FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. BUCUREŞTI

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR: CALOTA CAMELIA

ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL LICENŢIAT

ABSOLVENT: PAUNA NICOLETA STEFANIA

SESIUNEA AUGUST 2020

1
 MOTTO:

Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape

toţi se nasc cu ea.

Hipocrate

2
 AUGUST 2016

METODE DE SCREENING

UTILIZATE PENTRU DEPISTAR EA

CANCERULUI DE SÂN

3
CUPRINS
Argument
Introducere

Capitolul I – Elemente de anatomie şi morfologie ale sânului pag. 12

1.1. Elemente de anatomie morfologică a sânului pag.

12

1.2. Elemente de anatomie descriptivă a glandei mamare pag. 15

Capitolul II – Aspecte epidemiologice, clinice şi de diagnostic a pag. 24

cancerului mamar

2.1. DEFINIŢII - dicţionar de termeni medicali pag. 24

2.2. Epidemiologie pag. 25

2.3. Factori de risc pag. 25

2.3.1. Factori cu risc scăzut pentru cancerul sânului pag. 25

2.3.2. Factori de risc mediu pag. 25

2.4. Factori favorizanţi pentru diferite forme de CANCER pag. 26

2.5. Precancerul pag. 27

2.6. Cancerul mamar pag. 28

2.7. Noţiuni de genetică şi cancere familiale pag. 29

2.8. Prevenţia cancerului la sân pag.30

2.9. 10 metode de prevenire pag. 32

2.10. Educaţia pentru sănătate a femeii pag. 34

2.11. Recomandări clinice pentru diagnosticare, tratament şi pag. 36

urmărire în cancerul mamar

2.11.1. Diagnosticare pag. 36

4
 2.11.2. Stabilirea şi evaluarea riscului pag. 36

2.11.3. Prognosticul pag. 37

2.11.4. Planificarea tratamentului pag. 37

2.12. Bilanţul pag. 38

2.12.1. Monitorizare pag. 38

2.12.2. Controlul simptomelor pag. 39

2.13. Date din literatură privind comunicarea în cancer pag. 40

2.14. Elemente de psihooncologie pag.40

2.15. Demnitate şi respect; Drepturi pentru supravieţuitoarele cu pag. 41 cancer la

sân

Capitolul III – Investigaţii imagistice şi de laborator pag. 41

3.1. Ecografia pag. 42

3.2. Examenul histopatologic pag. 42

3.3. RMN sau IRM pag. 42

3.4. Utilizarea examinărilor prin CT pag. 43

Capitolul IV – Prevenţia cancerului la sân pag. 45

4.1. Măsuri de prevenţie şi diagnostic precoce specifice în funcţie pag. 45

de riscul ereditar

4.2. Program Naţional de Prevenţie pag. 46

Capitolul V – Participarea asistentului medical la efectuarea pag. 48 examenelor

radiologice
5.1. Participarea asistentului medical la efectuarea examenelor pag. 48
radiologice

5.2. Participarea asistentului medical la puncţia biopsică a unui pag. 50 nod

mamar
5.3. Mamografia pag. 51

5
 5.4. Premisele utilizării mamografiei digitale de electroimpedanţă pag. 55 în
screeningul cancerului de sân
Capitolul VI – Plan de îngrijire a bolnavei cu mastectomie pag. 58

Capitolul VII – Contribuţia personală pag. 61 7.1. Aria şi metodologia cercetării

pag. 61

7.1.1. Motivaţia şi obiectivele cercetării pag. 61

7.1.2. Material şi metodă pag. 61

7.1.3. Aspecte generale privind eşantionul pag. 63

7.2. Obiective pag. 63

7.3. Analiza datelor şi interpretarea pag. 64

Concluzii pag. 69

Bibliografie pag. 72

Lista figurilor din textul lucrării pag. 73

Argumentul lucrării

Formaţiunile tumorale mamare reprezintă o patologie relativ frecventă a femeii la toate

categoriile de vârstă. Delimitarea clinică şi imagistică între formaţiunile tumorale solide sau
chistice, dar mai ales între caracterul benign sau malign al acestora reprezintă principala
problemă. De aceasta depinde conduita medicală variată: de la monitorizarea evolutivă clinică
și imagistică, la terapie medicală sau chirurgicală.
Intervenţia chirurgicală și examenul histopatologic sunt singurele ce pot stabili cu
siguranță caracterul tumorilor mamare, respectând pe cât posibil aspectul estetic.
Din acest motiv, interesul pentru depistarea precoce este în mod special crescut.
Detecţia precoce este esenţială deoarece tumorile de mici dimensiuni permit intervenţii
chirurgicale conservatorii. Este un cancer hormonodependent.

De ce această temă?
Screeningu-l salvează vieţile prin depistarea precoce a cancerului de sân într-un stadiu
când cancerul este prea mic pentru a fi vizibil sau palpat.
6
 Vă invit la screening pentru cancerul de sân!

Screenigul în cancerul mamar se bazează pe conceptul că depistarea precoce a bolii

este capabilă să modifice progresia naturală a bolii spre deces în timp ce diagnosticul tardiv nu
împiedică un prognostic nefavorabil.
Prezentarea îşi propune depistarea metodelor de screening în preferinţa noastră, cu
abordarea subiectului din perspectivă clinică.

INTRODUCERE

Incidenţa cancerului de sân este din ce în ce mai mare. Aceasta reprezintă doar
vârful icebergului în ceea ce priveşte incidenţa bolilor mamare non-maligne, acestea fiind de
zece ori mai frecvente decât cazurile de cancer mamar.
Cancerul sânului reprezintă o problemă de mare actualitate în oncologie, deoarece pe
de o parte frecvența afecţiunilor prin această localizare se menţine la un procent ridicat, iar pe
de altă parte evoluţia este gravă mai ales în stadiile avansate. Mastectomia reprezintă cel mai
vechi tratament cunoscut pentru cancerul de sân.
Diferenţierea patologiei maligne de cea non-malignă este o provocare pentru medic,
dar la fel de importantă pentru pacienta care, de regulă, nu este suficient informată în ceea ce
priveşte conduita pe care trebuie să o urmeze.
Procedurile actuale de screening în cancerul mamar includ:

a. Autoexaminarea sânilor, care este şi cea mai controversată. Femeile sunt instruite în această
tehnică şi informate.

7
 Mai multe studii sugerează că femeile care îşi autoexaminează atent sânii pot descoperi
tumorile de mici dimensiuni. Problema majoră a autoexaminării ca examen de screening este
aceea că, rareori, autoexaminarea este practicată corect. Factori cu impact negativ asupra
autoexaminării sânilor, includ:
- teama de autoexaminare;
- subiectivismul examenului;
- natura intimă a gestului;
- disconfortul produs de examinarea sânilor.

Instruirea în vederea autoexaminării trebui să prevadă aceste obstacole şi să

familiarizeze femeia cu propria anatomie. Se vor identifica reperele anatomice normale
(marginile coastelor, aria glandulară, şanţul submamar şi vârful axilei). Se va insista asupra
tehnicii execuţiei (presiuni adecvate şi anomaliile ţesuturilor subiacente) şi a necesităţii de a se
aloca un timp adecvat acestui examen.
Se recomandă ca acest examen să aibă loc la sfârşitul fiecărui ciclu menstrual şi
medicul de familie trebuie consultat în faţa descoperirii oricărei anomalii.

b. Examenul clinic al sânului (de către personalul medical antrenat)

Examenul clinic are un rol esenţial în cancerul mamar datorită eficacităţii şi simplităţii
sale, fiind fiabil şi fezabil cu condiţia ca regulile inspecţiei şi palpării să fie cunoscute.
Examinarea clinică a sânilor se va practica împreună cu anamneza detaliată şi va consta din
inspecţie, palparea sânilor şi a regiunilor ganglionare regionale. Examinarea clinică poate
depista între 14% şi 21% cancere mamare.

Datele actuale pledează pentru ideea că aplicarea examinării corecte a sânilor

determină un impact pozitiv asupra mortalităţii prin cancer mamar. Este de reţinut că
examinarea clinică este benefică numai dacă este efectuată foarte atent. The American Cancer
Society(ACS) recomandă ca femeile să înceapă examinarea clinică la vârsta de 20 de ani, o
examinare la 3 ani între vârstele de 20-39 de ani şi anual, de la vârsta de 40 de ani; examenul
clinic se va asocia examenului mamografic. Dacă clinicianul identifică o modificare mamară
se va recomanda mamografia.

c. Examenul mamografic (examinarea sânului cu raze X) este o metodă de screening bine

stabilită, practicată pentru a depista un cancer mamar ocult la femeia asimptomatică.
8
 Fiabilitatea mamografiei excelentă, fiind capabil să depisteze cancere mamare oculte,
asimptomatice clinic şi nedetectabile la palpare.
Mamografia poate diagnostica un cancer în 30-80% din cazurile când este prezent
(sensibilitatea sa nu este de 100%). Specificitatea la femeile sănătoase este de 91-95%.
Aceasta înseamnă că 5-9% din toate femeile ce efectuează o mamografie vor avea un rezultat
pozitiv, în timp ce numai una până la 10 din 100 persoane vor avea cancer mamar adevărat.
Mamografia prezintă o sensibilitate de 85%-90% ceea ce înseamnă că va rata 10%15%
din tumorile mamare clinic evidente, depistând majoritatea cazurilor cu circa 2 ani, în medie
înaintea percepţiei oricărui simptom sau semn clinic.
Atât sensibilitatea cât şi specificitatea mamografiei cresc pe măsură ce femeia este mai
vârstnică, pentru că sânul capătă un caracter mai fluid (mai încărcat cu grăsime).

Screeningul mamografic la femeile cu vârste între 40-50 de ani.

Screening-ul femeilor cu vârste între 40-50 a fost timp de mulţi ani disputat datorită
aspectelor radiologice de „sân dens” la femeile tinere. Meta-analizele recente au demonstrat o
reducere cu 15% a mortalităţii la acest subgrup de femei.
Recomandările actuale de screening. Nu există o vârstă limită superioară de practicare
a mamografiei. Se recomandă ca debutul screening-ului mamografic anual să fie la vârsta de
40 de ani la femeile cu risc mediu de cancer mamar.
În absenţa unor studii speciale se admite ca periodicitatea examenelor de sân să fie:
-în absenţa factorilor de risc: autoexaminare lunară, examen clinic anual şi un
examen mamografic la 2-3 ani.
-în prezenţa factorilor de risc crescuţi: examen clinic anual şi mamografie anuală,
mai ales la femei cu vârsta peste 50 de ani.
Beneficiile scontate prin depistarea cu ajutorul mamografiei sunt cel puţin 3:
- creşterea probabilităţii de vindecare;
- liniştirea pacientelor (confort psihic);
- un posibil beneficiu de cost prin depistarea bolii în stadiile ce necesită proceduri
terapeutice şi îngrijire postoperatorie minimă.
Cel mai important beneficiu scontat prin depistarea precoce a cancerului mamar este
creşterea probabilităţii de vindecare la femeile cu vârste peste 50 ani, 40% din cancerele la
această grupă putând fi identificate mamografic.

9
 Datele actuale demonstrează că numărul de cancere mamare depistate este între 2-6 la
1000 persoane. Se apreciază în general că 10-15% din toate cancerele mamare pot fi omise
utilizând numai examenul mamografic.
Trebuie făcută distincţia între mamografia de screening şi diagnostic. Detecţia este
procesul de identificare a anomaliilor mamare cu risc de a se transforma în cancer.
Diagnosticul este procesul de identificare, a anomaliile deja existente în sân, a
leziunilor care sunt deja un cancer. Diferenţa dintre aceste noţiuni este capitală pentru
utilizarea optimă a mamografiei.
În prezent, sunt necesare noi eforturi pentru a face ca personalul medical, şi nu numai,
să înţeleagă rolul autoexaminării, examenului clinic al sânului şi mamografiei în acţiunile de
depistare precoce a cancerului mamar.

Mamografia este o metodă imagistică eficientă în diagnosticul cancerului de sân în

stadiile precoce şi este singura metodă de screening ce poate reduce semnificativ mortalitatea
acestei boli.
Prezentarea va aduce în discuţie importanţa mamografiei în depistarea tumorilor de sân
în raport cu celelalte metode de diagnostic şi îmbunătăţirile metodei, în ordinea descoperirii
lor, punctând transformările din cadrul metodei datorate erei digitale.
Sonoelastografia este o nouă metodă imagistică utilă în diagnosticul cancerului
mamar. În general, cancerul mamar este mai dur decât ţesutul adiacent normal şi această
proprietate reprezintă baza elastografiei.
Principiul sonoelastografiei se bazează pe faptul că, la aplicarea unei presiuni, ţesutul
suferă o deformare variabilă în funcţie de rigiditatea sa. Astfel, măsurând deformarea ţesutului
respectiv, putem estima duritatea acestuia, informaţie care poate fi utilă în diferenţierea
formaţiunilor benigne şi maligne.
Distribuţia elasticităţii tisulare este convertită într-o imagine numită elastogramă, scala
de culori variind de la roşu (pentru ţesuturile cu elasticitate maximă) la albastru (pentru
ţesuturile necompresibile). Pentru caracterizarea leziunilor mamare, utilizăm un scor al
elasticităţii de la 1 la 5, dezvoltat de Itoh şi Ueno. Scorul 1-3 este sugestiv pentru leziunile
benigne, în timp ce scorul 4 şi mai ales 5 indică prezenţa tumorilor maligne.

10
 Sonoelastografia în timp real poate să crească sensibilitatea şi şi specificitatea
ecografiei convenţionale mai ales în cazul leziunilor BI-RADS 3 sau 4; de asemenea, poate
oferi o serie de informaţii care sunt dificil de obţinut în ecografia convenţională.

d. Examinarea RMN a sânilor

Examenul în rezonanţă magnetică nucleară ( RMN) a sânilor ca metodă de screening
este în curs de evaluare la femeile cu risc crescut de a dezvolta cancer mamar. Pare să prezinte
o specificitate de 95%. La femeile purtătoare de mutaţii BRCA, examenul RMN poate depista
de două ori mai multe cancere decât mamografia, deşi unele cancere care sunt depistate prin
mamografie nu sunt identificate pe RMN.
Totuşi, rolul examenului RMN în depistarea cancerelor mamare la femeile cu risc
crescut(ex. cu mutaţii BRCA) continuă să evolueze.
Rezonanţa magnetică nucleară este o metodă de diagnostic imagistic ce poate fi
aplicată și în patologia sânului, dar numai în cazuri selecționate, după epuizarea celorlalte
metode de diagnostic senologic.
Este o metodă diagnostică nedureroasă, neiradiantă, repetabilă la orice interval de
timp; oferă o imagine tridimensională a sânilor; este minim invazivă.
Nu este infailibilă, dar cel mai mare avantaj al metodei este că reduce numărul
cancerelor nediagnosticate. Indicată și efectuată corect, rezonanţa magnetică de sân este o
metodă de diagnostic imagistic inofensivă și de cele mai multe ori salvatoare în cazurile
dificile.

CAPITOLUL I

ELEMENTE DE ANATOMIE ŞI MORFOLOGIE ALE SÂNULUI

Glanda mamară este în specia umană un organ pereche şi simetric, anexat aparatului
reproductiv şi destinat secreţiei lactate. Embriologic provine din ectoderm. Sânul cuprinde
ţesut glandular ( glanda mamară) şi ţesut celuloadipos dispus între lobii şi lobulii glandulari,
împreună cu vasele limfatice şi nervii.

1.1. Elemente de anatomie morfologică a sânului

11
Limitele sânului normal
Sânul la femeie se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a 2-a sau a 3-a
până la al 6-lea sau al 7-lea cartilaj costal şi de la marginea sternului până la linia axilară
anterioară, dar in realitate, ţesutul glandular mamar depăşeşte aceste limite.
Conturul glandei prezintă patru prelungiri:
1. prelungirea axilară sau externă, care este cea mai importantă din punct de vedere patologic,
este atât de mare, încât formează o masă axilară vizibilă care se măreşte premenstrual, în
cursul lactaţiei sau în congestiile mamare postpartum.
2. superioară sau subclaviculară
3. internă sau parasternală
4. inferioară

Cadranele sânului
Topografic, văzut din faţă, sânul este divizat în patru cadrane: superomedial,
superolateral, inferomedial şi inferolateral, de-a lungul a două axe(verticală şi orizontală), ce
trec prin mamelon.
Văzut din faţa, sânul are aspectul unui disc, al unui con sau al unei sfere, proiectată pe
un plan desenat de jumatatea inferioară a perimetrului bazei care formează şantul submamar.
Topografic, trasând două linii care trec prin marile diametre ale bazei conului mamar,
suprafaţa sânului este împărţită în patru cadrane din care cele două superioare au suprafaţa
mai mare.

12
 Figura nr. 1 - Dimensiunile sânului normal

La femeia vazută din faţa, în picioare şi în special în decubit dorsal, se pot măsura trei
elemente: perimetrul mamar, înăltimea mamară, măsurând între 12-15 cm şi lăţimea mamară,
între 12 şi 15 cm .
Se propune definirea sânului prin trei parametri (Bricout, N, 1990 ,Jost G, 1988):
• înaltime ( H) - 13,5 proiectie anterioară ( Pa) - 3,5 grad de ptoza ( Pt) -0
• proiectie anterioară ( Pa) - 3,5
• grad de ptoza ( Pt) -0
Volumul mamar variază foarte mult, între 160-400 cmc, în funcţie de tipul
constituţional, indiferent de forma sânului.
Se consideră că volumul ideal ar fi cuprins între 200-300 cmc. În 7 cazuri din 10, sânul
stâng este mai voluminos decât dreptul, fără sa se cunoasca motivul.

Situaţia mamelonului şi areolei

Este admis că placa areolo-mamelonară trebuie sa privească înainte, discret în afară şi
uşor în sus şi trebuie sa se situeze în vârful conului mamar, uşor descentrată catre segmentul
infero-exterior.
Se consideră ca la o femeie în picioare, mamelonul se găseşte la intersectia unei
orizontale care trece prin mijlocul bratului şi al unei verticale coborâtă de la claviculă la doua
laturi de deget în afara articulaţiei sterno-claviculare( Bricout N, 1990).
Deşi sânul normal ideal nu există, sânul operat ideal va satisface anumite criterii
morfologice. Acest sân trebuie să aibă o formă armonioasă care-l va proteja de ptoză, fie ea
glandulară sau cutanată.
De aceea este convenţională respectarea anumitor măsuri, deşi aceste distanţe ar trebui
totdeauna adaptate la forma peretelui toracic şi la construcţia generală a pacientei.
Aceste criterii sunt după cum urmează (la o femeie cu înălţimea cuprinsă între 1,60-
1,70 m
- de la furculiţa suprasternală la areolă: 17-19 cm
- dacă măsurarea este făcută pe axul sânului bazată pe o linie orizontală care trece prin
furculiţa sternală, dar 5 cm lateral, aceasta este mai scurtă pentru că nu corespunde
ipotenuzei (laturii opuse unghiului drept):15,5-17 cm

13
- de la linia mediană sternală la marginea interioară a areolei mamare: 8-9 cm
- de la marginea inferioară a areolei la şanţul inframamar: 4-5 cm - pentru areolă: 4-5 cm.

Clasic se propun distanţele ideale (care nu sunt influenţate de mobilitatea mamară):

 foseta suprasternală-mamelon = 17-18 cm
 distanţa intermamelonară = 20-21 cm
 distanţa mamelon-ombilic = 24-25 cm.

Concluzii chirurgicale
Nu exista o formă ideală a sânului. Important este să fie armonios şi lipsit de ptoză.
Noţiunea de volum mamar este considerată capitală: se admite ca la o femeie de talie
medie, volumul ideal este de aproximativ 275 cmc.
Există 3 elemente esenţiale din punct de vedere chirurgical, care trebuiesc urmărite:
 perimetrul mamar
 şantul submamar
 poziţia placii areolomamare - de importanţă capitală în chirurgia plastică, ea fiind cea
care determină reuşita sau eşecul, fiind “ cheia de boltă a arhitecturii mamare”.

1.2. Elemente de anatomie descriptivă a glandei mamare

Figura nr. 2 - Anatomia sânului ( după Botti G, Mastoplastiche esthetiche, 2004 )

14
 Structura sânilor este identică la toate femeile, dar în proporţii variabile, în funcţie de
stadiile diferite ale vieţii reproductive, de propriul ţesut glandular, conjunctiv şi adipos.

Tegumentul
Forma sânului depinde foarte mult de calitatea, grosimea şi elasticitatea pielii şi a
ţesutului celular subcutanat ce acoperă glanda mamară.
Tegumentul este sensibil la modificările hormonale, greutate, gravitaţie şi îmbătrânire
putând deveni întinsă în special la polul inferior al sânilor. Grosimea şi elasticitatea pielii este
importantă pentru obţinerea unui rezultat bun imediat şi pe termen lung.
Vascularizaţia tegumentului provine din plexurile subdermale care comunică cu
perforantele intercostale şi din parenchimul glandular. Inervaţia este asigurată din ramurile
nervilor intercostali 3-5.
Pielea nu are aceleaşi caracteristici peste tot, fiind mai groasă la periferia glandei decât
în jurul areolei mamare: de asemenea, este mai groasă la polul inferior(şanţul inframamar)
decât la cel superior, posibil datorită gravitaţiei. Calitatea pielii variază, de asemenea, de la o
femeie la alta, independent de vârstă, cu efecte asupra stabilităţii rezultatului procedurii
chirurgicale plastice.

Ţesutul glandular
Ţesutul glandular , histologic, este alcătuit din acini, grupaţi în ciorchini, formând
unităţile de bază – lobulii, înconjurând ductele alveolare în care îşi golesc conţinutul. Ductele
alveolare drenează în ductele intralobulare, ansamblul de lobuli ce drenează acelaşi duct
intralobular formând un lobul mamar.Ductele lactofore (un duct pentru fiecare lob) converg
spre mamelon, la nivelul căruia se deschid prin orificiile lactofore.
Ţesutul glandular este mai dens în cadranul supero-lateral şi în coada axilară; de aici şi
frecvenţa mai crescută a leziunilor maligne în aceste regiuni.
Ţesutul adipos – originea embriologică ectodermală face ca ţesutul glandular să fie
amestecat cu ţesutul adipos subcutanat, în cantităţi variabile.
Ţesutul conjunctiv – contrar unor opinii, glanda mamară nu are capsulă proprie. Lobii
şi lobulii sunt separaţi prin septuri fibroase subţiri, identificabile doar la examenul histologic.

15
Ţesutul conjunctiv trimite extensii , în unghi drept, spre ţesutul adipos subcutanat,
terminându-se la nivelul dermului şi formând ligamentele lui Cooper.
Invazia acestor ligamente, prin dezvoltarea unui proces neoplazic, pledează pentru
fenomenul „coajă de portocală”.

Fascia superficială – trece în întregime posterior de glanda mamară.

Areola mamară şi mamelonul

Areola mamară , cu un diametru de 35-50 mm la sânul normal, are o suprafaţă
neregulată, presărată cu tuberculii Morgagni. Faptul că limita periferică a areolei mamare nu
este bine definită reprezintă un avantaj în cazul efectuării unei incizii în formă de arc de
cerc,cu cicatrizare ulterioară foarte bună, cicatricea fiind aproape invizibilă.
Mamelonul este diferit ca formă, mărime şi proeminenţă, de la o femeie la alta.
Suprafaţa sa este neregulată datorită depresiunilor corespunzătoare orificiilor de deschidere
ale celor 15-20 ducte lactofore.

Fixarea sânului – unicul sistem de susţinere este reprezentat de piele, datorită conexiunilor
strânse cu glanda mamară prin ligamentele lui Cooper .

16
 Figura nr. 3 - Ligamentele Cooper ( după Botti, G., 2004)
Aceste ligamente se inseră pe faţa posterioară a fasciei superficiale fiind conectate şi
cu fascia profundă, dar nu atât de strâns permiţând mobilitatea pe planurile profunde . Aceste
ligamente pot fi întinse de sarcină, de fluctuaţiile de greutate sau odată cu vârsta, ducând la
apariţia diferitelor grade de ptoză .
Musculatura
Sânul este situat deasupra fasciei profunde şi a musculaturii peretelui anterolateral al
toracelui. Porţiunile centrală, medială şi superioară a sânului stau pe muşchiul mare pectoral,
iar porţiunea inferioară vine în raport cu digitaţiile anterioare ale muşchiului mare dinţat
anterior, cu muşchiul oblic extern şi fascia lui şi fascia anterioară a muschiului drept
abdominal. Lateral se poate întinde până la muşchiul latissimus dorsi, iar superolateral până în
axilă.

Figura nr. 4 - Musculatura regiunii mamare

Vascularizaţia regiunii mamare Vascularizaţia arterială

Trei plexuri joacă roluri inegale în vascularizarea sânului:
- subdermal
- preglandular
- retroglandular, conectat cu cel preglandular printr-un sistem anastomotic intraglandular.

17
 Arterele intercostale anterioare

Artera mamara interna

Artera toracica laterala

Figura nr. 5 - Vascularizaţia arterială a regiunii mamare( după Botti, G, 2004 )

Originea plexurilor – cele trei plexuri derivă din:

1. artera toracoacromială – din artera axilară, la marginea superioară a muşchiului
pectoral mic
2. artera mamară externă (toracică laterală) – din artera axilară, în spatele muşchiului
pectoral mic. Se termină prin diviziune în trei ramuri:
- anterioară, care vascularizează pielea
- posterioară musculară, care se anastomozează cu ramurile subscapulare, dând naştere
ramurilor destinate muşchilor pectoral, serratus anterior şi intercostali
- glandulară (principala arteră externă)
3. artera mamară internă (toracică medială) – ia naştere din partea inferioară a arterei
subclaviculare. Dă naştere ramurilor:
- posterioare colaterale – destinate mediastinului şi timusului
- interne – destinate sternului
- anterioare (vasele toracice perforante anterioare) – distribuite marelui pectoral şi glandei
mamare
18
- intercostale laterale (anterioare)
4. arterele infracostale – ramuri colaterale ale arterelor intercostale 7, 8, 9, ce dau naştere
ramurilor perforante, intrând în cadranul inferolateral al sânului.

Placa areolă mamară-mamelon – beneficiază de o reţea dublă, un plex orizontal subdermic şi

un plex glandular vertical. Plexul areolar subdermal este foarte superficial, proceduri
incluzând strippingul pielii fiind realizate cu precauţie şi foarte superficial la acest nivel. În
spatele mamelonului există un plex de capilare perilactofore, perpendiculare pe piele, cu
origine în artera mamelonului.

Figura nr. 6 - Vascularizaţia complexului areolomamelonar

Vascularizaţia venoasă a regiunii mamare
Drenajul venos se face prin două plexuri, superficial şi profund, anstomozate prin
sistemul intraglandular şi la periferie .La nivelul plăcii areolă mamară-mamelon există un plex
subdermic, care formează un plex
periareolar major şi un plex în jurul
mamelonului, anastomozat cu plexul
glandular profund din jurul ductelor
lactofore.

19
 Vena toracică laterală

Vena toracică medială

Venele superficiale ale peretelui

abdominal

Figura nr. 7 - Vascurizaţia venoasă a sânului ( după Botti G, 2004)

Reţeaua venoasă superficială - reprezentată de „cercul lui Haller”, în jurul areolei drenează în
venele superficiale din regiune:
- deasupra – în plexul cervical superficial (venele jugulare externă şi anterioară)
- lateral – în vena cefalică via vena toracoacromială
- dedesubt – în venele superficiale ale peretelui abdominal.

Reţeaua venoasă profundă – venele profunde sunt satelite ramurilor arteriale şi drenează în
două mari curente sanguine:
- lateral – în vena toracică laterală şi apoi vena axilară
- medial – în vena toracică medială.

Limfaticele sânului
Modelul sistemului limfatic al sânului poate fi suprapus pe cel al sistemului arterial.
Abundenţa anastomozelor devine de primă importanţă într-o leziune malignă. Nici un sector
al sânului nu are o cale exclusivă de drenaj.

20
 Figura nr. 8 – Limfaticele sânului (după Botti G, 2004)

Plexuri de origine :
– plexul superficial, cel mai bine dezvoltat, drenează majoritatea limfei şi creşte în
densitate în apropierea areolei mamare unde formează plexul periareolar
– plexul profund este format din eferente perilobulare (care drenează de-a lungul
spaţiilor interlobare) şi eferentele perilactofore.

„Curenţii” limfatici :
- lateral, cel mai important – care dreneză în nodurile mamare externe şi apoi în
nodurile axilare
- toracic medial – drenează în spatele sternului, în nodurile toracice mediale -
posterior, accesoriu şi mic – ajunge la nodurile infraclaviculare.

Nodurile limfatice
 Nodurile axilare – drenează limfa din teritoriul sânului, membrului superior şi
peretelui toraco-abdominal. Se disting 5 grupuri:
1. mamari externi sau toracici laterali sau axilari pectorali (5-10 ganglioni) divizat în două
grupuri: subpectoral , în contact cu digitaţiile muşchiului mare dinţat, de-a lungul arterei
mamare externe şi pectoral, de-a lungul marginii externe a muşchiului mare pectoral
2. brahial sau axilar lateral (1-6 ganglioni) aşezaţi pe faţa internă a venei axilare de la
tendonul muşchiului mare dorsal până la vărsarea venei toracoacromiale

21
3. subscapular sau scapular inferior (5-12 ganglioni) situaţi pe peretele posterior al axilei
de-a lungul vaselor scapulare inferioare
4. central axilar (2-6 ganglioni) drenează cele trei grupuri precedente, sunt cei mai mari,
aşezaţi în grăsimea din centrul axilei
5. subclavicular sau apical axilar (6-12 ganglioni) – servesc ca releu între toate grupurile
precedente şi regiunea supraclaviculară.
 Nodurile toracice mediale (parasternale) – sunt situate în contact cu vasele
toracice interne şi se întind pe toată lungimea primelor şase spaţii intercostale.

Aplicaţii chirurgicale – există particularităţi ale modurilor de evidare ganglionară în cazul

unui cancer de sân. Trebuie prezervat grupul brahial dacă vrem să evităm un limfedem al
membrului superior.
Este necesară de asemenea păstrarea, printr-o disecţie atentă, a nervilor, a pediculilor
pentru latissimus dorsi şi muşchiului serratus anterior, pentru a menţine astfel posibilitatea
utilizării lamboului de latissimus dorsi şi a evita impotenţa funcţională datorată paraliziei de
serratus.

Inervatia sânului
Inervaţia glandei mamare şi a pielii sunt intim conectate, amintire a originii
ectodermale a glandei mamare. Este asigurată de:
- nervii cutanaţi – prelungirile ramurii supraclaviculare din plexul cervical superficial
- nervii cutaneo-glandulari – omologi plexului arterial şi derivaţi din ramurile perforante ale
nervilor intercostali pentru a constitui două grupuri: antero-medial şi lateral .

22
 Figura nr. 9 - Inervaţia sânului

Implicaţii chirurgicale – utilizând tot timpul tehnici chirurgicale fără clivaj

cutaneoglandular în tratamentul chirurgical al hipertrofiei de sân, dar cu stripping posterior
larg şi rezecţie glandulară profundă, s-a observat rar, doar în rezecţii glandulare largi,
deteriorări ale sensibilităţii plăcii areolo-mamelonare.
În schimb, pierderea sensibilităţii după o mastectomie subcutanată superficială este
obişnuită, în acest caz planul de clivaj trecând în faţa nervilor.

CAPITOLUL II ASPECTE EPIDEMIOLOGICE, CLINICE ŞI DE DIAGNOSTIC AL

CANCERULUI MAMAR

Corpul uman este format din milioane de celule, grupate în ţesuturi şi organe (muşchi,
oase, plămâni, ficat, etc.). Celulele normale interacţionează între ele într-o manieră
armonioasă. Procesul de diviziune (de înmulţire) al celulelor este controlat de un mecanism
fiziologic complex care are grijă să fie îndeplinite mai multe condiţii pentru ca o celulă să se
dividă. Atunci când acestea încep să se dividă într-un mod haotic, necontrolat, devin
periculoase pentru organism. Dacă mecanismele de apărare ale organismului nu sunt capabile
să distrugă aceste celule anormale, numărul lor continuă să crească, formând o tumoră.
Celulele de la care porneşte diviziunea necontrolată se numesc celule primare. Nu toate
tumorile sunt însă canceroase. Există tumori benigne (necanceroase) şi maligne (canceroase).
Diferenţierea între cele două tipuri de tumori se face prin examinarea microscopică a unei
mici probe de ţesut recoltată de la nivelul zonei afectate (biopsie).

23
 Celulele tumorii benigne nu invadează ţesutul înconjurător şi nu se răspândesc în celelalte
organe. În general, acestea nu constituie un pericol pentru viaţă, dar trebuie tratate chirurgical.
Tumorile maligne sunt periculoase deoarece, cu timpul, pot invada ţesuturile vecine,
distrugându-le progresiv. Uneori, celulele se desprind de cancerul iniţial (primar) şi se
răspândesc la alte organe ale organismului prin intermediul fluxului sangvin sau sistemului
limfatic. Când aceste celule ajung la nivelul unui nou ţesut, ele pot continua să se dividă şi să
formeze o nouă tumoră numită secundară sau metastaza.

2.1. DEFINIŢII - dicţionar de termeni medicali

Cancerul - este un termen care defineşte o multitudine de afecţiuni umane, caracterizate
printr-o creştere anormală, haotică, a unor celule într-un anumit organ sau ţesut. Această
creştere aberantă, necontrolată, duce la apariţia unei tumori, numită şi tumoră primară.
De aici tumorile maligne (canceroase) se pot răspândi în întreg organismul, ducând
la formarea de noi tumori – numite şi leziuni secundare sau metastaze.
Cauzele acestei boli sunt nenumărate, neexistând un singur factor de risc care să poată fi
incriminat în apariţia cancerului. În general există factori de risc legaţi de mediul de viaţă,
factori de risc legaţi de comportamentul individual şi diversele obiceiuri (alimentaţie, fumat,
sedentarism etc.), precum şi factori genetici, moşteniţi.
Tumora malignă – tumora canceroasă.
Tumora benignă – tumora necanceroasă, care nu generează leziuni la distanţă şi în general
nici recidive locale.

2.2. Epidemiologie
Cancerul de sân este cea mai frecventă malignitate la femei reprezentând şi 32% din
toate cancerele.
Riscul pe viaţă pentru o femei de a dezvolta cancer al sânului este de 1 din 7, cu consecinţe
importante asupra vieţii persoanei respective, familiei şi prietenilor ei.
La fiecare 2 minute, o femei este diagnosticată cu cancer al sânului. Riscul pe viaţă de a
dezvolta cancer al sânului pentru femei din Europa este de 1 din 10.

24
 În ciuda progreselor din diagnosticul şi tratamentul cancerului de sân, acesta este cea
mai frecventă cauză de deces la femeile cu vârsta între 35 si 55 de ani.

2.3. Factori de risc

75% din pacientele cu cancer de sân nu au nici un factor de risc.

2.3.1. Factori cu risc scăzut pentru cancerul sânului:

- nuliparitatea(fără naşteri) ;
- vârsta >30 de ani la prima sarcina;
- apariţia menarhei(prima menstruaţie) la <11 ani;
- instalarea menopauzei la>55 ani;
- consumul de alcool creşte riscul cancerului de sân;
- terapia de înlocuire hormonală utilizată pe termen lung;
- nivel socio-economic;
- istoric personal de cancer ovarian, endometrial, colonic.

2.3.2. Factori de risc mediu (risc relativ de 2-4 ori mai mare decât normalul). - femeile cu
istoric familial de. cancer al sânului la rudele de gradul (mamă,fică, soră) prezintă un risc
relativ de 1,7 faţă de normal, iar dacă boala a debutat preme- nopauzal riscul este de 3 ori
mai mare faţă de normal;
- vârsta mai mare de 40 de ani;
- istoric personal de cancer de sân. Femeile cu cancer de sân au un risc de apariţie al unui nou
cancer de sân de 1% pe an;
- hiperplazia ductală sau lobulară fără atipie;

2.4. Factori favorizanţi pentru diferite forme de CANCER

În ceea ce priveşte cauzele apariţiei cancerului şi mecanismul de dezvoltare, adică ceea ce

numnim etiopatologia neoplasmului malign, elementele care contribuie la geneza şi evoluţia
cancerului sunt multiple. Este vorba de o determinare multifactorială ce influenţează
organismul gazdă şi tumoarea o dată iniţiată.
25
Un prim rol îl joacă predispoziţia individuală, legată de factori familiali, genetici, fenomene
de creştere şi dezvoltare, starea general a sănătăţii, sex, vârstă, starea sistemului nervos
central, caracteristicile sistemului imunitar, starea hormonală, procese psihologice. În raportul
tumoare-gazdă, un rol deosebit îl au aparatul imunitar al organismului, posibilităţile acestuia
de apărare imunologică, precum şi profilul hormonal al gazdei.

Ipoteza că stresul cronic sau stările emoţionale induse de stres şi suprasolicitare atât de
comune lumii modern în care trăim, duc la predispoziţie faţă de anumite forme de cancer, este
susţinută de unii autori. Sexul pacienţilor influenţează atât incidenţa prin diferite forme de
cancer, cât şi gravitatea şi specificul mortalităţii. Vârsta are un rol hotărâtor, frecvnţa
îmbolnăvirilor prin cancer fiind direct proporţională cu vârsta. O statistic din Statele Unite
arată că după 25 de ani, la fiecare 5 ani în plus, numărul îmbolnăvirii prin cancer se dublează.
Facorii de risc cresc la femei după 45-50 de ani şi la bărbaţi mai ales după 50 de ani. Vârsta
înaintată este o condiţie favorizantă clară, permiţând 0 perioadă îndelungată de expunere la
factorii nocivi, ce pot să provoace apariţia cancerului.

Pentru anumite forme de cancer, joacă rol şi alţi factori.

În cancerul de sân, momentul apaiţiei primei menstruaţii, viaţa sexual, lipsa gravidităţii până
la 45 de ani, constituie un factor de risc, ca şi momentul menopauzei(cancerul mamar apărut
în condiţii de menopauză sau în jurul instalării acesteia evoluează mai grav).

În cancerul de col uterin intervin, din contră, ca factori de risc traumatisme şi manevre
ginecologice necorespunzătoare, începerea timpurie a vieţii sexuale, igiena sexual defectuasă.
Factorii din mediul înconjurător : nivelul social-economic, incluzând nivelul de dezvoltare al
iecărei ţări, apartenenţa de mediu urban sau rural, deprinderile alimentare, profesia, expunerea
la agenţi nocivi potenţiali cancerigeni.

- Un rol deosebit îl are alimentaţia, mai ales pentru dezvoltarea anumitor forme de
cancer. Factorul nutriţional, cu deprideri alimentare şi moduri diferite de preparare, este una
din explicaţiile diferenţei foarte mari de incidenţă a variatelor forme de cancer în diverse zone
ale globului pământesc. Abuzul de carne, de grăsimi prăjite, de alcool, diete dezechilibrate în
ceea ce priveşte conţinutul de proteine, glucide şi grăsimi, abuzul de condiment şi conservanţi,
ingestia scăzută de fibre şi alimente care conţin celuloză pot favoriza apariţia tumorilor

26
digestive, dar şi a altor tumori, ca cele mamare, endocrine sau ale aparatului reproducător. La
acestea din urmă factorul nutriţional se corelează cu factorul endocrin.

2.5. Precancerul

Termenul de leziune ,,precanceroasă” a fost creat de savantul roman Victor Babeş pentru a
denumi leziuni cronice, care în anumite condiţii, netratate la timp, se pot transforma în cancer.

Există leziuni cunoscute ca predispunând la cancer: infecţiile cornice, leziunile iritante,

leziunile ,,displazice” caracterizate prin pierderea regularităţii şi a arhitectonicii normale ale
celulelor în diferite ţesuturi ca pielea, mucoasele sau glanda mamară.

Este vorba de fapt de răspunsul organismului la un sistem iritativ, fizic, hormonal etc. prin
diferite tipuri de creştere celulară, de proliferare, care poate să rămână în stadiul de
,,precancer” sau se poate transforma ireversibil în tumoare malignă.

Conoaşterea acestor leziuni cornice şi a potenţialului lor de transformare impune evitarea

factorilor care le determină, diagnosticul şi tratamentul lor correct şi la timp.

La sân secreţiile mamelonare de orice fel, în afara perioadei de lactaţie, aşa-numita ,,mamelă
secretantă”, torile benign, leziunile displazice ca mastoză chistică, sunt susceptibile să ducă la
dezvoltarea unui cancer mamar. Orice modificare a glandelor mamare, apariţia de mici
nodule, trebuie să fie un semn de alarmă pentru prezentarea la control medical.
În prevenirea cancerului mamar, tratamentul acestor leziuni precanceroase are un rol
deosebit, iar depistarea în stadiul precoce de boală ,,a cancerului in situ”, a stadiilor I şi II,
asigură şanse bune de tratament. Tratamentul cancerului de sân, înaintea apariţiei ganglionilor
axilari dă rezultate bune şi supravieţuirea peste 5 ani la 85% din cazuri. Pentru diagnostic
precoce în tumorile mamare, se propune autopalparea periodică atentă a sânilor şi prezentarea
la medic pentru orice dubiu sau secreţie. În sprijinul diagnosticului, în afara examenului clinic
sunt necesare: mamografia, termografia şi alte mijloace tehnice moderne.

27
2.6. Cancerul mamar

Între 1-31 octombrie este marcată Luna Mondială de Luptă impotriva Cancerului de
Sân. Pentru anul 2015 activitatea extracuriculară la modulul ginecologie nursing , am
continuat sub sloganul „Eu ştiu şi vreau să ştii şi tu!

Cancerul mamar este cel mai frecvent cancer la femei, în Europa reprezentând 28 %
din toate cancerele.

Mamografia ca metodă de screening reduce mortalitatea cu 25-30% la femeile de 50 de ani şi

cu 18% la femeile peste 40 de ani. Previne apariţia metastazelor prin diagnostic şi tratament
precoce al bolii. Se recomandă mamografie anuală peste vârsta de 40 de ani.

În fiecare an, în România, sunt diagnosticate în jur de 6.000 de femei cu cancer de sân.
Incidenţa cancerului de sân a crescut lent, dar continuu în ultimele decade. Una din zece femei va
dezvolta pe parcursul vieţii o tumoră mamară malignă.

2.7. Noţiuni de genetică şi cancere familiale

Majoritatea oamenilor au cazuri de cancere în familie.

Este acest lucru important?

Cancerul nu este considerat o boală care se moşteneşte, deoarece aproximativ 90% din
cazuri apar la persoane fără istoric de tumori maligne în familie.

28
 Totuşi există dovezi că posibilitatea unei persoane de a dezvolta un cancer poate fi
influenţată de moştenirea unor anumite modificări genetice. Aceste alterări genetice tind să
crească susceptibilitatea unui individ de a dezvolta o boală malignă.
• 10% din cancere au o componentă genetică.
• Acest determinism explică frecvenţa cazurilor de cancer în unele familii.

Cum putem identifica cancerele familiale, moştenite? Acestea

au câteva caracteristici:
• Cancere ce apar în câteva generaţii succesive.
• Există 3 sau mai mulţi indivizi cu cancer în aceeaşi generaţie.
• Cancere ce debutează înainte de 50 de ani.
• Mai multe tumori maligne primitive la acelaşi individ.

Există mai multe tipuri de cancer cu determinism genetic

1. Sindromul de cancer de sân şi de ovar ereditar.
2. Cauze:
• Mutaţii ale genelor.
• La femeile cu o mutaţie a uneia din cele 2 gene există un risc de 50-85% pentru a dezvolta
un cancer de sân şi de 10-40% pentru un cancer de ovar.
• 5% din tumorile maligne ale sânului se datorează unor modificări genetice moştenite.
Cum protejămdescendenţii?
Prin terapii ale viitorului: manipulările genetice.
Până când aceste lucruri vor fi posibile trebuie să apelăm la consultul genetic.

• Calcularea riscului de cancer.

• Furnizarea de informaţii corecte.
• Propunerea măsurilor de profilaxie şi de screening activ pentru un diagnostic precoce al
cancerului, la persoanele cu risc genetic.
• Reducerea anxietăţii.

Măsuri de prevenţie şi diagnostic precoce specifice în funcţie de riscul ereditar pentru

anumite tipuri de cancer
29
Cancer de sân
• Autoexaminare.
• Examen clinic oncologic.
• Mamografii.
• Examen ecografic precoce la descendentele cu risc mare.
• CA15-3, CA27-29.

Melanom malign
• Autoexaminare.
• Consult dermatologic periodic-examen dermatoscopic al nevilor pigmentari.
• Excizia precoce a nevilor displazici.
A nu se uita reducerea expunerii la soare.

2.8. Prevenţia cancerului la sân

Societatea Română de Cancer derulează programul de prevenţie al cancerului

genitomamar, care a beneficiat de fondurile Programului Naţional de Prevenţie ale
Ministerului Sănătăţii - ordonator de credite fiind institutul Oncologic pentru partea de
materiale medicale, analize de laborator, costuri de tratament şi finanţare de la JSI - Institut de
Cercetare si Formare prin care sau acoperit cheltuielile de informare, mamografii pentru
persoanele depistate.
Programul de prevenţie reprezintă o colaborare între sectorul public şi cel privat.
Iniţial, proiectul a început ca un parteneriat între Institutul Oncologic şi
Societatea Română de Cancer, crescând cu timpul numărul de parteneri. S-au încheiat
parteneriate cu instituţii publice.
Un factor important în proiect, este medicul de familie, implicat iniţial în activitatea de
informare şi educare a populaţiei, in mobilizarea femeilor în vederea participării la testul Pap,
în transmiterea rezultatelor primite de la laboratoarele de citologie şi monitorizarea femeilor
diagnosticate.

30
 Participări sub forma la training-ul de pregătire teoretică şi practică, realizat în
parteneriat cu Centrul de Servicii de Sănătate.

Activităţile din proiecte sunt :

1. Activitatea de informare şi educare a populaţiei vizate în proiect în vederea
participării la screening, a formării deprinderii de autoexaminare a sânului şi a încheierii
asigurărilor de sănătate în cazul în care persoana nu o are.
Informarea şi educarea realizată în şcoli, atât în mediul rural cât şi urban, impactul
emisiunilor lunare TV, au contribuit la creşterea interesului populaţiei pentru programele de
depistare timpurie a cancerului genito-mamar şi schimbarea mentalităţilor.
2. Implicarea grupului de iniţiativă din localitate care are influenţe mobilizatorii asupra
grupului ţintă, pentru îmbunătăţirea contactului cu populaţia şi promovarea programelor de
prevenţie.
Colaborarea cu grupele de initiaţivă este o metodă utilizată ca o resursă de mobilizare a
populaţiei şi de determinare a factorilor decizionali din localitate să cunoască problemele
populaţiei şi să promoveze metode de rezolvare. Doar implicarea medicului de familie nu este
suficientă. Un rol pozitiv în cadrul grupelor de iniţiativă din mediul rural îl joaca preoţii, care
au o bună credibilitate faţă de o parte largă a populaţiei. 3. Activitatea de recoltare a ţesutului
Papanicolaou şi efectuarea de mamografii gratuite.
4. Trainarea şi colaborarea cu medici de familie în vederea realizării programului de
sreening .
Trainarea teoretică şi practică a medicilor de familie, în colaborare cu Institutul
Oncologic în vederea însuşirii corecte a recoltării testului Pap.

Ce am obţine în funcţie de interesul pentru sănătate?

• În proiectele derulate, are avea loc activitatea de informare şi educare pentru prevenţia
cancerului genito-mamar.
• Activitatea de recoltare a ţesutului Pap şi examinarea sânului.

2.9. 10 metode de prevenire

31
 1. Evitați să deveniți supraponderală. Obezitatea crește riscul de cancer mamar după
menopauză, perioada când incidența acestei afecțiuni este maximă.

2. Hrăniți-vă sănătos. Mâncați cât mai multe fructe, legume, cereale integrale și
consumați cât mai puține băuturi carbogazoase și grăsimi.
Proteinele se pot obține din piept de pui și pește, renunțați la carnea de porc.

3. Faceți mișcare în fiecare zi. Studiile au arătat că efortul fizic reduce riscul de cancer
mamar cu 10-30%.

4. Consumați alcool cu moderaţie sau deloc. Băuturile alcoolice cresc riscul de cancer
mamar.

5. Evitaţi ,,terapia de substituţie”. Dacă totuşi trebuie să luaţi hormoni pentru a

,,îmblânzi” simptomele menopauzei, evitaţi medicamentele cu progesteron sau
utilizaţi-le numai 3 ani.

6. Dacă luaţi medicamente blocante ale estrogenului şi aveţi peste 60 ani, consultaţi
medicul curant asupra efectelor adverse ale unora dintre aceste substanţe.

7. Nu fumaţi. Pe lângă alte efecte negative, fumatul o perioadă îndelungată este asociat
cu un risc crescut al cancerului mamar.

8. Hrăniţi-vă la sân copilul. Mamele care îşi hrănesc bebeluşul cel puţin un an au un risc
mult mai scăzut de a dezvolta cancer mamar.

9. Participaţi la sondaje şi campanii care implică prevenţia cancerului mamar.

10. Faceţi sport. Exerciţiul fizic este asociat cu un risc scăzut al bolii.

Ce trebuie să ştii:
• cancerul de sân apare la femei din ce în ce mai tinere;
• în ultimii ani, numărul deceselor a scăzut simțitor;
• apariția unui nodul nu este un semn de cancer, dar trebuie investigat; 8 din 10 noduli la
sân sunt benigni;
32
 • de cele mai multe ori, simptomele apar în stadiul destul de avansat al bolii;
• 70% dintre cazurile de cancer mamar sunt descoperite prin autoexaminare;
• femeile cu implant cu silicon nu sunt mai expuse riscului de cancer, dar trebuie să
efectueze anual o mamografie pentru că este dificil de depistat o eventuală
transformare a celulelor;

• cancerul mamar în stadiul 1 sau 2 recidivează în sub 10% din cazuri.

Semne şi simptome
Este deosebit de importantă cunoașterea semnelor și simptomelor bolii care să atragă
atenția femeile și să le determine să se prezinte la un examen de specialitate cât mai rapid, în
timp util, înainte de extinderea bolii, crescând astfel considerabil șansele de vindecare.

• un nodul dur, de formă neregulată, dureros sau nu. Motivul principal (70%
dintrecazuri) pentru care se solicită un examen medical al sânului este descoperirea,
frecvent accidentală, de către pacienta a unui nodul mamar.
• durerea prezentă la nivelul sânilor, deși un simptom rar la debut (8% dintre cazuri),
este cel de-al doilea motiv de prezentare la consult (20% dintre cazuri).
• modificări cutanate: pielea de deasupra nodulului este înroșită, îngroșată, cu pori
dilatați (aspect de “coajă de portocală”), aderentă de nodul.
• apariția unei adâncituri pe pielea sânului, care cutează pielea din jur ori a unei
ulcerații.
• mărirea de volum neobișnuită a unui sân.
• modificări ale conturului sânilor.
• apariția unor scurgeri la nivelul mamelonului (frecvent asociate cu sângerare locală).
• Mameloane îndreptate în direcții asimetrice sau unul dintre ele retractat.
• apariția unor eczeme la nivelul areolelor mamare.
• palparea în axilă a unor nodului cu volum mărit, duri, uneori dureroși.
• în puține cazuri, cancerele mamare sunt total asimptomatice.

Calendar de examinare a sânilor

20-39 ani 40-50 ani peste 50 ani Autoexaminare o dată pe lună o dată pe lună
o dată pe lună

33
Examinare clinică o dată la 3 ani o dată pe an o dată pe an
Mamografie o dată la 2 ani o dată pe an

Autoexaminarea sânilor.
Este modul cel mai rapid pentru a depista orice fel de schimbare apărută în ceea ce
privește starea de sănătate a sânilor și, mai ales, este cea mai la îndemână metodă pentru
prevenirea cancerului de sân.
După cum știi, perioada menstruației aduce cu sine unele modificări în ceea ce privește starea
sânilor. De aceea, autoexaminarea sânilor trebuie făcută după perioada de menstruație când
sânii nu mai sunt tensionați și este bine să faci această examinare, pe cât posibil, în aceeași zi
a lunii.

2.10. Educaţia pentru sănătate a femeii

Educaţia pentru sănătate a femeii începe de la vârste tinere şi trebuie să se adapteze

fiecărei etape fiziologice din viaţa femeii. Cunoştinţele mamei se răsfrâng în viaţa de mai
târziu a fetiţei.

În prima copilărie şi la vârsta preşcolară îmbolnăvirea este posibilă prin pătrunderea

germenilor patogeni direct în căile genitale în timpul jocului, în locuri murdare, cu praf, de
aceea lenjeria trebuie să fie schimbată zilnic. Mama are rolul să-şi ajute fetiţa să-şi formeze
deprinderi şi comportamente adecvate.

Perioada prepubertară, în care dezvoltarea fizică şi psihică este foarte rapidă,apar şi primele
preocupări sexuale. Încrederea, comunicarea cu mama , orientările spre preocupările
intelectuale, vor scuti fetiţa de pervertirile sexuale.

Pubertatea, o perioada critică, iar dezvoltarea sub influenţa hormonilor este aproape
terminată. Apare prima menstruaţie, se dezvoltă caracterele sexuale secundare .Starea de
disconfort la primele cicluri va fi combătută , cu păstrarea unei igiene riguroase prin baie

34
zilnică, schimbarea tampoanelor, evitarea oboselii. Prin odihnă, căldură şi aspirină se
calmează durerea.

Perioada de activitate genitală durează până la încetarea funcţiei aparatului genital, marcată
de menopauză. În această perioadă se întemeiază familia, cu una sau mai multe sarcini.
Informarea cu privire la riscul actului sexual neprotejat, al transmiterii bolilor pe această cale.
Contracepţia şi planificarea să fie cunoscute pentru a evita sarcinile nedorite.

Perioada de menopauză femeia acuză insomnie, fatigabilitate, depresie, domină în viaţa ei,
tulburări ca bufeurile, osteoporoza, modificări la nivelul tractului genito-urinar.

Autoexaminarea sânului trebuie să stea în atenţia fiecărei femei şi orice modificare se

raportează medicului. Instruită cum să-şi examineze sânul sistemic contribuie la depistarea
precoce a cancerului de sân. Să cunoască:

• că boala apare la 40-60 de ani, dar poate surveni practic la orice vârstă;
• autopalparea sistematică poate depista boala în faze incipiente, încât vindecarea poate
fi posibilă;
• cunoaşterea semnalelor de alarmă-prezenţa unei tumori la nivelul sânului, prezenţa
nodului în axilă, ,secreţie mamelonară, modificarea conturului, retracţia pielii sau a
mamelonului, aspect ,,coajă de portocală’’; cu cât sunt căutate mai atent şi sistematic,
periodic , cu atât şansele de vindecare sunt mai mari; intervalul optim între două
examinări este de o lună, după ciclu.

Asistenta instruieşte femeia cum se face autoexaminarea:

- Aşezată în picioare în faţa oglinzii, vizualizează din faţă sâni şi din profil;
- Observă simetria sau asimetria lor, fără nici o semnificaţie patologică;
- Observă dacă există o bombare sau retracţie a pielii, exercitând o uşoară presiune în
jurul mamelonului pentru a provoca o eventuală secreţie;
- Palparea se face întotdeauna cu mâna opusă sânului examinat, delimitând aria de
examinat. Examinarea începe din axilă coborând şi urcând pe direcţie verticală pe
aria delimitată.Palparea se face cu suprafaţa celor patru degete, realizând mici cercuri

35
 pe zona atinsă, incepând superficial, o presiune uşoară, apoi cu o presiune mai fermă
care permite detectarea unor noduli aflaţi în profunzime.
-Examinarea se mai poate face , împărţind sânul în 12 zone corespunzătoare fiecărei
ore.Aşezată pe spate, femeia pune sub umărul din partea examinată un prosop sau o
pernă, introducând mâna de aceeasi parte sub cap , realizând o distribuţie uniformă a
sânului pe piept.Palparea incepe din poziţia orei 12, in sensul acelor de ceasornic, iar
la sfârşit se strânge uşor mamelonul între degetul mare şi arătător pentru a observa o
eventuală secreţie.Se trece la sânul opus .

Metoda autopalpării reprezintă în prezent, singura modalitate prin care tumorile

maligne pot fi descoperite timpuriu, iar tratamentul este eficace şi nemutilant.
Prezentarea la medic este obligatorie pentru examinări suplimentare(mamografie,
biopsie), pentru stabilirea diagnosticului şi posibila mamectomie, terapie cu raze,
chimioterapie, terapie hormonală.

2.11. Recomandări clinice pentru diagnosticare, tratament şi urmărire în cancerul

mamar

2.11.1.Diagnosticare:

Stabilirea diagnosticului se bazează pe trei componente majore: examinarea clinică,

imagistică şi anatomopatologică. Examinarea clinică include palparea bimanuală a sânilor şi a
limfoganglionilor locoregionali.R.M.N - nu este o procedură de rutină dar poate fi luată în
cazul investigării unui ţesut mamar cu densitate mare.

Diagnosticul de certitudine
Pentru tratamentul corect al oricărui pacient cu o boală malignă este necesar un examen de
certitudine care este examenul histopatologic al ţesutului tumoral, obţinut printr-o intervenţie
chirurgicală curativă.

36
2.11.2.Stadializarea şi evaluarea riscului
Stadializarea clinic include o anamneză completă a antecedentelor familial de cancer
mamar, ovarian sau cu altă localizare, examenul fizic complet, evaluarea statusului de
performanţă, H.L.G. completă, teste funcţionale hepatice şi renale, fosfataza alcalină,
calcemia. Prezenţa sau absenţei menopauzei este foarte importantă. Stadializarea
preoperatorie a bolii include clasificarea clinică. Când se preconizează iniţerea unui tratament
simptomatic preoperatoriu trebuie să excludă prezenţa bolii metastactice prin investigaţii
suplimentare cum ar fi radiografia toracică, eco abdominal, scintigrafia osoasă.

Stadiile de boală sunt 4 principale ale bolii maligne notate de la I la IV în care I şi II

sunt considerate stadii incipiente cu prognostic bun, frecvent curabile, iar stadiile III şi IV sunt
stadii avansate de boală cu prognostic favorabil sau chiar rezervat.

Există un stadiu preclinic de boală, stadiu 0 sau microscopic, descoperit întâmplător

înainte de apariţia unor modificări clinice sau paraclinice uzuale.

Pentru stabilirea stadiului de boală se efectuează investigaţiile imagistice, de laborator

necesatre fiecărui tip de localizare a cancerului, deoarece planul de tratament depinde esenţial
şi de stadiul bolii.

Există trei grupe de risc – scăzut, intermiediar şi crescut în funcţie de vârstă,

dimensiunea tumorii, gradul histologic, invazia vasculară, alimfo ganglionilor axilari.

Recidivele sunt reprezentate de reluarea evoluţiei bolii maligne local sau locoregional.

2.11.3. Prognosticul: reprezintă estimarea evoluţiei pacientei după diagnosticare, aprecierea

şanselor de curabilitate, putând fi: favorabil pentru cele descoperite în stadii incipiente şi cu
stare generală bună, nefavorabil în cazul celor agresive, diagnosticate tardiv, în stadii
avansate, iar starea generală alterată. Prognosticul rezervat, infaust, cele diagnosticate în
stadiu terminal, pentru care nu există resurse actuale de tratament specific şi se efectuează
tratament simptomatic, suportiv.

37
2.11.4. Planificarea tratamentului

Strategia terapeutică,stabilită în comisie interdisciplinară integrează tratamentul local

şi terapia sistematică.

Chirurgia oncologică are un rol important în diagnosticul şi tratamentul cancerului.

Uneori se referă la efectuarea unei biopsii, necesară obţinerii unui examen histopatologic de
certitudine, care sa confirme malignitatea bolii şi curativă, radical în care tumora este scosă în
întregime, iar ţesuturile nu sunt invadate, nu există metastaze la distanţă. Există trei metode
principale de tratament în cancer: chirurgia(operaţia, intervenţia chirurgicală), radioterapia şi
tratamentul medicamentos (chimioterapia, terapia citostatică, hormonoterapia).

Tratamentul sistematic primar este indicat în cazul tumorilor mamare local avansate în
scopul reducerii dimensiunilor tumorale pentru a permite rezecţia limitată.

La tratamentul adjuvant se va ţine cont de beneficiile potenţiale, efectele secundare şi

preferinţele pacientei.

Chimioterapia adjuvantă este indicată pacinetelor cu risc intermiediar sau crecut.

Există o multitudine de regimuri terapeutice, dar durata tratamentului nu este cunoscută.

Tratamentul hormonal indicat pentru pacientele cu tumori hormonosensibile sau cu

sensibilitate incertă.

Carcinomul noninvaziv poate fi tratat prin excizie limitată.

Carcinomul invaziv constă în excizie limitată sau masectomie, ambele combinate cu

biopsia limfoganglionulu santinelă.

Radioterapia postoperatoire este indicată pacinetelor cu intervenţii limitate. Reduce cu

două treimi riscul recurenţelor locale şi creşte supravieţuirea.

2.12. Bilanţul reprezintă totalitatea investigaţiilor clinice, paraclinice şi de laborator efectuate

preterapeutic-pentru stabilirea planului de tratament, de etapă-pentru aprecierea răspunsului la
tratament şi orientarea acţiunilor medicale viitoare, postterapeutic-după finalizarea
tratamentelor specifice şi intrarea pacientei în etapa de monitorizare.

38
2.12.1. Monitorizare

Scopul monitorizării este de diagnosticare precoce a recurenţelor locale, evaluarea

posibelor complicaţii legate de tratament, tratarea lor, oferirea suportului psihologic şi a
informaţiilor necesare reîntoarceri la o viaţă normală după cancerul mamar.

Recidivele sunt reprezentate de reluarea evoluţiei bolii maligne local sau locoregional.
2.12.2. Controlul simptomelor

Felul în care fiecare pacientă percepe simptomele bolii poate fi diferită. Simptomele nu sunt
percepute în totalitate.

• Anemia, o stare clinică în care numărul globulelor roşii este mai mic decât nivelul
normal. Prin examenul de laborator se monitorizează anemia, şi anume hemoglobina,
hematocritul care sunt scăzute, iar ţesuturile nu primesc suficient oxigen pentru a-şi
îndeplini funcţiile fiziologice;

• Paloarea pielii;

• Scăderea toleranţei la efort;

• Oboseală neobişnuită;

• Dificultăţi în respiraţie la eforturi;

• Tahicardie;

• Epistaxis;

• Hipertermie, frisoanele, prezenţa unei infecţii

2.13. Date din literatură privind comunicarea în cancer

Cine află diagnosticul şi prognosticul?

Se consideră că familia şi pacientul află diagnosticul.

39
 Cine comunică diagnosticul şi prognosticul?

Specialistul, oncologul este văzut ca responsabil de comunicare, dar şi

specialistul care pune diagnosticul.

Unde se comunică?

Cabinetul medicului, dar şi pe coridor.

Cum se comunică diagnosticul?

Termenul de cancer este utilizat, dar şi de neoplasm.

Bariere în comunicarea diagnosticului.

Teama reală sau imaginară, considerându-se că adevărul dezechilibrează

pacienta, fiind o sarcină dificilă, stresantă.

2.14. Elemente de psihooncologie

Pentru multe femei cancerul reprezintă durerea extremă, mutilarea corpului, agonie
prelungită şi moarte ineroxorabilă. Anxietatatea este intensă. Se ignoră progresele chirugiei,
radioterapiei, chimioterapiei, care au modificat prognosticul multor forme maligne. Ignoranţa
tradusă prin atitudini dominate de convingerea că nimic nu este de făcut, întârzierea
prezentării la medic la primele suspiciuni, prin complianţa la tratament, prin depresie şi
disperare la aşa zisă neputinţă a medicului şi medicinei.

Argumentele implicării psihologiei în oncologie:

• Celulele canceroase sunt prezente la majoritatea persoanelor, dar nu toată

lumea dezvoltă boala malignă;

• Bolnavii de cancer cunosc procese evolutive foarte diferite;

• Boala determină o reactivitate emoţională semnificativă.

Confruntarea cu cancerul este dificilă fizic şi psihic pentru orice persoană aflată în
această situaţie. Diagnosticarea unei persoane cu cancer determină schimbarea atitudinii faţă
40
de viaţă, modificarea comportamentului faţă de cei din jur, transformarea într-o persoană
introvertită. Tristeţea, incertitudinea acestei bolii dau naştere la indiferenţă, irascibilitate în
raport cu propria persoană, cu persoanele apropiate. Primele reacţii normale ce apar la aflarea
diagnosticului sunt furia, triteţea, vinovăţie, lipsă de speranţă.

Este primul şi cel mai important pas din punct de vedere psihologic, din şocul provocat
de aflarea diagnosticului. Diferitele aspecte ale vieţii capătă alte sensuri, confruntarea cu boala
în sine, sub aspect medical, cu schimbările la nivel afectiv, familial, social.

2.15. Demnitate şi respect

Drepturi pentru supravieţuitoarele cu cancer la sân

Proiectul Societăţii Române ,, Demnitate şi respect”

Drepturi pentru supravieţuitoarele cu cancer la sân are ca scop îmbunătăţirea

calităţii vieţii supravieţuitoarelor cu cancer la sân prin modificări legislative care să le asigure
încadrarea în grad de handicap şi includerea sânului în categoria organelor protezabile
acoperite de stat.

Au nevoi financiare, psihologice, sociale care din păcate nu sunt luate în considerare.
Femeile sunt excluse de la decontarea protezelor de sân. Situaţia materială dificilă, costul
tratamentelor, controalelor ulterioare, alimentaţia nu poate fi trecută cu vederea.

41
CAPITOLUL III INVESTIGAŢII IMAGISTICE ŞI DE LABORATOR

3.1. Ecografia
Este o metodă de diagnostic ce utilizează ultrasunetele, care sunt reflectate în mod
diferit de diferitele organe interne în funcţie de starea lor (fiziologică sau patologică).
Ecografia poate asigura o bună evaluare. În practica oncologică rezultatele unui examen
ecografic sunt frecvent completate cu examinătri sifisticate pentru precizia dissgnosticului şi
acurateţea tratamentului.

3.2.Examenul histopatologic
Este analizarea microscopică a unor fragmente de organe sau ţesuturi. Acestea se
recoltează prin biopsie, realizată printr-o intervenţie chirurgicală. Fragmentele sunt prelucrate
chimic şi apoi examinate la microscop, obţinându-se astfel examenul histopatologic, chimic şi
apoi examinate la microscop.
În afara biopsiei chirurgicale clasice, fragmente de ţesut se mai obţin cu ajutorul unor
dispozitive speciale care realizează prelevarea unei mostre de ţesut tumoral din „miezul’’
tumorii – aşa numitele „core-biopsy“ utilizate pentru diagnosticul de certitudine al tumorilor
de sân care nu au drept primă indicaţie terapeutică, rezecţia chirurgicală a tumorii. De
asemenea mai există puncţia biopsie aspirativă care se realizează cu ace fine speciale, iar
aspiratul obţinut este utilizat obţinerea unui examen citologic, adică al celulelor (spre
deosebire de biopsie prin care se recoltează fragmente de ţesuturi, care se realizează cu ace
fine speciale, iar aspiratul obţinut este utilizat pentru obţinerea unui examen citologic, adică
al celulelor (spre deosebire de biopsie prin care se recoltează fragmente de ţesuturi).
Deşi examinarea la microscop de către medicul anatomo-patolog este cea care
precizează diagnosticul cert de malignitate, uneori acest lucru nu este suficient pentru un

42
tratament corect al tumorii şi atunci se mai efectuează şi un examen IHC (imuno
histochimic).
3.3. RMN sau IRM
Rezonanţa magnetică nucleară sau Imagistica prin rezonanţa magnetică
(cu prescurtările de mai sus) reprezintă o investigaţie paraclinică ce utilizează
un câmp magnetic şi pulsuri de radiofrecvenţă pentru obţinerea de imagini a unor organe şi
ţesuturi.
IRM oferă informaţii care nu pot fi obţinute prin radiografii simple, ecografii sau
examen CT.
În timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigată, este plasată într un aparat
special care reprezintă un magnet uriaş. Informaţiile furnizate de IRM pot fi stocate şi salvate
într un computer. Ca şi în cazul examinării CT se poate utiliza o substanţă de contrast pentru
o mai bună vizualizare a anumitor structuri anatomice.
Există o serie de situaţii care pot reprezenta contraindicaţii la examenul IRM
şi de aceea, pacientul trebuie să informeze medicul examinator:
dacă are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije metalice sau orice fel
de metal fixat în corp, valve cardiace metalice, clipsuri metalice la nivel cerebral,
diverse implanturi metalice (piercing) sau orice fel de implanturi sau proteze
medicale (de exemplu pompa cu injectometru);
dacă este alergic la medicamente; dacă pacienta este sau nu însărcinată; dacă
lucrează cu metale sau dacă recent a suferit o intervenţie chirurgicală pe
vasele sanguine (în anumite cazuri poate fi contraindicată examinarea IRM);
dacă pacienta prezintă un dispozitiv contraceptiv intrauterin; dacă
este claustrofob (devine agitat în locuri închise); dacă predacă
pacienta prezintă un dispozitiv contraceptiv intrauterin; dacă este
claustrofob (devine agitat în locuri închise); dacă prezintă afecţiuni
renale sau siclemie (hemoglobinopatie S);
dacă prezintă orice fel de patch (plasture cu medicaţie absorbită transdermic)
deoarece IRM poate cauza arsură la nivelul regiunii respective.
Pacientul va discuta cu medicul specialist despre necesitatea efectuării investigaţiei şi
posibilele riscuri.

43
 Dacă se efectuează o IRM abdominală, pacientul nu trebuie să mănânce şi să consume
lichide cu câteva ore înainte.

3.4. Utilizarea examinării prin CT:

se investighează diferite părţi ale corpului: toracele, abdomenul, pelvisul sau membrele.
Organele ce pot fi cercetate sunt: plămânii, inima, ficatul, pancreasul, rinichii, glandele
suprarenale. De asemenea se pot obţine informaţii despre ganglioni, vase sanguine sau oase.
Frecvent este necesară folosirea unei substanţe de contrast pentru a se vizualiza mai
bine structurile şi organele investigate. Substanţa poate fi administrată intravenos (IV), oral.
Imaginile pot fi realizate înainte şi/sau după administrarea substanţei de contrast.
Timpul în care se realizează o tomografie computerizată variază între 30 şi 60 de
minute, dar se poate prelungi şi mai mult (până la 2 ore).

44
CAPITOLUL IV

PREVENŢIA CANCERULUI LA SÂN

4.1. Măsuri de prevenţie şi diagnostic precoce specifice în funcţie de riscul ereditar

Cancer la sân

• Autoexaminare;

• Examen clinic oncologic;

• Mamografii;

• Examen ecografic precoce pentru descedentele cu risc mare;

• Masectomie bilaterală profilactică în cazurile cu risc genetic mare.

În acest context, în cadrul orele de ginecologie nursing, împreună cu doamna

profesoară Lomnăşan Lăcrămioara am derulat campania de informare-educare, având ca
temă importanţa conştientizării femeilor asupra rolului examinărinărilor de screening.

Dezideratul major al acţiunii de screening este descoperirea precoce a bolilor,

evidenţierea lor într-un stadiu incipient. Pentru ca testele folosite în acţiunea de screening să
fie eficiente, ele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să nu fie nocive, să fie simple,
aplicate rapid, să aibă cost redus, să fie acceptate de populaţie, să aibă o valabilitate
corespunzătoare, randament mare şi o valoare predictivă bună.

Obiectivele campaniei sunt:

- educarea populaţiei feminine generale cu privire la rolul bunelor practici

comportamentale în reducerea riscului cancerului mamar;

45
 - conştientizarea femeilor asupra rolului examinărilor mamografice şi a
autoexaminării sânului, în depistarea precoce.

4.2. Program Naţional de Prevenţie

Societatea Română de Cancer derulează programul de prevenţie al cancerului

genitomamar, care a beneficiat de fondurile Programului Naţional de Prevenţie ale
Ministerului Sănătăţii - ordonator de credite fiind institul Oncologic pentru partea de
materiale medicale, analize de laborator, costuri de tratament şi finanţare de la JSI - Institut de
Cercetare si Formare prin care sau acoperit cheltuielile de informare, mamografii pentru
persoanele depistate.
Programul de prevenţie reprezintă o colaborare între sectorul public şi cel privat.
Iniţial, proiectul a început ca un parteneriat între Institutul Oncologic şi
Societatea Română de Cancer, crescând cu timpul numărul de parteneri. S-au încheiat
parteneriate cu instituţii publice.
Un factor important în proiect, este medicul de familie, implicat iniţial în activitatea de
informare şi educare a populaţiei, in mobilizarea femeilor în vederea participării la testul Pap,
în transmiterea rezultatelor primite de la laboratoarele de citologie şi monitorizarea femeilor
diagnosticate.
Participări sub forma la training-ul de pregătire teoretică şi practică, realizat în
parteneriat cu Centrul de Servicii de Sănătate.
Activităţile din proiecte sunt :
1. Activitatea de informare şi educare a populatiei vizate în proiect în vederea participarii la
screening, a formării deprinderii de autoexaminare a sânului şi a îincheierii asigurărilor
de sănătate în cazul în care persoana nu o are.
Informarea şi educarea realizată în şcoli, atât în mediul rural cât şi urban, impactul
emisiunilor lunare TV, au contribuit la creşterea interesului populaţiei pentru programele de
depistare timpurie a cancerului genito-mamar şi schimbarea mentalităţilor.
2. Implicarea grupului de iniţiativă din localitate care are influenţe mobilizatorii asupra
grupului ţintă, pentru îmbunătăţirea contactului cu populaţia şi promovarea programelor
de prevenţie.

46
 Colaborarea cu grupele de iniţiativă este o metodă utilizată ca o resursă de mobilizare a
populaţiei şi de determinare a factorilor decizionali din localitate să
cunoască problemele populaţiei şi să promoveze metode de rezolvare. Doar implicarea
medicului de familie nu este suficientă. Un rol pozitiv în cadrul grupelor de iniţiativă din
mediul rural îl joaca preoţii, care au o bună credibilitate faţă de o parte largă a populaţiei.
3. Activitatea de recoltare a testului Papanicolaou şi efectuarea de mamografii gratuite.
4. Trainarea şi colaborarea cu medici de familie în vederea realizării programului de
sreening.
Trainarea teoretica şi practică a medicilor de familie, în colaborare cu Institutul
Oncologic în vederea însuşirii corecte a recoltării testului Pap.

Ce am obţine în funcţie de interesul pentru sănătate?

• În proiectele derulate, are avea loc activitatea de informare şi educare pentru
prevenţia cancerului genito-mamar.
• Activitatea de recoltare a ţestului Pap şi examinarea sânului.

47
CAPITOLUL V

PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA EXAMENELOR

RADIOLOGICE

5.1. Participarea asistentului medical la efectuarea examenelor radiologice

Aspecte generale
Examelele radiologice sunt investigaţii imagistice realizate cu ajutorul radiaţiilor X,
vibraţii electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă, care au capacitatea de a penetra
ţesuturile şi de a produce imagini sau umbre (în funcţie de densitate) ce pot fi înregistrate pe
film fotografic.

Scop/indicaţii
- obţinerea unor informaţii despre organe, aparate care sunt vizibile cu sau fără substanţe de
contrast;

- stabilirea diagnosticului şi supravegherea evoluţiei unor boli;

- monitorizarea tratamentului;
- evaluarea durerii sau disconfortului;
- identificarea unor anomalii.

Tipuri de examene
- radioscopia;
- radiografia;
- xeroradiografia;

- tomografia computerizată.

48
Responsabilităţi
Medicul clinician:
- stabileşte indicaţiile şi contraindicaţiile;

- explică pacientului derularea procedurii;

- obţine consimţământul;

- participă la unele examene (ex: HSG); Asistentul medical din clinic:

- participă la pregătirea specifică a pacientului pentru examen în funcţie de organul sau
aparatul examinat;

- pregăteşte materialele care vor însoţi pacientul la serviciul de radiologie;

- însoţeşte pacientul la serviciul de radiologie, stabileşte modul de transport;

- supraveghează pacientul după examen;

- se preocupă de obţinerea rezultatelor pentru a fi prezentate medicului.

Observații
- examenele radiologice se execută la serviciile de radiologie de către personal
specializat şi special instruit;

- asistenţii medicali din secţie şi cei din serviciile de radiologie trebuie să identifice
reacţiile de sensibilitate faţă de substanţele de contrast;

- reacţii din partea aparatului cardiovascular: paloare, diaforeză, tahicardie sau

bradicardie, palpitaţii, aritmie, edem pulmonar acut, şoc, insuficienţă caridacă congestivă, stop
cardiac;

- reacţii din partea aparatului respirator: strănut, tuse, rinoree, wheezing, criză de astm
bronşic, laringospasm, edem laringian, cianoză, apnee şi stop respirator;

- manifestări cutanate: eritem, senzaţii de căldură, urticarie, prurit, dureri la locul

injectării, edem angineurotic;

- manifestări gastrointestinale: greaţă, vomă, gust metalic, crampe abdominale, diaree,

ileus paralitic;

- manifestări neurologice: anxietate, cefalee, ameţeli, vertij, agitaţie, dezorientare,

stupoare, comă, convulsii;

49
- manifestări urinare: dureri în flancuri, hematurie, oligurie, albuminurie, insuficienţă
renală acută;

- asistenţii medicali trebuie să acţioneze prompt la recomandarea şi sub supravegherea

medicului sau conform unui protocol semnat de medic.

5.2. Participarea asistentului medical la puncţia biopsică a unui nodul mamar

Este pătrunderea unui ac sau trocar la nivelul unui nodul mamar cu scopul de a recolta
celule sau un mic fragment de la nivelul respectiv.
Se efectuează cu scopul stabilirii diagnosticului şi a conduitei terapeutice.
Pentru puncţionarea unor leziuni infraclinice (foarte mici), la nivelul unor
microcalcificări, procedura se realizează sub control ecografic.

Materiale necesare
- ace sterile de grosime 6/10 – 7/10 mm şi lungime de 25-38 mm;

- seringă de 10 ml:
- dezinfectant pentru tegument:
- comprese;
- lame de sticlă curate, degresate;

- flacon fără fixator;

- flacon cu substanţă fixatoare pentru fragmentul de ţesut recoltat.

Pregătirea pacientei
- se încurajează pacienta explicându-i că singurul disconfort este procedura de înţepătură;

- pacienta este aşezată în decubit dorsal sau lateral, cu braţele ridicate deasupra capului, pentru
a etala glanda mamară pe planul osos al toracelui.

50
Participarea asistentului medical la procedură
Este de competenţa medicului.
- se dezinfectează tegumentele cu betadină;

- în cazul unei formatiuni chistice, aceasta se mobilizează cu mâna stângă, se puncţionează, se

aspiră;

- în cazul formaţiunii tumorale solide, puncţia se realizează după imobilizare cu mâna stângă;

- dacă tumora este mare se fac 2-3 puncţii în locuri diferite;

- se aspiră cu o forţă moderată pentru a nu extrage sânge;

- dacă formaţiunea este chistică şi s-a extras lichid, după centrifugare se examinează
sedimentul pe lamă. În cazul în care lichidul este sangvinolent sau nu se poate face aspiraţie,
medicul poate recomanda biopsia prin excizie;
- se realizează un frotiu, lama se usucă şi se plasează în flaconul gol;
- fragmentul recoltat se pune în flaconul cu substanţa fixatoare;

- se expediază proba la laborator;

- se face compresiune pentru a nu permite scurgerea lichidului sau sângelui;
- pentru a preveni hematomul, se poate aplica pe locul înţepăturii un pansament.
Nu sunt necesare îngrijiră specială după puncţie.
Avantajele metodei:
- metodă simplă, dar destul de exactă;

- netraumatizantă;

- recoltarea din mai multe locuri permite explorarea aproape completă a leziunii şi obţinerea
unor rezultate edificatoare;

- este rapidă, rezultatele pot fi obţinute în câteva minute – în caz de leziune neoplazică,
pacienta este investigată extensiv pentru adaptarea celei mai bune conduite terapeutice;
- rezultatele se corelează cu celelalte investigaţii (ex. clinic, mamografia, ecografia).

Dezavantaje:

- se poate forma un mic hematon la locul puncţiei.

51
5.3. Mamografia – reprezintă examinarea radiologică a sânului în vederea depistării
cancerului de sân în stadii incipiente la femei. Este o metodă indispensabilă, pentru femeile
care au trecut de vârsta de 40 de ani sau care prezintă un risc ridicat de cancer de sân.

În ce constă investigaţia?

Mamografia se efectuează cu un aparat special numit mamograf cu ajutorul căruia

sânul este comprimat pentru a se obţine imagini clare şi precise de la nivelul sânului. Medicul
sau tehnicianul radiolog va plasa sânul între două plăci din plastic. Plăcile vor presa uşor
asupra sânului şi-l vor face să se aplatizeze astfel încât ţesutul mamar poate fi vizualizat.
Pentru vizualizarea structurii interne a sânului se fac două expuneri pentru fiecare sân: una de
sus în jos şi alta laterală.

Procedura este nedureroasă şi neinvazivă, însă unele paciente pot resimţi un anumit
disconfort la nivelul sânului investigat.
Ce afecţiuni depistează mamografia?

Investigaţia este utilizată pentru diagnosticarea leziunilor mamare şi a formaţiunilor

tumorale la nivelul sânilor.

Pregătirea pentru mamografie:

• Pentru a nu influenţa rezultatele investigaţiei, în ziua în care efectuaţi

examinarea nu folosiţi loţiunile de corp, cremele, deodorantul sau parfumul în zona
pieptului sau axile. Aceste produse conţin substanţe care pot denatura imaginea; 
Efectuaţi investigaţia într-una din primele zece zile ale ciclului menstrual, când sânii
nu sunt dureroşi;
• Prezentaţi medicului rezultatul mamografiei anterioare (dacă este cazul). Astfel
specialistul va putea descoperi mai uşor leziunile sau va putea evalua evoluţia unei
probleme.

Ecografia mamară este metoda de elecţie pentru depistarea leziunilor în sânii cu structura
predominant fibro-glandulară fiind metoda de primă intenţie pentru investigarea mamară la
femeile tinere, înaintea vârstei de 40 ani, precum şi un examen complementar mamografiei,
52
obligatoriu la femeile care păstrează acest tip de structură şi după vârsta de 40 de ani, la
această categorie de vârstă examenul mamografic radiologic rămânând obligatoriu pentru
depistarea focarelor de microcalcificări suspecte - semn indirect şi foarte incipient asociat
unor leziuni maligne mamare.

Ecografia mamară este utilă pentru obiectivarea leziunilor depistate mamografic,

precum şi pentru diferenţierea lor, având o specificitate crescută faţă de mamografie, care
rămâne o metodă mai sensibilă (ecografia poate face diferenţieri de structură lichid / solid).
Ecografia mamară este utilă şi pentru studiul caracterelor limfonodulilor axilari.

Ecografia mamară vizualizează imagini chistice începând de la 1-2 mm diametru şi

leziuni solide de 5 mm diametru, rămânând însă cea mai subiectivă dintre toate metodele
imagistice (operator-dependenţa).

Ecografia mamară - avantaje :

• metodă neinvazivă;
• rapidă;
• uşor accesibilă şi repetabilă la orice interval;
• nu are contraindicaţii, restricţii sau efecte secundare;
• permite urmărirea evoluţiei naturale sau după tratament a leziunilor;  nu necesită
nici un fel de pregătire anterioară a pacientului.

53
54
5.4. Premisele utilizării mamografiei digitale de electroimpedanţă în screeningul
cancerului de sân

Conform definiţiei OMS, Screeningul reprezintă identificarea prezumtivă a unei

boli, anomalii sau a unor factori de risc. Dezideratul major al acţiunii de screening este
descoperirea precoce a bolilor, evidenţierea lor într-un stadiu incipient. Pentru ca testele
folosite în acţiunea de screening să fie eficiente, ele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: să nu fie nocive, să fie simple, aplicate rapid, să aibă cost redus, să fie acceptate de
populaţie, să aibă o valabilitate corespunzătoare, randament mare şi o valoare predictivă bună.
Mamografia digitală de electroimpedanţă corespunde cerinţelor de test screening
din toate punctele de vedere, şi anume:
1. Nu este nocivă. Mamografia se realizează cu un mamograf de ultima generaţie MEIK
5, bazat pe utilizarea ca factor de scanare a unui curent alternativ de 0,5 mA, 50 KHz. Acest
curent este lipsit de nocivitate, nu produce modificări în ţesuturile prin care trece şi nu
influienţează procesele patologice din glanda mamară sau organism.
Astfel, mamografia de electroimpedanţă, se poate efectua la orice vârstă, în orice stare
fiziologica (pubertate, sarcină, lactaţie, menopauză) şi se poate repetata ori de câte ori este
nevoie.
2. Metoda este simplă şi rapidă: mamograful MEIK 5 este format dintr-o matrice cu 256
de electrozi de măsură, care se amplasează pe sân şi 2 electrozi de referinţă – pe antebraţ.
Scanarea glandei mamare în 7 planuri tomografice de la 0,4 cm la 4,6 cm profunzime.
Procesul de măsurare durează 20 de secunde - de reconstrucţie a imaginii circa 30 de secunde.
3. Cost redus. Mamograful este portabil, nu necesită condiţii speciale de amplasare,
ecranare, etc. Investigaţia necesită: o canapea, un PC, apă potabilă pentru umezirea sânului,
şerveţele pentru umezire şi 4 electrozi autoadezivi de unică folosinţă (tip EKG).
4. Acceptată de către populaţie. Metoda este confortabilă, rapidă, nedureroasă, lipsită de
nocivitate, fără contraindicaţii sau limite de repetabilitate.
5. Valabilitate. Mamograful MEIK 5 include în opţiunea de SCREENING, funcţia de
ONKOMARKER - care permite depistarea tumorilor nepalpabile, prin căutarea zonelor
cu coeficientului de electroconductivitate ≥0,95, care constituie linia de delimitare între
ţesuturile sănătoase a glandei mamare şi cancerul necomplicat (în fazaîincipientă). În baza
acestor considerente sensibilitatea metodei constituie 84 - 93%, iar specificitatea 87 - 99% ,

55
valoarea prognostică a rezultatului pozitiv – 73%, valoarea prognostică a rezultatului negativ
– 99%.
Astfel, Mamograful digital de electroimpedanţă MEIK 5 poate fi utilizat într-un
program de screening inclusiv la populaţia tânără, pentru:
Depistarea precoce Valoarea prognostica a rezulatatului negativ – 99%.

56
57
CAPITOLUL VI

PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU MASTECTOMIE

Obiectiv global (pe termen lung):

Pacienta să revină la nivelul său optim de sănătate, să-şi reia rolul obişnuit în familie şi
societate, încercând să se obişnuiască cu imaginea corporal nouă şi cu pierderea sânului, să
manifeste optimism şi încredere.

PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII MOTIVAŢIA

(ACŢIUNI DE NURSING) ACŢIUNILOR
1. Anxietatea în Pacienta să fie -Încurajarea pacientei şi fa-miliei -Teama de des-
legătură informată asupra să discute despre teama şi figurare adân-ceşte

cu teama de opera-ţiei, a anxietatea ei cu privire la operaţie starea de anxietate.

desfigurare, de even-tualelor şi diagnostic. -Pacienta lăsată să
cancer şi moarte. înfrunte singură
efecte -Susţinerea morală a pacien-tei şi
suferinţa se va
familiei, prezentarea unor cazuri izola; de-presia se
postoperato-rii;
cu evoluţie bună. va accentua şi
Să-şi exprime perioada de
-Familia va fi solicitată să fie convalescenţă va fi
temerile;
probabil mult
permanent alături de bolnavă.
Să discute prelungită.
deschis. -Pacienta va fi ajutată să-şi alunge
ideile iraţionale produse de
anxietate.
-Informarea cu privire la durata
internării, durerea postoperatorie.
-Pacienta va fi informată asupra
operaţiei, localizării inciziei.
-Informarea cu privire la
procurarea unei eventuale proteze
pentru mascarea infirmităţii
apărute.

58
2. Posibila alterare Pacienta -Se măsoară funcţiile vitale la -Sângerarea
a ritmului şi să-şi fiecare patru ore. intraoperatorie este
menţină
frecvenţei funcţiile -Se controlează plaga să nu important şi,
respiratorii şi cardiorespi- sângereze. de aceea,
ratorie şi renală,
circula-torii; -Se observă faciesul, funcţia
să-şi
tegumentele. circula-torie poate
fi
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII MOTIVAŢIA
(ACŢIUNI DE NURSING) ACŢIUNILOR
Posibil dezechilibru -Se vor administra lichidele modificată.
hidroelectro-litic recomandate de medic prin
menţină perfuzie şi apoi pe cale orală,
echilibrul imediat ce starea permite, ce
hidroelectro-litic peristalismul s-a reluat.

-Se măsoară aportul şi pierderea

de lichide, se urmă-reşte drenul,
se măsoară cantitatea de lichid
drenat şi se observă culoarea.

3.Alterarea Pacienta -Aşezarea bolnavei în poziţie de -Bolnava trebuie

confortului din să-şi decubit dorsal sau cu toracele să fie relaxată, să
cauza durerii şi controleze uşor ridicat, iar cotul se sprijină stea într-o poziţie
traumei durerea. pe perne mai sus decât cotul, care
Să se relaxată. să-i permită
postoperatorii reducă
treptat -Efectuarea mişcărilor cu braţul respira-ţia, funcţie
(durere din cauza
operaţiei). disconfortul. operat, cât mai curând posibil. influenţată de
-Se vor controla: durere şi sutură
contractura muşchilor chirurgicală.
bolnavei, prezenţa -Calmarea durerii
tonusului, a sensibilităţii. dă curaj bolnavei
-Ridicarea din pat a doua zi după în toate mişcările

intervenţie. pe care le face, iar

-Observarea plăgii, pentru a prezenţa durerii

sesiza apariţia sângerării, creşte anxietatea.

59
 infecţiei, heatomului. -Apariţia com-
-Administrarea medicamen-telor plicaţiilor
antialgice, mai ales înainte de accentuează efectul
mobilizare şi de apariţia traumei operatorii.
durerii(nu se fac injecţii în braţul
afectat). -Efectuarea exerciţiilor -Poziţia braţului
respiratorii şi eliminarea previne edemul.
secreţiilor bronşice.

4. Alterarea Pacienta să-şi -Discuţii repetate cu -Bolnava

posibilă a stării exprime bolnava despre răma-să
psihice din cauza sentimentele de adaptarea în singură se gândeşte
pierderii utilitate şi familie, rezervarea unui mult la boală şi
sânului(şi a încredere. timp mai lung pentru a sta cu diagnostic.

imposibilităţii Să fie capa-bilă bolnava. -Femeia este foarte

să discute -Încurajarea comportamen-tului preocu-
pozitiv al bolnavei. -Antrenarea
familiei în
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII MOTIVAŢIA
(ACŢIUNI DE NURSING) ACŢIUNILOR
de a avea copii, a deschis despre susţinerea bolnavei. pată de imagi-nea
modi-ficării operaţia suferită. sa corporal şi de
-Pacienta va fi ajutată să-şi
comportamentului reacţia partenerului
privească operaţia şi să se
sexual). de viaţă în
adapteze la noua imagine
momentele intime.
corporal.

60
CAPITOLUL VII

CONTRIBUŢIA PERSONALĂ

7.1. Aria şi metodologia cercetării

7.1.1. Motivaţia şi obiectivele cercetării

Cu toate progresele înregistrate în depistare şi tratament, cancerul de col uterin şi
mamar se menţin printre cele mai severe localizări neoplazice, care omoară un număr foarte
mare de femei în fiecare an. Situaţia este aceeaşi în toată lumea dar şi în România. Se
dovedeşte că acele ţări care adoptă programe serioase de mamografie şi screening individual
şi în masă, beneficiază de îmbunătăţiri de esenţă în toate capitolele acestei afecţiuni deosebit
de grave.
De asemenea, scopul studiului este de a contribui la conştientizarea cancerului mamar
şi prevenire.

7.1.2. Material şi metodă

Materialul de studiu al prezentei lucrări este constituit dintr-un grup de 82 de
respondente din cadrul Şcolii Postliceale Sanitare F.E.G. Bucureşti, de sex feminin cu vârsta
cuprinsă între 19-48 ani, de profesii diferite.
Ca metodă de studiu am folosit chestionarul autoadministrat din 5 itemi, colegilor din
anul I, II şi III prin care se identifică percepţia eşantionului voluntar cu referire la boală şi
efectele cancerului de sân asupra vieţii, nivelul de cunoaştere a practicii comportamentale.
Explorăm nevoia de cunoaştere, asigurând împreună cu colegii din anul III, pliante, fundiţe
roz, diapozitive. Ne-am motivat acţiunea ca o activitate de educaţie pentru sănătate, prin
prezentare unor filme, demonstraţii practice.

Studiul porneşte de la realitatea bolii constituite şi diagnosticate.

61
Studiu de caz I

Metoda de screening în preferinţa dumneavoastră…

Acordaţi un număr de la 1 la 6 următoarelor afirmaţii, în care 1 reprezintă metoda care se
situează pe primul loc în preferinţele dumneavoastră, iar 6 metoda care se situează pe ultimul
loc:
a. Autoexaminarea sânilor, prin palpare;
b. Examen clinic al sânilor efectuat de către persoane specializate în domeniul medical; c.
Ecografie mamară;
d. Mamografie bilaterală;
e. Rezonanţă magnetică nucleară.

Nu este un proces de îngrijire, ci o îngrijire de prevenire primară, unde asistentul

medical are rolul de a menţine şi promova sănătatea.

Prin acest proiect ne-am propus să oferim femeilor, chiar de la vârste tinere informaţii
în vederea depistării timpurii a cancerului de sân.

Deprinderea autoexaminării regulate a sânilor este o metodă eficientă de

depistare a oricărei acţiuni la acest nivel.

62
 Nevoia de a învăţa, necesitatea fiinţei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi
deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau de adoptarea de noi
comportamente, în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii.
Această nevoie este influenţată de factori biologici(vârsta, capacităţile fizice), factori
psihologici(motivarea, emoţiile), factori sociologici(mediul ambiant).

Finalitatea este de a păstra sănătatea, cu adaptarea la mediu. Cunoaşterea de sine este

esenţială pentru a preveni şi analiza unele obişnuinţe, prin care simţim nevoia de a învăţa
mijloacele cele mai eficace de menţinere a sănătăţii.

Culegerea datelor ne permite să facem o iventariere a tuturor aspectelor pe care ni

leam propus să le identificăm. Informaţiile au fost culese prin ancheta indirectă, folosind ca
instrument de studiu chestionarul.

Să dobândim cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii, înseamnă

siguranţă.

7.1.3. Aspecte generale privind eşantionul

Manifestări de independenţă al respondenţilor

Dorinţa şi interesul de independenţă-învăţarea cu însuşirea de cunoştinţe şi dobândirea

de noi deprinderi în cazul nostru fiind concepte teoretice şi atitudini comportamentale,
corecte.

Educaţia pentru sănătate este importantă, iar de aici ne definim rolul nostru de educator.

7.2. Obiective:

1. Stabilirea nivelului de informare a eşantionului cu referire la cancerul de sân.

2. Stabilirea cunoştinţelor cu referire la metode de screening a cancerului mamar

63
7.3. Analiza datelor şi interpretarea
Pentru a pune în evidenţă modul cum screening-ul salvează vieţi, am selectat
afirmaţiile ce definesc metodele de screening şi care sunt în preferinţa noastră.

Autoexaminarea sânilor, care este şi cea mai controversată. Femeile sunt instruite în
această tehnică şi informate.
Mai multe studii sugerează că femeile care îşi autoexaminează atent sânii pot descoperi
tumorile de mici dimensiuni. Problema majoră a autoexaminării ca examen de screening este
aceea că rareori, autoexaminarea este practicată corect. Factori cu impact negativ asupra
autoexaminării sânilor, includ:
- teama de autoexaminare;
- subiectivismul examenului;
- natura intimă a gestului;
- disconfortul produs de examinarea sânilor.

70,00%
60,00%
50,00%
,30%

40,00%
,98%

,19%

,65%
,88%

30,00%
18

20,00%
69

12

3
4

10,00%
0,00%
LOCUL I
LOCUL II
LOCUL III
LOCUL IV
LOCUL V

64
 Autoexaminarea
sânilor prin
palpare

Examenul clinic al
sânilor efectuat în
cabinet medical
Ecografia
mamară

Mamografia

RMN

• 60,98% dintre colege, preferă ca metodă de screening autoexaminarea sânului.

• Respondentele noastre (18,30%) declară că au participat la examen clinic efectuat de

către personal de specialitate. Putem afirma că în prezentarea noastră s-a oferit un
feedback.

Examenul clinic are un rol esenţial în cancerul mamar datorită eficacităţii şi simplităţii
sale, fiind fiabil şi fezabil cu condiţia ca regulile inspecţiei şi palpării să fie cunoscute.
Examinarea clinică a sânilor se va practica împreună cu anamneza detaliată şi va consta din
inspecţie, palparea sânilor şi a regiunilor ganglionare regionale. Examinarea clinică poate
depista între 14% şi 21% cancere mamare.

• Respondentele noastre apelează la această metodă de screenig în procent de 12,19%.

65
 • Doar 4,88% dintre colegele noastre apelează la mamografie. Acest rezultat se
datorează faptului că sunt în absenţa factorilor de risc, vârsta pâna în 30 de anis au nu
au fost instruite.

Screening-ul femeilor cu vârste între 40-50 a fost timp de mulţi ani disputat datorită
aspectelor radiologice de „sân dens” la femeile tinere. Metaanalizele recente au demonstrat o
reducere cu 15% a mortalităţii la acest subgrup de femei.
Recomandările actuale de screening.
Nu există o vârstă limită superioară de practicare a mamografiei. Se recomandă ca
debutul screening-ului mamografic anual să fie la vârsta de 40 de ani la femeile cu risc mediu
de cancer mamar.
În absenţa unor studii speciale se admite ca periodicitatea examenelor de sân să fie:
-în absenţa factorilor de risc: autoexaminare lunară, examen clinic anual şi un
examen mamografic la 2-3 ani.
-în prezenţa factorilor de risc crescuţi: examen clinic anual şi mamografie anuală,
mai ales la femei cu vârsta peste 50 de ani.
Beneficiile scontate prin depistarea cu ajutorul mamografiei sunt cel puţin 3:
- creşterea probabilităţii de vindecare;
- liniştirea pacientelor (confort psihic);
- un posibil beneficiu de cost prin depistarea bolii în stadiile ce necesită proceduri
terapeutice şi îngrijire postoperatorie minimă.
Cel mai important beneficiu scontat prin depistarea precoce a cancerului mamar este
creşterea probabilităţii de vindecare la femeile cu vârste peste 50 ani, 40% din cancerele la
această grupă putând fi identificate mamografic.
Datele actuale demonstrează că numărul de cancere mamare depistate este între 2-6 la
1000 persoane. Se apreciază în general că 10-15% din toate cancerele mamare pot fi omise
utilizând numai examenul mamografic.
Trebuie făcută distincţia între mamografia de screening şi diagnostic. Detecţia este
procesul de identificare a anomaliilor mamare cu risc de a se transforma în cancer.

Participantele noastre la studiu afirmă că această metodă de screening, Rezonanţa

magnetică nucleară se situează pe ultimul loc în preferinţă în procente de 3,65%, deorece
66
acestă metodă de diagnostic, poate fi aplicată și în patologia sânului, dar numai în cazuri
selecționate, după epuizarea celorlalte metode de diagnostic senologic.

Este o metodă diagnostică nedureroasă, neiradiantă, repetabilă la orice interval de

timp; oferă o imagine tridimensională a sânilor; este minim invazivă.

Mother…

Sister…

Wife…

Daghter…

Every womanis at risk CANCER MAMAR!!!

67
 Mother…

Sister…

Wife…

Daghter…

Every womanis at risk CANCER MAMAR!!!

Mother…

Sister…

Wife…

Daghter…

Every womanis at risk CANCER MAMAR!!!

Studiu de caz II
Pacienta SP, n.23.08.1932, se interneazã pentru formaţiuni tumorale la nivelul celor doi
sâni (25.09.2006).
Prezintă o bogată patologie asociată prin boli degenerative (HTA, gonartrozã bilateralã,
osteoporoză, cataractă senilă, hipoacuzie),dar nici un factor de risc specific (individual) pentru
cancer mamar sau bilateralitate (menarha la 14 ani, 1 naştere, 10 avorturi, menopauză indusã
chirurgical la 46 ani prin histerectomie totalã cu anexectomie bilateralã pentru fibromatoză
uterină, istoric familial de cancer genito-mamar absent, nu are descendenţi pe linie feminină).
Reţinem că a neglijat prezenţa tumorii stângi timp de trei ani; în urma unui traumatism mamar

68
drept s-a prezentat la consultaţie clinică, urmată de ecografie mamară bilaterală. Rezultat:
dreapta - formaţiune nodulară plasată în cadranul infero-extern, imediat subcutanat, aprox. 6,5
/6 cm, relativ net conturată, neomogenă în interior, slab vascularizată central şi periferic şi
care distorsioneazã canalele galactofore din zonă, cu mobilitate redusă faţă de planurile
vecine, fără calcificări sau adenopatii patologice vizibile ecografic.
Concluzie: posibil hematom post traumatic sau nodul mamar traumatizat.
- stânga. Glandă mamară cu evidentă retracţie tegumentară şi mamelonară, cu
formaţiune nodulară subiacentă 2/1,4 cm, imprecis conturată, neomogenă în interior, cu
posibile calcificări, dispoziţie neregulată, slab vascularizată central si periferic, cu efect
infiltrativ asupra structurilor vecine, adenopatie axilară stg cu diametru de 7 mm cu aspect
secundar.
Concluzie: formaţiune tumorală mamară stângă cu adenopatie secundarã axilară. Este
îndrumată pentru examen citologic prin puncţie aspirativă cu ac fin. Rezultat (14.07.2006):
- dreapta, cadrane inferioare. Puncţie: se extrag 20 ml. lichid sanghinolent. Citologie:
rare celule spumoase mari, unele multinucleate cu pigment sanguin intracitoplasmatic, număr
moderat de celule epiteliale glandulare cilindro-cubice dispuse papilar. Concluzie: chist
mamar cu continut hematic (dimensiuni crescute post-traumatic).
- stânga, cadran central: număr moderat de celule epiteliale glandulare maligne, de
dimensiuni mici, dispuse în grupuri mici sau izolate, unele asociate cu benzi de tesut
conjunctiv. Concluzie: tumoră epitelială glandulară malignă (carcinom schirogen).
Este luată în evidenţă oncologică ca neoplasm mamar stâng IIIb (T3bN1Mx) şi se efectuează
3 cure de PCT tip CMF (Endoxan 1200 mg, 5FU 1500 mg, Antifolan 50 mg), bine tolerate
clinic, sub care se constată o reconvertire a tumorii stângi. În schimb, tumora dreaptă creşte în
volum şi capătă aspect inflamator tot mai evident. Este îndrumată pentru mastectomie stângă.
În ciuda oricărei evidenţe pentru natura neoplazică a tumorii drepte, am consimţit la doleanţa
pacientei pentru mastectomie bilaterală simultană, ţinând cont şi de evoluţia locală, vârstă şi
lipsa oricărui considerent cosmetic. Am practicat (26.09.2006): mastectomie stângă Madden si
mastectomie dreaptă simplă cu examen histopatologic extemporaneu, ce a infirmat
malignitatea.
Având în vedere vârsta avansată la momentul diagnosticului, lipsa oricărui istoric familial
de cancer genito-mamar ca si absenţa descendenţei pe linie feminină, am renunţat la testele

69
genetice (BRCA 1-2, analiza genomului). Cele două cancere mamare au fost considerate
sporadice. Pacienta este în supraveghere oncologică.

Studiu de caz III

Pacienta F. D., în vârsta de 51 de ani, diagnosticată cu cancer de sân, bilateral,

sincron. Din antecedentele personale reţinem faptul că mama pacientei a suferit de un
carcinom de sân ductal invaziv, a avut două naşteri la termen, nu a avut avorturi, nu a luat
estrogeni şi a alăptat în total aproximativ 13 luni.
O leziune palpabilă, de 6 cm era prezentă în sânul drept şi o formaţiune nepalpabilă cu
microcalcifieri era prezentă în cadranul supero-extern al sânului stâng.
Au fost practicate: mastectomie radicală modificată pentru leziunea din sânul drept şi o
lumpectomie pentru leziunea din sânul stâng combinate cu limfadenectomie axilară bilaterală.
Examenul histopatologic a relevat un carcinom lobular invaziv în sânul drept şi un carcinom
ductal invaziv în sânul stâng. Pacienta a urmat tratament chimio şi radioterapic fiind
asimptomatică atât clinic cât si paraclinic (CT de control, markeri tumorali).
La aproximativ 16 luni de la intervenţia chirurgicală pacienta prezintă simptomele
unei colecistite acute pentru care se practică colecistectomie laparoscopică. Examenul
histopatologic relevă prezenţa unei metastaze a carcinomului lobular invaziv localizată la
nivelul corpului veziculei biliare unde peretele era infiltrat. De asemenea, examinarea
histopatologică a relevat prezenţa unei colecistite cronice.
Concluzii
Cazul prezentat este extrem de rar. Dintre cele două carcinoame sincrone de sân
(invaziv lobular şi ductal invaziv) cel lobular a metastazat pe cale hematogenă în vezicula
biliara. Carcinoamele lobulare de sân arată o preferinţă în a metastaza în organele
ginecologice, peritoneu şi retroperitoneu precum şi în sistemul gastro-intestinal. De aceea
simptomele de colecistită la o pacientă diagnosticată cu un carcinom lobular ar putea indica o
metastază în vezicula biliara.

70
CONCLUZII

Considerăm că prin această lucrare am informat, am educat, am convins personalul

feminin prezent, de importanţa diagnozei precoce a cancerului de sân.
Cifrele din paginile lucrării sunt cei mai buni indici de viaţă!
Dar în aceeaşi măsură ne dorim să deveniţi conştienţi că aveţi şi datoria de a vă purta
întotdeauna cu responsabilitate, fiindcă boala nu e o scuză, pentru a-i face şi pe alţii să sufere
(familia, prietenii, cunoscuţii, personalul medical sau administrativ), fiindcă nu este vina
nimănui că v-aţi îmbolnăvit, cu atât mai puţin a celor care doresc să vă ajute.
Diagnosticul de cancer aduce schimbări profunde în viaţa pacientului şi a familiei sale.
Este o boală cronică ce are un impact deosebit asupra desfăşurării activităţilor generale,
incluzând şi integrarea socială, în timpul şi după terminarea tratamentului, precum şi o serie
de nevoi speciale.
Rezultatele obţinute de noi în studiul de faţă pot fi concluzionate astfel:
Investigaţiile ca: ecografia mamară, mamografia bilaterală, rezonanţa magnetică
bilaterală sunt propuse de medicii pentru a preciza cauza infiltraţiilor sau a altor schimbări la
nivelul glandelor mamare, cu recomandarea biosiei dacă se observă schimbări suspecte la
RMN.
-Am constatat interes manifestat faţă de boală.
-A reieşit de asemenea faptul că pe parcursul anchetei se identifică dorinţa de a
cunoaşte această boală curabilă-incurabilă, când respondenţi au fost învăţaţi să-şi
schimbe atitudinea de sine.
Sonoelastografia este o nouă metodă imagistică utilă în diagnosticul cancerului
mamar. În general, cancerul mamar este mai dur decât ţesutul adiacent normal şi această
proprietate reprezintă baza elastografiei.
Principiul sonoelastografiei se bazează pe faptul că, la aplicarea unei presiuni, ţesutul
suferă o deformare variabilă în funcţie de rigiditatea sa. Astfel, măsurând deformarea tesutului
respectiv, putem estima duritatea acestuia, informaţie care poate fi utilă în diferenţierea
formaţiunilor benigne şi maligne.

71
 Vă aparţine decizia dacă doriţi sau nu să faceţi testul de screening!

BIBLIOGRAFIE

1. Beldean Luminiţa, Coldea Liliana, Gal Gherghinica, Nevoi fundamentale-

Intervenţii nursing Editura Universităţii ,,Alma Mater”, Sibiu, 2003,
pp.143-154; 245-276
2. Sub redacţia dr. Mateescu Delia, Ghidul Pacientului Oncologic, Editura
Benett, Bucureşti, 2010
72
3. Mihai Pricop, Curs de obstetrică şi ginecologie - vol.II, Institul European,
Iaşi, 2008, pp.279-300
4. Miron L., Principii de screening în cancer. în Nursingul în cancer,
Editura GR.T. Popa, Iaşi, 2006
5. Mozeş Carol, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti,
2006, pag1033
6. Năstăsoiu Ioan, Bolile şi analizele medicale pe înţelesul tuturor, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2001
7. Niculescu C., Cârmaciu B., Voiculescu B., Anatomia şi Fiziologia
Omului-Compediu, Editura Corint, Bucureşti, 2009
8. Rogozea Liliana, Oglindă Tatiana, Îngrijirea Pacienţilor, Vol II, Editura
Romprint, Braşov, 2004
9. Dr. Răşcanu Ruxandra, Psihologia Medicală şi Asistenţă Socială –
Bolnavul canceros, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997
10. Coordonator Titircă Lucreţia, Ghid de nursing cu Tehnici de Evaluare şi
Îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2008
11. Sub redacţia Titircă Lucreţia, Îngrijiri Speciale Acordate Pacienţilor de
către Asistenţi medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
2008, p. 161, 162, 193

12. Vasile Mihaela, Moldoveanu Monica, Semiologie medicală pentru asistenţi

medicali, Editura ALL, Bucureşti, 2012
13. Sub redacţia Voiculescu Marin, Medicina pentru familie, Editura
Medicală, Bucureşti, 1985, p. 440
14. Curs Psihologia Sănătăţii-Elemente de Psihooncologie, Universitatea
Babeş-Bolyai – Cluj-Napoca, pp.3-12

73
 15. Interiorul Corpului Uman, Enciclopedie Completă de Medicină şi
Investigaţie Clinică, nr. 21, p. 39
16. Interiorul Corpului Uman, Enciclopedie Completă de Medicină şi
Investigaţie Clinică, nr. 41, p. 87
17. Broşura Nu Am Făcut Destul, PDF ADOBE READER
18. Revista Recomandările Societăţii Europene de Oncologie Medicală pentru
diagnosticul, tratamentul şi urmărirea postoperapeutică în
afecţiunileoncologice – recomandările clinice pentru cancerul mamar,
publicată de Oxford University Press, Great Clarendon Stret Oxford OX
26, DP, UK
19. Breast-screening –decide Romanian pdf Adobe reader

Lista figurilor din textul lucrării

Figura nr. 1 Dimensiunile sânului normal

Figura nr. 2 Anatomia sânului

Figura nr. 3 Ligamentele Cooper

74
Figura nr. 4 Musculatura regiunii mamare

Figura nr. 5 Vascularizaţia arterială a regiunii mamare

Figura nr. 6 Vascularizaţia complexului areolomamelonar

Figura nr. 7 Vascurizaţia venoasă a sânului

Figura nr. 8 Limfaticele sânului

Figura nr. 9 Inervaţia sânului

75