FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN ŞCOALA POSTLICEALĂ

SANITARĂ FEG ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR,
Prof. Nursing
CALOTĂ FLORENTINA CAMELIA

ABSOLVENT
NIȚĂ DANIELA SIMONA

SESIUNEA AUGUST 2021

FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN ȘCOALA POSTLICEALĂ
SANITARĂ FEG DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ
PEDAGOGICĂ SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
ASTM BRONȘIC

COORDONATOR,
Prof. Nursing
CALOTĂ FLORENTINA CAMELIA

ABSOLVENT
NIȚĂ DANIELA SIMONA

SESIUNEA AUGUST 2021

 MOTTO

,,Nevoia de a respira este o necesitate a fiinţei vii, care constă în a

capta oxigenul indispensabil vieţii celulare şi a arunca gazul
carbonic, produs al combustiei celulare.

Căile respiratorii permeabile (receptive) şi alveola

pulmonară permit să se satisfacă această nevoie.”

VIRGINIA HENDERSON

ARGUMENT
 Bolile respiratorii reprezintă o problemă de sănătate publică deosebită, la noi în ţară,
luând în calcul indicii de mortalitate şi morbiditate datorate acestor boli. Acest lucru l-am aflat
în cursul practicii îndelungate efectuate în clinica de boli interne. Mi-am dat seama că,
afectarea funcţiei respiratorii atrage după sine afectarea stării de sănătate a întregului
organism.
Procesul complex al respiraţiei, al cărui rol biologic constă în alimentarea organismului
cu O2 necesar oxidaţiilor tisulare şi eliminarea CO2, produs final al metabolismului, rezultă din
îmbinarea activităţii a trei sisteme funcţionale diferite: plămâni, aparatul cardiovascular şi
sângele.

Acest sistem: respiraţie-circulaţie-sânge se comportă, prin urmare, ca o unitate

funcţională ale cărei componente acţionează organizat în vederea menţinerii proceselor
tisulare la un nivel normal. Perturbarea funcţiei uneia dintre verigile acestui sistem înseamnă,
obligatoriu şi afectarea celorlalte două.
Preferinţa pentru astmul bronşic nu cred că aş putea-o defini sau motiva într-un anume
fel. Poate gravitatea şi variabilitatea etiologiei sale m-au determinat s-o aleg. Este o afecţiune
foarte gravă şi foarte complicată ce necesită multă atenţie atât în ceea ce priveşte tratamentul,
cât mai ales prevenirea, profilaxia ei. Presupune o permanentă supraveghere din partea
asistentei medicale al cărei rol extrem de important constă mai mult în educarea bolnavului cu
privire la prevenirea crizelor astmatice pentru a asigura eficienţa maximă a terapiei.

CUPRINS

MOTTO .................................................................................................................................... 5
ARGUMENT ............................................................................................................................ 4
CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI
RESPITATOR.......................................................................................................................... 6
1.1 Noțiuni de anatomie: ........................................................................................................ 6
1.2 Noțiuni de fiziologie: ..................................................................................................... 13
CAPITOLUL II. NOȚIUNI TEORETICE ALE ASTMULUI BRONȘIC ...................... 18
2.1 Definiție:......................................................................................................................... 18
2.2 Clasificare: ..................................................................................................................... 18
2.3 Etiopatogenie:................................................................................................................. 18
2.4 Semne și simptome: ....................................................................................................... 21
2.5 Forme clinice: ................................................................................................................. 22
2.6 Examene paraclinice de laborator: ................................................................................. 22
 2.7 Diagnostic: ..................................................................................................................... 24
2.8 Evoluție și prognostic: .................................................................................................... 25
2.9 Tratamentul: ................................................................................................................... 25
CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU ASTM BRONȘIC ................................................................................ 28
3.1 Internarea pacientului în spital și asigurarea condiţiilor de spitalizare: ......................... 28
3.2 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi: ..................................................... 28
3.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative: ................................................................ 29
3.4 Alimentaţia bolnavului: .................................................................................................. 29
3.5 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului: .......................................... 30
3.6 Recoltarea produselor biologice şi patologice: .............................................................. 32
3.7 Educaţie pentru sănătate: ................................................................................................ 34
3.8 Alte îngrijiri: ................................................................................................................... 35
CAPITOLUL IV. PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE ........................................ 36
4.1 Cazul I: ........................................................................................................................... 36
4.2 Cazul II: .......................................................................................................................... 45
4.3 Cazul III: ........................................................................................................................ 55
CONCLUZII .......................................................................................................................... 65
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 66
 CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
APARATULUI RESPIRATOR

Fig.1 Sistemul respirator

1.1 Noțiuni de anatomie:

Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care contribuie la realizarea
schimburilor dintre oxigenul atmosferic şi bioxidul de carbon rezultat din procesele
metabolice
din organism.

Fig.2 Aparatul respirator

Căile respiratorii se împart, la rândul lor, după originea embriologică şi aşezarea

anatomică în:

6
 1. Căile respiratorii superioare, formate din cavităţile nazale şi faringe;
2. Căile respiratorii inferioare, formate din laringe, trahee şi bronhii.

Cavitatea nazală:
Cavitatea nazală este împărţită de septul nazal în două cavităţi simetrice, aşezate sub
baza craniului şi deasupra cavităţii bucale, având o direcţie antero-posterioară. Cavităţile
nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, situate la baza piramidei nazale, denumite
nări, iar posterior, prin alte două orificii, denumite coane care se deschid în faringe.
Nasul este o proeminenţă situată pe linia mediană a feţei, care pe lângă rolul de

protecţie a cavităţii nazale, este totodată şi un ornament al feţei, cu rol de mimică şi

expresivitate a feţei.

Stratul superficial al piramidei nazale îl formează pielea, iar în jurul orificiului nazal,

imediat sub piele se află muşchii cutanaţi, care strâmtează şi dilată nările.

Cavităţile nazale sunt subîmpărţite de o creastă de perete lateral denumită limen naşi,

în două compartimente:

1. Unul anterior, denumit vestibul nazal care se întinde de la orificiul reprezentat de nară

şi până la limen naşi;

2. Unul posterior sau cavitatea nazală propriu-zisă care se întinde de la limen naşi până
la coane.
Mucoasa nazală înveleşte întreaga suprafaţă internă a cavităţii nazale, iar la nivelul

orificiilor de deschidere a sinusurilor paranazale ea se continuă cu mucoasa sinuzală.

Sinusurile paranazale sunt cavităţi perechi, pline cu aer, situate în oasele craniului,

care se deschid în cavitatea nazală.

Vascularizaţia şi inervaţia căilor nazale:

Arterele care aduc sângele spre pereţii cavităţilor nazale sunt ramuri nazale din artera

maxilară, artera facială şi arterele etmoidale anterioare şi posterioare.

Venele duc sângele venos spre venele superficiale ale feţei, spre venele valului

palatin, spre plexul venos pterigoidian şi spre sinusurile venoase ale durei mater din cutia

craniană.

7
Inervaţia este dată de ramurile nazale ale nervilor oftalmic şi maxilar care sunt ramuri ale
nervului trigemen.
Faringele:
Este un organ cavitar, median, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale şi posterior

de cavităţile nazală, bucală şi laringe.

Vascularizaţia şi inervaţia faringelui:

Vascularizaţia se produce cu ajutorul ramurilor arterei carotide externe. Inervaţia provine din

plexul faringian, care este format din ramuri provenite din mai mulţi nervi.

Laringele:
Este situat în partea anterioară a gâtului, sub osul hioid. Laringele are două mari
funcţii:

1. Una respiratorie şi de protecţie a căilor respiratorii inferioare;

2. Alta fonatorie.

Vascularizaţia şi inervaţia laringelui:

Laringele primeşte sânge prin artera tiroidiană superioară şi de la artera tiroidiană
inferioară. Venele însoţesc arterele. Inervaţia senzitivă şi motorie a laringelui este dată de
nervul vag prin cele două ramuri ale sale: nervul laringian superior şi nervul laringian
recurent.

Traheea şi bronhiile:

Traheea este un organ al căilor respiratorii inferioare. Este un conduct

fibrocartilaginos ce continuă etajul infraglotic al laringelui şi se termină la bifurcaţia ei în cele
două bronhii principale.

Raporturile traheei:

Traheei i se descriu două porţiuni: 1.

Una cervicală;

2. Una toracală.
Traheea cervicală vine în raport anterior cu istmul glandei tiroide, iar lateral cu artera

carotidă comună, vena jugulară internă şi nervul vag. Posterior vine în raport cu esofagul.

8
 Traheea toracală vine în raport anterior cu sternul, lateral cu faţa mediastinală a
plămânului şi posterior cu esofagul.

Structura anatomică a traheei:

Traheea este alcătuită dintr-un schelet fibrocartilaginos, din muşchiul traheei şi din

mucoasă şi submucoasă.

Scheletul cartilaginos este format din 16-20 de inele cartilaginoase care în partea
posterioară sunt incomplete. Este completat de o membrană musculo-fibro-elastică ce
permite dilatarea esofagului.
Muşchiul traheal este format din fibre transversale care se prind pe extremităţile
inelelor cartilaginoase incomplete.

Submucoasa este bogată în ţesut elastic.

Mucoasa traheală este formată dintr-un epiteliu pseudo-stratificat cilindric ciliat în

care se găsesc celule care secretă mucus.

Fig.3 Caile respiratorii Bronhiile:

Bronhiile sunt două conducte fibrocartilaginoase care ajung în hilul pulmonar, prin

care pătrund în plămân unde se ramifică şi formează arborele bronşic.

Bronhiile principale dreaptă şi stângă continuă căile respiratorii inferioare de la

bifurcaţia traheei până la plămâni. Bronhia principală dreaptă este mai scurtă decât cea stângă
– 5 până la 7 inele fibrocartilaginoase. Are calibrul mai mare şi traiectul ei spre plămân este
mai apropiat de verticală. Bronhia principală stângă conţine 12-19 inele. Are calibrul mai mic
şi traiectul ei spre plămân este mai apropiat de orizontală. Structura bronhiei principale este
similară cu cea a traheei.

9
 Plămânii:

Plămânii sunt organele propriu-zise ale schimburilor respiratorii. Plămânul drept şi

plămânul stâng sunt situaţi în torace, de o parte şi de alta a mediastinului, în cele două cavităţi
pleurale. Mediastinul este o porţiune a toracelui cuprinsă între stern (anterior), coloana
vertebrală toracală (posterior) şi pleurele mediastinale (lateral). În ele sunt situate inima şi
pericardul, vasele mari, traheea şi esofagul toracic etc.. Mediastinul separă cavităţile pleurale,
stângă şi dreaptă, iar inferior cele două cavităţi şi mediastinul sunt separate de cavitatea
abdominală prin muşchiul diafragm.

Fig.4 Sistem respirator

Greutatea plămânilor la adult este de 1.300 g (600 g – stângul şi 700 g – dreptul).

Capacitatea totală, exprimată prin volumul de aer pe care îl conţin cei doi plămâni,
este de aproximativ 4.500-5.000 cm3.

Culoarea plămânului:

La copil este roz;

La adult este alb cenuşiu;
La fumători este cenuşiu cu mari pete negre.

Configuraţia exterioară şi raporturile plămânului:

Baza plămânului este uşor concavă şi se găseşte în raport cu diafragmă prin
intermediul căreia la plămânul drept intră în raport cu lobul drept al ficatului, iar la plămânul
stâng cu lobul stâng al ficatului, fundul stomacului şi splina.

10
 Vârful plămânului depăşeşte perechea I de coaste şi ajunge la baza gâtului. Faţa
costală vine în raport cu coastele. Pe faţa costală a plămânului drept există două fisuri (oblică
şi
orizontală) care împart plămânul drept în trei lobi: superior, mijlociu şi inferior.

Plămânul stâng prezintă o fisură oblică care îl împarte într-un lob inferior şi superior.
Faţa mediană (faţa mediastinală) este plană. Pe această faţă se găseşte hilul pulmonar; care
este locul de intrare şi de ieşire din plămân al bronhiei principale, al arterelor şi venelor
pulmonare, bronşice, al nervilor vegetativi şi al vaselor limfatice; toate acestea fiind elemente
care alcătuiesc pediculul pulmonar.
Fisurile sau scizurile pulmonare sunt în număr de două la plămânul drept şi una la
plămânul stâng. Fisura oblică împarte plămânul stâng în doi lobi: unul superior şi altul
inferior.
La nivelul plămânului drept, pe faţa costală a acestuia, de la jumătatea fisurii oblice
pleacă fisura orizontală. Fisurile oblică şi orizontală împart plămânul drept în trei lobi:

superior, mijlociu şi inferior.

Constituţia anatomică a plămânului:

Plămânul are structura unei glande tubuloacinoase, adică este format din arborele

bronşic care este un sistem de tuburi şi din acini pulmonari (mici saci).

Plămânul este format din unităţi anatomice şi funcţionale după cum urmează:
a) Lobulii pulmonari care sunt separaţi între ei prin fisuri sau scizuri.

b) Plămânul drept are trei lobi: superior, mijlociu şi inferior.

c) Plămânul stâng are doi lobi: superior şi inferior. Fiecare lob pulmonar este format din
segmente.
Segmentele pulmonare sunt unităţi anatomice, funcţionale şi clinice care formează
lobi pulmonari. Fiecare segment are un pedicul segmentar format din bronhia segmentului,
vase şi nervi ai segmentului respectiv. Segmentul pulmonar este şi o unitate chirurgicală a
plămânului.

La plămânul drept, lobul:

Superior are 3 segmente: apical, anterior şi posterior;

11
 Mijlociu are 2 segmente: lateral şi medial;
Inferior are 5 segmente: apical al lobului inferior, antero-bazal, latero-bazal,
posterobazal şi medio-bazal.
La plămânul stâng, lobul:
Superior are 5 segmente: apical, posterior sau apico-posterior, anterior,
lingularsuperior şi lingular-inferior;
Inferior are 4 segmente: apical al lobului inferior, antero-bazal, latero-bazal şi
posterobazal.
Fiecare segment este format din lobuli:
Lobulul pulmonar este unitatea anatomică şi funcţională a plămânului care intră în
constituţia segmentelor pulmonare. Lobulii pulmonari sunt saci plini cu aer, care spaţial au şi
ei, ca şi segmentele, o formă piramidală, cu vârful către bronhia lobulară şi baza spre
suprafaţa plămânului. Lobulii sunt înconjuraţi de ţesut conjunctiv cu fibre elastice, celule
conjunctive şi macrofage. Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari, iar acinii din
alveole pulmonare.

Structura arborelui bronşic:

După ce au trecut de hil, bronhiile principale se împart în bronhii lobare. Bronhiile

lobare se ramifică în bronhii segmentare, care la rândul lor se împart în bronhii interlobulare.

Bronhiile supralobulare pătrund în lobuli unde devin bronhiole intralobulare. Ultimele

ramificaţii ale arborelui bronşic sunt bronhiolele terminale care dau naştere bronhiolelor
respiratorii.
Bronhiile respiratorii se continuă cu canalele alveolare ale căror pereţi se dilată sub

formă de saci alveolari. În sacii alveolari se deschid alveolele pulmonare.

Acinul pulmonar este format din totalitatea elementelor care continuă o bronhie
terminală. Un lob are 50-100 acini. O bronhiolă intralobulară dă naştere la 50-100 de
bronhiole terminale.
Alveolele pulmonare:
Alveolele pulmonare au forma unor mici saci plini cu aer care comunică cu sacul

alveolar. Suprafaţa totală a alveolelor este de 150-200 m2. Ele sunt alcătuite din două tipuri de

celule alveolare: celule mari (8-10) şi celule mici (4-6). Acestea formează epiteliul alveolar şi

se găsesc pe o membrană bazală.

12
 Celulele epiteliale alveolare au rol respirator şi fagocitar. Sub membrana bazală se află
ţesut conjunctiv, bogat în fibre de reticulină şi în fibre elastice şi conţine o reţea capilară
foarte bine dezvoltată.
Bariera hemato-aeriană este formată din epiteliu alveolar, membrana bazală a alveolei,
ţesut conjunctiv de sub membrana bazală, membrana bazală a capilarului şi endoteliul
capilarului.

Vascularizaţia şi inervaţia plămânului:

Vascularizaţia este dublă:

1) Funcţională – aparţine micii circulaţii. Realizează schimburi de gaze. Este reprezentată

de trunchiul arterei pulmonare şi venele arterei pulmonare.

Trunchiul arterei pulmonare începe din ventriculul drept şi după un scurt traiect se
împarte în cele două artere pulmonare, stângă şi dreaptă, care pătrund în plămâni prin hil.
Ajunse în plămâni se împart în ramuri care urmăresc ramificaţia arborelui bronşic, iar în final
se capilarizează formând reţeaua capilară perialveolară în care are loc schimbul de gaze (O2 şi
CO2).
Artera pulmonară duce la inimă sânge venos, încărcat cu CO2. Sângele încărcat cu O2
este preluat de venele pulmonare, câte 2 pentru fiecare plămân. Acestea părăsesc plămânul
prin hil, se varsă în atriul stâng şi pleacă în circulaţia sistemică.

2) Nutritivă – aparţine marii circulaţii. Este reprezentată de arterele şi venele bronşice.

Artere bronşice se desprind din artera toracică, iar venele bronşice se varsă în vena
azygoz.

Inervaţia plămânului este realizată de sistemul nervos vegetativ printr-un plex

pulmonar anterior şi altul posterior.

Pleura:
Este o membrană seroasă formată din 2 foiţe care se continuă una pe cealaltă la
nivelul pediculului pulmonar. Pleura parietală căptuşeşte pereţii cutiei toracice. Pleura
viscerală
acoperă plămânul şi pătrunde şi în fisuri.

13
 Cavitatea pleurală este spaţiul virtual dintre pleura viscerală şi cea parietală. În
cavitatea virtuală se găseşte o lamă fină de lichid pleural care permite alunecarea celor 2 foiţe
între ele.
În cavitatea pleurală există o presiune negativă.
Cavitatea pleurală virtuală poate deveni reală când, în cazuri de boală, conţine aer
(pneumotorax), sânge (hemotorax), puroi (piotorax) etc..

1.2 Noțiuni de fiziologie:

Actul respiraţiei este constituit din două faze: inspiraţia şi expiraţia.

Inspiraţia este un proces activ, care constă în mărirea bruscă a tuturor dimensiunilor
cutiei toracice, datorită contracţiei muşchilor inspiratori. Diametrele toracice
anteroposterioare şi transversal se măresc în timpul inspiraţiei, datorită orizontalizării
coastelor produsă de contracţia muşchilor intercostali externi. În timpul unei inspiraţii forţate
intră în acţiune şi muşchii intercostali externi împreuna cu muşchii inspiratori accesori:
sternocleidomastodian, trapezi şi ai spatelui. Diametrul antero-posterior creşte datorită
contracţiei muşchilor
intercostali externi care deplasează coastele de la 2 la 6, de jos în sus şi ridică coastele de la 7
la 10. Alături de deplasarea laterală a coastelor 7, 10 se produce şi o creştere a diametrului
transversal.

Fig.5 Fiziologia aparatului respirator

Expiraţia este un proces pasiv, toracele revenind la dimensiunile sale de repaus din
cauza relaxării musculaturii inspiratorii. Dimensiunile toracelui se micşorează, iar plămânii,

14
care nu mai sunt ţinuţi în stare de tensiune se retractă. Expirul se realizează datorită
elasticităţii ţesutului toraco-pulmonar.
În expirul forţat participă muşchii accesori, muşchii abdominali şi muşchii
intercostali.

Ventilaţia pulmonară şi alveolară:

Schimburile gazoase dintre mediul exterior şi plămâni constituie ventilaţia

pulmonară.
Volumul curent reprezintă cantitatea de aer care pătrunde şi iese din plămân în timpul unui
inspir sau expir de repaus (500 ml).
La sfârşitul unei expiraţii de repaus în plămân se mai află 2.500 ml de aer, din care
2.350 ml participă la schimbul de gaze purtând numele de aer alveolar. Restul de 150 ml se
află în căile respiratorii unde nu se produce schimbul de gaze şi constituie spaţiu mort
anatomic.
Peste volumul de aer curent, o inspiraţie maximă poate introduce încă aproximativ

1.500 cm3 aer, care poartă denumirea de volum inspirator de rezervă sau aer complementar.

Printr-o expiraţie forţată, după o expiraţie obişnuită, se poate elimina încă o cantitate
de 1.000-1.500 cm3 aer, denumit volum expirator de rezervă sau aer de rezervă. Suma acestor
trei volume expiratorii (aer curent, aer complementar şi aer de rezervă) constituie capacitatea
vitală şi se determină prin efectuarea unei expiraţii forţate după o inspiraţie maximă.

Debitul ventilator de repaus (V) reprezintă cantitatea de aer ventilată în timp de un

minut în condiţii de repaus. El reprezintă produsul dintre volumul curent (VT) şi frecvenţa
respiratorie.
Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) reprezintă cantitatea de aer expirată

forţat timp de 1 secundă.

Ventilaţia alveolară (VA) reprezintă cantitatea de aer care pătrunde în plămân după

scăderea volumului spaţiului mort anatomic (VSMA) în timp de un minut.

Volumul de aproximativ 1.500 cm3 aer care rămâne în plămân după o expiraţie forţată

constituie aer rezidual. În alveole rămâne un volum de 200 cm3 denumit aer minimal.

Suma volumului curent cu volumul de rezervă inspirator constituie capacitatea

inspiratorie şi reprezintă 70% din capacitatea vitală. Consumul de oxigen pe minut reprezintă

15
volumul de oxigen reţinut de sânge din volumul de aer ventilat într-un minut. Echivalentul
ventilator al oxigenului reprezintă volumul de aer care trebuie ventilat pentru consumul de
100 ml de oxigen. Coeficientul de utilizare al oxigenului reprezintă cantitatea de oxigen
reţinută de sângele capilar din fiecare litru de aer ventilat. Capacitatea reziduală funcţională
este cantitatea de aer care rămâne în plămâni după expirarea aerului curent. Volumul rezidual
reprezintă cantitatea de aer care rămâne în plămâni după o expiraţie maximă forţată.

Capacitatea pulmonară totală reprezintă suma capacităţii vitale cu volumul rezidual.

Schimburile gazoase respiratorii:

La nivelul membranei alveolo-capilare are loc un schimb de gaze între axul alveolar şi
gazele din sângele venos din reţeaua capilară peri-alveolară, astfel încât O2 trece în sânge, iar
CO2 în aerul alveolar.

a) Etapa pulmonară:

Acest schimb se realizează prin procesul de difuziune al membranei alveolo-capilare.

Difuziunea reprezintă tendinţa moleculei unui gaz de a se deplasa dintr-o zonă în care

concentraţia moleculară este mai mare spre o zonă unde concentraţia este mai mică.

Factorii care determină viteza de difuziune a CO2 şi O2 la nivelul plămânului:

Radientul de presiune parţială a gazelor din aerul alveolar şi din sângele din

reţeaua capilară peri-alveolară;

Suprafaţa de difuziune este suprafaţa prin care aerul vine în contact cu

membranele alveolo-capilare;
Distanţa de difuziune este grosimea membranei alveolo-capilare;
Coeficientul de difuziune depinde de solubilitatea gazului şi greutatea lui
moleculară astfel încât coeficientul de difuziune al CO2 este de 30 de ori mai
mare decât al O2 ceea ce explică viteza practic egală de difuziune a celor două
gaze în ciuda gradientelor de presiune parţial diferite.

b) Etapa sanguină:

Transportul O2 se face sub două forme:

16
 1. Dizolvat în plasmă – se transportă în cantităţi mai mici în plasmă;

2. Legat de hemoglobină – principala formă de transport a O 2 astfel încât 1 g de

hemoglobină leagă 1,34 ml O2, fiecare atom de Fe din structura hemoglobinei leagă în
mod labil 1 moleculă de O2.
Transportul CO2 se face sub trei forme:

1. Dizolvat în plasmă;

2. Legat de anumite grupări ale proteinelor plasmatice, inclusiv legat de hemoglobină;

3. Sub formă de bicarbonat – formă predominantă de transport a CO2. c) Etapa tisulară:

La nivelul capilarelor tisulare, sângele arterializat cedează O 2 necesar activităţii

celulare şi se încarcă cu CO2 rezultat din metabolismul tisular. CO2 difuzează cu rapiditate în

lichidul interstiţial, unde se găseşte o tensiune de 46 mmHg.

Reglarea respiraţiei:
Adaptarea ventilaţiei pulmonare la necesităţile variabile ale organismului se realizează
permanent graţie unor mecanisme extrem de fine, care reglează ventilaţia prin modificarea
atât a frecvenţei, cât şi a amplitudinii respiraţiei. În condiţii obişnuite, respiraţia ritmică
spontană a adultului are o frecvenţă de 12-18/min. Respiraţia spontană depinde de
descărcările ritmice de impulsuri nervoase de la centrii respiratori spre musculatura
respiratorie.

Reglarea nervoasă:
În condiţii neobişnuite, centrii respiratori bulbari pot fi influenţaţi temporar de stimuli
proveniţi de la nivelul unor variate zone receptoare din organism. Stimulii de la nivelul căilor
respiratorii superioare pot produce: strănutul, tusea, deglutiţia, vomă şi sughiţul.

Reglarea chimică:
În condiţii fiziologice creşterea concentraţiei în CO2 a sângelui – hipercapnia – are ca

urmare intensificarea ventilaţiei pulmonare, urmată de reducerea la normal al CO2. Scăderea

concentraţiei în CO2 a sângelui – hipocapnia – determină diminuarea până la oprirea totală a

respiraţiei. Apneea voluntară este urmată de polipnee, în cursul căreia se elimină excesul de

17
CO2 acumulat anterior. Polipneea voluntară este urmată de apnee, până ce concentraţia de
CO2 în sânge atinge niveluri fiziologice.

Diminuarea concentraţiei O2 în aerul inspirat constituie un stimul al ventilaţiei

pulmonare, determinând o hiperventilaţie uşoară. Ventilaţia se modifică uşor sub acţiunea
hipoxemiei atâta timp cât O2 din aerul alveolar nu scade sub 60 mmHg. Când se fixează CO2
la valori sub normale hipoxia nu determină efecte stimulente asupra ventilaţiei, decât atunci
când presiunea O2 alveolelor scade sub 60 mmHg.

CAPITOLUL II NOȚIUNI TEORETICE ALE ASTMULUI

BRONȘIC

2.1 Definiție:
Este un sindrom caracterizat prin crize de dispnee bradipneică de tip expirator, care
apar
la contactul cu substanţe sau stimuli diferiţi, la subiecţi cu anumită predispoziţie
constituţională; are ca substrat bronşiolospasm generalizat, însoţite de edem şi hipersecreţia
mucoasei bronşice.

18
 Fig.6 Astmul bronșic

2.2 Clasificare:
Teoretic, după Rackmann (1980), s-a admis existenţa unui:

a. Astm bronşic alergic (extrinsec);

b. Astm bronşic: endogen sau infecţios (intrinsec); iritativ fizic sau chimic; indus de

efort; cu geneză neprecizată.

2.3 Etiopatogenie:
1. Factori iritanţi:
Praful de stradă; Fumul;
Gaze toxice: oxizi de azot şi sulf;
Ozon;
Aer rece.
2. Factori alergici:
Praful de casă, polen;

Peri, lână, pene;

Bumbac, ierburi;

Componente de insecte şi acarieni; Medicamente;

Detergenţi, cosmetice;
Ricin;

Reziduri de combustie incompletă.

19
 3. Factorii psihici:
Traume psihice;
Stres psihic;
Tipul de S.N.C.

Factori infecţioşi:

Infecţia bronşică virală;

Infecţia bronşică bacterial.

Alte infecţii:
Efort fizic.
Factorul genetic.

4. Factori favorizanți:
a) Factorul alergic:
Rolul alergic este dovedit numai într-un număr limitat de cazuri, sub 40%. Alergia la

praful de casă este cea mai frecventă în astmul bronşic extrinsec.

b) Factorul iritant:
Se presupune că unele virusuri pot avea un rol în etiologia astmului, deoarece debitul
acestuia şi mai ales agravarea lui se produce mai ales după viroze ale căilor respiratorii.
Dintre infecţiile bacteriene, cele cu Streptococus pneumonial, Staphilococus aureus şi
Hemophylus influenzae, par a avea rol important în etiologia astmului bronşic dar acesta nu a
fost pe deplin elucidat. În unele cazuri de astm bronşic intrinsec, este prezentă o infecţie
bronşică cu răspuns alergic la antigeni bacterieni (teste cutanate pozitive), după altele,
infecţia acţionează numai ca factor iritant.

În prezent, infecţia bronşică poate fi considerată atât factor etiologic cât şi ca factor de
întreţinere şi agravare a astmului bronşic. Se poate spune că factorul infecţios joacă probabil
un rol în apariţia accesului de astm, în principal la subiecţii predispuşi, cu hiperreactivitate
bronşica, dar nu se poate susţine existenţa unui astm bronşic infecţios pur, ci doar
posibilitatea modificării terenului bolnavului prin factorul infecţios.

c) Factorul psihic:

20
 Participă frecvent la declanşarea crizelor de astm bronşic, fie prin emoţii puternice, fie
prin simpla condiţionare a crizelor, în special la subiecţii predispuşi constituţional şi cu un
sistem bronşic hiper-reactiv, dar un astm bronşic psihogen nu poate fi susţinut.

Particularităţii ale personalităţii astmaticului înaintea debutului bolii:

Sensibilitatea crescută;
Stări de anxietate;
Agresivitatea sau reacţii asteno-depresive.

d) Factorul fizic:
Poate constitui un factor etiologic în astmul bronşic, în special la copii şi tineri. De

reţinut ca, după efort fizic, apare bronhospasm şi la neasmatici. Efortul este un stimul

potenţial de declanşare a unor episoade de obstrucţie bronşică acută.

e) Factorul genetic:

Nu este acelaşi în cele două categorii de astm bronşic, extrinsec şi intrinsec.

Fig.7 Astmul bronșic

2.4 Semne și simptome:

Manifestările clinice ale astmului bronşic constă, în esenţă, din:

Dispnee paroxistică cu respiraţie şuierătoare (wheezing);

Tuse;

Expectoraţie cu spută mucoasă.

21
 Criza de astm bronşic este declanşată de o mulţime de factori:
Infecţii bronşice virale, bacteriene sau mixte;
Inhalarea de agenţi fizici sau chimici iritanţi;

Stresul emoţional;
Efortul fizic;

Administrarea de aspirină sau alte analgezice;

Tusea sau râsul;

Alte împrejurări.
Uneori criza de astm bronşic survine fără o regulă şi o cauză clară, cu predilecţie în
timpul nopţii. Simptomele nocturne ale astmului bronşic, cu aspiraţia de obicei în camera de
dormit, nu trebuie puse obligatoriu în legătură cu alergenii din încăpere, deoarece şi la
astmaticii nealergici pot apărea simptome caracteristice astmului (wheezing, dispnee, tuse) în
primele ore ale dimineţii. Alteori, crizele survin în anumite condiţii, mereu aceleaşi.

Dispneea:
Este tipică. Ea are o frecvenţă rară în astmul bronşic, iar expiraţia este efectuată cu
ajutorul muşchilor respiratori complementari. Este caracteristică respiraţiei şuierătoare ce
seamănă cu un ţiuit (wheezing).

Tusea:
Poate fi uscată sau umedă, cu o spută mucoasă, lipicioasă, cu eliminare dificilă şi de
aspect perlat. Sputa devine muco-purulentă în prezenţa unei infecţii traheobronşice primare
sau secundare.

2.5 Forme clinice:

Forme ale astmului bronșic:

• Astmul bronșic cu dispnee continuă - se întâlnește la astmaticii vechi la care boala s-a
complicat cu bronșita cronică și emfizem pulmonar. Aceste ultime afecțiuni dau boala
numită bronhopatie cronică obtructivă cunoscută sub numele de BPOC.

22
 • Astmul bronșic tardiv - apare la vârste mai înaintate și se complică frecvent cu infecții
respiratorii și tulburări endocrine.
• Astmul bronșic medicamentos - survine la bolnavii tratați cu medicamente mult timp,
la care apare iritabilitate, insomnie, tremurături și creșterea tensiunii arteriale. Crizele
devin tot mai frecvente și mai prelungite și pot duce la tulburări de ritm cardiac
(aritmii).
• Astmul profesional - este determinat de factori alergici sau de factori iritanți de natură
profesională, așa cum se întâmplă în industria textilă ,a morăritului, chimică, minieră
și în turnătorii.
• Astmul de efort - se întâlnește mai ales la copii și adolescenți. Crizele apar la câteva
minute de la încetarea efortului. Ele pot fi prevenite cu medicamente, în special sub
formă de spraiuri.
• Astmul indus de aspirină - crizele apar la câteva ore după administrarea de aspirină.

2.6 Examene paraclinice de laborator:

Examenul radiologic:
Acesta evidenţiază: coaste orizontalizate; spaţiul intercostal creşte; coborârea, turtirea
diafragmului. În cursul stării de rău astmatic se pot descoperi diferite stări patologice
pleurpulmonare care pot explica rezistenţa la tratament a astmului:
Pneumotorax;
Pneumomediastin;

Atelectozie lobară sau segmentară (astuparea unei bronhii). Examenul

bronhoscopic:

Acesta arată: edemul mucoasei bronşice; congestia.

Explorări funcţionale pulmonare:
Spirograma:
Aspect obstructiv nespecific;
Scade V.E.M.S. (volumul expirator maxim pe secundă);
După acces revine la normal.

Principalele modificări funcţionale respiratorii în astmul bronşic:

23
 Scade VEMS şi indicele Tiffexean sub 70%;
Tiffexean =VEMSx100/C.V = 80% din C.V;
Scade C.V.;

Scade V.I.R. (volumul inspirator de rezervă);

Scade V.E.R. (volumul expirator de rezervă);

Creşte rezistenţa căilor aeriene;

Creşte capacitatea reziduală funcţională (C.R.F.). Gazele expiratorii:

CO2 creşte în formele severe; O2 scade;

Hipercopnia agravează bronhospasmul, hipersecreţia şi încărcarea bronşică.

Examenul sputei:

În astmul extrinsec, examenul microscopic al sputei pune în evidenţă:

Eozinofile;
Cristale Charcot - Leyden; Spirale Curchmann;

Corpi Creolă (uneori);

Aglomerări de celule descuamate; Mucus;

Materie proteică.
În astmul intrinsec, în spută domină:
Polinucleare nutrofile; Bacteriile.
Examenul bacteriologic, după spălarea sputei pune în evidenţă agenţii infecţioşi în cauză.

Teste cutanate de provocare bronşică:

Teste cutanate pun în evidenţă hipersensibilitatea bolnavului la alergeni specifici.
Testul de provocare bronşică prin inhalarea pneumoalergenului bănuit, constituie, atunci când
este pozitiv, singura dovadă că alergenul inhalat este cauza astmului.
Dozarea IgE în sânge:
Are o valoare diagnostică apreciabilă, întrucât la 80% din bolnavi alergici IgE este

crescută.

2.7 Diagnostic:

24
 Diagnostic pozitiv:
În formele clinice, punerea diagnosticului nu comportă dificultăţi, dar diagnosticul

etiologic este dificil deoarece identificarea cauzelor nu este întotdeauna posibilă.

Pentru natura alergică a astmului bronşic pledează antecedentele alergice familiale şi

personale, apariţia acceselor repetitive în condiţii asemănătoare de timp, de loc şi în contact
cu aceleaşi obiecte generatoare de alergeni, testele cutanate şi provocare bronşică pozitivă.
Pentru diagnosticul pozitiv al astmului intrinsec pledeza tabloul clinic, examenul de

spută şi absenţa oricăror dovezi de hipersensibilizare la diferiţi alergeni.

Diagnostic diferenţial: Se
face cu:

Astmul cardiac;

Bronşita astmatiformă;
Spasmul laringian;

Corpi străini intrabronşici;

Tumori benigne sau maligne ale traheei şi bronhiilor;

Sindromul mediastinal compresiv;
Pneumotoraxul spontan;

Embolie pulmonară cu sau fără infarct pulmonar;

Acidoza metabolică;
Pneumomediastin;

Atelectozie lobară sau segmentară;

Bronhospasmul generat de carcinoid (tumora

secretată de substanţe bronhoconstrictoare); Hiperventilaţia de natură

psihologenă.

2.8 Evoluție și prognostic:

Evoluţie:

25
Se caracterizează prin crize de dispnee ce survin de regulă noaptea, intercalate cu perioada de
acalmie, ca şi prin posibilitatea apariţiei stărilor de rău astmatic şi a insuficienței pulmonare
acute favorizate de infecţii sau erori terapeutice.
Astmul care debutează în adolescenţă sau de vârstă adultă, are tendinţa de
progresiune, cedând mai greu decât astmul copilului. Agravarea se realizează fie prin
reparaţia frecventă a acceselor cu remisiune incompletă a dispneei, fie prin suprapunerea unor
infecţii bronşice repetate care determină bronşita cronică obstructivă şi apariţia cordului
pulmonar cronic.

Complicaţii:

Infecţiile aparatului bronşic;

Bronşectazia;
Emfizemul pulmonar;
Pneumotoraxul;

Infecţiile parenchimului pulmonar;

Insuficienţa respiratorie;
Cordul pulmonar cronic.

Prognostic:
Prognosticul vital al accesului de astm este în general bun, dar prognosticul de viitor
este rezervat, deoarece astmul apare pe un teren genetic ce nu poate fi înlăturat. Din acest
motiv, bolnavul este predispus la accese recidivante durând toată viaţa.
Factorii de care depinde prognosticul bolnavului astmatic:

Alergenul în cauza şi posibilitatea înlăturării lui;

Forma clinică a astmului bronşic;

Vârsta debutului bolii;

Complicaţii produse de astmul bronşic.

2.9 Tratamentul:
Obiective:
Combaterea bronhospasmului şi a hiperventilaţiei alveolelor acute;

26
 Combaterea inflamaţiei bronşice acute;
Favorizarea expectoraţiei;
Prevenirea expectoraţiei.
Realizarea acestor obiective se face:
Prevenirea expunerii la alergenul cauzal sau întreruperea contactului cu acesta
administrarea de bronhodilatatoare simpatomimetice, parasimpatolitice şi
musculotrope;
Administrarea de inhibitori ai degranulării mastocitelor;
Administrarea de fluidifiante ale secreţei bronşice;
Hipersensibilizarea specifică.

Medicaţia antiasmatică:

Tratamentul medicamentos al astmului bronşic acut sever este reprezentat de:

Aminofilină;
Etamimetrică (Miofilin);
Cromaglicat desedic;
Glucocorticoizi;
Aminofilia - derivat metil - xantilic.
Corticosteroizi:

Cu excepţia astmului bronşic de efort, nu există formă etico-patogenică de astm care

nu beneficiază pozitiv de efectul corticosteroizilor. Au acţiune antiinflamatorie.
Hemisuccinat de hidrocortizon:

Doza 600-800 mg/zi sau mai mult, după caz, în criză de astm bronşic. Dacă după 24
de ore se apreciază că este nevoie de terapie cortizonică în continuare, se instituie un
tratament cu Prednison sau inhalatori, cu Hemisuccinat de hidrocortizon pentru 24 ore.
Administrare:
Corticoterapia orală este un mijloc eficient în tratamentul antistatic, dar după 15 zile
de administrare, apar efectele secundare ale acestora. Dozele zilnice pentru curele scurte
încep, de regulă de la 40 mg Prednison, pe zi, scăderea făcându-se rapid odată cu scăderea
severităţii crizelor de astm. Dacă este necesară o corticoterapie de durată mai lungă,
administrarea Predinsonului în doza alternativa de 20 mg administrate la 2 zile nu au efectul
terapeutic scontat. Principiul terapeutic esenţial în mânuirea corticosteroizilor pe cale orală

27
este de a administra cure cât mai scurte (de obicei 14 zile) până la stabilirea clinică
bolnavului după care se administrează cele mai mici doze care conferă efect protectiv în
cazurile în care există posibilitatea sevrajului cortizonic. La bolnavii astmatici n-ar exista,
după unii autori, nici un motiv ca în administrarea orală să se folosească Dexametazon în loc
de Prednison. Corticoizii administraţi pe cale inhalatorie asigură o acţiune terapeutică locală
utilă terapiei antiastmatice. Se pot folosi:
Beclometazona;
Triamcinolon acetonic sau alţi produşi, care au o mică reabsorbţie la nivelul mucoasei
bronşice, realizând efecte antiinflamatorii locale importante, dar concentrative
sangvine minime, incapabile de a induce efecte secundare semnificative şi de a inhiba
axul hipotalamocortico-sprarenal.

28
 CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU ASTM BRONȘIC

3.1 Internarea pacientului în spital și asigurarea condiţiilor de

spitalizare:
Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesită o îngrijire unitară, dar şi îngrijire specială în
funcţie de varietatea cazurilor şi caracterul bolii. Asistentul medical împreună cu medicul
specialist sau curant elaborează planurile de educaţie în privinţa cunoaşterii bolii. El
facilitează discuţii între medic şi pacient oridecâte ori acesta face vizite la medic, pentru a fi
implicat activ în managementul astmului. În acest fel pacientul să poată preveni problemele şi
să ducă o viaţă activă şi productivă. Tot asistentul medical face educaţia pentru prevenire şi
control pe termen lung prin o administrare regulată a medicaţiei obligatorii, prin evitarea
trigerilor.

3.2 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi:

Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele:

Asigurarea condiţiilor de mediu în spital:

Saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer suficient încălziţi (18-20°C), în
cazul bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii, temperatura salonului va fi mai
ridicată şi umidificată;
Aerisirea va fi continuă, dacă temperatura aerului o permite, sau împrospătată de mai
multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor (bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu
răci);
Maturatul nu va fi uscat, se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere umedă;
Repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni (cei cu îmbolnăviri cu

caracter infecţios vor fi internaţi în saloane separate);

29
Psihoterapia este un mijloc terapeutic foarte important, mai ales în cazul crizelor cu
tablouri dramatice care pun în pericol viaţa bolnavului;
Atenţie la psihicul bolnavului, bolile cronice tulbură echilibru psihic al bolnavului.
Bolnavilor cronici cu o perioadă lungă de spitalizare, li se va asigura un
climat propice radio, televizor, cărţi), saloanele trebuie transformate în adevărate
cămine cu

atmosferă ,,caldă”, unde bolnavii să se simtă bine.

3.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative:

Se măsoară zilnic pulsul, respiraţia şi diureza şi se notează în fişa de temperatură;
Se măsoară temperatura şi urmăreşte evoluţia febrei (se combate prin tratament

prescris de către medic);

În pusee febrile se aplică comprese reci sau împachetări reci; durerea toracică
(junghiul) se combate prin aplicaţii locale calde, antinevralgic, mialgin,

(atenţie la valorile tensiunii arteriale);

Dispneea şi cianoza necesita oxigenoterapie (6 l/minut);
Tusea chinuitoare şi dureroasă în faza incipientă se combate cu preparate de codeină
(Codenal, Tusomag), în faza a doua pentru permeabilizarea căilor respiratorii se
recomandă bolnavilor să tuşească şi să expectoreze de mai multe ori pe zi;
Pentru uşurarea eliminării expectoraţiei se vor administra fluidizante ale secreţiei

bronşice;

În accesele de tuse astmatiforme se administrează bronhodilatatoare spasmolitife

(Miofilin, HHC);
În infecţiile bronşice se administrează antibioticele prescrise (antibioticul şi doza

ritmul sunt impuse de către medic).

3.4 Alimentaţia bolnavului:

Va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii (de exemplu regim hidrozaharat în
perioadele febrile; când fenomenele acute dispar, se trece la o alimentaţie
hipercalorică);

30
 Se verifică capacitatea de deglutiţie şi aportul de lichide din ultimele ore, se asigură un
aport adecvat de lichide pe cale orală, iar la cei cu tulburări de deglutiţie se
administrează lichidele pe sonda nazo-gastrică sau pe cale parenterală (la indicaţia
medicului);
Se evita supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi;
Se interzic tutunul şi alcoolul.

3.5 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului:

Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice
întârziere cât de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi. Cu toate că medicamentele se
administrează la indicaţia medicului asistenta va trebui să intervină de urgenţă în unele cazuri
extreme până la sosirea medicului.
Asistenta trebuie să sesizeze cât mai repede supradozarea sau efectul nefavorabil ca
inapetenţa, greţurile, bradicardia, tahicardia, lipotimia, şoc anafilactic ce pot interveni ca o
supradozare.
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor:
Doza de administrare:
În funcţie de doză administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament
sau toxic.

Prescrierea medicamentelor:
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului

internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator.

Prescrierea constă în:

Numele medicamentului;
Concentraţie şi cantităţi;

Doza unică sau pe 24 h;

Mod de administrare;

Orarul administrărilor;
Administrare în raport cu servitul meselor.

Administrarea medicamentelor:

31
 a. Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:
Medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv;
Doza corectă de administrare;
Acţiunea farmacologică a medicamentelor;
Frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
Efectul ce trebuie obţinut;
Contraindicaţiile şi efectele secundare; Interacţiunea dintre medicamente.

b. Asistenta medicală verifică şi identifică:

Calitatea medicamentelor;
Integritatea medicamentelor;
Culoarea medicamentelor;
Decolorarea sau supracolorarea;

Sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;

Lichefierea medicamentelor solide;

Opalescenţa soluţiilor.

c. Asistenta medicală respectă:

Calea de administrat prescrisă de medic;

Dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;

Incompatibilitatea de medicament;

Administrarea rapidă a medicamentelor deschise;

Ordinea de administrare a medicamentelor;

Servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

d. Asistenta medicală informează şi anunţă:

Pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de
administrare, cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
Medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a
medicamentelor.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi
eliminarea lichidelor.

32
 Eliminarea apei din organism se face prin mai multe căi: 1000-1500 ml se elimină prin
urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni şi 100-200
ml prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.

Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale
subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică
bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică
4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră de
îngrijire a pacientului.

3.6 Recoltarea produselor biologice şi patologice:

Recoltarea sângelui pentru analizele de laborator se efectuează prin puncţie venoasă.

Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie. Scop:
a. Explorator: recoltarea sângelui petru examenele de laborator precum cele biochimice,

hematologice, serologice şi bacteriologice;

b. Terapeutic:
Administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei
intravenoase;

Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;

Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui.
Locul puncţiei:
Venele de la pliul cotului (cefalică şi bazilică), în locul unde se formează un
”M” prin anastomozarea lor;
Venele antebraţului;

Venele de pe faţa dorsală a mâinii;

Venele subclaviculare;
Venele femurale;
Venele maleolare interne;

Venele jugularei şi epicraniene (de regulă se execută la sugar şi copil mic).

Pregătirea pacientului:

33
 a. Psihic: se explică procedura şi riscurile;

b. Fizic: se aşează pacientul pe scaun sau pat, într-o poziţie comodă care să faciliteze
accesul venos.

Pregătirea puncţiei:
Pentru protecţie se foloseşte o pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi
aleză. Pentru a dezinfecta locul unde va fi executată puncţia se foloseşte alcool medicinal şi
tampoane.

Se utilizează ace de 25-300 mm, diametrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (în funcţie de scop),

seringi de capacitate, pense, mănuşi chirurgicale. Toate aceste materiale sunt de unică

folosinţă.

Execuţia puncţiei:

Pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru cel care
execută puncţia. Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului. Braţul pacientului se aşează pe perniţă şi
muşama în abducţie şi extensie maximă, se dezinfectează tegumentele şi se aplică garoul la
distanţa de 78 cm deasupra locului unde se va executa puncţia, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera. Este recomandat ca pacientul să strângă
pumnul, venele devenind astfel turgescente. Asistenta medicală îmbracă mănuşile sterile şi se
aşează vizavi de bolnav. Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine. Se
fixează acul la holder, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul
degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul - în direcţie oblică, unghiul să
fie de 30 de grade, apoi peretele venos - învingându-se o rezistenţă elastică până când acul
înaintează în gol. În lumenul venei, se schimbă direcţia acului 1-2 cm. Se continuă tehnica în
funcţie de scopul puncţiei venoase - precum injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui
sau perfuzie. După executarea puncţiei se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului
şi a pumnului. Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul
din venă. Se comprimă locul puncţiei timp de 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.

34
 Accidente:

În timpul puncţiei pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanşa accidente:
Hematom (infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos). Asistenta medicală trebuie să
intervină şi să retragă acul, apoi să comprime locul puncţiei timp 1-3 minute;

Străpungerea venei (perforarea peretelui opus). Se retrage acul în lumenul venei.

Este important îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o
perioadă prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se
informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul
puncţiei şi aspectul pansamentului la nevoie (hemoragie, hematom, roşeaţă).

Recoltarea sângelui pentru:

Examen biochimic: puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge în seringă

heparinizată.

Ureea sangvină: valoarea normală 20-40 mg%;

Acidul uric: V.N.3-5 mg%;
Creatinină: V.N.0,6-1,3 mg%;
Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;
K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;
Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;

Glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florură de

natriu. Valorile normale sunt: 80-120 mg/l;

V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml citrat de sodiu
3,8%. Valorile normale sunt 1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm.

Hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe E.D.T.A.

Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5 mil/mm³, iar la femei 4,2-4,8
mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100 ml, iar la femei 13±2g/100 ml, leucocite
40008000/mm³.

3.7 Educaţie pentru sănătate:

Educaţia astmaticului:

35
Dialog şi explicaţii concrete asupra bolii, într-un limbaj cât mai accesibil;
Demonstraţii practice de folosire a dispozitivelor inhalatorii;
Exemple cu situaţii similare;

36
 Material vizual informativ, de tipul pliantelor, planşelor, afişelor, etc.;

Explicarea situaţiilor care au determinat o nouă acutizare şi cum ar fi putut fi

evitate;
Prevenirea acutizărilor posibile în perioade de expunere alergenică, de exemplu la
polen, prin avertizarea din timp a pacientului;
Instrucţiuni concrete asupra a ceea ce trebuie să facă în caz de criză sau dacă nu ne

găseşte atunci când are nevoie;

Învăţ pacientul să diferenţieze medicaţia de ameliorare rapidă şi cea de prevenire pe

termen lung şi îl învăţ tehnica corectă de folosire a dispozitivelor de administrare a
inhalantelor (spacer, turbohaler, diskhaler, acuhaler). Cum să recunoască agravarea
bolii şi ce trebuie să facă în această situaţie;
Trebuie învăţat să-şi reeduce respiraţia la efort şi să evite condiţiile cu aer uscat şi
rece, ca şi eforturile bruşte şi inconstante, un sport recomandat, în special copiilor
astmatici, este înotul.

3.8 Alte îngrijiri:

La majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru bolnavi este
cea semişezândă, poziţia va fi lăsată la alegerea lui, în toate cazurile el va fi îndrumat
să schimbe poziţia cât mai des, pentru a evita complicaţiile hipostatice;
Poziţia luată de bolnav în pat sau la marginea patului; în cursul acceselor de astm

bronşic, trebuie făcută cât mai comodă, cu ajutorul anexelor patului său sprijinindu-l

pe braţe;

Toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l în mod deosebit de

curenţi de aer reci, care ar putea redeştepta infecţiile virotice latente;

Trebuie avut în vedere că mulţi bolnavi pulmonari transpira abundent, ceea ce face ca

pielea să fie foarte fragilă, se lezează uşor şi bolnavii pot face escare de decubit;

Lenjeria bolnavilor transpiraţi trebuie imediat schimbată sau ori de câte ori este
nevoie;
Este bine că pielea transpirată să fie spălată cu alcool mentolat, care înviorează

circulaţia periferică.

37
 CAPITOLUL IV PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

4.1 Cazul I:

CULEGERE DE DATE
DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile).
F.N în vârsta de 67ani, sexul F, starea civilă: văduvă, copii 6, religia ortodoxă, profesia

croitoreasă, ocupaţia pensionară.

Mediul de locuit (urban/rural) urban casă/apartament apartament nr. camere 2

locuieşte (singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat locuieşte împreună cu una

din fiicele sale în condiţii favorabile.

STIL DE VIAŢĂ:

38
 Obiceiuri:
Alimentare: în limite normale, consumă fructe şi legume regulat;

Dietă/regim: da, hiposodat;

De muncă: satisfăcătoare;
De a se odihni şi dormi: uşoară insomnie;

De a practica exerciţii fizice/mişcare: în limite normale;

De a petrece timpul liber: îi place să împletească;
Consumă alcool (da/nu/ocazional): nu; felul băuturii – cantitatea -;
Fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi 10 ţigări/zi.

Antecedente patologice:
Afecţiuni respiratorii: astm bronşic de apr 10 ani;
Afecţiuni cardiace: HTA stadiul II;
Afecţiuni locomotorii: nu;
Afecţiuni senzoriale: nu;
Operaţii/intervenţii/anul: apendicectomie, fibrom uterin;

Alte afecţiuni: nu se cunosc;

Alergii cunoscute la: nu se cunosc alergii la nici un medicament sau aliment.
Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze -
lentile de contact/ochelari (da/nu) ochelari dioptrii + 2 tratamente urmate în prezent
(da/nu) nu.
Motivul internării/prezentării la medic/dată: 20.01.2021.tuse, dispnee expiratorie,

cefalee, agitaţie, dureri precordiale.

Istoricul bolii actuale: pacienta cunoscută cu astm bronşic, se internează pentru

simptomatologie vastă care a debutat în urmă cu 3 zile.

Parametri actuali ai stării de sănătate: 20.01.2021.

R: 20 r/min.;

39
TA: 180/95 mmHg; Puls:
83 b/min.;

Temperatură: 36,8 0C; Greutate:

56 kg;

Înălţime: 1,60 m;

Diureză: micţiuni spontane fiziologice;

40
 Scaun: prezent, culoare şi aspect normal;
Tranzit intestinal: prezent;
Alimentaţie: apetit scăzut;
Somn: perturbat, agitaţie;

Igienă: în limite normale;

Tegumente: normal colorate;
Comunicare: comunică cu cei din jur.

Diagnostic medical: Astm bronşic alergenic.

Investigaţii paraclinice/analize de laborator:

1. Examen radiologic:
Torace în limite normale;
Semne de hiperinflaţie pulmonară cu diafragm aplatizat.
2. EKG:
Tahicardie sinusală în abces.

Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale
VSH 25 mm/h 2 – 13 mm/h
Creatinină 1,10 mg% 0,6 – 1,20 mg%
Uree 0,37 g%0 0,20 – 0,40 g%0
TGO 20 Ul 2 – 20 Ul
TGP 7,3 Ul 2 – 16 Ul
Glicemie 1,10 g%0 0,80 – 1,20 g%0

Tratament instituit:
Miofilin;
HHC;
Hidroxizin;

41
 Dipiridamol;
Furosemid;
Prednison;
Bromhexin.

În urma analizei acestor date consider că pacienta este depedentă în satisfacerea

următoarelor nevoi:

42
 Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii autonome Intervenții Evaluare
nursing delegate

Nevoia de Dispnee Pacienta să -Am asigurat confortul termic; -Oxigeno- În urma intervenţiilor cu
respira şi a datorită resimtă o -Am aerisit încăperea, am aşezat terapie; - rol propriu dar şi delegat

avea o bună astmului ameliorare Administrez pacienta resimte o

pacienta în poziţie semi-şezând;
circulaţie. bronşic a dispneei. medicaţia ameliorare a dispneei.
Am umidificat aerul; prescrisă de
manifestată medic.
-Am educat pacienta în privinţa
prin expiraţie
felului în care să tuşească şi să elimine
dificilă,
spută în vas colector;
wheezing.
-Am urmărit pacienta dacă ingeră
cantitatea de lichide.
Nevoia de a Vulnerabilitate Pacienta să nu -Monitorizez funcţiile vitale; -Supraveghez În urma intervenţiilor cu
evita faţă de pericole în permanenţă
prezinte -Asigur condiţii de mediu adecvate rol propriu pacienta nu a
pericolele. datorită crizei pacienta.
de astm bronşic vulnerabilitate pentru a evita pericolele prin prezentat vulnerabilitate
manifestată
prin posibile faţă de pericole accidentare; faţă de pericole pe toată
accidente prin pe toată durata durata spitalizării.
-Utilizez anexele patului şi asigur
căderea,
alterarea stării spitalizării. pacientei repaosul absolut la pat;

-Izolez pacienta de restul pacienţilor

pentru a evita contractarea unei
infecţii;

43
 generale. -Educ pacienta să apeleze la echipa
medicală ori de câte ori este nevoie.

Nevoia de a Anxietate Pacienta să -Am informat pacienta în legătură cu -Administrez În urma intervenţiilor cu
comunica. medicaţia
datorită temei resimte o starea sa; rol propriu dar şi delegat
prescrisă de
de sufocare diminuare a -Am liniştit pacienta explicându-i cu medic. pacienta comunică eficient
manifestată anxietăţii şi să calm că fenomenul de obstrucţie cu echipa medicală şi
prin oboseală, comunice eficient familia.
bronşică este reversibil;
apatie, refuzul cu echipa
-I-am insuflat încredere în echipa de
de a comunica. medicală şi
îngrijire şi în eficacitatea
familia.
tratamentului;

-Comunic în permanenţă cu pacientă;

-Descopăr şi înlătur cauza anxietăţii;
Rog familia să-i fie alături şi să o
susţină.

44
Nevoia de a Oboseală Pacienta să -Am aerisit încăperea înainte de -Administrez În urma intervenţiilor cu
dormi şi a se datorită medicaţia
prezinte un somn culcare; rol propriu dar şi delegat
odihni. dispneei, prescrisă de
somnului atât calitativ cât şi -Am asigurat o lenjerie curată de pat şi medic. pacienta a prezentat un
neodihnitor
manifestată cantitativ pe toată de corp; somn atât calitativ cât şi
prin astenie durata spitalizării. cantitativ pe toată durata
-Am recomandat pacientei să citească
înainte de culcare; spitalizării.
-Am recomandat servirea cinei cu cel

fizică, agitaţie; puţin 2 h înainte de culcare;

-Am educat pacienta să evite

consumarea de cafea la ore înaintate;

-Am învăţat pacienta să facă gimnastică

respiratorie;

-Supraveghez calitatea şi cantitatea

somnului şi notez în F.O.

45
Nevoia de a-şi Hipertermie Pacienta să -Am aplicat comprese reci pe fruntea -Administrez În urma intervenţiilor cu
menţine medicaţia
datorită prezinte pacientei; rol propriu dar şi delegat
temperatura prescrisă de
corpului în procesului temperatura -Am asigurat confortul fizic prin medic. pacienta prezintă
limite corpului în schimbarea lenjeriei datorită temperatura corpului în
infecţios la
normale.
nivelul limite normale. transpiraţiei, ori de câte ori este limite normale.
bronhiilor nevoie;
manifestată -Am măsurat temperatura corporală
prin febră seara şi dimineaţa; am notat valorile în
ridicată,
F.O.;
tegumente
-Învelesc pacienta cu o pătură groasă
calde,
pentru a evita frisonul;
transpiraţie.
-Liniştesc pacienta cu privire la starea
s-a;

-Supraveghez în permanenţă pacientă.

46
Nevoia de a se Risc de Pacienta să fie -Am recomandat pacientei să ingere -Administrez În urma intervenţiilor cu rol
alimenta şi 1800-2000 ml lichide/zi; medicaţia
dezechilibru echilibrată propriu dar şi delegat
hidrata. prescrisă de
hidroelectrolitic hidroelectrolitic pe -Am efectuat bilanţul ingesta-excreta; medic. pacienta este echilibrată
datorită toată durata Am supravegheat pacienta pentru a hidroelectrolitic.
transpiraţiilor observa semne de deshidratare;
spitalizării.
abundente Deservesc pacienta la pat cu alimente
manifestată prin la o temperatură moderată prezentate
posibilă
atrăgător;
deshidratare,
-Aerisesc salonul înaintea servirii
tegumente şi
mesei;
mucoase uscate.
-Urmăresc efectul medicaţiei
administrate.

Nevoia de a Cunoştinţe Pacienta să -Stimulez dorinţa de cunoaştere a În urma intervenţiilor cu

învăţata cum insuficiente acumuleze un
pacientei; rol propriu pacienta a
să-şi păstreze despre modul minim de
sănătatea. prevenirii cunoştinţe privind -Educ pacientă care sunt factorii dobândit un minim de
crizelor de astm boala sa şi cunoştinţe privind boala sa.
datorită prevenirea crizelor declanşatori ai crizelor de astm: praf,
dezinteresului de de astm bronşic. -
a învăţa polen, par de animale, infecţii;

-Educ pacienta cum să-şi administreze

pufurile din dispozitivele tip spray;
-Educ pacienta să nu practice

47
manifestată prin automedicaţia;
dorinţa de a -Educ pacienta că tratamentul este
dobândi
individualizat zilnic şi neîntrerupt;
cunoştinţe noi.
-Informez pacienta privind importanţa
controlului medical periodic.

48
 Evaluare finală:
Pacienta F.N, în vârstă de 67 ani, se prezintă la Spital, secţia Medicală cu următoarele
simptome: tuse, dispnee respiratorie, cefalee, agitaţie, dureri precordiale. În urma
tratamentului administrat pacienta răspunde pozitiv.

Se externează la data de 26.01.2021, în stare ameliorată cu următoarele recomandări:

a. Evitarea contactului cu elemente alergizante;
b. Regim igieno-dietetic;
c. Respectarea tratamentului medicamentos;

d. Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură;

e. Control periodic.

49
 4.2 Cazul II:

CULEGERE DE DATE
DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile)
R.O, în vârstă de 52 ani, sexul M, starea civilă: necăsătorit, nr. Copii: 1, religia
ortodoxă, profesia mecanic, ocupaţia mecanic, condiţii la locul de muncă: corespunzătoare.
Mediul de locuit (urban/rural) urban, casă/apartament: casă, nr. camere 2 locuieşte

(singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat: locuieşte singur într-o casă cu 2

camere; în condiţii igienice.

STIL DE VIAŢĂ:
Obiceiuri:
Alimentare: regim hipozaharat;
De muncă: în limite normale;
De a se odihni şi dormi: uşoară insomnie;
De a practica exerciţii fizice/mişcare: mobilitate în limite normale;
De a petrece timpul liber: îi place să joace şah;
Consumă alcool (da/nu/ocazional) ocazional felul băuturii – cantitatea-.
Fumează (da/nu/ocazional): da.

Antecedente patologice:
Afecţiuni respiratorii: astm bronşic infecto-alergenic de 4 ani;
Afecţiuni cardiace: nu se cunosc;
Afecţiuni locomotorii: nu se cunosc;
Afecţiuni senzoriale: nu se cunosc;
Alte afecţiuni: Diabet tip II;
Operaţii/intervenţii/anul: apendicectomie, ulcer gastric;
Alergii cunoscute la: nu se ştie alergic la nici un medicament sau aliment.
Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze
nu lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii - tratamente urmate în prezent (da/nu)
da cu: Glibomet 400 mg 1-1-1; Spirivă; Bronhexin.

50
 Motivul internării/prezentării la medic/dată: 01.02.2021. Dispnee

expiratorie, dureri precordiale, senzaţie de sufocare, tuse productive.

Istoricul bolii actuale: pacient în vârstă de 52 se prezintă în serviciul de

urgenţă la Spital în urma unui efort fizic prelungit în condiţii de iarnă
declarând că simptomatologia a apărut în urma efortului.

Parametri actuali ai stării de sănătate: 01.02.2021.

R: 23 r/min.;
TA: 140/70
mmHg; Puls: 78
b/min.;

Temperatură: 36 0C;

Greutate: 75 kg;

Înălţime: 1,68 m;

Diureză: micţiuni spontane nedureroase;

Scaun: melena;

Alimentaţie: regim alimentar hipozaharat;

Somn: ore insuficiente de odihnă;

Igienă: în limite normale;

Tegumente: curate şi integre;

Comunicare: în limite normale.
Diagnostic medical: Astm bronşic în criză.

Investigaţii paraclinice/analize de laborator:

1. Examen sputei:

Prezente eozinofile; Cristale

CHARCOT-LEYDEN.

51
 2. Radiografie pulmonară:
Evidenţiază retentive intra-alveolară de aer; hipertransparenţa câmpurilor
pulmonare.

Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale
VSH 26 mm/h 2 – 13 mm/h
HB 14,5 g% 13 – 18 g%
TGO 13 Ul 2 – 15 Ul
TGP 7,9 Ul 2 – 20 Ul
Glicemie 1,39 g%0 0,80 – 1,20 g%0
Uree 0,27 g%0 0,20 – 0,40 g%0

Tratament instituit:
Algocalmin;
Brofimen;
Cephalexin;

Doxicilină;
HHC;
Milfan;

Papaverină;

Vit. B1, B6, B12, C200; Siofor.

În urma analizei acestor date pacientul este dependent în satisfacerea următoarelor

nevoi după cum urmează:

52
 Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Intervenţii autonome Intervenții delegate Evaluare
Nevoia de Dispnee cu wheezing Pacientul să resimtă o -Am asigurat condiţiile de -Administrez medicaţia În urma
respira şi a
datorită obstrucţiei ameliorare a dispneei. mediu; prescrisă de medic. intervenţiilor
avea o bună
circulaţie. bronşice, inflamarea -Am aerisit încăperea; cu rol propriu
peretelui bronhiilor -Am umidificat aerul cu vapori dar şi delegat
manifestată prin senzaţie pacientul
de apă;
de sufocare, insipir prezintă o
-Am educat pacientul în
profund accelerat. ameliorare a
privinţa modului în care trebuie dispneei.
să tuşească pentru a elimina
sputa; -Am educat pacientul să
nu înghită sputa;

-Am aşezat pacientul în poziţie

şezând pentru a-i favoriza o
bună respiraţie;
-Asigur repaosul la pat;
-Monitorizez funcţiile vitale;

53
Nevoia de a Risc de complicaţii şi Pacientul să nu prezinte -Am asigurat normele de igienă În urma
evita infecţii nosocomiale intervenţiilor cu
risc de complicaţii şi pentru pacient;
pericolele. datorită alterării funcţiei rol propriu
pulmonare manifestată infecţii nosocomiale. -Am respectat normele de pacientul nu a
prin posibile asepsie, antisepsie şi a circuitelor - prezentat risc
funcţionale;

suprainfecţie, stare de -Schimb lenjeria de pat şi de de complicaţii

rău astmatic. corp ori de câte ori este şi infecţii
nevoie; -Asigur pacientului o nosocomiale.

hidratare corespunzătoare
pentru fluidificarea secreţiilor;
Asigur pacientului o igienă
riguroasă pentru evitarea
complicaţiilor;
-Suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoilor.
Nevoia de Poziţie impusă datorită Pacientul să respecte -Explic pacientului necesitatea -Administrez medicaţia În urma
prescrisă de medic. intervenţiilor
a se mişca crizei de astm bronşic poziţia impusă până la adoptării acestei poziţii pentru cu rol propriu
şi a avea o manifestată prin poziţie ameliorarea favorizarea respiraţiei; dar şi delegat
semnelor/simptomelor. pacientul a
bună ortopnee şezând sau -Supraveghez pacientul să nu- respectat
postură. poziţia impusă
semişezând.
şi schimbe poziţia indicată; până la

54
Discut în permanentă cu ameliorarea
semnelor şi
pacientul şi îl încurajez cu simptomelor.
privire la boala s-a;

-Liniştesc pacientul
explicându-i că nu are motive
să-i fie frică deoarece echipa
medicală îi stă

la dispoziţie în permanenţă;
Suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoii;

-Susţin şi încurajez pacientul

pentru reluarea autonomiei.

55
Nevoia de Comunicare ineficientă la Pacientul să -Am pregătit psihic pacientul -Administrez medicaţia În urma
a prescrisă de medic.
nivel afectiv datorită comunice eficient cu înaintea fiecărei tehnici; Am intervenţiilor
comunica.
procesului bolii echipa medicală şi cu rol propriu
informat pacientul în
manifestată prin nelinişte, dar şi delegat
familia. legătură cu starea sa;
pacientul
agitaţie.
-Am liniştit pacientul
comunica
explicându-i cu calm
eficient cu
eficacitatea tehnicilor şi a
echipa
tratamentului
medicală şi
medicamentos;
familia.
-Facilitez vizita familiei;
Antrenez pacientul în cadrul
îngrijirilor acordate să-i confere
sentimentul de utilitate; Prezint
pacientului cazuri similare care
nu au prezentat complicaţii care
au prezentat indicaţiile echipei
medicale;

-Urmăresc efectul
medicamentelor efectuate.

56
Nevoia de a Alimentaţie şi hidratare Pacientul să fie -Am cercetat gusturile În urma
se alimenta
prin deficit datorită alimentat şi hidratat pacientului şi i-am asigurat un intervenţiilor cu
şi hidrata.
procesului bolii corespunzător nevoilor regim alimentar după preferinţele rol propriu dar
manifestată prin scădere în sale. şi delegat
sale;
greutate. pacientul este
-Am cântărit zilnic pacientul;
alimentat şi
-Iam asigurat o alimentaţie
hidratat
bogată în vitamine şi proteine; -
corespunzător
-Am respectat orarul meselor; nevoilor sale.
-Educ pacientul importanţa unei
alimentaţii echilibrate pentru
reuşita tratamentului;

-Administrez lichide ţinând cont

că pentru fiecare grad de febră să
mai adaug la valoarea normală
de 2l câte 0,5l de lichid;

-Încurajez pacientul să se
alimenteze.

57
Nevoia de Cunoştinţe insuficiente Pacientul să -Am explicat cu calm regimul În urma
a învăţa
despre boală datorită dobândească de viaţă pe care trebuie să-l intervenţiilor
cum să-şi
păstreze lipsei de informaţii, cunoştinţe noi privind urmeze, să evite frigul, cu rol propriu
sănătatea.
varsta, manifestată prin starea s-a de sănătate. pacientul a
umezeală şi praful de casă;
necunoaşterea regimului dobândit
-Să respecte normele de igienă, -
de viaţă şi modul cum să cunoştinţe noi
să evite alte infecţii,
se ferească de alergeni. cu privirea la
traumatisme;
starea sa de
-Educ pacientul cum să-şi
sănătate.
administreze tratamentul
medicamentos;

- Învăţ pacientul să evite

deplasările în mediile
aglomerate cu umezeală, ceaţă,
trecerea bruscă dintr-un mediu
cu temperatura crescută într-un
mediu cu temperatura scăzută; -
Explic pacientului necesitatea
prezentării la control periodic;

58
- Explic pacientului că
tratamentul în astmul bronşic
este zilnic neîntrerupt şi
individualizat.

59
 Evaluare finală:
Pacientul R.O, în vârstă de 52 ani, se prezintă la Spital, secţia Medicală cu
următoarele simptome: dispnee expiratorie, dureri precordiale, senzaţie de sufocare, tuse
productive.
În urma tratamentului administrat pacientul răspunde pozitiv.

Se externează la data de 10.02.2021,în stare ameliorată cu următoarele recomandări: a.

Regim igieno-dietetic;
b. Respectarea tratamentului medicamentos;

c. Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură;

d. Control periodic.

60
 4.3 Cazul III:

CULEGERE DE DATE
DATE GENERALE DESPRE PACIENT:
C.M, în vârsta de 46 ani, sexul M, starea civilă: căsătorit, nr. Copii: 2, religia ortodoxă,

profesia şofer, ocupaţia şofer, condiţii la locul de muncă corespunzătoare.

Mediul de locuit (urban/rural) urban, casă/apartament apartament, nr. camere 2

locuieşte (singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat: locuieşte într-un

apartament cu 2 camere împreună cu soţia.

STIL DE VIAŢĂ Obiceiuri:

Alimentare: alimentaţie bogată în proteine;
Dietă/regim: nu;
De muncă: în limite normale;
De a se odihni şi dormi: în limite normale;
De a practica exerciţii fizice/mişcare: în limite normale;
De a petrece timpul liber: îi plac plimbările în aer liber;
Consumă alcool (da/nu/ocazional) ocazional felul băuturii – cantitatea -.
Fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi: 1 pachet/zi.

Antecedente patologice:
Afecţiuni respiratorii: nu se cunosc;
Afecţiuni cardiace: nu se cunosc;
Afecţiuni locomotorii: nu se cunosc;
Afecţiuni senzoriale: nu se cunosc;
Operaţii/intervenţii/anul: neagă;
Alte afecţiuni: nu suferă de nici o altă afecţiune; Alergii cunoscute la: polen,
acarieni.
Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze nu
lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii - tratamente urmate în prezent (da/nu) nu.

61
 Motivul internării/prezentării la medic/dată: 10.03.2021.Tuse seacă urmată
de expectoraţie mucoasă filantă, dispnee expiratorie cu wheezing, transpiraţie,
criză de panică.
Istoricul bolii actuale: pacientul declara că criza de astm a debutat brusc cu

strănut apoi s-a instalat dispneea şi tusea seacă. Se internează pentru tratament

şi investigaţii.

Parametri actuali ai stării de sănătate:

R: 22 r/min.;
TA: 160/80
mmHg; Puls: 75
b/min.;

Temperatură: 38,50C;

Greutate: 76 kg;

Înălţime: 1,80 m;

Diureză: micţiuni spontane nedureroase;

Scaun: culoare şi aspect normal;

Alimentaţie: în limite normale;

Somn: în limite normale;

Igienă: în limite normale;

Tegumente: normal colorate;

Comunicare: cooperantă.
Diagnostic medical: Astm bronşic profesional infecto-alergic.

Investigaţii paraclinice/analize de laborator:

Examen sumar urină:

Albumină: absent;
Glucoză: absent;

Pigmenţi: absenţi;

62
 Fibrinogen: normal;
Frecvent epitelii; Frecvent mucus.

Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale
Glicemie 0,70 g%0 0,80 - 1,20 g%0
VSH 19 mm/h 2 – 13 mm/h
HB 14 g% 13 – 18 g%
R Tymol 3 UML 0 – 4 UML
TGO 8 Ul 0 – 16 Ul
TGP 10 Ul 2 – 20 Ul
Uree 0,31 g%0 0,20 – 0,40 g%0

Tratament instituit:

Ampicilină;
Extraveral;
HHC;
Hidroxizin;
Miofilin.

În urma analizei acestor date pacientul este dependent în satisfacerea următoarelor

nevoi după cum urmează:

63
 Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Intervenţii autonome Intervenții Evaluare
delegate

Nevoia de Dispnee expiratorie Pacientul să -Monitorizez funcţiile -Administrez În urma intervenţiilor cu rol
respira şi a datorită inflamaţiei la resimtă o vitale; medicaţia propriu dar şi delegat
avea o bună nivelul bronhiilor ameliorare -Asigur pacientului poziţie prescrisă de pacientul şi-a ameliorat
circulaţie. manifestată prin a dispneei. medic;
confortabilă în pat care să-i respiraţia.
bradipnee, facies crispat. -Pregătesc
favorizeze respiraţia; pacientul pentru
explorări
-Asigur salon aerisit şi
funcţionale.
curat;

-Liniştesc pacientul;

-Comunic în permanenţă cu
pacientul.
Nevoia de a Anxietate, criză de panică Pacientul să-şi -Supraveghez în -Administrez În urma intervenţiilor cu rol
evita medicaţia
datorită crizei de astm recapete starea de permanenţă pacientul; propriu dar şi delegat
pericolele. prescrisă de
bronşic, manifestată prin bine şi să nu mai Încurajez pacientul medic. pacientul prezintă o stare de
facies crispat, agitaţie, prezinte anxietate. bine.
încurajându-l că întreaga
ochi exostalmici, cianoză, echipa medicală îi este
senzaţie de sufocare.
alături şi îl susţine;

-Asigur pacientului poziţie

care să-i favorizeze

64
 respiraţia;
-Comunic în permanență cu
pacientul;

-Descopăr cauza anxietăţii

şi o înlătur;

-Rog familia să-i fi

alături şi să îl susţină;
Ofer posibilitatea
pacientului să-şi
exprime temerile,
gândurile, sentimentele.

Risc de complicaţii şi Pacientul să nu -Asigur pacientului un În urma intervenţiilor cu rol

infecţii nosocomiale prezinte risc de mediu de siguranţă; propriu dar şi delegat
datorită procesului bolii, complicaţii şi pacientul nu a prezentat risc
Monitorizez funcţiile vitale
mediului spitalicesc infecţii de complicaţii şi infecţii
şi vegetative; -
manifestată prin risc de nosocomiale pe nosocomiale pe toată durata
-Schimb lenjeria de pat şi
infecţii bronhopulmonare, toată durata spitalizării.
de corp ori de câte ori este
cord pulmonar cronic. spitalizării.
nevoie;
-Hidratez pacientul
conform gradului de febră;

65
-Respect regulile de
asepsie

şi antisepsie;
-Respect circuitul pentru
bolnavi;
-Izolez pacientul de
bolnavii cu potenţial
infecţios;

-Învăţ pacientul cum să

tuşească şi să expectoreze
folosind batistă de unică
folosinţă;

-Învăţ pacientul să-şi spele

mâinile după fiecare
folosire a batistei, după
utilizarea toaletei, precum
şi înainte şi după masă.

66
Nevoia de a Eliminare inadecvată Pacientul să -Învăţ pacientul cum să -Administrez În urma intervenţiilor cu rol
elimina. tratamentul propriu dar şi delegat
datorită procesului prezinte eliminări colecteze sputa şi cum să
prescris şi pacientul nu mai prezintă
bolii manifestată prin în limite colecteze; recoltez sputa expectoraţie mucoasă,
fiziologice. pentru examenul filantă în cantitate
expectoraţie mucoasă -Învăţ pacientul să de laborator. abundentă, iar pacientul a
consume lichide în
filantă.
cantitate crescută pentru
a

favoriza eliminarea sputei; învăţat cum să colecteze

spută în condiţii de siguranţă.
-Învăţ pacientul să elimine
spută în batiste de unică
folosinţă sau în scuipătoare
speciale;

-Aşez pacientul în poziţie de

drenaj postural.
Nevoia de a Insomnie datorită stării de Pacientul să -Asigur pacientului un -Administrez În urma intervenţiilor cu rol
dormi şi a se epuizare, anxietăţii
prezinte un somn mediu ambiant fără medicaţia propriu dar şi delegat
odihni. manifestată prin oboseală,
diminuarea rezistenţei la atât calitativ cât şi mirosuri dezagreabile, prescrisă de pacientul prezintă un somn
efort, agitaţie. fără umiditate, lumină medic.
cantitativ pe toată atât calitativ cât şi cantitativ.
durata spitalizării. intensă, zgomote;
-Ofer pacientului un pahar
de lapte cald înainte de
culcare;

67
-Stimulez pacientul să

citească, să asculte

muzică; -Rog ceilalţi

pacienţi să păstreze

liniştea;

-Nu trezesc pacientul decât

dacă este o urgenţă;

-Supraveghez calitatea şi
cantitatea somnului.

68
Nevoia de a Comunicare ineficientă la Pacientul să -Descopăr şi înlătur cauza -Administrez În urma intervenţiilor cu rol
comunica.
nivel afectiv datorită stării comunice eficient anxietăţii; medicaţia propriu dar şi delegat
generale alterate cu echipa medicală prescrisă de pacientul comunică eficient
-Liniştesc pacientul cu
manifestată prin anxietate, şi familia. medic. cu echipa medicală şi familia.
privire la starea s-a,
închidere în sine,
explicându-i că această
pacientul prefera
boală poate fi controlată prin
singurătatea.
respectarea cu stricteţe a
regimului igieno-dietetic şi
medicamentos;
-Comunic în permanență cu
pacientul;
-Dau posibilitatea
pacientului să-şi exprime
temerile şi sentimentele cu
privire la boala sa;
-Asigur pacientul că echipa
medicală îi stă la dispoziţie
în permanenţă;
-Rog familia să-i fie alături

şi să îl susţină.

69
Nevoia de a Cunoştinţe insuficiente Pacientul să -Învăţ pacientul să -Educ pacientul să În urma intervenţiilor cu rol
învăţa cum despre boală datorită lipsei dobândească evite deplasările în adopte un regim propriu pacientul a dobândit
surselor de informare, cunoştinţe noi cu mediile aglomerate pe de viaţa echilibrat. cunoştinţe noi.
să-şi
ignoranţei manifestată prin privire la boala sa. timp de ceaţă, diferenţe
păstreze
sănătatea. solicitarea de informaţii mari de temperatură;
asupra modului de
-Educ pacientul să respecte
intervenţie în timpul
indicaţiile medicale;
crizei.
-Educ pacientul să meargă
la controale medicale;

-Educ pacientul să evite

efortul fizic intens.

70
 Evaluare finală:
Pacientul C.M, în vârstă de 46 ani, se prezintă la Spital, secţia Medicală cu
următoarele simptome: tuse seacă urmată de expectoraţie mucoasă filantă, dispnee expiratorie
cu wheezing, transpiraţie, criză de panică. În urma tratamentului administrat pacientul
răspunde pozitiv. Se externează la data de 15.03.2021,în stare ameliorată cu următoarele
recomandări:
a. Regim igieno-dietetic;
b. Respectarea tratamentului medicamentos;

c. Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură;

d. Control periodic.

71
 CONCLUZII

De la internarea pacientului în spital şi până la externare, asistenta medicală

supraveghează cu atenţie pacientul asigurându-se că acesta să aibă o stare de bine fizic şi

psihic. Asistenta îi asigură pacientului o cameră curată, aerisită, la temperatura de 20-22 0C şi

umiditatea corespunzătoare, un pat comod şi lenjerie curată şi perfect întinsă.

▪ Îi asigură repaus fizic şi psihic.

▪ Îl învaţă necesitatea odihnei, discută cu pacientul, îi dă informaţii despre boală şi

tratament.

▪ Îl învaţă respectarea normelor de igienă pentru evitarea infecţiilor nosocomiale.

▪ Recoltează probe biologice şi patologice la indicaţia medicului pentru examenul de

laborator.

▪ Pregăteşte psihic pacientul explicându-i importanţa tehnicii şi necesitatea acesteia.

▪ Face pregătirea fizică a pacientului pentru examenele care urmează să i se facă.

▪ Însoţeşte pacientul la sala de examinare, îl ajută să ia poziţia indicată de medic, îl

supraveghează în timpul examenului şi după, îl serveşte la pat dacă nu poate şi îl ajută
în satisfacerea nevoilor fundamentale.

▪ Supraveghează şi menţine funcţiile vitale şi vegetative.

▪ Monitorizează: pulsul, temperatura, tensiunea arterială, respiraţia.

▪ Observă orice modificare în starea generală a pacientului şi anunţă medicul.

▪ Administrează medicamentele indicate de medic. La indicaţia acestuia face şi

oxigenoterapie.

72
 BIBLIOGRAFIE

✓ ,,Anatomia şi fiziologia omului” – I.C. Voiculescu, I.C. Petricu – editura Medicală,

Bucureşti 1971;
✓ ,,Tehnica îngrijirii bolnavului”, ediţia a IV-a, vol. I, vol. II – Dr. Carol Mozeş –

editura Medicală, 1978;

✓ ,,Urgenţele medicale” – Florian Chiru, Crin Mărcean, Sorin Simion, Elena Iancu –

editura RCR Print, Bucureşti 2003;

✓ ,,Manualul de medicină internă pentru cadre medii” – sub redacţia C. Borundel –

editura Medicală, 1979;

✓ ,,Medicina internă” vol.I – sub redacţia Acad. Prof. Dr. I. Bruckner – editura

Medicală, Bucureşti 1979;

✓ ,,Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul astmului bronşic cronic” – sub coordonarea

Prof. Dr. Ioan Paul Stoicescu;
✓ ,,Tratat de clinică şi patologie medicală” – vol. I - Prof. Dr. Ion Iliescu – editura

Didactică şi pedagogică, 1993;

✓ https://www.edumedical.ro/astmul-bronsic-forme-si-simptome;
✓ www.romedic.ro;
✓ www.csid.ro;
✓ www.sfatulmedicului.ro;
✓ www.ymed.ro;
✓ www.wikipedia.ro;

73
74