma malign inainte de varsta de 20 de ani (Brosens et
al, 2007, Cruz-Correa și Giardiello, 2003). Pana la varsta de 40 de ani, aproape toate persoanele cu
aceasta afecțiune vor dezvolta cancer colorectal, daca nu se aplica chirurgia preventiva (Keller et al,
2001).
FAP se asociaza uneori cu sindromul Gardner, in care apar tumori benigne ale pielii, țesutului
conjunctiv și oaselor.
Dupa cum indica numele, aceasta afectiune se caracterizeaza prin polipi juvenili care pot apare in
primii 10 ani de viata. Majoritatea polipilor sunt localizati in colon, dar au fost observati si in stomac
sau intestinul subtire. Circa o treime din cazuri prezinta agregare familiala. Riscul de cancerizare a
polipilor este de 10-25 %, impunand o monitorizare atenta.
HNPCC, cunoscut de asemenea sub numele de sindromul Lynch, reprezinta aproximativ 3% la 5% din
toate cazurile de cancer colorectal. HNPCC poate fi cauzat de mutații mostenite ale unor gene
diferite, care contribuie in mod normal la repararea leziunilor ADN (Cruz-Correa SI Giardiello, 2002).
Sindroamele HNPCC sunt definite prin aparitia cancerului de colon la cel putin 3 rude de gradul I pe
parcursul a cel putin doua generatii, inaintea varstei de 50 de ani.
- existenta a trei sau mai multe rude cu cancer colorectal verificat histologic, dintre care una sa fie
ruda de gradul unu a celorlalte doua;
- unul sau mai multe cazuri de cancer colorectal sa fie diagnosticat inainte de 50 ani.
Lynch si Watson (1988) au clasificat HNPCC in doua sindroame si anume Lynch I si Lynch II.
Caracteristicile comune sunt urmatoarele: ambele au o transmitere genetica autozomal dominanta,
cu o penetrare de circa 80-90 %, cancerele apar la o varsta timpurie (la aproximativ 40 ani), exista o
topografie predilecta a leziunii in portiunea proximala a colonului (la dreapta flexurii splenice), se
constata o rata crescuta a tumorilor colonice sincrone si metacrone.
In timp ce sindromul Lynch I prezinta o specificitate de organ, cancerele fiind limitate la nivelul
colonului, in sindromul Lynch II se poate constata prezenta unor cancere la nivel extracolonic precum:
ovar, intestin subtire, stomac, pancreas, ureter, pelvisul renal.
Leziunile precursoare ale acestui tip de cancer sunt reprezentate de adenoame ale mucoasei colonice,
adenoame care nu sunt de tip polipoid ci asa numitele adenoame de tip plat („flat adenoma”), uneori
prezentand cate o depresiune centrala.
Muto si colab. (2003) au evidentiat faptul ca 42 % dintre aceste adenoame, la bolnavii cu HNPCC,
aveau un inalt grad de displazie, desi dimensiunea lor era mai mica de 1 cm. La un numar important
de pacienti cu HNPCC s-a constatat insa ca adenoamele gasite nu erau de tip plat, ci aveau aceleasi
caractere cu adenoamele intalnite la restul populatiei.
Sindromul Muir-Torre este considerat o varianta a HNPCC si se caracterizeaza prin leziuni sebacee
cutanate aparute dupa 40 ani si diverse neoplazii care afecteaza stomacul, endometrul, rinichii,
ovarele si vezica urinara.
Femeile cu aceasta afecțiune, au de asemenea un risc foarte mare de a dezvolta cancer endometrial
(Lecuru et al. 2008). Alte tipuri de cancer asociate cu HNPCC sunt cancerul de ovar, stomac, intestin
subtire, pancreas, rinichi, creier, uretere si ducte biliare (Barrow et al. 2009;Lecuru, Ansquer, Bats,
Olschwang, Laurent-Puig, & Eisinger 2008;Singh 2010;Walsh et al. 2010).
Este o conditie ereditara rara, pacienții avand risc crescut de polipi adenomatosi si cancer colorectal,
precum si tumori cerebrale (Lebrun et al, 2007; Masuno, 2001; Muller et al, 1993; Paraf, 1994).
Exista 2 tipuri de sindrom Turcot: unul poate fi cauzata de modificari genetice similare cu cele
observate in FAP, cazurile in care tumorile cerebrale sunt meduloblastoame; celalalt tip cauzat de
modificari genetice similare cu cele observate in HNPCC (Agostini et al, 2005; Hegde et al, 2005), in
aceste cazuri tumorile cerebrale sunt glioblastoame.
Persoanele cu aceasta afectiune rara, mostenita prezinta pistrui in jurul gurii (si, uneori, pe maini si
picioare) si polipi mari in caile digestive. Pacienții prezinta un risc foarte crescut de cancer colorectal,
26
precum si pentru multe alte tipuri de cancer, care apar de obicei la o varsta mai tanara decat in mod
normal (Entius et al, 1997; Giardiello et al, 2000; Giardiello șI Trimbath, 2006). Sindromul Peutz-
Jeghers a fost recent pus in legatura cu o gena supresoare tumorala de la nivelul cromozomului
19p13.3. aceasta gena codifica sinteza unei threonin kinaze serice (STK11).
Studii recente au sugerat existenta unei legaturi intre polipoza juvenila familiala si mutatiile produse
la nivelul SMAD4 de pe cromozomul 18q21.1.
Sindromul Cowden este o afectiune rara caracterizata prin prezenta de polipi hamartomatosi multipli
pe piele si mucoase. Transmisia este autozomal dominanta, dar penetranta este incerta deoarece cea
mai frecventa manifestare sunt papule cutanate asimptomatice, adesea nerecunoscute. A fost
asociata cu cancerele tiroidiene si cancerul mamar la femei.
Identificarea familiilor cu aceste sindroame mostenite este importanta deoarece permite medicilor sa
recomande masuri specifice, cum ar fi screening-ul si alte masuri preventive, de la varste mici, cand
procedurile terapeutice sunt eficiente.
Mai multe tipuri de cancer pot fi corelate cu aceste sindroame, deci este important ca pacienții sa
verifice in istoricul familial polipi sau orice alt tip de cancer. De asemenea persoanele cu polipi
adenomatosi sau cancer, trebuie sa anunțe rudele apropiate. Persoanele cu antecedente familiale de
polipi sau cancer colorectal ar trebui sa ia in considerare consilierea genetica pentru a realiza arborii
genealogici medicali si a determina testele genetice potrivite.
prevenirea cancerelor colorectale și evitarea tratamentelor costisitoare ale pacienților aflați in stadiile
III și IV de boala.
In concluzie in etiologia cancerului colorectal sunt implicați atat factori genetici cat și factori legați de
mediul inconjurator.
28
References
Agostini, M., Tibiletti, M.G., Lucci-Cordisco, E., Chiaravalli, A., Morreau, H., Furlan, D., Boccuto, L.,
Pucciarelli, S., Capella, C., Boiocchi, M., & Viel, A. 2005. Two PMS2 mutations in a Turcot syndrome
family with small bowel cancers. Am.J.Gastroenterol., 100, (8) 1886-1891 available from:
PM:16144131
Andjelic-Dekic, N., Tomasevic, Z., Milosevic, S., Kolarevic, D., & Jelic, S. 2010. Do we know how many
cancer patients have a family history of cancer? J.BUON., 15, (1) 127-130 available from:
PM:20414939
Barrow, E., Robinson, L., Alduaij, W., Shenton, A., Clancy, T., Lalloo, F., Hill, J., & Evans, D.G. 2009.
Cumulative lifetime incidence of extracolonic cancers in Lynch syndrome: a report of 121 families
with proven mutations. Clin.Genet., 75, (2) 141-149 available from: PM:19215248
Bergeron, V., Vienne, A., Sokol, H., Seksik, P., Nion-Larmurier, I., Ruskone-Fourmestraux, A., Svrcek,
M., Beaugerie, L., & Cosnes, J. 2010. Risk Factors for Neoplasia in Inflammatory Bowel Disease
Patients With Pancolitis. Am.J.Gastroenterol. available from: PM:20551939
Cairns, S.R., Scholefield, J.H., Steele, R.J., Dunlop, M.G., Thomas, H.J., Evans, G.D., Eaden, J.A., Rutter,
M.D., Atkin, W.P., Saunders, B.P., Lucassen, A., Jenkins, P., Fairclough, P.D., & Woodhouse, C.R. 2010.
Guidelines for colorectal cancer screening and surveillance in moderate and high risk groups (update
from 2002). Gut, 59, (5) 666-689 available from: PM:20427401
Fatemi, S.R., Malek, F.N., Shivarani, S., Vahedi, M., Almasi, S., Maserat, E., Ebrahimi, M., & Zali, M.R.
2010. Prevalence of colorectal cancer in relatives of Iranian patients diagnosed with colorectal cancer.
Asian Pac.J.Cancer Prev., 11, (1) 91-93 available from: PM:20593936
Hegde, M.R., Chong, B., Blazo, M.E., Chin, L.H., Ward, P.A., Chintagumpala, M.M., Kim, J.Y., Plon, S.E.,
& Richards, C.S. 2005. A homozygous mutation in MSH6 causes Turcot syndrome. Clin.Cancer Res., 11,
(13) 4689-4693 available from: PM:16000562
Lebrun, C., Olschwang, S., Jeannin, S., Vandenbos, F., Sobol, H., & Frenay, M. 2007. Turcot syndrome
confirmed with molecular analysis. Eur.J.Neurol., 14, (4) 470-472 available from: PM:17389002
Lecuru, F., Ansquer, Y., Bats, A.S., Olschwang, S., Laurent-Puig, P., & Eisinger, F. 2008. [Endometrial
cancer in HNPCC syndrome]. J.Gynecol.Obstet.Biol.Reprod.(Paris), 37, (6) 547-553 available from:
PM:18650032
Muller, A., Meyenberger, C., Hoppeler, T., Spiegel, R., Kaufmann, U., & Ammann, R. 1993. [Turcot
syndrome--a rare extra-intestinal manifestation of familial adenomatous polyposis?].
Schweiz.Med.Wochenschr., 123, (21) 1125-1127 available from: PM:8390092
29
Onega, T., Goodrich, M., Dietrich, A., & Butterly, L. 2010. The influence of smoking, gender, and family
history on colorectal adenomas. J.Cancer Epidemiol., 2010, 509347 available from: PM:20652068
Paraf, F. 1994. [Turcot syndrome: evolution of knowledges]. Gastroenterol.Clin.Biol., 18, (3) 297-299
available from: PM:7926453
Singh, N. 2010. Synchronous tumours of the female genital tract. Histopathology, 56, (3) 277-285
available from: PM:20459528
Stein, Q.P. & Flanagan, J.D. 2010. Genetic and familial factors influencing breast, colon, prostate and
lung cancers. S.D.Med., Spec No, 16-22 available from: PM:20397487
Susman, E. 2007. Rectal-cancer radiation and prostate-cancer risk. Lancet Oncol., 8, (4) 289 available
from: PM:17431953
Walsh, C.S., Blum, A., Walts, A., Alsabeh, R., Tran, H., Koeffler, H.P., & Karlan, B.Y. 2010. Lynch
syndrome among gynecologic oncology patients meeting Bethesda guidelines for screening.
Gynecol.Oncol., 116, (3) 516-521 available from: PM:20034658
Prea vechi???
De cautat un articol
Politica de confidentialitate
Proiecte
Lucrari de diploma
Lucrari licenta
FIZICA SI SPORT
Lucrari doctorat
Proiecte de atestat
Metabolismul si reflexologia
Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu
Hide
Show
Close
AddThis