MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ
„HENRI COANDĂ” BRAȘOV

Domeniul: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

Calificarea: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ARSURI

Îndrumător: Absolvent:
AS.MED.

Brașov
2021
CUPRINS:
MOTIVAȚIE
ISTORIC
CAPITOLUL I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII......................................................1
Anatomia pielii...................................................................................................................... 1
Fiziologia pielii ...................................................................................................................... 1
Funcțiile pielii........................................................................................................................4
CAPITOLUL II FIZIOPATOLOGIA ARSURILOR..........................................................5
DEFINITIE ........................................................................................................................... 5
ASPECT CLINIC................................................................................................................. 7
STADIALIZARE ................................................................................................................. 8
FIZIOPATOLOGIA ARSURILOR ................................................................................. 12
DIAGNOSTIC POZITIV .................................................................................................. 13
TRATAMENT .................................................................................................................... 13
ALIMENTATIA ARSULUI .............................................................................................. 21
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC ........................................................................................ 22
COMPLICAȚII .................................................................................................................. 24
PROFILAXIE ..................................................................................................................... 25
CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU ARSURI .......................................................................................................26
ROLUL PROPRIU ............................................................................................................ 26
Rolul asistentei medicale în exminarea clinică a pacientului ......................................... 26
Supravegherea pacientului ................................................................................................ 26
Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului ....................................................... 27
Rolul asistentei medicale în profilaxia afectiunii............................................................. 27
ROLUL DELEGAT ........................................................................................................... 27
Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică ...................................................... 27
DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI .................................................................................... 28
CONCLUZII .......................................................................................................................... 33
STUDIU DE CAZ .................................................................................................................. 34
Caz nr I ................................................................................................................................ 34
Caz nr II .............................................................................................................................. 38
Caz nr III............................................................................................................................. 40
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
 MOTTO :
”Sănătatea este o comoară pe care puţini știu să o
preţuiască, deși aproape toţi se nasc cu ea.”
(Hipocrate)
 MOTIVAȚIE

Arsurile reprezintă una dintre cele mai grave, devastatoare și mutilante agresiuni care îi sunt
date omului să suporte.

Gravitatea arsurii depinde de suprafața pe care se întinde aceasta, arsurile >40-50% din
suprafața corpului având totdeauna un prognostic vital grav.

Letalitatea în România prin arsuri este de ~5,3%. Important ar fi ca pacienții cu arsuri majore
să ajungă într-un centru de arși, având nevoie de o echipă terapeutică complex și unde
mortalitatea pacientului cu arsuri cu suprafața > 50% din suprafața corpului este sub 10%, cu
speranța de supraviețuire și la cei cu arsuri de 80%.

Frecvența arsurilor într-o populație se corelează cu gradul de civilizație și dezvoltare umană.

Arsurile sunt afecțiuni care pot avea o gravitate importantă dacă sunt extrem de întinse și
profunde. Severitatea lor depinde de vârsta celui afectat, de alte boli pe care le mai are, de
momentul în care se începe tratamentul. Medicul stabilește profunzimea arsurii, clasificată în
patru stadii de agresivitate.
 ISTORIC

Afecțiunea a fost probabil cunoscută din timpuri imemorabile, existența sa fiind legată
cu certitudine de apariția și întrebuințarea tot mai mare a focului.
În Evul Mediu numărul arsurilor a crescut odată cu întrebuințarea pe scară largă a prafului de
pușcă, cu dezvoltarea științelor chimice și a primelor industrii manufacturiere. În secolul al
XV-lea, Jean de Vigo descrie unele caracteristici de ordin local ale arsurilor, pe care le
împarte în arsuri supeficiale și profunde, făcând totodată propuneri interesante legate de unele
mijloace menite să ușureze ,, digestia escarei “.
Lupta contra ulcerației și infecției arse, capătă baze teoretice și practice după descoperirile lui
Pasteur în 1865 și Lister în 1871. Dezvoltarea concepțiilor teoretice și terapeutice în materie
de arsuri au loc începând din secolul al XIX-lea, în paralel cu primele cercetări experimentale
și cu studiul anatomo-patologic al acestei afecțiuni.
Un alt aspect al problemei arsurilor pe care îl consideră foarte important, este suferința fizică,
psihică și morală a accidentatului.
Arsurile reprezintă una din marile probleme de sănătate din toate timpurile, indiferent de
gradul de perfecționare pe care îl cunoaște rezolvarea acestei probleme. În cadrul arsurilor
sunt la fel de importante problemele de morbiditate, ca și cele de mortalitate, una reflectă
existența și eficiența măsurilor organizatorice de prevenire a îmbolnăvirilor prin arsuri, iar
cealaltă existența și eficiența condițiilor și măsurilor concrete terapeutice ce se întreprind
pentru rezolvarea acestei probleme.
Pentru a sublinia importanța problemei, amintim ca în anul 1976 în S.U.A. s-au înregistrat
doua milioane de arsuri, din care trei sute de mii au necesitat spitalizare. Pentru a sublinia
gravitatea suferinței induse de arsuri, Mc`Dugal subliniază că douăsprezece mii de arși mor
anual in S.U.A., în plus, un mare număr din cei vindecați vor fi purtătorii unei mari sechele.
În România, un studiu recent efectuat, relevă că au fost internați și tratați pentru arsuri 12.500
de bolnavi, ceea ce corespunde unei morbidități 55/100.000 de locuitori. Marea majoritate a
accidentelor termice au survenit în mediul casnic.
Principalele cauze etiologice în România au fost: flacăra 34%, lichidele fierbinți 48%, contact
cu corpuri fierbinți 7%, arsuri chimice 6%, arsuri prin curent electric 5%.
Arsura reprezintă una din cele mai grave, devastatoare si mutilante agresiuni care sunt date
omului să le suporte.
Gravitatea arsurii depinde în primul rând de suprafața pe care se întinde aceasta, arsurile
depășind 40-50% din suprafața corporală având totdeauna un prognostic vital grav.
În ultimii ani s-au înregistrat în lume rezultate deosebite în ceea ce privește posibilitatea de
supraviețuire a unui mare ars. Principalii factori vitali care au permis acest lucru sunt
următorii: existența unor centre de tratament al arsurilor care beneficiază de de izolare,
reanimare, monitorizare completă a funcțiilor vitale cu personal de specialitate, practicând
tactici și strategii bazate pe cunoașterea aprofundată a patologiei arsului, dotate corespunzător
cu aparatură, intrumentar, materiale de pansat, medicamente, soluții perfuzabile, soluții
nutritive, antibiotice, substituenți de piele, laborator de investigații, servicii de recuperare
funcțională și dispensarizare după externare.
Referitor la șansele de supraviețuire ale unui ars în funcție de condițiile menționate, în
literatură se fac următoarele referiri: dacă în anul 1964 un bolnav cu arsuri pe suprafaţă de
50% şi profunzime intermediară avea 50% şanse de supravieţuire, în 1974 datorită creşterii
nivelului de cunoaştere şi îngrijire şansele au crescut la 70%, ca în anul 2000 să ajungă la
80%.
Relevant este faptul că astăzi în centrele de arși, mortalitatea arșilor cu suprafață depășind
50% este sub 10% și că în asemenea instituții speranță de a supraviețui pot avea și bolnavii cu
arsuri depășind 80% din suprafața corporală.
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A PIELII

Anatomia pielii
Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate
diversă, protejează corpul de leziuni mecanice (răni) și microorganisme, participă la
secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important
rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul
înconjurător cu tot organismul. Suprafața pielii nu este uniformă, pe ea fiind prezente orificii,
cute și proeminențe.
Suprafața pielii la un om matur și talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m2. Greutatea ei totală
corespunde la circa 20% ( in medie 14-16 kg ), din care circa 15% reprezintă hipodermul (cu
variații largi în raport cu corpolența), circa 5% de derm și sub 1% de epiderm.
Fiziologia pielii
Structura microscopică: Pielea este alcătuită din: epiderm, derm și hipoderm.

1
  Epidermul: stratul extern, este un epiteliu pavimentos stratificat, la care
întâlnim din profunzime spre suprafață:
 Stratul bazal sau germinativ, format dintr-un rând de celule cilindrice cu granulații de
melanină (pigmentul care determină culoarea pielii). Celulele stratului germinativ se
divid permanent, înlocuind celulele moarte de la suprafața pielii.
 Stratul spinos. Acesta reprezintă 30% din grosimea epidermului. Deține mai multe
șiruri (5-20) de celule, sub formă poliedrică, având diametrul de 10-15µ, dispuse în
mosaic.
 Stratul granulos. Acesta reprezintă 10% din grosimea epidermului, este alcătuit din 1-6
rânduri de celule romboide, mai aplatizate decât precedentele, având un diametru și
mai mare, 25 µ.
 Stratul lucid. Celulele acestui strat sunt dispuse pe 1-3 rânduri, având un aspect clar.
 Stratul cornos. Acesta reprezintă ultimul strat al epidermei, cel mai superficial.
Grosimea sa este variabilă, în funcție de regiunea anatomică. Este mai bine reprezentat
în zonele de maximă solicitare mecanică (palme, tălpi).
 Dermul, constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este
separat (și totodată reunit) de epiderm prin membrane bazală. El este compus
din două straturi.
 Stratul superficial subepidermic cuprinde papilele dermice și o zonă subțire situate sub
ele. El este denumit strat subpapilar și se caracterizează prin elemente fibrilare gracile,
elemente celulare mai numeroase, substanța fundamentală mai abundentă și o
vascularizație și inervație bogată (plexuri subpapilare).
 Stratul profund, numit dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult
mai rezistent și e compus preponderent din fibre colagenice, elastic și reticulare.
 Hipodermul, este stratul care separă pielea de straturile subdiacente. El este
alcatuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de
rezervă nutritive și de izolator termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați
prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și nervi.

2
Glandele anexele:
Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de apărare a
organismului, fiind reprezentate la om sub forma unghiilor și a părului.
Unghia este formată dintr-o lamă cornoasă dură, distală, numită corpul unghiei, alcătuit din
limbul și patul unghial și o rădăcină situate proximal, corespunzând părții acoperite de un
repliu cutanat.
Părul. Firul de păr este alcătuit din două părți. Una externă, vizibilă, liberă, numită tulpină
sau tijă și o parte ascunsă profund în derm, numită folicul pilosebaceu sau rădăcină.
Tija se dezvoltă din epiderm și este cornoasă, flexibilă, elastică, groasă între 0,006-0,6 mm, cu
lungimea care variază între câțiva milimetri, până la peste un metru. Lungimea și densitatea
variază regional și este legată de sex, pilozitatea fiind mai accentuată în regiunea capului, pe
față la bărbat, în axile, în regiunea pubiană, pe torace și abdomen
Foliculul pilosebaceu reprezintă o invaginație în profunzime a pielii, care prin vârful său
ajunge până în hipoderm. El conține firul de păr și are anexată glanda sebacee și o fibră
musculară netedă, mușchiul piloserector
Glandele pielii sunt reprezentate de glandele sebacee si glandele sudoripare.
Glandele sebacee sunt glande holocrine care secretă sebumul, substanţă uleioasă ce conţine
lipide şi ceruri, având acţiune slabă antibacteriană şi fungică; mai dense la nivelul scalpului,
feţei şi frunţii, lipsesc la nivelul palmelor şi tălpilor; încep să funcţioneze la pubertate sub
acţiunea hormonilor sexuali (disfunţia glandelor sebacee se traduce clinic prin acnee).
Glandele sudoripare sunt glande apocrine sau eocrine care secretă apă, clorură de sodiu şi
produşi finali toxici ai metabolismului proteic (uree, amoniac şi acid uric).
Histologic se descriu și următoarele tipuri de glande: glande apocrine (glande care produc o
transpiraţie vâscoasă cu miros caracteristic), glande merocrine (glande în care celulele
secretorii îşi menţin integritatea în ciclurile succesive de activiate secretorie), glande eocrine
(glande care secretă sudoare apoasă clară cu rol în termoreglare) şi glande holocrine (care sunt
reprezentate de glandele sebacee).

3
Funcțiile pielii
Pielea este un organ de o deosebită importantă funcţională. Funcţiile pielii sunt îndeplinite de
diferitele sale componente.
 Funcția de protecție, împiedică pătrunderea microbilor sau a altor agenți
patogeni sau toxici, a substanțelor lichide sau gazoase.
 Funcția de termoreglare și echilibru: elimină toxinele și apa în exces și
contribuie la menținerea constantă a temperaturii organismului, previne
supraîncălzirea prin evaporarea traspirației și favorizează încălzirea corpului
prin contracția mușchilor erectori, anexați firului de păr.
 Funcția de ecranare: pielea absoarbe și reflectă radiațiile solare; absorbția se
face cu ajutorul pigmentului melanic care determină bronzarea pielii;
expunerea excesivă la soare favorizează apariția cancerului de piele (efectul
mutagen al radiațiilor solare).
 Funcție de rezervor de celule embrionare: utilă în transplantul de piele.
 Funcția imunologică a pielii.
 Funcția de organ de simț: pielea conține receptori pentru durere, presiune,
temperatură, receptori pentru întindere și receptori tactili.
 Funcția de comunicare: pielea reflectă anumite stări emoționale prin
schimbarea coloraturii (palidă, roșie) și de asemenea semnalizează prezența
unei boli (tegumentul icteric din hepatite).

4
 CAPITOLUL II
ETIOLOGIA ARSURILOR

Definiție: Arsura, este de fapt leziunea locală de arsură, este urmarea acțiunii căldurii
asupra țesuturilor. Căldura devine lezantă pentru țesuturile vii în momentul în care depășește
46oC. Arsura este o boală chirurgicală generală și locală, cu evoluție stadială, bine
determinată, generată de apariția complicațiilor.
Leziunile ce apar până la 60oC și în timp scurt de de expunere pot fi reversibile. Peste aceste
temperaturi, gravitatea leziunii locale este direct proporțională cu intensitatea energiei
termice degajate și durata contactului cu agentul vulnerant.
Modificările instalate la nivelul țesuturilor constau în: degradarea enzimatică încă de la 46oC,
necroze de coagulare la peste 100oC, caramelizare a glucidelor la peste 300oC, cauterizare la
peste 600oC, calcinare la peste 1000oC.
Principalele tipuri de arsuri termice:
Flacăra. Acționează direct asupra țesuturilor expuse (față, mâini) sau prin aprinderea
îmbrăcămintei. Ca particularitate a arsurilor prin flacără, este faptul că unda de șoc fierbinte
cu putere mare de penetrație poate determina distrugeri instantanee ale structurilor vii cu care
vine in contact. Arsurile prin flacără determină de regulă leziuni profunde chiar la durate mici
de expunere; la copiii mici, leziunile pot fi de la început ieversibile. Ele se asociază unei
puternice hemolize atât la nivelul leziunilor arse, cât și în restul organismului și sunt însoțite
frecvent de leziuni ale căilor respiratorii.
În categoria arsurilor termice se încadrează și arsurile produse prin contact cu lichide
fierbinți, care îmbibându-de în haine și rămânând aderente pe piele vor acționa timp
îndelungat generând leziuni profunde, direct proporționale cu timpul de contact.
Arsurile provocate prin solide fierbinți sunt profunde dar bine delimitate și de cele mai
multe ori limitate ca întindere. În virtutea acestor particularități, atitudinea terapeutică fața de
ele este caracteristică, respectiv excizia-grefare precoce ( E.G.P.).
Arsurile electrice sunt de două tipuri. Arsurile prin flamă electrică, în care temperaturile
depășesc 3000oC și arsuri determinate de pasajul curentului electric de-a lungul
țesuturilor care s-au interpus între poarta de intrare și cea de ieșire. Acestea din urmă produc
leziuni atât la suprafață cât și în profunzime. Gravitatea depinde de tensiunea curentului
(voltaj), intensitatea curentului (amperaj), durata contactului, traseul curentului în corp.
Distribuția tisulară maximă se identifică la punctul de intrare și de ieșire a curentului electric

5
din organism. În această regiune apare o zonă neagră, retractată (leziune de gradul IV). Dacă
sunt afectate vase importante, apar gangrene. Pot apărea tulburări generale dominate de
stopul cardio-respirator.
Arsuri actinice provocate fie prin expunere exagerată la acțiunea razelor solare sau a unor
surse artificiale de radiații ultraviolete sau prin sporirea acțiunii acestor surse cu ajutorul
substanțelor fotosensibilizante (meladinina).
Arsurile chimice sunt mai rare, dar sunt periculoase prin acțiunea de deshidratare celulară.
Aspectul anatomo-clinic și gravitatea leziunilor sunt în funcție de proprietățile fiecărei
substanțe, cantitatea și concentrația substanței, durata de acțiune și penetrabilitatea ei în
țesuturi.
Accidentații prezintă de regulă, o stare de șoc manifestată prin semne clinice (anoxie
determinată de contracții tetanice prelungite ale mușchilor respiratori, fibrilație ventriculară)
și intense perturbări metabolice (deshidratare, anemie severă cu hipoproteinemie,
hiponatremie, hipocloremie). Leziunile renale sunt de tip ,,rinichi de șoc”. Experiența clinică
a arătat că gravitatea arsurii depinde de numărul de volți, fapt exprimat prin postulatul
,,amperii omoară, volții ard”.
În concluzie, clasificarea etiologică a arsurilor poate fi sistematizată în felul următor:
1. Arsuri prin factori fizici:
a) Termice (necroze de coagulare la temperaturi lezante)
 Lichide, aburi
 Lichide vâscoase
 Flacără
 Contact cu corpuri fierbinți
a) Curent electric:
 Flamă electrică
 Electrocuție
2. Arsuri prin factori chimici:
a) Mecanisme combinate
b) Prin acizi și baze

6
ASPECT CLINIC
Gravitatea unei arsuri se apreciază ținându-se seama de doi parametri:
 Întinderea în suprafață a arsurii
 Gradul de profunzime al acesteia
Amândoi parametri au o mare importanță: întinderea arsurii - determinând prognosticul
vital, iar profunzimea – gradul de invaliditate al accidentatului. Acești parametri se
calculează foarte atent și se scriu în documentele medicale, iar tratamentul de urgență, ca și
cel de lungă durată, se face în funcție de ei.
Aprecierea suprafeței arse are mare importanță în precizarea: formei clinice, a gravității, a
prognosticului și a indicației terapeutice.
Suprafața arsă se exprimă în procente, în raport cu suprafața corpului. O primă estimare a
suprafeței arse se face prin:
Regula lui ,,nouă” (Wallace) valabilă numai pentru adulți:
 capul și gâtul însumează circa 9% ;
 fiecare membru toracic circa 9% ;
 fiecare membru pelvin circa 18% ;
 trunchiul anterior circa 18% ;
 trunchiul posterior circa 18% ;
 regiunea ano perineala, circa 1%.

ESTIMAREA PROFUNZIMII ARSURII

Din punct de vedere al profunzimii, arsurile se clasifică în 4 grade, fiecare din aceste grade
având semne caracteristice, afectând succesiv cele 3 straturi ale pielii, ulterior și straturile
subdiacente. În cursul evoluției bolii, gradul de profunzime al arsurii este posibil să se schimbe.
De exemplu, o arsură care la început părea ca în anumite zone să fie numai de gradul II, poate
să continue a evolua și să se transforme într-o arsură de gradul III sau chiar IV, prognosticul ca
și atitudinea terapeutică schimbându-se în acest caz, după cum și infectarea arsurilor sau
factorul biologic al individului pot schimba fundamental prognosticul bolii.
Profunzimea leziunii de arsură se exprimă în “grade de arsură” și se face prin inspecție (care
permite observarea de eritem, flictene, necroză sau carbonizare) și prin palpare (care ne permite
să apreciem consistența, suplețea și sensibilitatea provocate).

7
În cursul evoluției bolii, gradul de profunzime al arsurii este posibil să se schimbe, astfel că o
arsură de grad inferior se poate transforma într-o arsură de grad superior.
STADIALIZARE
După modificările morfopatologice și clinice, arsurile se clasifică în 4 grade:
Arsura de grad I: este superficială și afectează numai stratul cornos al epidermului. Se
produce prin expunerea intempestivă la soare, dar poate fi găsită și la periferia unor arsuri mai
profunde.

ââ

Clinic se caracterizează prin: eritem dureros, senzație de usturime accentuată la atingere,

căldură locală. Aceste fenomene dispar după 24-48 h, lăsând locul unei descuamări și
pigmentări discrete. Nu apare niciodată edemul și flictena.
Dacă suprafața arsă este mare, pot apărea semne generale: cefalee, febră, vărsături, agitație,
stare de rău până la lipotimie și colaps. Aceste semne se încadrează în termenul clinic de
insolație sau helioză.
Arsura de grad I se vindecă spontan, fără sechele. Poate persista o hiperpigmentație
tegumentară prin activarea melanocitelor.
Arsura de grad II: distruge toate straturile epidermice până la membrana bazală, păstrănd
integritatea acesteia. Agentul termic clivează epidermul între stratul cornos și stratul lui
Malpighi, se produce leziunea plexului capilar subepidermic, cu extravazare plasmatică și
formare de flictene de gradul II, ce conțin lichid plasmatic serocitrin, clar. Flictenele apar pe
un fond intens congestionat și edematos, in primele ore sau mai târziu, la câteva zile. Ele se pot
rupe dezvelind un derm roșu viu și pot fi înconjurate de zone de arsură de grad I. Flictena
reprezintă un mediu bun de dezvoltare a infecției, de aceea se recomandă excizia acesteia si

8
badijonarea plagii cu soluții antiseptice. Flictena seroasă înseamnă plasmexodie. Arsura este
foarte dureroasă prin acumularea de substanțe algogene (histamina, kinina) și prin dezvoltarea
edemului postcombustional, ce acționează asupra terminațiilor nervoase intraepiteliale.
Fig.2 Epiderm superficial profund

”Fuga de lichid” din patul vascular în flictene împreună cu durerea, se află la baza apariției
șocului prin arsură. Vindecarea se face prin ,,restitutio ad integrum” în 14 zile (pielea se vindecă
fără cicatrici și își reia funcția de organ de apărare și epurare) pe seama stratului bazal
germinativ, dacă nu survine suprainfectarea leziunii.
Arsura de grad III: interesează întregul epiderm și parțial dermul, ajungând în teritoriul
plexului capilar dermic intermediar. Wallace le denumește ,,arsuri intermediare”. În acest caz
vasele sanguine, foliculii piloși și glandele pielii sunt lezate și își varsă conținutul în flictene,
care vor fi serosanghinolente sau intens sanghinolente. Arsura se caracterizează printr-o zonă
eritematoasă situată pe un fond edematos, flictene cu conținut serosanghinolent (care deosebesc
arsura de grad II de cea de grad III), sub care există un derm de culoare brun-roșu, ceea ce
denotă leziuni de coagulare.

9
Fig.2 – Epiderm superficial profund + Derm

Dacă stratul de țesut afectat este gros, apare escara intradermică, subțire, moale, de culoare
albicioasă-cenușie, numită ,,escara albă”. Durerea este de intensitate mică datorită distrugerii
terminațiilor senzitive. Vindecarea este secundară ,,per secundam intentionem” pe seama
resturilor epiteliale din anexele pielii (glande sebacee sau sudoripare) și se produce în 21 de
zile, dacă nu apare suprainfecția.
În arsurile de grad III pericolul infecției este mult mai mare, pentru că nu mai există bariera
epitelială. Prin suprainfecție, arsurile devin profunde, fiind necesară grefarea lor. Când leziunea
este foarte profundă, diferențierea de arsură de grad IV, se face numai după eliminarea
escarelor, când se constată epitelizarea spontană (absența în arsură de grad IV). După
vindecarea arsurilor de grad III, rămân cicatrici vicioase, inestetice, urmate de disconfort
funcțional.

10
Arsura de grad IV: interesează epidermul, întreg dermul și uneori afectează hipodermul,
aponevrozele, mușchii, țesutul osos. Arsura distruge integral resursele epiteliale, de aceea
cicatrizarea spontană este imposibilă.
Fig.4 – Arsura de gradul IV

Acest tip de arsură se caracterizează printr-o escară moale, albă, ce apare pe un fond de edem
intens, care la nivelul extremităților poate realiza un sindrom de ischemie acută, care necesită
incizii degajatoare. Escara indurată, brună, se produce ca urmare a coagulării complete a
proteinelor tisulare. Zonele arse sunt complet insensibile, prin distrugerea terminațiilor
nervoase.
Escara și placardul se elimină in 2-3 săptămâni, lăsând o plagă infectată plină de sfacele, care
se va cicatriza lent prin granulare și epitelizare marginală.
Vindecarea se însoțeste de cicatrici vicioase, retractile, nefuncționale sau cheloide. O arsură de
grad IV se poate vindeca prin epitelizare spontană, dacă nu are o suprafață mai mare de 5 cm²,
în caz contrar este necesar să se aplice grefe de piele.

11
FIZIOPATOLOGIA ARSURILOR

Temperaturile înalte produc fenomene locale si generale. Fenomenele generale apar atunci
cand arsura depășește 15 % din suprafața corpului și sunt mai grave, când arsura intereseaza
jumatatea superioara a corpului.
Leziunile locale sunt consecința directă a acțiunii agentului termic. O agresiune termică
determină modificari lezionale și funcționale în sens tridimensional. Leziunea maximă este
carbonizarea, care se produce la temperaturi de peste 400°C, când din țesut rămâne numai
substratul anorganic. La temperaturi de 70 - 80°C se produce coagularea proteinelor și
distrugerea enzimelor celulare. Substratul tisular ireversibil distrus, este eliminat din organism
sub forma unei escare, lăsând în urmă o soluție de continuitate. La temperaturi de 50 - 60°C,
se produc deteriorări structurale și funcționale reversibile, cu distrugerea unui număr limitat de
celule.
Într-o regiune arsă, se disting două zone :
 zona centrală de leziuni directe, cu leziuni de carbonizare sau necroză, cu
tulburări de microcirculație, leziuni care sunt ireversibile;
 zona periferică de leziuni indirecte, caracterizată prin prezența
fenomenelor inflamatorii, leziuni care sunt reversibile.
În urma distrucției celulare, se eliberează histamina, serotonina, prostaglandine care produc o
vasodilatație activă, cu creșterea fluxului vascular și a permeabilitații capilare, fenomene care
duc la formarea edemului postcombustional, rezultatul plasmexodiei.
Fenomene generale.
Arsurile de grad I întinse, produc o modificare a stării generale, datorită scăderii volumului
circulant în urma producerii edemului postcombustional și a plasmoragiei.
Arsurile de grad II – III, în relație directă cu suprafața arsă, produc șoc postcombustional. Șocul
este iminent la o suprafață arsă de 15 %, devine manifest la 25 % suprafață arsă și este grav la
peste 50 %. Șocul postcombustional apare în câteva ore. Spaima și durerea inițială produc, pe
cale psihogenă, o stare de șoc care se consideră a fi benignă și trecătoare. Șocul are însă și o
importantă componentă hipovolemică. Pierderile lichidiene plasmatice sunt realizate prin
constituirea edemului postcombustional si a plasmexodiei. Printr-un tegument normal, se
produce o evaporare de 15 – 20 ml./oră/mp. suprafața corporală, dar într-o arsură, evaporarea
este de 100 ml./oră/mp.

12
Pe masura amorsării fenomenelor fiziopatologice ale șocului, în lipsa unei intervenții
terapeutice corespunzătoare, intră în joc mecanismele neuroendocrine, având ca efect, creșterea
secreției de ACTH, ADH, glucocorticoizi, aldosteroni și hormoni tiroidieni.
Consecința este hipercatabolismul și retenția hidrică. În metabolismul glucidic sunt accentuate
procesele de glicogenoliză, conducând la hiperglicemie si acidoză metabolică. În metabolismul
lipidic se accentuează lipoliza și apar corpii cetonici, iar în metabolismul proteic se accentuează
proteoliza, cu apariția hipoproteinemiei.
Tulburările circulatorii sunt precoce în șocul postcombustional și se caracterizează prin
vasodilatație și hiperpermeabilitate, ceea ce explică apariția edemului postcombustional și a
hipovolemiei. În compoziția sângelui apar modificări importante ca urmare a modificărilor
volemice, hipoxice și metabolice, cum ar fi hemoconcentrație, anemia prin hemoliză, creșterea
vâscozitații sângelui.
Aspectele patogene descrise depind de întinderea și profunzimea leziunii locale, de asocierea
leziunii arse cu alte leziuni traumatice, de vârstă, de particularitațile individuale precum și de
promptitudinea intervenției terapeutice.

DIAGNOSTIC POZITIV

Una din cele mai dificile sarcini ale chirurgului este aprecierea adâncimii arsurii și a timpului
necesar vindecării, pentru a hotărî cel mai bun tratament. Nu există până în prezent criterii
clinice și de laborator foarte precise, dar etiologia arsurii, inspecția și palparea plăgii, cu
aprecierea funcției senzitive a terminațiilor nervoase sunt elemente diagnostice importante.

TRATAMENT
Tratamentul unui ars constă în primul ajutor care se dă la locul accidentului, tratamentul aplicat
în cursul transportului și apoi tratamentul acordat în serviciul de chirurgie generală.
Primul ajutor la locul accidentului.
Dacă arsura se produce printr-o flacără, accidentatul este învelit imediat cu cearșafuri, haine
groase, pături pentru a stinge focul. În lipsa altor mijloace, flăcările pot fi stinse prin
rostogolirea victimei pe pământ, prin turnare de apă sau acoperire cu zăpadă. Produsele
petroliere nu pot fi stinse cu apă, ci se vor utiliza spumante cu conținut de CO2. Rostogolirea
pe pământ este o modalitate de autoajutorare foarte periculoasă, pentru că plaga se poate infecta
cu bacili tetanici.

13
Dacă arsura este pe o suprafață restrânsă (sub 25%) și este de grad II, aplicarea de gheață sau
dacă turnăm insistent apă rece pe locul ars, împiedică pătrunderea mai în profunzime a acțiunii
agentului termic. La nevoie se execută resuscitarea cadio-respiratorie, iar dacă există condiții
se administrează O2 100% (în caz de intoxicație cu CO2).
La primul contact cu o arsură, nu se îndepărtează hainele sau corpii străini, dezbrăcarea arsului
este necesară numai când îmbrăcămintea este îmbibată cu lichide iritante sau fierbinți, care ar
putea agrava leziunile și suferințele. Nu este permisă nicio manevră locală: aplicarea de ulei,
vaselină, sare, albuș de ou, praf de sulfamidă, pentru că ele nu calmează durerea și nu vindecă
arsura, ele fiind cea mai frecventa sursă de infectare a plăgii.
După administrarea intravenoasă a unui analgezic, victima va fi transportată la spital învelită
peste hainele sale cu un cearșaf curat și o pătură. Pe perioada transportului se interzice
administrarea de lichide sau alimente pe cale orală. Setea se combate prin umezirea buzelor cu
apă și perfuzii intravenoase.
Primul ajutor constă în combaterea durerii si a agitaței psihomotorii, prin administrarea
intravenoasă de: Algocalmin, Fortral, Piafen, Mialgin. Dacă evacuarea celui ars nu poate fi
realizată imediat și arsura depășește 10-15%, se pune o perfuzie cu ser fiziologic, glucoză 5%
sau soluții macromoleculare.
Când arsura se produce prin electricitate, smoală, minereu supraîncalzit, apă fierbinte, vapori,
etc., primul ajutor constă în îndepartarea bolnavului de la locul accidentului. Dacă este posibil,
segmentul de corp supus arsurii va fi expus imediat, așa cum am mai spus, timp îndelungat la
un jet de apă rece.
Tratamentul in timpul transportului.
Transportul celui ars trebuie realizat în primele 3 ore, se face pe targă și se continuă perfuzarea
de substituenți, oxigenoterapie pe sondă nazală. Lipsa transportului imediat într-un spital atrage
după sine instalarea șocului și agravarea riscului vital, prin neaplicarea tratamentului
corespunzător.
Tratamentul în spital.
Se face obligatoriu anatoxina tetanică (ATPA) 0.5 ml și eventual ser antitetanic 3000 UI, pentru
că plăgile prin arsură sunt predispuse la infecția tetanică. Se fac probele de laborator necesare
și anume: hemograma completă, glicemie, uree, proteinograma, ionograma, rezerva alcalină,
creatinina, sumar de urină. Bolnavul este dezbrăcat complet, îmbăiat ori de câte ori este posibil
și, apoi dus în sala de operații aseptice.
De acum înainte întregul tratament se desfăsoară în perfecte condiții de asepsie, medicii și
ajutoarele îmbracă halate și mănuși sterile, se lucrează cu pansamente și instrumente sterile.

14
În timp ce echipa operatorie se pregătește pentru intervenția chirurgicală, bolnavului i se face
anestezie generală pentru a evita orice suferința în plus, generatoare de șoc. Sub anestezie
generală se va efectua toaleta chirurgicală primară. Bolnavul este dezbrăcat complet și se face
toaleta minuțioasa a zonei arse, care constă în curățirea tegumentelor cu apă caldă și săpun, sau
soluție de bromocet 1‰, cloramină. Aceste soluții de detergent cu rol dezinfectant se
îndepărtează apoi cu apă sterilă. Pacientul este dus în sala de operații aseptice și totul se
desfășoară în perfecte condiții de asepsie. Se trece la îndepărtarea chirurgicală a flictenelor și
țesuturilor necrozate, devitalizate. Apoi se face o badijonare cu alcool 70%, care are o triplă
acțiune: precipită proteinele din piele limitând sau oprind procesul exudativ, acțiune anestezică
și antiseptică. Se aplică un pansament uscat, steril, foarte larg, peste care se trag feșe sterile
fixate cu agrafe.
Dacă plaga nu s-a infectat, bolnavul se vindecă în 10-14 zile. Dacă pansamentul este îmbibat
cu plasmă, se scot straturile superficiale ale pansamentului și se adaugă alte comprese și feșe
sterile.
În arsurile cu smoală topită, nu se va îndepărta imediat stratul de smoală solidificat (care este
un bun izolator), ci numai după 10-12 zile, prin dizolvare cu benzină.
Arsurile de grad I nu necesită pansament. Peste ele se pulverizeaza spray Bioxiteracor, Oxycort
și se lasă la aer.
Unde există unități spitalicești bine organizate, în care aerul din camera bolnavului se poate
steriliza, se aplică așa-zisele ,,tratamente deschise”. Avantajele acestei metode constau în faptul
că tratamentul local este ușor de aplicat, plaga este ușor controlabilă, iar epitelizarea sub crusta
brun roșcată formată se produce repede.
Avantajele ‚,pansamentului închis”:
- protejează plaga împotriva suprainfecțiilor ;
- combate durerea prin punerea în repaus a segmentului ars ;
- favorizează o cicatrizare uniformă și rapidă ;
- efect pozitiv asupra psihicului bolnavului.
La bolnavii arși cu leziuni profunde și circulare pe gât, trunchi și membre, cu risc de ischemie,
se fac de urgență incizii de decompresiune pe toată lungimea și profunzimea placardului de
arsură, care se vor termina în țesut sănătos.
Prevenirea și combaterea șocului postcombustional trebuie instituit imediat prin aplicarea de
tratament antișoc. Acest tratament se aplică în orice arsură de grad II sau III, care depășește
15% din suprafața corporală.

15
Combaterea șocului reprezintă obiectivul capital al perioadei evolutive a arsului (primele 3
zile) și urmărește reechilibrarea hemodinamică și hidroelectrolitică, combaterea anemiei, a
insuficienței respiratorii și renale.
Tratamentul general al arsului
Reanimarea respiratorie este necesară întotdeauna, dar în mod deosebit în cazul leziunilor
inhalatorii. Uneori este necesară intubația orotraheală sau traheostomia și ventilația artificială.
Oxigenoterapia prin sonda nazală cu O2 umidificat ca și aerosolii cu mucolitice sau antibiotice
reprezintă adjuvanta necesară.
Reechilibrarea hidroelectrolitică trebuie începută căt mai precoce, ea putând preveni sau
atenua ocul hipovolemic. Sunt înlocuite lichidele sustrase din patul circulant prin plasmoragie,
plasmexodie și/sau evaporare.
Se face și reechilibrarea acido-bazică, de normalizare a presiunii osmotice și de corectare a
anemiei.
Reechilibrarea hidroelectrolitică este de lungă durată, cantitățile de lichid administrate în
primele 24 h. sunt egale cu cantitațile administrate și în ziua urmatoare. Distribuirea cantitativă
a soluțiilor administrate în primele 24 h. se face astfel: în primele 8 h. se administrează jumătate
din cantitatea calculată, iar în celelalte 2 perioade de câte 8 h. se administrează câte un sfert.
Indicele cel mai valoros al echilibrării homeostaziei îl reprezintă cantitatea de urină evacuată
(30-50 ml/h) și absența tahicardiei (AV sub 120/min).
Administrarea de sânge reprezintă mijlocul cel mai adecvat de menținere a homeostaziei
sanguine și stimulează activitatea imunitară, fiind cel mai valoros antianemic.
Pierderile lichidiene pentru primele 24 h. după accident se calculează înmulțind greutatea cu
suprafața arsă (în procente) și cu un coeficient (2,3 sau 4), ce reprezintă profunzimea majoritară
a leziunilor. Astfel, un bolnav de 60 kg. cu 40% arsuri predominant de grad III, pierde în
primele 24 h.: 60x40x3=7200 ml.
La peste 50% suprafața arsă, calculul nu va lua în considerare procente mai mari. Astfel, la un
ars cu 70% suprafața arsă și greutatea de 60 kg., calculul va fi: 60x50 (nu 70%) x 3 ml.=9.000
ml.
Lichidele perfuzate reprezintă:
-1/3 coloizi: sânge 500 ml. pâna la 30% suprafața arsă și 1.000 ml. la peste 30%
suprafața arsă, iar restul Dextran ;
-2/3 cristaloizi: Ringer lactat, NaCl 9‰, bicarbonat de Na 8,3%, glucoză 5%-10%.
Pentru copii se folosește schema Lehner: greutatea x suprafața arsă x 4 ml. =2/3 Ringer
lactat + 1/3 soluții coloidale (plasmă).

16
Soluțiile ce se administrează sunt izotone si hipertone.
Soluțiile cristaloide folosite în prima zi sunt soluții izotone: NaCl 9%, glucoză 5%-10%,
fructoză, bicarbonat de Na, iar ulterior se folosește Ringer lactat (care aduce în plus Ca și K),
care este și alcalinizată. În primele 24 h. se recomandă soluții cristaloide și nu plasmă, pentru
că trecerea proteinelor în interstițiu crește și mai mult presiunea osmotică, iar astfel crește
edemul.
Soluțiile cristaloide hipertone se folosesc pentru capacitatea lor de a crește presiunea osmotică.
S-a constatat că edemele la arșii tratați cu soluții saline hipertone sunt mai reduse.
Pentru a combate acidoza metabolică, pe lângă soluția de bicarbonat de Na 8,4% izotonă, se
mai folosește si soluția Tham 3,6%.
Datorită ileusului, soluțiile cristaloide se administrează intravenos asociat cu controlul
debitului urinar.
Soluțiile coloidale proteice nu sunt recomandate în primele 24 h. Dintre acestea se preferă
albumina umană, iar plasma (proaspătă, congelată sau uscată) se administrează cu rezervă,
pentru că există riscul transmiterii unor boli infecțioase (hepatita virală, infecția cu HIV).
Soluțiile coloidale neproteice sunt: Dextran 70, Dextran 40, care produc o presiune osmotică
mai mare decât soluțiile coloidale proteice.
Combinația de soluții coloidale neproteice și proteice (administrate în această ordine) reface
volemia și reduce edemele.
Reechilibrarea hidroelectrolitică urmărește asigurarea unui aport lichidian corespunzător
pentru echilibrarea hemodinamică, evitarea hiperhidratării și a edemelor (prin menținerea
proteinemiei și a presiunii osmotice în limite normale cu albumina umană și sânge) și
corectarea sodiului.
Monitorizarea diurezei (cantitatea orară, osmolaritatea, clearence-ul creatininei, pH-ul), este
un indicator important de evoluție și tratament. Pentru a urmări diureza este necesară o sondă
Foley a demèure. Pentru păstrarea diurezei (dacă aceasta nu se menține la 30-50 ml/h prin
soluțiile administrate în primele 8h.), se folosește soluție de Manitol 20% 2x250 ml, Furosemid
5-10 fiole, sau ca ultimă soluție, dializa.
Forțarea diurezei cu Manitol sau Furosemid se indică în cazul în care lichidele calculate pentru
primele 8 h. nu reușesc să mențină diureza peste 0,5-1 ml/kg corp/h.
Lichidele se administrează prin abordul venelor de la membrele superioare, dacă sunt
accesibile. Se evită venele de la membrele inferioare pentru că există risc trombo-embolic. La
arsurile mai mari de 30% suprafață arsă, se impune cateterizarea sistemului cav superior și
anume puncția venei subclaviculare, a venei jugulare externă sau internă.

17
În ziua a-2-a si a 3-a de la accident, lichidele din edemul postcombustional se întorc în patul
circulator, iar volumul de lichide, folosite în reechilibrarea bolnavului, se reduce la 50% din
cantitatea totală administrată în prima zi.
Prevenirea disfuncțiilor digestive. După o perioadă de 72 h. de repaus digestiv, de menținere
a sondei nazogastrice pentru evacuarea conținutului stomacului și monitorizarea pH-ului
gastric, arsul începe sa fie nutrit. Treptat, testând toleranța gastrică, pacientul trebuie să
primească o nutriție hipercalorică si hiperproteică, pentru a înlocui pierderile și pentru a face
față necesitaților metabolice. Până la atingerea parametrilor necesari (50-60 kcal/kgcorp/zi),
pentru primele zile sursa energetică oferită este glucoză 5% sau fructoză 5%.
După primele zile, ca surse energetice se pot adauga hidrolizatele proteice, iar dupa 10-12 zile
emulsii lipidice cu aport caloric substanțial.
Pentru ameliorarea funcției imunitare, manifestată cu precădere din ziua a 5-a, ne stau la
dispoziție:
-antienzimele ce diminuează proteoliza;
-măsurile de protecție a funcției hepatice;
-antioxidantele;
-imunglobulinele i.v. în perfuzie lentă 0,5-5g/zi în stări toxico-septice, la interval de 1
săptămână, sau in lipsa lor, imunglobulinele i.m. la același interval, dar în doze de 0,1-
0,5ml/kg.
Sedarea psihică a bolnavului este foarte importantă, pentru ca ei suportă greu durerile, mai ales
dacă este necesară pansarea plăgilor. Vom administra în continuare: Algocalmin, Fortral,
Mialgin, Diazepan, Clexane.
Tratament medicamentos-local și general
Paralel cu celelalte măsuri terapeutice aplicate arsului, se mai administrează anticoagulante la
6 h. cu rol în combaterea hipercoagulării și în îmbunătățirea microcirculației, vitaminoterapie,
antibiotice.
Adiministrarea profilactică de antibiotice se practică în 3 situații clinice:
-în cazul autogrefării, care necesită pansamente ocluzive pentru câteva zile, sub care se
pot dezvolta specii de streptococ;
-în intervențiile operatorii de excizie a escarei de arsură, iar antibioticul se
administrează preoperator și postoperator;
-la copii;

18
Administrarea de antibiotic nu trebuie întreruptă prea devreme, dar nici prelungită prea mult
timp. Perioada de administrare este de minim 5-7 zile până la obținerea răspunsului clinic
evident și apoi 10-15 zile până la eradicarea infecției.
Antibioterapia profilactică de rutină, nu este indicată la arși, pentru ca ea selectează
microbismul și face ineficientă terapia cu antibiotice atunci când este necesară.
Febra nu este întotdeauna un semn obligatoriu în diagnosticarea infecției. Dispneea, agitația
glicozuriei, instalarea insuficienței renale funcționale cu pierderi azotate și creșterea
leucocitelor, sunt semne ce pot sugera o infecție.
Antibioticele de uz curent la pacienții arși sunt: Penicilina G, Oxacilina, Ampicilina,
Metronidazol, Gentamicina, Amikacina, Medocef, Cefuroxim.
La arși, antibioterapia este dificil de aplicat și trebuie să se țină cont că antibioticele nu trebuie
aplicate ,,pe încercate”, „ca umbrelă de acoperire”, ci trebuie făcute antibiograme repetate
săptamânal și din diferite zone de escară, deoarece flora plăgii poate varia mult de la o arie la
alta.
Folosirea agenților topici 5-7 zile, reduce riscul de infecție a plăgilor arse. Dintre agenții locali
folosiți amintim:
-Solutie de azotat de argint 0,5% are efect antiseptic;
-Nitratul de cerium împreuna cu sulfadiazina de argint sunt mai active în caz de arsuri cu
peste 50% suprafața corporală arsă;
-Sulfamylon-crema cu acțiune bacteriostatică față de mulți germeni grampozitivi și
gramnegativi. Se aplică pe arsurile de grad II-III și pe plăgile infectate, reducând marcant
populația bacteriană. Efectul nu este modificat de prezența puroiului și de pH-ul local. Se aplică
pe suprafața arsă de 1-2ori/zi, în condiții sterile. Poate produce durere, senzatie de arsură locală,
erupții alergice;
-Sulfamida metilata este o crema hidrosolubila, activa pe clostridii, pseudomonas, cu actiune
rapida. Trebuie aplicată de 2ori/zi.
Produce: diureză apoasă, tahipnee, pneumonie-dacă se aplică pe suprafețele de peste 40%. În
aceste cazuri se întrerupe imediat aplicarea locală.
-Dermazin este un chimioterapic local folosit pentru prevenirea si tratarea arsurilor infectate,
a rănilor suprainfectate, inclusiv escare și răni adânci netratate. Crema are un spectru larg
antibacterian, incluzând toate speciile de microbi cu potențial de infectare: Escherichia coli,
Pseudomonoas aeruginosa, Staphylococus aureus, Klebsilla, Candida albicans, Proteus.
Tratamentul se poate aplica imediat dupa aprecierea extinderii și profunzimii arsurilor. După
ce se curăță zona și se înlătură țesuturile devitalizate, crema Dermazin se aplică într-un strat de

19
2-4 mm. grosime pe suprafața arsurii sau pe un tifon steril, care se plasează pe rană. Crema se
poate aplica cu o mănușă sau spatulă sterilă. Se aplică o dată pe zi.
Înainte de fiecare aplicare, rana se va spăla sub jet de soluție antiseptică pentru a înlătura
resturile de cremă și de exudat, ce apare din abundență după aplicarea cremei Dermazin, care
în realitate este aseptic.
Se vor efectua culturi bacteriologice periodice, pentru a monitoriza eficacitatea terapiei.
Interpretate adecvat, rezultatele culturii pot fi utile în perceperea infecției tratamentului, înainte
de evidențierea semnelor clinice.

Îngrijirea plăgilor arse

Arsurile superficiale de grad I, vor epiteliza spontan in 8-10 zile, prin multiplicarea celulelor
din stratul bazal germinativ. Se tratează deschis, lăsând rana la aer.
Arsurile de grad II necesită excizia flictenelor și pansament câteva zile, după care se lasă la aer.
Dacă apar fenomene de suprainfecție, se aplică pansamente umede cu soluție de cloramină sau
acid boric, care grăbește eliminarea escarelor. Chiar dacă evoluția este favorabilă și
pansamentul nu se umezește, el necesită totuși schimbarea zilnică.
Arsurile profunde de grad III-IV nu se pot vindeca spontan. Ele se tratează prin aplicare de
pansamente umede antiseptice, băi segmentare sau generale în soluție de Cloramină sau
Bromocet 1‰. Uneori se obțin rezultate bune cu Dermazin, Bioxyteracor, care favorizează
detașarea escarelor.
În aceste cazuri se practică excizia chirurgicală a escarelor, iar plăgile, fie că sunt rezultatul
exciziei precoce, fie că sunt plăgi granulare (granulații roșii, ferme, nesecretante), vor fi
acoperite cât mai rapid cu grefe.
Excizia-grefarea precoce, este un procedeu terapeutic de mare eficiență, care reduce suferințele
bolnavului, îndepărtează rezervorul de germeni și diminuează mult sechelele funcționale. Se
practică excizia suprafascială sau tangențială, pâna în țesut sănătos.
Sunt indicate a fi excizate precoce următoarele arsuri:
-arsurile profunde (grad IV) care nu depășesc în suprafață 10-15%;
-arsurile intermediare (grad III profund) din zonele funcționale: mâini, suprafețe de
flexie;
-arsurile chimice și electrice.
Momentul exciziei nu trebuie să depășească 5 zile după accident.
Etapa următoare exciziei este grefarea. Soluția ideală și definitivă este autogrefarea.

20
Dacă evoluția este bună, cu diminuarea secrețiilor și dezvoltarea unui pat granular bine
vascularizat, din ziua a 14-a a 16-a se vor efectua grefe de piele. Cu cât ea se va efectua mai
precoce, cu atât riscul de retracție a plăgii este mai scăzut. Zonele grefate vor fi ferite de radiații
UV. Grefarea se face când starea pacientului este bună, apetitul prezent, alimentația orală
reluată, lipsește febra, diureza minim 1500ml/zi, anemia este atenuată.
De mare utilitate sunt hemogrefele (plastie cu piele liberă despicată-PPLD), când suprafețele
arse sunt mari. Prioritare la grefare sunt zonele funcționale, iar dintre acestea în primul rând
mâinile. Aplicarea pielii se face pe suprafețe mici, în ,,timbru poștal”.
Zonele de prelevare sunt coapsele, abdomenul, spatele și se recoltează cu electrodermatomul.
Grefele recoltate nu trebuie sa depășească 10% din suprafața corpului. Zonele donatoare se vor
pansa cu pansament uscat, la fel ca zonele grefate. Începând de a 2-a zi, zonele donatoare se
vor lăsa la expunere și se vor trata la fel cu arsurile intermediare. Ele se vindecă în 12-16 zile.
Dupa 24 h. de la acoperire, aria grefată va fi repansată.
Factorii ce determină un eșec al grefării sunt:
-aplicarea grefelor la un bolnav ce nu indeplinește condițiile biologice minimale;
-interpunerea între grefă și ,,pat” a unor elemente ce se opun penetrării vasculare:
hematoame, seroame, țesuturi necrotice;
-existența unui pat incapabil de a elabora elemente vasculare;
-aplicarea unui pansament mult prea compresiv, ischemiant.
Alimentația arsului
Scopul fundamental al suportului nutritiv la marele ars este de a reduce la minim pierderile
proteice din primele perioade ale bolii și de a accelera la maxim procesele anabolice din
perioada de convalescență.
Acoperirea necesarului caloric implică evaluarea cheltuielilor energetie zilnice cu ajutorul
calorimetriei, măsurarea consumului de O2 și măsurarea producerii de CO2.
În cadrul suportului energetic al arsului, aportul de glucide reprezintă prioritatea absolută.
Arsul poate să oxideze complet până la CO2 și apă aproximativ 500 g/zi la o greutate de 70 kg.
Aportul mare de glucide trebuie acoperit cu insulina administrata i.v. Pentru evitarea
hipoglicemiei sau hiperglicemiei se recomandă menținerea glicemiei între 150-225 mg/dl.
Aportul proteic la pacientul ars este un subiect de controverse. Cantitățile de proteine
administrate pot sa atingă, in funcție de toleranța pacientului, valori de pâna la 3 g/kg.corp/zi.
Dintre micronutriente se indică, in mod special, Vitamina C 1 g/zi, Zincul, Fierul și Vitamina
K.

21
Alimentația pacientului ars se începe la cca. 72 h. de la depășirea fazei de șoc primar, când se
obține o oarecare stabilitate circulatorie si hidroelectrolitică. Se administrează pe sondă o dietă
bogată în proteine (soluții în amestec cu ou și lapte) de cca. 1500 cal/zi, imbogațită cu Zinc si
Vitamina C.
Se începe prin tatonare cu cantitați mici de alimente, care se măresc progresiv în funcție de
toleranța digestivă.
Dacă pacientul este capabil să-și asigure 40-50% din necesarul nutritiv per os, alimentația pe
sondă se recomandă pe timpul nopții, pentru a încuraja apetitul. Alimentația parenterală are un
rol principal la cei cu disfuncție gastro-intestinală. Restul aportului caloric este asigurat de
soluții cu lipide, administrate i.v. Pentru că la pacientul ars riscul infecției este mare, se
recomandă schimbarea cateterelor la 3-4 zile.
Este extrem de util examenul bacteriologic al cateterelor înlocuite, pentru a preveni dezvoltarea
eventualilor germeni și a decontamina zonele de puncție.

EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
În evoluția unui ars se observă patru etape, care diferă de la individ la individ și nu pot fi strict
delimitate:
Stadiul I : primele trei zile. Este perioada șocului postcombustional și se caracterizează prin
mari dislocari hidroelectrolitice, poate să apară sindromul de deshidratare (hipovolemie),
edem, hipoxie, oligoanurie, se poate adăuga sindromul digestiv (vărsături, hemoragii), care vor
agrava hipoxia, anemia, oligoanuria.
Stadiul II : primele trei săptămâni (între zilele 4-21). Evoluția este diferită în funcție de
întinderea și profunzimea arsurii. Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată
de complicațiile care pot surveni, în special invazia microbiană și toxemică, ce pot să ducă la
septicemie sau șoc toxic și septic. Această perioadă se numește și toxic-infecțioasă. Pot să apară
complicații grave hepatice, digestive (ileus și hemoragie), tromboembolice, insuficiența renală
acută, care poate fi ireversibilă. Pot să apară complicații prin greșeli de tratament (edem
pulmonar acut prin supraîncarcare lichidiană), sindrom hemoragic.
Starea bolnavului poate evolua favorabil, încât la sfârșitul acestui stadiu, bolnavul are vindecate
leziunile de grad I si II, iar arsurile de grad III cu escarele total eliminate sau în curs de
eliminare.
Stadiul III : primele două luni (între zilele 22-66). Este perioada în care șansele de vindecare
cresc, din punct de vedere chirurgical se pot aplica grefe (perioada chirurgicală).

22
Stadiul IV . La bolnavii corect tratați echivalează cu convalescența. În cazul bolnavilor arși,
care nu au beneficiat de tratament corect și precoce, persistența plăgilor granulare întinse
spoliază organismul, epuizându-i rezervele biologice. Se instalează astfel tabloul clinic al
șocului cronic. Un organism aflat în această situație biologică precară este decompensat
ireversibil la agresiuni minore, datorită absentei rezervelor funcționale în toate sistemele și
organele.
Prognosticul
Prognosticul unei arsuri care depășeste 25-30% din suprafața corpului este rezervat. Evoluția -
bună sau rea- depinde de vârsta și de echilibrul fizic și pishic al bolnavului, ca si de calitatea și
promptitudinea tratamentului aplicat.
Foarte grave sunt arsurile la copii, pentru că la ei stările de șoc se manifestă cu mare violență
și sunt mai greu de tratat. În plus, ei fac arsuri pe procente mari de suprafața (la aceași cantitate
de apă fierbinte care s-ar vărsa pe un adult, copilul suferă o arsură într-un procent de 5-10-20
de ori mai mare).
Evoluția arsurii este în funcție și de locul unde se produce. Astfel, arsurile din regiunea
perineală, datorită faptului ca pielea regiunii are o rezistență mai mare contra infecției, se
vindecă mai ușor, dar sunt de multe ori greu de tratat și de suportat. Arsurile din regiunea
spatelui obligă bolnavul sa stea numai pe fața ventrală, ceea ce, pe lângă faptul ca este foarte
incomod, îngreunează respirația și deci oxigenarea sângelui. Grave sunt și arsurile din regiunea
gâtului, care pot sa intereseze și traheea.
S-au elaborat o serie de formule matematice care stabilesc indicele de prognostic.
Indicele prognostic (IP) se calculează după diferite formule cum ar fi: indicele Baux, indicele
Frank sau înmulțind procentul de suprafața arsă ( S) cu gradul de profunzime ( P) al arsurii:
IP=SxP
Indicele prognostic se interpretează astfel:
între : 0-40 prognostic bun, fără complicații;
între : 50-80 apar complicații la 50% din cazuri;
între : 80-100 complicațiile sunt majoritare;
între : 100-140 toate cazurile evoluează cu complicații;
între : 140-180 decese în 50% din cazuri;
peste 200 decese în toate cazurile.
Această formulă nu permite stabilirea unui prognostic corect la copii si bătrâni.
Regula lui Baux (B) ține cont de vârsta (V) și suprafața arsă (S).
B=V+S
23
 La adulți se consideră că dacă indicele Baux (B) este sub 50, arsurile sunt minore, iar
dacă acest indice este peste 100, arsurile sunt cu risc vital.

COMPLICAȚII
Cele mai frecvente și grave complicații sunt infecția, nefrita acută, bornhopneumonia, embolia
pulmonară, hemoragia digestivă, escarele, etc. Dacă accidentul s-a produs într-un spațiu închis,
iar bolnavul a inhalat fumul și gazele produse în timpul accidentului, el poate muri asfixiat cu
oxid de carbon, chiar înainte de a i se da primul ajutor.
Infecția. Suprafața intinsă, neprotejată de piele, este un teren propice pentru deezvoltarea
infecției, care poate distruge puținele insule epiteliale din piele ce au putere regenerativă.
Astfel, vindecarea se face cu cicatrici retractile, cu granulații (muguri carnoși expuberanți),
greu de tratat. Este necesară monitorizarea florei bacteriene de la nivelul leziunilor și a
tegumentelor vecine, pentru a evalua riscul septicemic și pentru a orienta tratamentul cu
antibiotice și tratamentul chirurgical.
O metodă simplă este aplicarea unei comprese îmbibate in ser fiziologic la nivelul zonei arse,
care apoi este introdusă într-un mediu de cultură pentru însămânțare. Rezultatele se exprimă in
numar de germeni/cm². Trebuie determinat și tipul de germeni, pentru a stabili antibiograma.
Nefrita acută, bronhopneumonia, embolia pulmonară, hemoragia digestivă superioară
exprimată prin hematemeză și melenă, se datorează leziunilor difuze care se produc la nivelul
diferitelor organe: rinichi, plămâni, tub digestiv, din cauza unei intoxicații masive a
organismului cu substanțe resorbite din regiunea arsă.
La arșii incorect îngrijiți pot să apară escare de decubit și în regiunile neatinse de arsură.

24
PROFILAXIE
Se consideră că aproape jumătate din arsurile din trecut ar fi putut fi prevenite.
Programele de prevenție a arsurilor au scăzut semnificativ ponderea arsurilor severe.
Măsurile de prevenție includ: limitarea temperaturii apei calde, alarme de fum, sisteme de
stropire în caz de incendii, construcția corespunzătoare a clădirilor și îmbrăcăminte rezistentă
la foc.
Experții recomandă setarea încălzitoarelor de apă la sub 48,8 °C.
Alte măsuri pentru a preveni opăririle includ folosirea unui termometru pentru a măsura
temperatura apei de baie și protecție contra stropirii de către aragaze.
În timp ce efectul reglementării artificiilor este neclar, ar exista unele dovezi parțiale despre
beneficiile acesteia prin recomandări care includ limitarea vânzărilor de artificii către copii.

25
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
ARSURI

ROLUL PROPRIU
Asigurarea condițiilor de spitalizare
Asistentul mdical are rolul și obligația de a asigura condițiile de mediu – saloanele comune,
coridoarele și anexele spațioase, bine iluminate, aerisite. De asemenea, are rolul si obligația de
a asigura intimitatea pacientului, prin păstrarea ușilor inchise la saloane, de a-i asigura timpul
necesar de odihnă, prin menținerea liniștii, atât în salon, cât și pe culoarele secției.
Rolul asistentei medicale în exminarea clinică a pacientului
Colaborarea la examinarea clinică a bonlavului este una din sarcinile importante ale asistentei
medicale. Ajutorul acordat medicului și bonlavului în cursul examinarii clinice degravează pe
acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferințe inutile, contribuie la creearea
unui climat favorabil între bolnav și medic.
Sarcinile asistentei în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical sunt următoarele:
- pregătirea psihică a bolnavului;
- adunarea, verificarea și pregătirea instrumentului necesar;
- dezbrăcarea și îmbrăcarea bolnavului;
- aducerea bolnavului în pozițiile adecvate examinărilor;
Supravegherea pacientului
Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative
a. măsurarea pulsului (AV)
b. măsurarea tensiunii arteriale ( TA)
c. măsurarea respirației
d. observarea diurezei
Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie
Pregătirea psihică
 părinții sau aparținătorii sunt informați cu privire la necesitatea efectuării intervenției
chirurgicale, li se explică riscurile și se obție acordul scris al acestora;
 se fixează data intervenției;
 se suprimă pacientului tot ce i-ar putea crea stare de neliniște;
 i se asigură pacientului un confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant adecvat.

26
Pregătirea fizică
 asigurarea repaosului fizic și psihic;
 la indicația medicului, i se va administra un calmant;
 se va asigura o alimentație alimentară ușoară, sau după caz, alimentația va fi
suprimată;
 se va efectua clisma evacuatorie, dacă aceasta va fi necesară;
 se va efectua igiena corporală a pacientului prin duș, îmbăiere sau toaleta pe regiuni,
după caz;
 pacientul operat sub anestezie generală, va fi supravegheat cu maximă atenție până la
apariția reflexelor (de deglutiție, tuse, etc.) până la revenirea completă a stării de
conștiență, cât și în orele ce urmează.
Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului
Asistenta medicală explică pacientului recomandările medicale
Se va alege o dietă în raport cu starea generală a acestuia. Regimul va fi bogat în lichide,
vitamine și săruri minerale. Când diureza s-a reluat, regimul alimentar va fi unul de curățare
digestivă. Dacă pacientul nu se va putea alimenta singur, asistenta medicală va alimenta
pacientul, Cantitățile de lichide ce trebuie administrate, pot varia în funcție de evoluția clinică
și de examenele de laborator.
Rolul asistentei medicale în profilaxia afectiunii
Profilaxia acestor accidente neplăcute făcută în primul rând prin eleborarea celor mai
sugestive forme de educație sanitară, urmând a fi aplicate în unitățile de preșcolari, școlari,
universități, colectivități agricole și industriale, armată.
ROLUL DELEGAT
Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică
Explorarea funcțională are scopul de a stabili capacitatea funcțională și posibilitațile de
adaptare la eforturi ale pacientului, de a evidenția tulburările funcționale incipiente, clinic
latente, de a preciza gradul și intensitatea tulburărilor manifestate și în sfârșit de a stabili
mecanismul prin care s-a instalat deficitul funcțional constatat.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenta medicală trebuie să lămurească bolnavul
asupra caracterului examinărilor, căutând să reducă la minimum durerile.
Dezbrăcarea și îmbrăcarea pacientului: bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în fața
oricărei examinări, însă dezvelirea parțială a suprafețelor de examinat trebuie făcută cu
asigurarea intimității și a confortului pentru pacient.

27
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor
Administrarea medicamentelor se face doar la indicațiile medicului, cu respectarea strictă a
condițiilor de igienă, a dozei recomandate, a respectării orarului de adminstrare indicat de
medic.
Pacientul va fi informt cu privire la substanța administrată, după ce asistenta medicală s-a
asigurat ca medicamentul ce urmează a fi administrat, îndeplinește condițiile optime
(termenul de valabilitate nu este depășit, medicamentul a fost păstrat în condițiile
recomandate de producător, nu are ambalajul deteriorat).
Asistenta medicală are obligația de a verifica identitatea pacientului și prescripția medicului
pentru administrare.

DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI

1 Tehnica aplicării pansamentului
Tehnica pansamentului se efectuează în funcţie de stadiul de vindecare al plăgii, respectându-
se următoarele reguli:
 îngrijirea plăgii să se facă în condiţii de asepsie perfectă;
 să se asigure prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor;
 plaga să fie protejată de factorii nocivi-termici, infecţioşi, mecanici, din mediul
înconjurător;
 să se asigure repausul sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grăbi cicatrizarea;
 să se aseptizeze plaga cu antiseptice corespunzătoare.
Pregătirea psihică a pacientului :
 se explică necesitatea efectuării sau schimbării pansamentului;
 se obţine consimţământul pacientului;
 se explică modul de desfăşurare al procedurii.
Pregătirea fizică și procedura de lucru:
 se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul;
 se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie pansat, cât mai comod;
 dezinfectarea mâinilor;
 îmbrăcarea mănuşilor;
 se examinează plaga şi tegumentele din jur; dacă plaga a fost pansată se desface
faşa şi se ridică pansamentul vechi cu multă blândeţe, pentru a nu produce dureri prin
dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu cloramină şi apoi se ridică
pansamentul cu pensa sterilă. Îndepărtarea vechiului pansament se poate face şi cu

28
 mănuşile, care ulterior se aruncă şi se îmbracă altele pentru toaleta şi dezinfecţia
plăgii.
Materiale folosite
 mănuşi sterile şi mănuşi de control;
 trusă de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, chiuretă, ;
 comprese sterile ambalate individual;
 câmp steril;
 seringi sterile;
 anestezic local;
 soluţii antiseptice; alcool 70 de grade, tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric
4%, betadină, rivanol1%;
 apă oxigenată;
 unguente şi pulberi cu antibiotice, sulfamide;
 feşi de diferite mărimi;
 leucoplast sau adeziv, plasturi adezivi;
 plasă de fixare tip ciorap;
 recipiente speciale pentru colectarea deşeurilor(pericol biologic);
 muşama şi aleză(în funcţie de regiune).
Tehnica
 se observă plaga, se curăţă tegumentul din jurul plăgii de urmele de leucoplast cu
substanţe degresante, se dezinfectează tegumentul din jurul plăgii cu tampon steril
îmbibat cu alcool iodat 1%; tinctură de iod sau alcool sanitar,circular, de la interior
spre exterior în cazul pansamentului per primam, şi invers în cazul celui
per secundam;
 se îndepărtează din plagă eventualele secreţii prin tamponare cu comprese sterile
uscate;
 se aruncă fiecare compresă utilizată în tăviţă;
 se toarnă în plagă apa oxigenată, având rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare a
impuritaţilor şi secreţiilor (prin efervescenţa produsă);
 se curăţă marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ştergere se foloseşte un alt
tampon steril;
 se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat;
 se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%; tinctură de
iod sau alcool de 70 grade;

29
  se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu
cel puţin 1-2 cm., îmbibate cu soluţii antiseptice indicate;
 se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o faşă în funcţie de
regiune.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
 bolnavul se aşează în poziţie cât mai comodă;
 regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce durerea şi a
asigura vindecarea cât mai rapidă;
 se acoperă bolnavul ,se observa faciesul şi comportamentul pacientului la durere;
 se analizează aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia.
Atenționări și precauții
 toaleta plăgii şi a tegumentelor din jur se face în condiţiile unei asepsi perfecte;
 sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau a regiunilor
învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plagă
determinându-se o septicemie;
 nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă;
 pentru păstrarea asepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru servirea
materialului necesar (alta la fiecare pansament);
 în cazul pansamentelor care produc dureri se administrează înaintea efectuării
pansamentului, antialgice.

2 Măsurarea temperaturii
Scop
 evaluarea funcţiilor de termoreglare şi termogeneză;
 descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
Obiectivele procedurii
1. determinarea nivelului curent al căldurii corpului;
2. aprecierea evoluției unei boli;
3. determinarea răspunsului pacientului la măsurile inițiate în caz de creștere sau scădere
a temperaturii corpului;
4. evaluarea refacerii pacientului după boală.
Locuri de măsurare a temperaturii
1. cavități semiînchise:
 axilă;

30
  plica inghinală;
 cavitatea bucală.
2. cavități închise:
 rect;
 vagin.
Materiale necesare
 termometrul maximal sau oricare alt termometru avut la dispoziție;
 tampoane de vată sau comprese;
 recipent cu soluţie dezinfectantă- cloramina 1%;
 lubrifiant dacă se folosește calea rectală;
 tăviță renală;
 ceas;
 mănuși de unică folosință;
 foaie de temperatură;
 pix/ creion albastru.
Pregătirea psihică a pacientului
 se explică procedura;
 se obține consimțământul pacientului.
Pregătirea fizică a pacientului
 se așază pacientul în poziția cea mai adecvată căii utilizate;
 decubit dorsal – pentru măsurarea în cavitatea bucală și axilară;
 decubit lateral – pentru masurarea în cavitatea rectală.
Tehnica
 se spală mâinile;
 se șterge bulbul termometrului cu un tampon cu alcool sanitar;
 se asigură intimitatea pacientului și se descoperă axila;
 se apasă butonul ON/OFF de lângă ecranul termometrului;
 se așteaptă până când pe ecran vor aparea literele ‘Lo’ iar gradele ℃ vor începe să
clipească;
 se plasează termometrul cu bulbul sub axilă, paralel cu toracele;
 se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe torace;
 se menține termometrul sub axilă până când acesta va scoate un bip repetitiv iar
gradele °C se opresc din clipit;

31
  se îndepărtează termometrul și se citește temperatura;
 se înregistrează temperatura măsurată;
 se șterge bulbul termometrului cu un tampon cu alcool sanitar;
 se închide termometrul prin apăsarea butonului ON/OFF.
Interpretarea rezultatelor
temperatura normală (fiziologică): 36-37 °C – pacient afebril;
valori patologice:
 hipertermie:
 subfebrilitate: 37-38 °C;
 febră moderată: 38-39 °C;
 febră ridicată: 39-40 °C;
 hiperpirexie > 40 °C.
 hipotermie < 36 °C.
Reprezentarea grafică a temperaturii
 se socotesc pentru fiecare linie orizontala din F.T. câte două diviziuni de grad;
 se notează grafic valoarea înregistrată, printr-un punct de culoare albastră aşezat direct
pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (d) sau seara (s) pentru
cifrele cu soţ (pare); exemplu: 36,2; 37,4; 38,6; etc;
 se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat în
mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (d sau s) dacă cifrele sunt fără soţ
(impare), exemplu: 36,1: 36,5; 37,3; etc;
 se unesc astfel punctele obținute și se va obține curba febrilă;
 se unesc primul punct cu rubrica pentru temperatură aflată în partea dreaptă a
sistemului de coordonate din foaia de temperatură.
Precauțiuni speciale
 se evită măsurarea temperaturii în cavitățile bucală și rectală în caz de leziuni;
 se amână măsurarea temperaturii sub axilă dacă pacientul a făcut recent baie;
 se așteaptă 15-30 minute înainte de măsurarea în cavitatea bucală dacă pacientul a băut
lichide calde sau reci;
 se evită măsurarea temperaturii rectal la pacientul care a avut atac de cord întrucât
termometrul poate să stimuleze nervul vag și să reducă activitatea inimii la un nivel
periculos.

32
CONCLUZII
Arsura este o boală chirurgicală generală și locală, cu evoluție stadială, bine determinată,
grevată de apariția complicațiilor, gravitatea acestora fiind în funcție de tipul agentului
traumatic, de amploarea și modul de evoluție al leziunii locale.
În cadrul tratamentului general al arsurilor se vor urmări în primul rând principalii parametri
clinici (Diureza, TA, AV, Respirația, aspectul mucoaselor și a tegumentelor).
Prognosticul pacientului va depinde de suprafața arsă, de profunzimea arsurii, de tipul
agentului traumatic, de starea biologcă a accidentatului și de calitatea asistenței medicale
acordate.
Calitățile necesare unei asistente medicale pentru conducerea unui tratament corect, sunt:
stăpânire de sine, răbdare, conștiinciozitate, devotament față de pacient, păstrarea secretului
profesional.
Pentru a fi în măsură să îndeplinească în bune condiții activitățile de tratament și îngrijire a
pacienților arși, asistenta medicală trebuie sa-și reîmprospăteze periodic cunoștințele, astfel
încât să poată în orice moment să asigure ingrijirile de care un pacient ars are nevoie în
procesul de vindecare.

33
 STUDII DE CAZ
Caz nr I
DATE RELATIV STABILE
NUME: V.
PRENUME: B.
VÂRSTA: 45 ani
SEX: F.
NAȚIONALITATE: Română
RELIGIE: Ortodoxă
DOMICILIUL: U.
STARE CIVILĂ: Divorțată
NIVEL DE EDUCAȚIE: Studii medii
OCUPAȚIE: Lucrător comercial
CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: Bune
CONDIȚII DE LOCUIT: Apartament 2 camere
GRUP SANGUIN: BIII
RH: Pozitiv
ALERGII: Neagă
ANTECEDENTE PERSONALE: Apendicectomie, în anul 2000, cu anestezie generală.
ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Fără
DATE VARIABILE:
MOTIVELE INTERNĂRII: Pacienta prezintă la internare arsură de gradul II localizată la
nivelul gambei drepte. Se observă prezența veziculelor și a tegumentelor arse. Leziunea este
provocată de contactul zonei afectate cu ulei încins, accidentul având loc în gospodaria
proprie.
Febra ridicată T=40o C. Durere cu caracter de arsură la nivelul gambei drepte, Deshidratare,
Stare generală alterată.
ANALIZE DE LABORATOR:
- HLG: Hb, Ht, Leucocite, Trombocite
- VSH
- TGO
-TGP
-Acid Uric
ALTE INVESTIGATII: EKG

34
Nevoia de a fi curat, îngrijit, Alterarea integrității Evitarea suprainfectării Intervenții autonome: Pacienta nu mai acuză
de a-și proteja tegumentele tegumentelor, din plăgii pe perioada -conduc pacienta cu targa în sectia durere.
și mucoasele cauza leziunilor de spitalizarii. Chirurgie Plastică și Reparatorie; Reevaluarea funcțiilor
arsură de gradul II -aerisesc salonul și asigur o vitale:TA=120/70 mmHg
localizată pe gamba Îngrijirea corespunzătoare temperatură și umiditate optimă; R=18r/min
dreaptă, manifestată a plăgii arse in decurs de -monitorizez funcțiile vitale: To=38oC.
prin apariția 12 ore. TA=140/90 mm Hg Pacienta nu prezintă
veziculelor și a R=20r/min infecție la nivelul plăgii,
tegumentelor arse. T=40oC evoluția în decurs de 12
-notez valorile măsurate in FO; ore, fiind una favorabilă,
-asigur repaus la pat și ajut pacienta cu un prognostic
sa își schimbe pozitia la aproximativ satisfăcător.
2 ore, pentru evitarea apariției
escarelor de decubit;
-asigur confortul psihic și fizic al
pacientei;
-îi explic importanța menținerii
tegumentelor curate, pentru evitarea
suprainfectării leziunii de arsură;
-iau măsuri de prevenire a infecțiilor
nosocomiale, prin respectarea
principiilor de asepsie.

35
 Intervenții delegate:
-recoltez sânge și urină pentru
analize de laborator:
*HLG (se recoltează in sistem
vacutainer, in eprubetă cu dop de
culoare mov): Hb, Ht, Leucocite,
Trombocite.
*VSH (se recoltează in sistem
vacitainer în eprubetă cu dop de
culoare neagră)
-examene biochimice:
*Uree, TGO, TGP, Acid Uric (se
recoltează în sistem vacutainer cu
dop de culoare roșie).
-asigur abord venos prin montarea
branulei;
-aministrez soluție perfuzabilă de
NaCl 9% 1000 ml pentru
reechilibrarea patului vascular;
-administrez tratamentul prescris de
medic:
Antibiotice - Cefort 1g/12h /i.v.
Gentamicină 80mg/12h/i.v.
Antiinflatoare - Dexamethazonă 1fl/
12h/i.v.
-Suprafața arsă este curățată cu
soluție de Bromocet 1%, realizez
badijonarea plăgii in condiții de
asepsie.
-Administrez antitermice pentru
scăderea temperaturii.

36
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING

Nevoia de a elimina. Deshidratare din cauza Compensarea pierderilor Intervenții autonome: Bilanț hidric:
pierderilor lichidiene, de lichid și favorizarea -realizez bilanțul hidric, măsurând Urină=700ml
manifestată prin funcției renale în decurs ingestia și excreția și notez diureza in Transpirație=200ml, prin
oligurie. de 8 ore. FO; perspirație;
-observ cantitatea și culoarea urinei Pacientul prezintă eliminări
eliminate; normale.
-corectez dezechilibrul hidric prin
hidratatrea pacientului;
-corectez dezechilibrul acido-bazic,
în funcţie de rezerva alcalină, la
indicaţia medicului.
Intervenții delegate:
-administrez, la indicația medicului
Suluție perfuzabilă Ringer și Ser
Glucozat 10%.

37
Caz nr II
DATE RELATIV STABILE
NUME: A.
PRENUME: M.
VÂRSTA: 65 ani
SEX: M
NAȚIONALITATE: Română
RELIGIE: Ortodoxă
DOMICILIUL: R
STARE CIVILĂ: Căsătorit
NIVEL DE EDUCAȚIE: Studii medii
OCUPAȚIE: Pensionar
CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: Bune
CONDIȚII DE LOCUIT: Bune, locuiește cu soția si fiica, la curte.
GRUP SANGUIN: Nu știe
RH: Nu știe
ALERGII: Ciuperci, Capșuni, Kiwi
ANTECEDENTE PERSONALE: Amigdalectomie, in anul 2019.
ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Fără
DATE VARIABILE:
MOTIVELE INTERNĂRII: Pacientul declară că în urma exploziei buteliei de aragaz, i s-au
aprins hainele, incendiul provocându-i arsuri pe față, gât, mâini și partea inferioară a
antebrațelor. Pacientul este agitat, prezinta eritem accentuat pe mâna dreptă, flictene cu
conținut serocitrin, limpede, la nivelul plăgii arse.
ANALIZE DE LABORATOR: HLG, Ionograma, Examen sumar urină, CRP, Fibrinogen
seric.

38
 NEVOIA
AFECTATĂ
Nevoia de a respira și de a
avea o bună circulație.
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII NURSING EVALUARE
NURSING
Dificultate în Pacientul să prezinte o Intervenții autonome: Pacientul respiră fară
respirație, din cauza respirație normală in -asigur repaus la pat, aerisesc salonul dificultate.
plăgii de la nivelul decurs de 30 de minute. și mențin condiții optime de R=18r/min.
feței și a gâtului, temperatură și umiditate;
manifestata prin -măsor respirația și notez valorile in
dispnee. FO.
R=8r/min
-măsor saturația de oxigen;
-educ pacientul să execute exerciții
pentru respirație și să adopte poziții
care să favorizeze respirația;
-îndepărtez secrețiile nazale pentru a
asigura o bună permeabilitate a căilor
repiratorii.
Intervenții delegate:
-La indicația medicului, institui
oxigenoterapia, administrând
Oxigen 4l/min.
39
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING

Nevoia de a evita Durere din cauza Pacientul să nu mai Intervenții autonome: -durerile au scăzut în
pericolele. leziunilor de arsură, prezinte durere, în decurs -măsor temperatura si functiille intensitate.
alterarea integrității de 2-3ore. vitale si notez in FO rezultatele -datorita profilaxiei cu
fizice și psihice din Prevenirea infecției obținute; vacccin antitetanic,
cauza condițiilor tetanice, a infecțiilor -toate îngrijirile se acordă în condiții pacientul nu prezintă
spitalicești. nosocomiale, a de perfectă asepsie; infecție tetanică, iar plăgile
hipivolemiei și a -pansamentele se vor realiza în sala arse sunt în curs de
tulburărilor de coagulare. de pansament, se folosesc materiale vindecare.
Creșterea rezistenței sterile (feșe, comprese, pense
organismului, prin anatomice sterile, foarfeci).
vitaminoterapie. Intervenții delegate:
-la indicația medicului, administrez:
Vaccin Antitenos
Vitamina B1 1fiola/zi
Vitamina B6 1 fiola/zi
Antibitice: Penicilina G 1200000
U.I./6h/i.v.
Analgezice: Algocalmin 1fiola la
nevoie.

40
Caz nr III
DATE RELATIV STABILE
NUME: G
PRENUME: R
VÂRSTA: 30
SEX: F
NAȚIONALITATE: Română
RELIGIE: Ortodoxă
DOMICILIUL: U
STARE CIVILĂ: Căsătoritaă
NIVEL DE EDUCAȚIE: Studii medii
OCUPAȚIE: CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: Bune
CONDIȚII DE LOCUIT: Bune
GRUP SANGUIN: Nu știe
RH: Nu știe
ALERGII: Neaga
ANTECEDENTE PERSONALE: Fara
ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Fără
DATE VARIABILE:
MOTIVELE INTERNĂRII: accidentul are loc in gospodaria proprie și se soldează cu arsuri
termice (cu apă fiartă), la nivelul feței, membrului superior și inferior drept, zonei toraco-
abdominală, se prezintă la U.P.U. și se internează în secția de chirurgie pentru examinare și
tratament de specialitate;
ANALIZE DE LABORATOR:
Glicemie = 90 mg.% ( N = 70-115 mg.% )
Uree = 36 mg.% ( N = <50 mg.% )
Hemoglobină = 12,7 g.% ( N = 12.5/16.5 g.%)
Examen sumar de urină = negativ

41
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE
AFECTATĂ NURSING
Nevoia de a bea și a mânca Alterarea nevoii de a -Pacienta să nu prezinte
bea și a mânca din durere mai ales la nivelul
cauza arsurilor la nivel obrazului stang, pentru a
facial, manifestată prin avea o buna masticație și
durere. mobilitate a musculaturii
faciale;
-Pacienta să fie echilibrată
nutrițional, să prezinte o
stare de bine, să nu
slăbească pe perioada
internarii.
42
INTERVENȚII NURSING EVALUARE
Intervenții autonome: Durerile s-au atenuat,
-investighez preferințele alimentare pacienta se poate hrăni
ale pacientei; corespunzător, nu prezintă
-aleg alimente semisolide, pentru a dificultate în masticație și
facilitarea masticația; deglutiție.
-explic pacientei importanța
regimului alimentar în menținerea
sănătății;
-calculez numărul de calorii în
funcție de vârsta și activitățile
pacientei.
Intervenții delegate:
-La indicația medicului, administrez
analgezice pentru calmarea durerii:
Ketonal100mg/2ml solutie/i.v
 NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING

Nevoia de a se îmbrăca și Dificultatea de a se Pacienta să se îmbrace și Intervenții autonome: Pacienta poate sa se îmbrace
dezbrăca. îmbrăca și dezbrăca, să se dezbrace singură, în -identific capacitatea și limitele și să se dezbrace fără ajutor,
din cauza leziunilor termen de 3 zile. fizice ale pacientei; nu mai prezintă durere în
manifestată prin durere -ajut pacienta să se îmbrace, timpul efectuării acestei
și mobilitate redusă a începând cu membrul superior tehnici. Este optimistă în
membrelor superioare. afectat, apoi cu cel sănătos, iar ceea ce privește vindecarea.
dezbrăcarea va fi realizată invers;
-îi sugerez să folosească haine largi,
cu mod de încheiere simplu și
încălțăminte fără șireturi;
-acord pacientei răbdare, calm și
timp suficient pentru a efectua
tehnica;
-împreună facem zilnic exerciții de
motricitate fină a membrelor
afectate.
Intervenții delegate:
-la indicația medicului administrez
calmante pentru a diminua durerea
și aplic pansamente pe zonele
devitalizate, în vederea imbunătățirii
capacității de a se îmbrăca și
dezbrăca.

43
 ANEXE

Arsură de gradul III - Fig. 1 - sus

Arsură de gradul II - Fig. 2 - jos

44
Arsură prin lichide fierbinți - Fig. 3

Arsură solară - Fig. 4

45
Arsură cu țesut necrozat - Fig. 5

Sechele post-arsură prin electrocutare - Fig. 6

46
BIBLIOGRAFIE
Nicolae Angelescu – “ Patologie și nursing chirurgical “, ed.Medicală, București, 1998.
Andercou Aurel – “Urgențe chirurgicale traumatologice”, ed.Dacia, Cluj Napoca, 1993.
Daschievici Silvian, Mihăilescu Mihai – “Chirurgie”, ed. Medicală, București, 1997.
Mogoșeanu Aurel – “Anestezie-Terapie Intensivă”, ed.Mirton, Timișoara, 1997.
Popovici Andrei – “Cursuri de chirurgie generală”, ed.Celsius, 1997.
Titircă Lucreția – “Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale”, vol.I, ed.Viața medicală Românească, București, 2003.
Titircă Lucreția – “Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali”, ed.Viața
medicala Românească, București, 2001.
Titircă Lucreția –“Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali”, ed.Viața
medicala Românească, București, 2003.
Titircă Lucreția –“Urgențele medico-chirurgicale, sinteze”, ed.Medicală, București, 2005.
Proca E. – “Tratat de patologie chirurgicală”, ed. Medicală, Bucuresti, 1989.

47