MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SPIRU HARET”

SUCEAVA

LUCRARE DE DIPLOMĂ
ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU CANCER DE SÂN

Coordonator, Absolvent,

Prof. ACASANDREI MAGDALENA ALINA ELENA VOROBCHIEVICI

PROMOȚIA 2021-AMG

1
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SPIRU HARET” SUCEAVA

LUCRARE DE DIPLOMĂ
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU CANCER DE
SÂN

Coordonator, Absolvent,
2
Prof. ACASANDREI MAGDALENA ALINA ELENA VOROBCHIEVICI

PROMOȚIA 2021-AMG

CUPRINS
INTRODUCERE......................................................................................................4
PARTEA I.................................................................................................................6
CAPITOLUL I: ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA GLANDELOR MAMARE...6
CAPITOLUL II: CANCERUL DE SÂN............................................................12
 Cancerul de sân/mamar - definiție............................................................................................................14
 Epidemiologie...........................................................................................................................................14
 Etiologie...................................................................................................................................................14
 Simptomatologie.......................................................................................................................................16
 Diagnostic.................................................................................................................................................17
 Depistarea precoce şi profilaxia cancerului mamar...................................................................................19
 Stadializare...............................................................................................................................................23
 Tratament..................................................................................................................................................24
 Prognostic şi supraveghere.......................................................................................................................39
 Statistici despre cancerul de sân:..............................................................................................................39

CAPITOLUL III: ROLUL ASISTENTEI MEDICALE...................................40

 Rolul asistentei medicale în asigurarea condițiilor de spitalizare..............................................................41
 Rolul asistentei medicale în alimentația pacientelor.................................................................................42
 Rolul asistentei medicale în igiena pacientelor.........................................................................................42
 Rolul asistentei medicale în supravegherea funcțiilor vitale și vegetative................................................43
 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor......................................................................46
 Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru examinări clinice și paraclinice......................46
 Rolul asistentei medicale în administrarea perfuziei medicamentoase......................................................47

Educație pentru sănătate.......................................................................................51

PARTEA a II-a.......................................................................................................52
CAPITOLUL IV: Procesul de îngrijire...............................................................52
Caz clinic nr. 1..................................................................................................................................................62
3
Caz clinic nr. 2..................................................................................................................................................69
Caz clinic nr. 3..................................................................................................................................................76

CONCLUZII...........................................................................................................83
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................84

INTRODUCERE

Cancerul a devenit o problemă obsedantă a lumii moderne. Evoluţia lui

este imprevizibilă şi misterioasă, culegându-şi victimele în mod cinic şi perfid.
Cancerul este o boală, care, ca oricare alta are sute de cazuri. Multe din acestea sunt
cunoscute. Cancerul ca şi alte boli conferă un tablou clinic care poate fi apropiat
prin modalitaţile diagnostice, dacă urmarim suportul intrinsec şi agresiunile externe
la care este supus. Conceptul modern al îngrijirilor medicale de echipă în cadrul
căror asistentei medicale îi revine un rol substanţial în supravegherea şi îngrijirea
pre şi post operatorie a bolnavilor cu cancer mamar. 

Nevoile umane stau la baza îngrijirilor coordonate de asistenta medicală
în cadrul echipei de îngrijire a omului suferind. Aceasta trebuie să cunoască
temeinic şi amănunţit toate problemele care se ridică în legătură cu cunoaşterea şi
îngrijirea bolnavului operat cât şi posibilităţile fiecarui act sau gest terapeutic ca şi
consecinţele ce pot urma postoperator.  În afară de pregatirea şi
cunoştinţa profesională asistentei i se cere promptitudine în hotărâri si precizie în
execuţia fiecărui act terapeutic de la primirea bolnavului si până la externarea
acestuia. Supravegherea postoperatorie a bolnavului cu cancer mamar facută cu
precizie şi discernământ poate contribui la evoluţia favorabilă a acestora.
Bolnavii cu cancer mamar întrunesc toate calităţile de aplicare a cunoştinţelor
4
profesionale în legătură cu pregătirea preoperatorie şi postoperetorie a acestor 
bolnavi, a competenţei, dărniciei şi responsabilitaţilor medicale. Lucrarea de faţă a
prezentat o provocare pentru mine, fiind o oportunitate pentru concretizarea
cunoştinţelor asimilate până acum în cadrul şcolii postliceale sanitare.

De asemenea tema aleasă este deosebit de interesantă datorită
complexităţii pe care o ridică ingrijirea bolnavilor cu cancer mamar dar și creșterii
numărului de femei suferind de această boală cruntă. În lucrarea ce urmează am
analizat cancerul mamar, de la cause și până la tratament, atingând și rolul
asistentei medicale în îngrijirea acestora, fiind un stâlp în suportul fizic și emotional
al suferinzilor.

5
 PARTEA I

CAPITOLUL I: ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA GLANDELOR

MAMARE

1.1. Anatomia glandelor mamare

Glandele mamare, sânii sau mamele sunt organe care au rol esenţial în funcţia de
procreaţie. Sunt situate pretoracic de o parte şi de alta a liniei mediene, vertical, între coastele 3 şi
7, iar orizontal între marginea sternului şi pilul anterior al axilei. O simetrie perfectă a celor două
glande se întâlneşte numai în 30% din cazuri. Se întâlnesc la unele femei glandele

6
supranumerare, incomplet dezvoltate mai ales spre axilă. Volumul lor variază cu tipul
constituţional, rasa, vârsta.

Variaţiile morfologice ale glandelor mamare în raport cu vârsta:

- La naştere glandele mamare sunt identice la ambele sexe;
- La pubertare glandele mamare se dezvoltă intens la fete;

În timpul epocii sexuale suferă modificări macroscopice şi remanieri histologice ciclice:

- În timpul sarcinii şi lactaţiei modificările sunt caracteristice;
- La menopauză glandele mamare involuează până la atrofie;

Forma lui variază de la individ la individ, în funcţie de rasă, vârstă. Se descriu trei forme:
A. Emisferică: conturul este armonios, diametrul antero-posterior fiind egal cu jumătate
din diametrul bazei.
B. Cilindrică: sânii apar turtiţi, diametrul antero-posterior fiind mai mare decât jumătate
din diametrul bazei.
C. Conică: sânii apar proeminenţi, diametrul antero-posteriol fiind mai mare decât
jumătate din diametrul bazei.

Direcţia sânilor depinde de conformaţia toracelui care pune în valoare forma sânilor.
Toracele trebuie să fie uşor bombat, ceea ce face ca o jumătate din glandă să capete un plan oblic
şi să determine o bună orientare a mameloanelor. Dezvoltare muşchilor pectorali contribuie la
modul de prezentare al sânilor.
Pe partea cea mai proeminentă a masei glandulare se află mamelonul care este o formaţiune
conică de culoare maro închis. Mamelonul poate fi turtit, înfundat, ombilicat sau proeminent. Pe
mamelon se găsesc 15-20 de orificii forte mici (porii galactofori) care reprezintă deschiderea
canalelor galactofore.
Mamelonul este înconjurat pe o rază variabilă de 3-5 cm diametru de o areolă circular care
este de culoare roz la virgine şi la nulipare, brună la femeile care au născut, iar în timpul sarcinii
se pigmentează intens. Pe fibrele musculare subiacente (muşchiul subareolar) se află plasaţi
tuberculii Morgagni 12-14 mici ridicături aşezaţi în coroană, determinaţi de glandele sebacee
foarte dezvoltate. În sarcină se înmulţesc şi îşi măresc volumul.

7
 Pielea care acoperă sânii este fină, foarte mobilă şi lasă prin transparenţă să se vadă reţeaua
venoasă subiacentă.
Structura pielii este cea obişnuită cu excepţia areolei şi a mamelonului la care lipsesc glandele
sudoripare şi foliculii piloşi dar care au în plus fibre musculare netede, subdermice circulare şi
radiale care se termină în mamelon.
În structura pielii, areolei şi mamelonului se găsesc şi glandele sebacee a căror secreţie
lipicioasă fereşte mamelonul de acţiunea iritantă a salivei sugarului. Dacă facem o secţiune prin
mamelon vedem: canale galactrofe, fascicule conjuctivo-elastice, fibre musculare netede dispuse
radial şi perpendicular. Aceste fibre sunt sensibile la influenţele nervoase şi hormonale. Erecţia
mamelonului este expresia funcţională a acestei structuri musculare.

Ţesutul glandular este alcătuit din acini, canale excretoare şi ţesut conjunctiv înconjurător.

Structura acinilor: Acinii glandulari sunt alcătuiţi dintr-o membrană bazală pe care sunt aşezate
celule cubice dispuse într-un singur strat. Acinii sunt grupaţi în lobuli iar lobulii în lobi (16-23 la
număr pentru o singură glandă). Această structură se găseşte numai în faza de activitate
secretorie.

Structura canalelor excretoare: Este alcătuită dintr-o membrană bazală pe care sunt aşezate
celule cilindrice dispuse în două straturi. Canalele galactrofe constituie arborele glactrofor. La
nivelul mamelonului, canalele galactrofe prezintă mici dilataţii numite ampule galactrofe.

Ţesutul conjunctiv: Este alcătuit din fibre conjunctive şi elastice şi se găseşte dispus sub
formă de benzi între acini şi de-a lungul canalelor excretoare.

8
1.2. Fiziologia glandelor mamare

Este dominată de influenţele hormonale şi în primul rând de steroizii ovariene. Estrogenii

cresc vascularizaţia stromei conjunctiv şi permeabilitatea capilară prin eliminarea probabilă de
progestaglandine,stimilează dezvoltarea şi diferenţierea epieliului canalelor galactrofe, blochează
acţiunea lactogenică a prolactinei şi probabil contractilitatea celulelor mioepiteliale provocată de
ocitocină.
Dintre hormonii gonodotropi FSH-ul şi LH-ul participă la fiziologia glandei mamară
controlând metabolismul local al steroiziilor sexuali iar prolactina are un rol modest sau nul în

9
 afara lactaţiei. Datorită acestei hormonodependenţă, glanda mamară suferă modificări
determinată de variaţiile hormonale.
În timpul unui ciclu menstrual, în primele zile scăderea nivelului estrogenilor face să regreseze
edemul conjunctiv, iar scăderea progresteronului cea a acinilor. O proliferare adipoasă atenuază
variaţiile de volum ale sânului. Din ziua a 12-a a ciclului, proliferarea şi edemul conjunctiv
reapare odată cu creşterea producţiei de estrogeni.
În schimb, în ciclurile anovulatorii, sau cu corp galben inadecvat, absenţa sau diminuarea
progresteronului se traduce prin tumefierea premenstruală a sânilor cu accentuarea reţelei
venoase şi senzaţia de tensiune dureroasă. Persistenţa acestor cicluri generează modificări
histologice induse de secreţia estrogenică necontracarată progresteronic. În acest fel de pubertate
sânul este dens cu un ţesut conjunctiv exuberant, favorabil apariţiei fibroadenomului, în schimb
în preclimax, frecvenţa ciclurilor anovulatorii este favorabilă creşterii bruşte a patologiei mamare
şi în primul rând a bolii fibrochistice.

Vascularizaţia

 Arterială
Glanda mamară este bogat vascularizată. Sângele arterial vine prin: mamarainternă, mamara
externă, toracica superioară, ramura internă din acromiotoracică a doua, a treia şi a patra arteră
intercostală. În glanda mamară vasele arteriale sunt o distribuire radială de acea şi incliziile se fac
întodeauna radial.

 Venoasă
Sângele venos pleacă prin venele profunde care se varsă în vena mamară şi vena mamară
externă şi printr-o reţea de vene superficiale care merg în jugulara externă, în vena cealică şi în
venele abdominale.

 Limfatică
Există o vastă reţea limfatică tributară ganglionilor limfatici colectori situaţi în axilă în fosa
supraclaviculară şi de-a lungului arterei mamare interne.Unele limfatice merg chiar de partea
opusă explicând adenopatiile incrucişate.

10
 Intervenţia
Glanda mamară este înervată de nervi rahidieni: ramura supraclaviculară a plexului cervical şi
2, 3, 4, 5 şi 6 nervi intercostali.

Anomalii morfologice
Sunt următoarele:
- Anomalii de formă: sâni atrofici, plaţi, excavaţi, sâni hipertrofici (macromastie), sâni procidenţi,
sâni ptozaţi;
- Anomalii de număr: amastiei (lipsa mamelei), polimastice (mai multe mamele), atelie (lipsa
mamelonului), politelie (mai multe mameloane rudimentare de-a lungul crestei mamare);
- Anomalii de mamelon: absenţa mamelonului (atelie), mamelon scurt, mamelon plat, mamelon
invaginat, mamelon ombilicat, mamelon despicat.

11
 CAPITOLUL II: CANCERUL DE SÂN

Afecțiunile tumorale sunt procese patologice care, dacă nu sunt diagnosticate la timp, mai
devreme sau mai târziu duc, datorită tendinței de diseminare, la deces. Boala neoplazică
înseamnă pentru pacient, dar și pentru familia acestuia, un moment important de criză din punct
de vedere psihic, fizic și social. Totuși, anumite crize conțin o șansă.
Cadrele medii sanitare se pot întalni cu pacienții oncologici, atât în clinică,
cât și în căminele de îngrijire. Personalul îngrijitor se află în timpul exercitării activitații sale
zilnice, în apropierea pacientului și a familiei acestuia. Aceste circumstanțe fac posibil ca
activitatea sa să contribuie la procesul de educație sanitară. În societatea noastră, puternic
orientata spre consum, se acordă o importanță prea mică posibilităților de prevenire etiologică a
cancerelor. De exemplu, un mod nesănătos de alimentare produce aproximativ 60% din cancere
la femei si 40% la bărbați .Un mod de alimentare și de viață sănătos, de durată, micșorează
evident riscul de apariție a unui cancer prin factori exogeni.

12
 Prin tumoră se înțelege o creștere locală de volum a unui țesut. În sens restrâns, înseamnă
neoformarea de țesuturi sub forma unor creșteri necontrolate a țesuturilor proprii organismului. În
cazul neoplaziilor ganglionilor limfatici și sângelui (proliferărări celulare maligne) este vorba
despre afecțiuni sistemice.
Creșterea în exces nu este reversibilă.
În oncologie tumorile se clasifică în benigne și maligne.
Tumorile maligne au proprietăți de creștere autonomă, infiltrativă , distructivă și
metastazantă. Acestea produc simptome generale grave, cum ar fi anemia și cașexia, ele cresc
rapid, invadează local și metastazează (tumori fiice).

Tumorile maligne se clasifica în:

 Carcinoame, care provin din țesutul epitelial;
 sarcoame, care sunt tumori ale țesutului conjunctiv și de susținere.

 Etiologia tumorilor maligne

Cancerul are o etiologie multifactorială. Factorii etiologici se numesc carcinogeni, cum ar fi:
-radioactivitatea;
-unele substanțe chimice (de exemplu nitrozaminele) ;
-virușii, care actionează mutagen.

Un rol nu de neglijat joacă factorii cocarcinogeni, cum ar fi uleiurile din coaja citricelor și
alcoolul, care potențează efectul carcinogenilor și pot favoriza dezvoltarea unei tumori.
Pentru multe substanțe este dificilă diferențierea carcinogen (produc cancerul) -cocarcinogen
(stimulează tumora).

Apariția și incidența cancerului este dependentă de dispoziție (cauze patologice endogene) și

de expunere (cauze patologice exogene).
Tumorile au o incidență crescută cu vârsta.

13
  Cancerul de sân/mamar - definiție

Majoritatea cancerelor sunt numite după partea corpului pe care o afectează când se
declanşează. Cancerul mamar se dezvoltă în ţesutul sânului. El apare atât la femei, cât şi la
bărbaţi în ţesutul mamar, dar cancerul de sân la bărbaţi este mai rar. Dacă celule canceroase ating
ţesutul limfatic şi ganglionii axilari, metastazele se întâlnesc mai frecvent.

 Epidemiologie

Cancerul de sân este o problemă majoră, de sănătate publică ce priveşte întreaga populaţie. În
cea mai mare parte a Europei, în America de Nord, Australia şi Noua Zeelanda cancerul mamar
este cel mai frecvent cancer la femei şi de asemenea reprezintă cea mai frecventă cauză de deces
la femei.
În 1993 în România incidenţă cancerului mamar a fost de 33,4%oo de locuitori populaţie
feminină; a crescut în 1995 la 40,94%oo şi în 1998 la 43,37%oo. Acelaşi fenomene s-au
întâmplat şi cu mortalitatea care de la 15,6%oo de femei în 1978, a ajuns la 20,67%oo de femei în
1993 şi de 23,27%oo de femei în 1996.

 Etiologie

Riscul de cancer mamar creşte odată cu vârsta

Riscul de a dezvolta un cancer de sân creşte paralel cu vârsta pacientei. În România, cancerul
mamar are un maxim de frecvenţă în grupele de vărstă 45-49 de ani şi un al doilea grup de vărstă
60-65 de ani.

Antecedente personale de cancer mamar

14
 Femeile care au avut cancer mamar la unul dintre sâni are risc crescut de a dezvolta un al
doilea sau un nou cancer. Cancerul mamar poate recidiva la nivelul aceluiaş sân, în celălalt sân
sau în alte zone ale organismului, cum ar fi plămânii, ficatul, creierul sau oasele.
Istoricul familial
Transmiterea ereditară a cancerului mamar este o problemă foarte discutată. Se admite astăzi
că această problemă trebuie privită din mai multe puncte de vedere:
- moştenirea directă a defectelor genetice specifice cum ar fi de exemplu mutaţii ale genei
BRCA1 (DACA SCRII PRESCURTAT SA STII CE INSEAMNA FIECARE PRESCURTARE
IN PARTE) care se produc la nivelul cromosomului 17
- sindromul de agregare familiară ce presupune o predispoziţie genetică dependenţă de mediul
înconjurător
- antecedente familiare

Modificări la nivelul sânilor

Odată diagnosticată hiperplazia atipică sau carcinoma lobular în situ sau după 2 sau mai multe
biopsii pentru anumite afecţiuni necanceroase, riscul de cancer mamar creşte.

Alţi factor care cresc cancerul mamar includ:

Radioterapia:
Iradierea regiunii toracice mai ales înainte de 30 de ani (bronhoscopiilor repetate sau
tratament pentru Boala Hodkin), expunerea sânilor la radiaţii ultraviolete par a influenţa
semnificativ apariţia cancerului mamar.

Vârsta înaintată la naşterea primului copil:

Femeile care nasc primul copil după vârsta de 30 de ani au risc mai crescut de a face cancer
mamar faţă de cele care au primul copil înainte de 30 de ani.

Hormonii:
Cancerul de sân este o boală hormono-dependentă. Femeile cu ovare nefuncţionale, care nu au
primit nicodată tratament estrogenic de substituţie, nu fac cancer de sân. Mai multe dovezi indică
faptul că hormonii joacă un rol cheie în promovarea bolii. Menarha (înainte de 12ani) şi
menopauza tardivă după 55 de ani cresc riscul de apariţie al cancerului mamar. Fiecare an de

15
întârziere în apariţia primului ciclu, precum şi întârzierea în apariţia ciclurilor regulate duce la
creştere cu pănă la 20% a riscului unui cancer mamar.

Dieta şi stilul de viaţă:

O dietă alimentară bogată în proteine, grăsimi şi dulciuri fine, prin apariţia obezităţii, creşte
riscul de cancer mamar. Din grupa femeilor obeze, mai predispuse la boală sunt cele la
menopauză, deoarece estogenii rezultaţi din conversia în exces, acţionează în sens proliferativ pe
un sân a cărei evoluţie era spre hipotrofie şi involuţie.
Alcoolul a fost inclus în ultima vreme în rândul factorilor de risc.

 Simptomatologie

Cancerul mamar în stadiu incipient este adesea depistat printr-o mamografie, înainte de a fi
apărut orice fel de simptome. Cel mai frecvent simptom este nodulul mamar nedureros. Cu toate
acesta, nodulii mamari din cancerul mamar pot fi, de asemenea, dureroşi.

Simtomele cancerului mamar includ:

- modificarea mărimii sau formei sânului

- modificarea pielii de pe sân, cum ar fi o cută sau o pată

- un nodul la nivelul sânului sau axilei apărut de curând

- scurgeri sau sângerări la nivelul mamelonului care apar la strângerea acestuia

- cruste la nivelul mamelonului

- modificări ale mamelonului, cum ar fi retracţia sau inversia

- modificări de culoare sau textură a pielii de pe sân, o culoare mai închisă în jurul mamelonului

16
- un nodul la nivelul mamelonului

 Diagnostic

Examen clinic: Este prima etapă de diagnostic: costă în interogatoriu, palparea sânilor şi
explorarea ganglionilor din fosa axilară. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care
sugerează medicului alte examene necesare.

Examenele complementare:

Mamografia : este o radiografie mamară care poate adesea depista tumori care sunt prea mici
pentru a putea fi palpat de medic. Medicii specialişti pot recomanda repetarea regulată a
mamografiei, în special în cazul femeilor cu factori de risc pentru cancer mamar. Utilitatea
mamografiei variază în funcţie de vârstă. Acest fapt este dezbătut în continuare de către experţi.

Ecografia mamară: se recomandă în cazul în care examinarea clinică sau mamografia

depistează un nodul mamar. Ecografia mamară este folosită pentru localizarea anomaliilor,
incluzând nodulii. Este adesea folosită pentru diferenţierea nodulilor solizi de „nodulii” plin cu
lichid (chiste).

17
 Biopsia mamară: În cazul în care este depistat un nodul mamar, se extirpă o mică porţiune din el
pentru a fi analizat microscopic pentru a se căuta prezenţa celulelor canceroase. Biopsia se
realizează prin introducerea la nivelul nodulului a unui mic ac cu care se va preleva ţesut.

Rezonanţa magnetică nucleară (RMN): a sânului este uneori folosită pentru localizarea
anomaliilor, determinate de cancerul mamar. Este adesea folosită pentru diferenţierea nodulilor
solizi de „nodulii” plin cu lichid (chiste).

Testele care pot fi făcute asupra celulelor canceroase includ:

 statusul receptoriilor estrogenului şi progesteronului: estrogenul şi progesteronul stimulează

creşterea celulelor mamare normale şi a unor celule canceroase mamare. Receptorii acestor
hormoni pot regla creşterea celulelor canceroase;
 statusul receptorilor HER-2 –HER2 /neu este o proteină care reglează creşterea unor anumitor
tipuri de celule canceroase mamare;
 hemoleucogramma (numărarea completă a tuturor tipurilor de celule sangvine) care oferă
informaţii importante despre celule sangvine, incluzând globulele roşii (hematii), globulele albe
(leucocite) şi plăcuțele sangvine (trombocite);
 analizele biochimice sangvine care prezintă o imagine a organelor din interiorul toracelui,
incluzând inima şi plămânii, vasele sangvine şi diafragma (muşchiul care separă toracele de
abdomen).

Aproximativ 25% din femeile cu cancer mamar prezintă o supraexpresie (o cantitate mare) a
acestei proteine care stimulează creşterea celulelor canceroase.

Femeile care au avut un cancer mamar au un risc crescut de a dezvolta un nou cancer sau
un al doilea cancer mamar (cancer mamar recurent sau metastatic). Pentru siguranţa nerecidivării,
se recomandă controale medicale regulate, care să includă examinare fizică şi mamografie. În
cazul în care, la o femeie care a fost tratată cu cancer mamar, apar modificări neobişnuite în zona
tratată sau în celălalt sân, sau dacă apar ganglioni palpabili sau dureri osoase, se recomandă
consultul medical urgent.

18
  Depistarea precoce şi profilaxia cancerului mamar

 Autoexaminare

Autoexaminarea sânilor face parte din îngrijirea sănătăţii fiecărei femei, aceasta devenind
astfel familiară cu felul în care aceştia arată în mod normal, în diferite momente ale lunii. Este cel
mai practic mod de a descoperi orice nodul sau modificare a sânilor. În perioada de creştere
precum şi ulterior în timpul ciclului, sânii sunt adesea umflaţi şi prezintă noduli, astfel că cea mai
bună perioadă pentru autoexaminare este la o zi sau două după terminarea ciclului. În această
perioadă sânii au un aspect normal (normalul diferă de la persoană la persoană). După
menopauză, se poate stabili o dată fixă pentru autoexaminarea sânilor, de exemplu prima zi a
lunii calendaristice.

Autoexminarea lunară a sânilor îşi propune să depisteze apariţia sau accentuarea unei
anomalii, la nivelul:
- conturului sânilor – căutarea unei modificări de volum sau formă
- suprafeţei sânilor - căutarea unei scobituri, unei modificări de culoare sau a unei îngroşări a
pielii
- masei sânilor - depistarea unui nodul
- mameloanele – obervarea crustelor, a unei adâncituri, unei induraţii, unui nodul, secreţii de
lichid clar sau sangvinilent sau a unei asimetrii de poziţie
- ganglionilor - căutarea nodulior duri deasupra şi subclavicular, dar şi la nivelul axilei

Autoexaminarea sânilor cuprinde 2 etape:

- observarea sânilor în faţa oglinzii
- palparea sânilor şi a ganglionilor

A. Observarea
19
Se examineză atent volumul şi forma sânilor, din faţă şi din profil, respectând următorii paşi:
1. Vă aşezaţi în faţa unei oglinzi cu mâinile relaxate pe lângă corp şi vă priviţi cu atenţie
ambii sâni, pentru a observa o schimbare în mărire, modificarea culorii pielii, umflătură sau
retracţia pielii, plisarea pielii făcând să arate ca o coajă de portocală.
2. Ridicaţi braţele deasupra capului şi analizaţi-vă sânii şi din poziţia aceasta. Examinaţi
ţesuturile cuprinse între claviculă şi axilă.
3. Puneţi mâinile pe şolduri şi apăsaţi, întărind astfel musculatura pectorală. Priviţi cu
atenţie dacă apare vreo modificare de formă la nivelul sânilor.

B. Palparea
Se poate efectua în 2 moduri: în poziţie culcată sau la duş. Se folosesc pentru palpare buricele
celor 3 degete mijlocii (NU vârfurile degetelor) ale mâinii opuse sânului.

20
  Mijloace de screening

 Mamografia
În momentul de faţă este cea mai bună metodă de depistare a cancerului chiar şi în lipsa
simptomelor palpabile, precum şi o bună metodă de diagnostic în cazul depistării unei formaţiuni
în urma autoexaminării. Femeile care vor face o mamografie nu vor folosi deodorante cu o zi
înaintea efectuării ei, deoarece aceasta pot interfera cu razele X, apărând pe film ca spoturi de
calciu sau microcalcifieri. De obicei se fac două expuneri pentru fiecare sân, din unghiuri diferite.
Doza de radiaţii la care sunt supuşi sânii nu poate fi considerat un factor determinant pentru
cancerul de sân, iar beneficiul mamografiei este că se poate observa o opacitate densă, cu contur
neregulat, în mijlocul căreia pot exista depozite caracteristice de calciu.
Perioada cea mai potrivită pentru a face o mamografie, înainte de menopauză, este după a 10-a
zi de la începutul ciclului menstrual, perioadă în care sânii sunt supli, mai puţin congestionaţi şi
pot fi examinaţi mai uşor.
Mamografia este recomandată femeilor peste 40 de ani, însă sunt cazuri în care doctorul poate
indica această examinare mai devreme, pe baza unor factori de risc ai femeii. Mamografia
prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

 Avantaje:
- depstează 95% din cazurile de cancer de sân în stadiul precoce;
- permite instituirea unui tratament precoce şi eficace al cancerului;
- evidenţiază modificări mici la nivelul sânului care nu pot fi depistate prin palpare;

 Dezavantaje:
- unele tumori nu pot fi detectate cu ajutorul mamografiei;
- nu este o metodă de depistare 100% sigură, prin urmare există cazuri în care rezultatele suspecte
se dovedesc a nu fi cancer în urma unei biopsii;
- pacienta resimte un anumit disconfort sau durere în timpul examinării;

21
 În România, Institutul Oncologic recomandă respectarea următoarelor îndrumări, în scopul
depistării precoce a tumorilor:

Examinări 40 45 de ani 50 de ani peste 50 de ani Examinări 40

Autoexaminare Lunară Lunară Lunară

Mamografie O dată la 3 ani O dată la 2 ani Anuală

 Ecografia
Este o metodă de diagnosticare ce utilizează ultrasunetele şi este complementară mamografiei.
Permite atât diferenţierea dintre o masă solidă şi un chist, cât şi vizualizarea leziunilor atunci
când sânii sunt denşi. Este o metodă nedureroasă şi este recomandată femeilor sub 35 de ani, ai
căror sâni sunt prea denşi pentru a furniza o imagine clară în urma mamografiei.
 Biopsia
Este o intervenţie necesară pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de cancer.
Presupune prelevarea unei probe de ţesut şi examinarea acesteia la microscop.
Sunt mai multe tipuri de biopsii:
- de nodul, sub anestezie locală, care permite extracţia unei probe mici de ţesut
- chirurgicală sau de excizie, care se realizează sub anestezie generală şi presupune îndepărtarea
întregului nodul şi/sau a ganglionilor axilari
- aspirarea cu ajutorul unui ac subţire, care permite diferenţierea între celelele maligne şi cele
benigne ale unei excrescenţe mamare
Ţesutul îndepărtat în timpul biopsiei este examinat în laborator pentru a vedea dacă cancerul
este sau nu invaziv. Biopsia este utilizată pentru a stabili tipul cancerului depistat. De asemenea,
proba biopsică stabileşte gradul tumoral, ajutând la stabilirea prognosticului bolii. Un diagnostic
pozitiv pentru cancer atrage după sine alte teste, pentru a stabili gradul de răspândire al acestuia.

Cele mai practicate teste sunt:

22
- recoltare de analize de sânge şi urină: investigaţii minime obligatorii pentru testarea funcţională
a organelor vitale
- tomografia computerizată: această metodă foloseşte razele X pentru a crea imagini detaliate a
structurilor din interiorul organismului. Cu ajutorul unei substanţe de contrast injectate se poate
vizualiza reţeaua vaselor sangvine şi prezenţa tumorilor. Principalul beneficiu al acestei metode
este precizia detaliilor.
- ecografia ficatului: foloseşte ultrasunete pentru depistarea tumorilor solide sau chistice în ficat.
Această procedură de examinare are avantajul că poate fi reluată oricând, deoarece nu perclitează
sănătatea pacientei.
- radiografia pulmonară: pentru depistarea unor eventuale metastaze la nivel pulmonar
- scintigrafia oaselor: prin acest test se injectează intravenos o substanţă de contrast, slab
radioactivă. Oasele ce prezintă metastaze absorb mai multă radioactivitate decât cele neafectate.

 Stadializare

Stadializarea rezultă prin însumarea celor trei elemente:

T = T0 → nu există tumoară în sân

T1 → tumoară mai mică sau egală cu 2 cm

T2 → tumoară mai mare de 2 cm, dar mai mică sau egală cu 5 cm

T3 → tumoară mai mare de 5 cm

T4 → tumoară cu invazie cutanată, sau de perete toracic sau ambele, indiferent de dimensiunea în
cm

N = N0 → nu există adenopatii axilare

N1 → adenopatie ipsilară

N2 → adenopatie ipsilară (axilară) în ganglionii mamari interni

23
 M = M0 → nu există metastaze la distanţă

M1 → există metastaze la distanţă (inclusiv ganglioni supraclaviculari homolaterali, plămâni,

vase, ficat)

Din combinaţia celor trei elemente rezultă următoarele stadii:

Stad.I. = T1N0M0

Stad.II.A. = T0N1M1; T1N1M1

Stad.II.B.= T2N1M0; T3N0M0

Stad.III.A. = T3N1M0; T0-3 N2M0

Stad.III.B. = T4N0-3M0; T0-4N3M0

Stad.IV. = T0-4N0-3M1

 Tratament

Tratamentul este de obicei chirulgical, medicamentos şi radioterapeutic. Decizia asupra

metodei de tratament se bazaza pe o conbinaţie de factori care includ informaţii specifice despre
cancer, preferinţele bolnavului şi starea de sănătate a acestuia.
Tipurile de tratament pentru cancerul mamar sunt:
1. Extirparea chirurgicală. Procedeele de extirpare sunt:
- extirparea nodulului cu păstrarea intactă a sânului
- extirparea întregului sân (mastectomie)
2. Radioterapia
3. Chimioterapia
4. Terapia hormonală cu Tamoxifen sau un inhibitor de aromatoză
5. Terapia biologică cu anticorpi monoclonali care blocheazăă proteina HER-2 (această terapie este
uneori folosită în tratamentul cancerului mamar metastazat în alte zone ale organizmului).

Tratamentul iniţial al cancerului mamar poate include:

- intervenţia chirulgicală

24
 - radioterapia
- chimioterapia
- terapia hormonală
Femeile care sunt la menopauză şi care au receptori estrogenici pot avea un beneficiu adiţional
prin administrarea inhibatoriilor de armotază, cum ar fi Exemestan, după 2-3 ani de tratament cu
Tamoxifen.
În cazul diagnosticării recente a unui cancer mamar, femeile experimentează o varietate de
sentimente. Cele mai multe experimentează negare, furie şi supărare. Alte femei nu suferă la fel
de mult. Nu există o reacţie „tipică” la aflarea diagnosticului. Se pot găsi multe metode de a ajuta
femeile aflate în această situaţie. Pot fi de ajutor discuţiile cu familia şi prietenii. Alte femei se
simt mai bine dacă sunt lăsate singure până trec peste aceste emoţii. În cazul în care emoţiile
interferă cu abilitatea de a lua decizii în legătura cu sănătatea lor, sunt foarte importante discuţiile
cu medicul specialist. Centrele de tratament al cancerelor pot oferi diverse servicii psihologice şi
financiare. Discuţia cu alte femei care suferă de cancer mamar poate fi de mare ajutor.

Tratament de întreţinere

După tratamentul iniţial al cancerului mamar, se recomandă controale regulate (în funcţie de
starea de sănătate a fiecărei femei în parte) la medicul de familie, medicul generalist, medicul
oncolog, medicul radioterapeut sau la chirurg. Durata de timp dintre controale regulate va creşte
gradul timp de 5 ani după tratamentul iniţial şi dacă nu mai apare nimic suplimentar controalele
se vor face odată la 1 an.

Urmărirea pacientelor care au fost tratate de cancer mamar include:

 examinarea fizică: frecvenţa acestei examinări depinde de starea generală de sănătate şi tipul de
cancer mamar. În general, se face la fiecare 3-6 luni în primii 3 ani de la diagnosticarea
cancerului şi la fiecare 6 luni în următorii 2 ani. După 5 ani, examinarea fizică se va face anual.
 mamografia: se face pentru monitorizarea evoluţiei cancerului mamar şi investigarea nodulilor
depistaţi la examinarea fizică.

După tratamentul cancerului mamar este foarte importantă continuarea examinării lunare a
sânilor de către pacienta însăşi. Această examinare efectuată regulat ajută la depistarea precoce a

25
semnelor de recurenţă a cancerului mamar. Semnele precoce ale recurenţelor pot apărea la locul
intervenţiei chirurgicale în sânul opus în axilă sau în claviculă.
În cazul în care apar semne de recurenţă este nevoie de teste adiţionale, cum ar fi analizele
sangvine. Radiografie toracică, tomografie computerizată sau RMN. Dacă celule mamare au
receptori estrogenici şi progresteronici se recomandă tratament cu Tamoxifen sau alte preparate
hormonale. Femeile care sunt la menopauză şi care au receptori estrogenici pot avea un beneficiu
adiţional prin administrarea inhibitorilor de aromatoză, cum ar fi Exemestan, după 2-3ani de
tratament cu Tamoxifen.

 Tratament chirurgical

Extirparea chirurgicală a sânilor

Extriparea ambilor sâni (mastectomie profilactică) reduce riscul de cancer mamar la
aproximativ 90% din femeile care au o istorie familială semnificativă de cancer mamar. Cel mai
bine este de luat această decizie după evaluarea atentă a riscului de cancer mamar, testelor
genetice şi consilierea psihologică.

Extirparea chirurgicală a ovarelor

Mutaţiile genetice care cresc riscul de cancer mamar, cresc, de asemenea şi riscul de cancer
ovarian. Hormonii sintetizaţi de ovare cresc ritmul de cancer mamar. Extirparea chirurgicală a
ovarelor reduce riscul de cancer mamar şi ovarian al femeilor cu mutaţie genetică. Această
decizie se va lua după evaluarea riscuriilor, teste genetice şi consiliere psihologică.

Tehnici chirurgicale
Cele mai multe paciente cu cancer sunt supuse la o intervenţie chirulgicală prin care l-i se
extirpă nodulul canceros. De obicei, sunt extirpaţi unii sau toţi ganglionii axilari (disecţie a
ganglionilor limfatici axilari sau biopsia ganglionului santinela) care vor fi examinaţi microscopic
pentru a se verifica prezenţa sau absenţa celulelor canceroase şi la acest nivel.

Există mai multe tipuri de intervenţii chirurgicale:

26
 procedura de conservare (păstrare intactă a sânului afectat) constă în excizia nodulului canceros
şi a unei porţiuni din zona învecinată. Această technică este denumită uneori excizie largă.
Trebuie urmată de radioterapia ţesutului remanent. Unii dintre ganglionii axilari sunt de
asemenea excizaţi şi examinaţi microscopic (disecţia ganglionilor limfatici sau biopsia
ganglionului santinela). Studiile sunt pe cale să demonstreze ca rata de supraveţuire este egală
pentru cele două tehnici (disecţia ganglionilor limfatici sau biopsia ganglionului santinela).
 mastectomia parţială sau segmentară constă în excizia zonei mamare care conţine nodulul
canceros împreună cu o parte de ţesut care acoperă muşchii toracici de sub nodulul canceros. Unii
dintre gangleonii axilari sunt de asemenea excizaţi şi examinaţi microscopic (disecţia
ganglioniilor limfatici sau biopsia ganglionului santinela). În cele mai multe cazuri este nevoie şi
de radioterapie.

Intervenţiile chirurgicale de excizie a sânului afectat includ:

- mastectomia simplă sau totală: excizia întregului sân

- mastectomia radicală modificată (technica Patez sau Madden): este procedura chirurgicală
preferată datorită efectelor secundară mai reduse, în plus efectul cosmetic este mai bun. În
această intervenţie chirurgicală se îndepărtează întregul sân şi unii ganglioni limfatici din zona
axilară, dar se păstrează muşchiul pectoral mare (Petrz) sau ambii pectorali (Madden).
- mastectomia radicală: constă în excizia sânului, a muşchilor toracici şi a tuturor ganglionilor
limfatici axilari. Timp de mai mulţi ani, această tehnică a fost cea mai folosită în tratamentul
chirurgical a cancerului mamar. În momentul de faţă se foloseşte rar datorită faptului că nu
îmbunătăţeşte rata de supravieţuire şi riscul de revenire a cancerului mamar faţă de alte tehnici
chirurgicale.

Radioterapia

În tratamentul cancerului mamar, radioterapia joacă un rol important, fiind unul din
mijloacele terapeutice fundamentale, cu indicaţii variate în funcţie de stadiul clinic al bolii.
Asociată cu chirurgia în forme operabile sau cu chimioterapia şi hormonoterapia în cazurile mai

27
 avansate, iradierea poate fi folosită uneori şi ca metodă terapeutică exclusivă în tratamentul cu
intenţie curativă al unor forme particulare sau cu cancer paleativ în formele metastazate.

Volume ţintă:

 Sânul afectat (dacă bolnava nu a fost operată) şi tegumentul, planul musculo-aponevratic,

cicatricea operatorie peretele toracic, în iradierea postoperatorie;
 Regiunea ganglionară axilară;
 Regiunea ganglionară supraclaviculară;
 Regiunea ganglionară mamară internă.

Ritmul de iradiere

Toate volumele ţintă se iradiază cu 1000 radiaţii/ săptămână,200-250 radiaţii în 4-5

fracţiuni, doza fiind stabilită la anumite profunzimi, în funcţie de volumul considerat. În iradierea
cu radiaţii convenţionale ritmul de iradiere săptămânală se poate menţine la 5 fracţiuni a 150-200
radiaţii pe fiecare volum ţintă, la profunzimile menţionate. În cazul câmpurilor directe la glanda
mamară a căror distanţă de separare este mică , din cuza compresiunii sânului, profunzimea la
care se face calculul dozei nu depăşeşte 4-5 cm.

Doza totală şi etalarea

 Radioterapia postoperatorie
 se administrează 4500-5000 radiaţii pe fiecare volum de ţintă în 4-5 săptămâni;
 când iradierea toracelui se face cu radiaţii X de energie joasă ( 70-80 KV), doza totală nu
trebuie să depăşească 3400-3500 radiaţii la piele;
 cu radiaiţi convenţionale de 200-250 KV , pe ariile ganglionare se pot obţine, dacă
iradierea se face corect , doze totale de 3600-4000 radiaţii, cu o etalare de 6-7 săptămâni.

 Radioterapia preoperatorie
 se administrează 5000 radiaţii în 5 săptămâni pe fiecare volum ţintă;
 cu ortovoltaj, dozele totale rămân aceleaşi ca în iradierea postoperatorie pentru ariile
ganglionare.

28
Radioterapia exclusive
 tumoră mamară, doze totale de 6000 radiaţii în 6 săptămâni;
 în axilă se face o supraimpresie cu 1000-1500 radiaţii pe un câmp direct, redus , centrat pe
adenopatie , până la doza totală de 6000 radiaţii;
 adenopatia supraclaviculară restantă, poate fi iradiată suplimentar , cu 500- 1000 radiaţii,
până la doza totală de 5500-6000 radiaţii.

Radioterapia metastazelor

 Metastaze osoase- metastazele osoase , prin intensitatea simptomatologiei , asociate cu

durere, impotenţă funcţională sau prin pericolul de fractură, de gravitatea maximă în localizările
vertebrale, constituie adesea o urgenţă medicală, în care efectul terapeutic trebuie să se instaleze
rapid. Doza totală de 2000 radiaţii în 5 fracţiuni a 400 radiaţii are acelaşi efect ca 4000 radiaţii în
4 săptămâni, în plus durata mai scurtă a tratamentului este mai confortabilă pentru bolnavă. În
cazurile în care volumul de iradiat este mai mare sau mai profund situat ( bazin, femur) este de
preferat să se administreze o doză totală de 3000 radiaţii în 2 săptămâni, cu 300 radiaţii pe
fracţiune;
 Metastaze cerebrale – iradierea interesează întreaga cutie craniană , folosind două porţi
de intrare paralele şi opuse, iradiindu-se zilnic cu 200-300 radiaţii( 100-150 radiaţii pe fiecare
câmp) până la doza totală de 3000-5000 radiaţii, în funcţie de gravitatea cazului, în prezenţa sau
absenţa metastazelor în alte organe.
 Metastaze mediastinale – se iradiază cu doze de 4000-4500 radiaţii, în 4-5 săptămâni.

Chimioterapia

Chimioterapia dă astăzi indicaţii majore în tratamentul pluridisciplinar al cancerului

mamar, atât în unele stadii ale sale, precoce, cu markeri histopatologici pozitivi, când se aplică
sub forma polichimioterapiei adjuvante postoperatorii, cât şi în formele cu evoluţie loco-
regională severă sau în recidive şi metastaze. Ea se justifică de caracteristicile clinice, biologice
şi evolutive ale bolii.
29
 Cancerul glandei mamare , particularizându-se prin:

 tendinţa marcată de diseminare, mai ales la bolnavele cu risc crescut de metastazare;

 mare heterogenitate clinică şi histologică cu evoluţie adesea imprevizibilă;
 sensibilitate deosebită la chimioterapie.

La rândul ei, eficienţa chimioterapiei este condiţionată de factori ce depind de gazdă, de

tumoră şi de mecanismele de acţiune a drogurilor citostatice active.

Eficienţa chimioterapiei poate să scadă din cursul tratamentului, în primul rând din cauza
unor condiţii care să limiteze administrarea unor doze suficiente, cum ar fi toxicitatea unor
ţesuturi normale, intens proliferate sau apariţia de insuficienţe organice sau funcţionale, care să
împiedice eliminarea sau utilizarea în tumoră a substanţelor administrate.

Pe lângă acesta , un factor de primă importanţă este apariţia rezistenţei celulelor tumorale
la drogul dovedit iniţial activ, îndeosebi prin folosirea de către celule a unor noi căi metabolice,
care să le permită menţinerea viabilităţii.

Polichimioterapia se aplică secvenţial, intensiv , intermitent şi în mod prelungit , curele

fiind aplicate la intervale de 2-6 săptămâni, în medie la 3 săptămâni.

Citostatice curent folosite

În general elaborarea unor scheme de polichimioterapie se selecţionează drogurile care s-

au dovedit eficiente în cazul în care au fost folosite singure, combinându-le cu citostatice din
clase diferite, fiecare cu alte mecanisme de acţiune şi cunoscute ca active în diverse faze ale
ciclului celular, alese astfel încât să nu-şi însumeze toxicitatea pentru a fi folosite în doze optime,
tolerabile.

În funcţie de clasa de substanţe , citostaticele folosite cel mai des în cancerul mamar sunt:

 alchilanţi:
 ciclofosfamida (Endoxan);
 azot mustarul (Mustargen);
 thio-tepa ( Girostan);

30
  L- phenilalanina.
 alcaloizi din plante (Vinca rozea):
 vincristina (Oncovin);
 vinblastina (Velbe).
 derivaţi de nitrosouree:
 CCNU;
 BCNU.
 antimetaboliţi:
 methotrexatul (Antifolan);
 fluorouracilul (Ftorafur).
 alţi produşi:
 DTIC ( Deticene).
 antibiotice:
 adriblastina.

Indicaţii în polichimioterapie

Situaţiile în care chimioterapia îşi are indicaţii în tratamentul cancerului mamar pot fi
grupate schematic în cinci mari categorii:

a. cazuri cu indicaţie iniţială chirurgicală, dar cu markeri pozitivi , în care tratamentul urmăreşte
eradicarea eventualelor microdiseminări inaparente clinic, aşa-zisei ” boli minime reziduale ”,
având deci un caracter adjuvant;

b. cazuri cu leziuni avansate loco-regional sau cu forme pseudo-inflamatoii în care se caută

reconvertirea la operabilitate;

c. cazuri avansate dar care nu pot fi reconvertite la operabilitate, scopul chimioterapiei fiind
obţinerea stabilizării procesului sau cel puţin frânării evoluţiei lui;

d. cazuri cu recidive.

e. cazuri cu metastaze la distanţă.

31
a. Categoria terapeutică de chimioterapie A – în cadrul polichimioterapiei sistematice
adjuvante post-operatorii se folosesc scheme numeroase şi cu grade variate de complexitate;

b. Categoria terapeutică de chimioterapie B – această categorie cuprinde cazurile iniţial

inoperabile, în care chimioterapia în combinaţie cu radio şi formonoterapia urmăreşte
reconvertirea cazurilor de operabilitate. Tratamentul este mult mai individualizat , în secvenţe
variabile , în funcţie de caz , chimioterapia putând să preceadă sau să urmeze telecobaltoterapiei
iar numărul curelor fiind în funcţie de efectul asupra leziunii mamare.Dozele folosite sunt în
general mai mari, iar tratamentul mai agresiv.Postoperator, după 30-45 de zile de la vindecarea
plăgii, tratamentul se reia, curele fiind aplicate lunar în primele şase luni şi la 45 zile în
următoarele 6-12 luni.

c. Categoria terapeutică de chimioterapie C – în această grupă sunt cuprinse cazurile avansate,

inoperabile în care tratamentul de bază îl reprezintă chimioterapia asociată, în secvenţe dorite, cu
hormono şi telecobaltoterapie, eventual şi cu imunoterapia nespecificată.Curele se repetă la
fiecare 28 zile, timp de 12-18 luni, mergând uneori până la 24 sau chiar 36 de luni.

d. Categoria terapeutică de chimioterapie D- faţă de recidiva loco-regională la care se referă

această categorie, atitudinea este diferenţiată în funcţie de sediul său, număr, formă clinică. Pe
lângă celelate metode terapeutice, chirurgia sau radioterapia , fiecare cu indicaţiile lor adaptate la
tipul leziunii,polichimioterapia asociată cu hormoterapia şi eventual cu imunoterapia nespecifică
îşi găseşte indicaţii destul de largi.

e. Categoria terapeutică de chimioterapie E- problema atitudinii faţă de diseminările la

distamţă este extrem e complexă şi grea, deoarece pe e o parte metodele şi secvenţele terapeutice
variază larg , în funcţie de sediul, numărul şi extensia metastazelor, iar pe de altă parte
tratamentele indicate au adesea limitări impuse de alterarea stării biologice a bolnavelor, cu
deteriorarea uneori gravă a unora din funcţiile vitale.

Polichimioterapia îşi găseşte largi indicaţii de cele mai multe ori în asocierea cu
antiestrogenii de tip Tamoxifen şi cu Prednison, folosind citostaticele adaptate la tipul de
metastază şi dozele impuse de statusul hematologic şi de starea generală.

Urmărirea tratamentului

32
 Se ştie că efectul toxic al citostaticelor curente se exercită şi asupra celulelor normale, în
proliferare vie, cum şi în cele ale măduvei oaselor, foliculilor piloşi, epiteliului tubului digestiv.
În cursul tratamentului pot să apară de exemplu modificări ale formulei sangvine, greaţă –
vărsături, sau căderea părului în cazul anumitor citostatice, cele mai multe cu caracter reversibil.
Aşa de pildă Vincristina este neurotoxică pentru nervii periferici, Bleomicina determină fibroza
pulmonară iar Adriblastina este cardiotoxică, motiv pentru care este contraindicată la bolnavii cu
modificări electrocardiografice, iar doza totală nu trebuie să depăşească 300-400 mg/mp.

Hormonoterapia

Este bine cunoscut faptul că tumorile maligne ale glandei mamare fac parte din grupa celor
dependente hormonal într –o proporţie destul de ridicată, în jur de 60% justificând indicaţiile
largi de manipulare hormonală, aditivă, supresivă sau antagonizantă în diversele stadii evolutive
şi în asociere cu celelalte tratamente. Se ştie astăzi că efectul unor hormoni, îndeosebi al
estrogenilor asupra celulelor maligne în cancerul mamar se exercită prin intermediul receptorilor
hormonali. Aproximativ 60-70 % din cancerele mamare conţin receptori pentru estrogeni în
cantitate de peste 10 fmol/mg de proteină, iar din aceasta aproximativ 50-60 % răspund la
manipularea hormonală, după cum de asemenea pot să răspundă favorabil şi o proporţie de sub
10 % din tumorile cu receptori estrogenici negativi.

Hormonoterapia aditivă

Androgenii de tip propionat de testosteron, fluoximestron, calustren sau mastril, au fost

multă vreme folosiţi ca principală metodă de hormonoterapie la femeile menstruale sau primii ani
de menopauză.

Eficienţa lor este redusă , posibilitatea de metabolizare la un moment dat în estrogeni,

precum şi efectele secundare, îndeosebi cele de masculinizare în diferite grade, în funcţie de
produs, a făcut ca aceşti produşi să fie din ce în ce mai puţin folosiţi în prezent.

Estrogenii sub formă de dietilstilbestrol, clorotrianisen sau etinilestradiol, au fost adesea

folosiţi la bolnavele aflate după mai mult de 10 ani de la instalarea menopauzei, cu cancere în
stadii avansate şi rezistente la hormonoterapie antagonizată cu Tamoxifen, care este de mare
actualitate şi eficienţă.
33
 Toxicitatea estrogenilor se manifestă pe diferite planuri, începând cu retenţia lichidiană şi
terminând cu sindromul grav de hipercalcemie sau cu accidentele tromboembolitice care
limitează considerabil indicaţiile lor.Corticoterapia are numeroase indicaţii în tratamentul
cancerului mamar, fie prin activitatea antitumorală propiu-zisă în care caz este asociată ca
adjuvant în diferitele scheme de polichimioterapie, fie pentru combaterea unor complicaţii ale
tratamentului sau ale bolii cum sunt:

 Trombopeniile;
 Hipercalcemia;
 metastazele cerebrale , când sunt necesare doze mari;
 stările febrile fără o cauză infecţioasă decelabilă, precum şi în limfagoza pulmonară.
Efectele secundare asupra metabolismului hidraţilor de carbon, proteinelor, apei şi electroliţilor,
asupra sistemului hematopoetic, cu reducerea limfocitelor circulante şi creşterea neutrofilelor,
asupra sistemului cardiovascular, cu creşteri ale valorii tensiunii arteriale şi în deosebi asupra
aparatului digestiv, cu producerea de hemoragii sau ulcere gastrice, sau reluarea evoluţiei unor
leziuni ulceroase vechi, impune prudenţă ăn administrarea şi urmărirea atentă a bolnavelor.

Indicaţiile tratamentului în recidive

Recidivele toracice

Apar cu o frecvenţă mai mare la bolnavele care nu au fost supuse iradierii pre sau
postoperatorii. Conduita terapeutică va fi condiţionată de tratamentele efectuate înainte sau după
intervenţia chirurgicală ( iradiere cu sau fără chimioterapie şi inhibiţie ovariană la femeile
menstruale). De asemenea se va ţine seama de extensia şi numărul leziunilor.

 Dacă bolnavele nu au fost iradiate şi recidiva este limitată se poate face ablaţia
chirurgicală a recidivei , urmată de radioterapie conform protocolului de iradiere;
 Dacă recidivele sunt mai numeroase sau extinse se procedează la radioterapie, instituind în
acelaşi timp şi un tratament citostatic hormonal;
 Sunt situaţii când după iradiere recidiva nu dispare complet, însă se reduce foarte mult,
devenind extirpabilă. În această situaţie se poate pune problema ablaţiei chirurgicale;
 În recidivele apărute pe tegumente iradiate indicaţia este de iradiere cu radiaţii de energie
joasă, pe câmpuri limitate. Asocierea chimioterapiei şi a hormonoterapiei este de cele mai multe
ori binevenită pentru că prelungeşte intervalul de apariţie a metastazelor.

34
 Recidivele ganglionare

Indicaţia în aceste cazuri este radioterapia asociată sau nu cu chimio şi hormonoterapie, în

funcţie de starea bolnavelor. Metastazele pot să apară în cele mai variate organe şi ţesuturi, dar
cel mai frecvent afectate sunt:

 sistemul osos,
 plămânul şi pleura,
 ficatul, creierul;
 ovarul;
 mediastinul şi ganglionii limfatici axilari şi supraclaviculari controlaterali.

1. Tratamentul metastazelor osoase

Tratamentul metastazelor osoase şi cu teamă pe e o parte de faptul că aceste metastaze au
origine mamară, reproducând astfel particularităţile biologice ale unor asemenea cancere, dar pe
de altă parte la necesitatea luării unor măsuri terapeutice cu caracter de oarecare urgenţă, date
fiind complicaţiile adesea iminente sau deja instalate cum sunt: fracturile osului patologic; dureri
prin compresiunea nervoasă sau hipercalcemia, consecinţă a extensiei procesului osteolitic.

La bolnavele menstruale sau aflate la mai puţin de 2-3 ani de la menopauză se va recurge
neîntârziat la castrarea chirurgicală. Se va continua tratamentul prin iradiere în caz de metastaze
localizate.

La bolnavele la menopauză de mai mult de 2 ani, tratamentul hormonal are caracter aditiv
şi se face de obicei cu antiestrogeni cum ar fi : Taxomifenul, administrat în doze de 20-30 mg/ zi,
timp îndelungat.

Cele mai frecvente asociaţii de citostatice folosite sunt:

 Acestor scheme li se poate adăuga Adriblastina;

 Ciclofosfamida+ Methotrexat+ 5 Fluorouracil;
 Vincristin + Ciclofosfamidă + 5 Fluorouracil şi schema CMF.

35
Metastazele coloanei vertebrale pot necesita uneori aplicarea unei contenţii ortopedice,mai ales
pentru leziunile coloanei cervicale. Tratamentul sindromului de hipercalcemie se bazează pe
hidratare corectă, diuretice ( Furosemid şi corticoizi ) – Prednison 30-60 mg/zi.

2. Metastaze pulmonare

Tratamentul metastazelor pulmonare poate fi chirurgical dar numai în condiţiile în care un

număr redus (2-3 cel mult) situate în acelaşi lob pulmonar sau cel mult în acelaşi plămân , sunt
bine delimitate , nu coexistă cu alte metastaze în alte organe sau ţesuturi , iar bolnavele au stare
generală bună. Radioterapia este indicată în cazurile cu insuficienţă respiratorie importantă, dar
tratamentul citostatic şi hormonal este cel mai indicat.Cele mai indicate combinaţii de citostatice
sunt cele care folosesc : Adriblastina, Vincristina,Ciclofosfamida, 5- Fluorouraculul şi
Methotrexatul.

Pleurezia metastatică presupune evacuarea lichidului pleural şi administrarea intrapleurală

de citostatice Levofalan şi Girostan.

3. Metastazele mediastinale

Beneficiază în general de tratamentul asociat radio- chimio- hormonal care dă uneori

remisiuni de durată în proporţie de până la 60% din cazuri.

4. Metastazele hepatice

Ficatul este un organ care tolerează greu iradierea . De aceea în metastazele de la nivelul
său se folosesc chimio şi hormonoterapia.

5. Metastazele cerebrale

Şi aici se pot obţine uneori rezultate bune prin radioterapie , chimioterapie, la care se pot
adăuga hormonii corticoizi.

6.Metastazele ganglionare

În localizările axilare şi supraclaviculare controlaterale, indicaţia este de radioterapii cu

energii înalte, după tehnica iradierii limfatice, urmată de chimio- hormonoterapie timp
îndelungat.
36
 7. Metastazele ovariene

Indicaţia majoră este de anexectomie bilaterală şi de tratament citostatic în continuare. De

asemenea este indicat tratamentul hormonal antiestrogenic.

8. Metastazele peritoneale

Carcinoza peritoneală şi ascita presupun evacuarea lichidului de ascită şi administrarea

locală şi generală de citostatice.

 Tratament medicamentos

Tamoxifen
Tratamentul este un medicament care blochează efectul estrogenului asupra celulelor mamare
normale şi canceroase. Acest medicament reduce riscul de cancer mamar la femeile cu un risc
crescut. Cu toate aceastea, acest medicament creşte riscul pentru alte afecţiuni severe, incluzând
cancerul endometrial, accident vascular cerebral, tromboza venoasă şi tromboza pulmonară. În
cazul femeilor cu risc crescut de cancer mamar, trebuie discutat cu medicul specialist asupra
deciziei de iniţiere a tratamentului cu Tamoxifen. Este foarte important de luat în considerare atât
riscurile cât şi beneficiile acestui tratament.

Alte medicamente
Fenretinida şi Raloxifen sunt alte două medicamente studiate în continuare pentru stabilirea
eficienţei în prevenirea cancerului mamar. Cele mai multe paciente cu cancer sunt supuse la o
intervenţie chirurgicală prin care l-i se extirpă nodulul canceros. De obicei, sunt extirpaţi şi unii
sau toţi ganglionii axilari (disecţia a ganglioniilor limfatici axilari sau biopsia ganglionului
santinela) care vor fi examinaţi microscopic pentru a se verifica prezenţa sau absenţa celulelor
canceroase şi la acest nivel.
În funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi mărimea tumorii, stadiul bolii şi implicarea
ganglioniilor, se poate recomanda chimioterapia pentru tratarea cancerului mamar, în plus faţă de
alte tratamente. Terapia neoadjuvantă cu chimioterapie sau terapie hormonală pot fi folosite
înainte de intervenţia chirurgicală pentru a reduce dimensiuniile tumorii.

37
În tratamentul cancerului mamar se folosesc mai multe combinaţii medicamentoase:
Cele mai frecvente combinaţii sunt:
- AC, care combină Adriamicina cu Citoxan
- Pot fi adăugate uneori Taxol sau Taxotern
- CMF care combină Citoxan, Metotoxan şi 5 Flouracil
- terapia hormonală cu Tamoxifen sau inhibitori de aromatază
- Femeile care sunt la menopauză şi care au receptori estrogenici pot avea un beneficiu adiţional
prin administrarea inhibitorilor de aromatază, cum ar fi Exemestan, după 2-3ani de tratament cu
Tamoxifen.
Medicamentele care controlează sau previn graţa şi vărsăturile

Tratamentul cancerului mamar prin chimioterapie poate determina greaţă şi vărsături. Medicul
specialist prescrie anumite medicamente pentru ameliorarea acestor simtome care însoţesc
chimioterapia.
Includ:
- antagoniştii sterotonici, ca de exemplu Ondansetron (Zofran), Granisetron sau Dolasetron.
Aceste medicamente sunt mai eficiente în prevenirea greţei şi vărăturilor determinate de
chimioterapie atunci când sunt combinate cu corticosteroizi, cum sunt Dexametazona.
- fenotizine, cum sunt Compazina şi Fenergan
- Metoclopramid
- Dimenhidrinat

 Prognostic şi supraveghere

Dacă este tratat precoce, cancerul de sân are prognostic bun. Totuşi, aproximativ 50% din
paciente fac o recidivă în primii 10 ani după tratament. Pentru depistarea unei recidive se impune
supraveghera prin:
- consultaţii frecvente la medic (trimestrial în primul an, apoi la fiecare 6 luni,timp de 4 ani,
după care anual)
- autoexaminarea lunară a sânilor, cu prezentare rapidă la medic în cazul depistării unei
modificări

38
 - examene recomandate sistematic sau numai dacă persoana prezintă anumite simptome,
pentru depistarea metastazelor sau a semnelor de recidivă a cancerului în alt organ (ecografie
cardiacă, scintigrafie osoasă, radiografie toracică, ecografie hepatică, tomografie cerebrală,
dozarea markerilor tumorali).

 Statistici despre cancerul de sân:

În lume
 la fiecare 3 minute, undeva pe glob, o femeie este diagnosticata cu cancer de sân
 30% dintre toate formele de cancer apărute la femei sunt reprezentate de cancerul mamar
 este a doua cauză de mortalitate, după cancerul pulmonar, la femei
 1 din 8 femei risca sa dezvolte cancer de sân
 180.000 cazuri noi sunt diagnosticate în fiecare an
 40.000 femei decedează anual datorita acestei afectiuni
 aproximativ 5% dintre cancerele mamare se dezvoltă ca urmare a mutatiei transmise
ereditar a genelor BRCA1 sau BRCA2
 cancerul de sân poate apare si la barbaţi! anual, 2000 pacienţi sunt diagnosticaţi cu această
afecţiune

În România
 anual 5600 femei sunt diagnosticate cu aceasta afecţiune
 sub 10% dintre pacientele noi ajung să fie diagnosticate într-o fază incipientă, care asigură
supravietuirea maxima

CAPITOLUL III: ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Îngrijirea pacienţilor pentru a fi o artă şi ştinţă în acelaşi timp, trebuie să necesite îngrijirea
persoanei ca un întreg, nu numai punerea accentului pe nevoile fiziologice, ci şi pe cele
psihologice, emoţionale şi social ale pacienţilor şi familiilor acestora.

39
 Procesul de nursing reprezintă aplicarea modului ştinţific de rezolvare a problemelor şi
îngrijirilor, pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale pacienţilor, îngrijire ce trebuie
adaptată fiecărui pacient în parte. Nu se pot acorda îngrijirile corespunzătoare fără a întocmi un
plan de îngrijire complet, fără a avea suficiente informaţii despre pacient. Scopul îngrijirilor este
restabilirea independenţei individului în satisfacerea nevoilor, până la realizarea acestora, rolul
nursei este de a suplini ceea ce el nu poate face singur. Procesul de nursing pe lângă aflarea
nevoilor alterate, ne ajută la găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea acestora,
intervenţiicare aplicate pot să reducă influenţa surselor de dificultate, ajutând pacientul să-şi
redobândească autonomia atât cât este posibil.
Asistenta medicală încearcă să aducă o umbră de căldură şi încredere în sufletul bolnavilor
suferind de cancer de sân. În primul rând discutăm cu pacientele şi le explicăm în mod corect
toate posibilităţile terapeutice şi rezultatele lor specifice bolii de care suferă, trebuie să le redăm
încrederea şi siguranţa, şi mai ales dorinţa de a se face bine. Îngrijirea bolnavelor cu cancer de
sân este o muncă de mare răspundere, care reclamă cunoştinţele profesionale temeinice şi
calităţile morale deosebite.
Asistenta efectuează recoltarea de produse biologice şi patologice, pregătind pacienta pentru
examinările paraclinice:
 Radiologice
 Examene citologice
Ea efectuează:
 Formele legale de internare și de ieşire din spital
 Ţine la curent evidenţele administrative şi medicale ale pacientei
 În funcţie de indicaţiile medicului pregăteşte condica de medicamente
 Administrează medicaţia prescrisă de medic, şi supraveghează efectul acesteia
 În cazul unor accidente le va semnala medicului

Comportarea şi atitudinea personalului madical are influenţa asupra psihicului bolnavei, de

acea atitudinea asistentei faţă de bolnavă trebuie să fie corespunzătoare gravităţii şi
temperamentului acesteia. Cadrele medicale trebuie să cunoască bine psihologia pacientei pentru
a putea câştiga încrederea ei. Asistenta medicală trebuie să-şi păstreze calmul, blândeţea, să
imprime optimism, mai ales celor care se află în stare gravă. Câştigându-i încrederea asistenta va
încerca să-i explice că tratamentul este necesar, dar că în urma lui pot apărea efecte secundare.

40
 Bolnava trebuie să fie convinsă că tot ce se întreprinde e în folosul ei în scopul vindecării, de
aceea asistenta încă de la internare trebuie să-i ofere factorii de necesitate obligatorie:
 Ajutor psihologic
 Ajutor biologic
 Incluzând hrana
 Protecţia necesară şi eficienţa, căldură

 Rolul asistentei medicale în asigurarea condițiilor de spitalizare

Din momentul în care pacienta se prezintă pe secție, asistenta medicală:

- va repartiza pacienta în salon;

- va asigura confortul ;

- va aerisi salonul;

- va verifica ca temperatura ambientală să fie una potrivită;

- va înlătura obiectele care neliniștesc vizual, auditiv, olfactiv, sau gustativ sistemul nervos
al pacientei;

- va asigura liniștea;

- va urmări comportamentul pacientei;

 Rolul asistentei medicale în alimentația pacientelor

Este general acceptat de catre autoritatile medicale ca dieta sa fie saraca in grasimi
saturate (carne, lactate), in zahar, alcool si bogata in legume si fructe crude, pentru aportul lor
ridicat in antioxidanti, vitamine, fibre.
 
 
Exista si unele alimente considerate “supereroi” in lupta impotriva cancerului de san, prin
continutul lor crescut in fitonutrienti:   
 legumele din familia crucifere: broccoli, varza, conopida

41
  fructele colorate si verzi
 semintele de in
 leguminoasele
 ceaiul verde
 usturoiul
 hreanul
Se recomanda ca aceste alimente sa fie consumate in stare proaspata, cat mai cruda
(salate, sucuri), pentru a nu pierde din acesti nutrienti.
Motivatia legata de schimbarea stilului de viata, si implicit de alimentatie, devine in
aceasta situatie una importanta si va fi sustinuta atat de catre medicul nutritionist, cat si de
psiholog.

 Rolul asistentei medicale în igiena pacientelor

Igiena este extrem de importantă în afecțiuni și mai ales în cele ale sânilor. Simptomele
afecțiunii sunt bazate pe glandele mamare, secreții, cruste, ș.s. De aceea igiena lor este atât de
importantă.

-asistenta îi spune pacientei să curețe mameloanele de secreții;

-umidificarea crustelor poate duce la căderea lor și curățarea sânilor.

 Rolul asistentei medicale în supravegherea funcțiilor vitale și

vegetative
 Masurarea şi notarea temperaturii corporale

Măsurarea temperaturii corporale se efectuează, la ora actuală, cu termometrul electronic.

Aparatul permite măsurarea temperaturii cutanate (în axilă), rectale şi timpanice. Această
măsurare a temperaturii este rapidă şi fiabilă.

42
 Temperatura se notează în foaia de temperatură a pacientului, cu culoarea negru sau
albastru și se efectuează curba termică.

 Măsurarea şi notarea pulsului

Indicaţii - determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;

- obţinerea de informaţii despre activitatea inimii și despre starea arterelor;

- aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stres.

Rezultate aşteptate/dorite:

- pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvența să înscrie în limitele normale corespunzătoare
vârstei;

- tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate;

- pacientul este liniştit.

Rezultate nedorite

- rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârstei;

- pulsul radial nu este perceptibil;

- pulsul este aritmic;

- amplitudinea este mică sau crescută;

- pacientul este palid, anxios, acuză palpitaţii, extrasistole;

- pacientul are una sau mai multe dintre problemele de dependenţă următoare:

- intoleranţă la activitate;
43
- alterarea confortului;

- deficit de volum lichidian;

- exces de volum lichidian;

- alterarea perfuziei tisulare.

Pulsul se notează în foaia de temperatură a pacientului cu culoarea roșie și se efectuează

curba acestuia.

 Măsurarea şi notarea presiunii sângelui (tensiunea arterială - T.A.)

Scop - determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara starea curentă
cu valorile normale;

- evaluarea stării pacientului în ce priveste volumul de sânge, randamentul inimii și sistemul

vascular;

- aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/și medicamente.

44
 Tensiunea arterial se notează în foaia de temperatură a pacientului cu culoarea roșie.

 Măsurarea şi notarea respiraţiei

Obiectivele procedurii

- determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu

măsurătorile ulterioare;

- monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau stresului asupra sistemului respirator;

- evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează sistemul

respirator

Rezultate aşteptate/dorite:

- rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei;

- respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort;

- tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient, orientat în timp
şi spaţiu.

Rezultate nedorite: - rata respiratorie este mai mică sau mai mare faţă de valorile normale
caracteristice vârstei;

- pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin: zgomote respiratorii

anormale, efort respirator, utilizarea muşchilor respiratorii accesorii, ortopnee, piele palidă sau
cianotică, pierdere de cunoştinţă;

45
 - pacientul poate avea una sau mai multe din următoarele probleme de dependenţă: -
intoleranţă la activitate;

- anxietate; - alterarea confortului;

- clearance ineficient al căilor respiratorii; - posibilă insuficienţă respiratorie;

- alterarea schimburilor gazoase.

Respirația se notează în foaia de temperatură cu culoarea verde.

 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor

În funcție de tratamentul prescris de medic, asistenta medicală se va asigura că acesta i se
va administra pacientei.

Asistenta o va însoți pe pacientă la ședințele de radioterapie și la orice tip de examinări

considerate necesare de către medic.

 Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru examinări

clinice și paraclinice

Pregătirea pacientului

- se identifică pacientul/pacienta;

- se verifică recomandarea medicală;

46
 - se informează pacientul asupra necesităţii procedurii;

- se explică pacientului modul de derulare a procedurii;

- se obţine colaborarea şi consimţământul;

- se însoțește pacintul în sala de exminare;

-după examinare se duce pacintul înapoi în salon și i se asigură comfortul.

 Rolul asistentei medicale în administrarea perfuziei medicamentoase

Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

 Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala

Pregatirea materialelor
- tava medicala
- trusa pentru perfuzat
-solutii prescrisa
- garou
- tavita renala;
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o perna musama;
- o pensa hemostatica;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;

47
- foarfece;

 Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura  capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea unde
va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este
indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de nimic
pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu
mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa curga.
Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la
ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului

-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si pronatie.

Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.
-se verifica pozitia acului in vena
48
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele
bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa,
incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea
aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon. Se deschide prestubul,
pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa se petreaca cat  mai repede,
pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a lichidului
de perfuzat. Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei
punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in directia
axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.
 Reorganizarea locului de munca
-se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

Incidente,accidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut:
tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe
complet, se injecteaza cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin: eliminarea
aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea completa a
flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei de
49
heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura tegumentului,eritem de-a lungul
venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se mobilizeaza putin,se
verifica presiunea lichidulu

Consideratii speciale:
- terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
- pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata pacientului
in detaliu.
- astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter de plastic la care se
va atasa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii indicate de medic sau o seringa pentru
adminstrarea antibioticelor sau altor substante prescrise.
-se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru adminstrarea
tramentului
-i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
-se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
-de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de
administrare potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid), daca
incepe sa-l doara .
-de asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde branula este
inserata
-se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de insertie cat 
si faptul ca va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte de montarea
branulei

Educație pentru sănătate

Educație pentru sănătate pentru pacientă

Pacientei i se explică de către cadrele medicale, medic și asistentă medicală, ce anume

este permis și ce nu este permis.

50
 Din cauza gravității afecțiunii și gradului de afectării al imaginii pacientelor, se
recomandă sprijinul emoțional, chiar și orelor de consiliere dar și participarea la grupurile de
sprijin. Pacienta trebuie încurajată să își reia activitățile de dinaintea bolii, adaptate la starea
acesteia de sănătate, asigurându-se că se odihnește suficient. E necesar să se încurajeze ca aceasta
să participe activ la recuperarea sau gestionarea continuă a bolii, acceptarea schimbării fiind
extrem de importantă.

În cazul în care pacientei i se extirpează unul sau ambii sâni, pentru a reveni la imaginea
de dinaintea bolii, i se poate recomanda o intervenție plastică. Aceasta trebuie să acorde atenție
sporită schimbărilor prin care trece corpul ei pentru a abserva cât mai curând semnele unei
recidive sau a apariției unor altor afecțiuni.

Activitățiile în grup, ieșirile în aer liber dar și practicarea hobby-urilor ajută pacienta să
evite depresia. Alături de un stil de viață sănătos, evitarea fumatului, alcoolului și stresului,
pacienta luptă pentru normalizarea vieții.

Educație pentru sănătate pentru aparținători

Comunitatea trebuie să arate o accepțiune a bolnavei pentru a o ajuta să treacă prin

impasul prin care trece. Nevoia bolnavei de a simți că imaginea ei în ochii celorlalți este
neschimbată, sau cât mai puțin schimbată, este esențială. Suportul emoțional o va ajuta să accepte
starea de boală. Sprijinul și impulsurile spre normalitate trebuie oferite constant pentru ca
pacienta să

Aparținătorilor li se va explica situația pacientei pentru ca starea lor emoțională în preajma

bolnavei să nu o afecteze. Aceștia o vor ajuta să respecte o dietă echilibrată, fără excese și fără
fumat, alcool și consum ridicat de grăsimi. Acestora li se va spune să nu tenteze bolnava cu
obiceiuri nesănătoase.

PARTEA a II-a

CAPITOLUL IV: Procesul de îngrijire

51
 Procesul de îngrijire (nursing) este o metodă organizată și sistemică de activitate care
permite acordarea de îngrijiri fiecărui individ. În același timp este un proces mental compus
din mai multe etape ordonate logic, în scopul obținerii independenței pacientului sau
ameliorării dependenței.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de nursing ușurează

identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural și spiritual; ușurează
identificarea surselor de dificultate sau a cauzelor, permite stabilirea intervențiilor de nursing
capabile să reducă aceste cauze în scopul obținerii pe cât posibil autonomia pacientului.

Etapele procesului de nursing:

A. Culegerea de date (anamneza);
B. Analiza si interpretarea datelor culese (stabilirea diagnosticului de nursing);
C. Planificarea îngrijirilor;
D. Implementarea îngrijirilor;
E. Evaluarea pacientul

A. Culegerea de date sau anamneza

Această etapă permite crearea unei imagini despre pacient privit în globalitatea sa
(biopsiho-socio culturală și spirituală) ; este un proces continuu , în sensul că, pe tot parcursul
activității sale, asistenta nu încetează de a observa, de a întreba și de a nota date privind fiecare
pacient.

Culegerea datelor dă posibilitatea asistentei să-și stabilească intervențiile de nursing.

Datele sau informațiile culese de asistentă pot fi obiective, adică sunt observate de nursă, și
subiective, adică sunt expuse de pacient.

Culegerea datelor cuprinde: date conținând informații trecute, date conținând

informații
actuale, date legate de viața pacientului, de obiceiurile sale, date legate de anturajul său și de
mediul înconjurător.

52
 Datele se clasifică în:
- date relative stabile = nume, prenume, vârstă, sex, starea civilă, obiceiuri personale
(alimentație, ritmul de viață), antecedente legate de sănătate (APF, APP, AHC), grup
sanguine, Rh, deficite senzoriale (hipoacuzie, mutism), proteze (dentare, de picior, de mână),
reacții alergice (penicilină, medicamente), rețeaua de susținere a pacientului (rude, nr. de
telefon).
- date variabile = ele sunt în dinamică și necesită o permanentă reevaluare
din partea nursei. Sunt date despre temperatură, tensiune arterială, puls, frecvență respiratorie,
apetit, eliminarea, somnul, mișcarea, reacții alergice, inflamații, infecții, durere, oboseală,
reacții la tratamente administrate, religia de care aparține pacientul în masura în care afectează
actul de nursing.

Surse de informație:
-sursa directă : pacient
-sursa indirectă : membrii echipei de sănătate, aparținătorii, prieteni, dosarul medical (foaia de
oservație).

Mijloace de obținere a informațiilor:

a) observarea;
b) interviul;
c) consultarea surselor secundare.

Observarea este mijlocul de bază folosit de asistentă, bazându-se pe cele 5 simțuri

(văz, auz, miros, simt tactil și mai puțin gustul) cu care se obțin senzații și percepții la nivelul
scoarței cerebrale și determină pornirea unei acțiuni.

Observarea este un proces mintal activ.

Dezavantajul îl reprezintă subiectivismul celui care observă, determinat de starea

analizatorilor lui de emoții.

Folosirea simțurilor și culegerea datelor cu ajutorul lor:

1) Văzul :
- date despre starea generală a pacientului: stare de bine, stare modificată, stare
alterată;
53
 - date despre culoarea tegumentelor: eritem, escoriații, edem, tumefiere, hematom, paloare,
congestie, transpirații etc.

2) Auzul – diferite zgomote produse de pacient:

- plâns;
- râs;
- gemete;
- respirație modificată;
- eructații;
- borborisme.

3) Simțul tactil depistează:

- durerea la atingere;
- caldura sau racirea tegumentelor;
- senzația de fluctuenta = senzația de moale la nivelul unei inflamații
- senzația de flatulență = meteorism = balonare.

4) Simțul olfactiv sau mirosul – date despre starea de igienă a pacientului sau alte
mirosuri cum ar fi:
- halena
- halena amoniacală = pacientul miroase a urină, este întâlnită în stadiul final al afecțiunilor
renale
- halena de alcool etilic = pacientul miroase a alcool, se înâlnește în alcoolism, etilism sau
intoxicații cu alcool.
- halena acetonică = pacientul miroase a acetonă, este întâlnită în stadiile finale ale
afecțiunilor hepatice
- halena fetidă = miros greu, urât întâlnit în cariile dentare
- mirosurile caracteristice secrețiilor fiziologice ( materii fecale, urina)
- mirosul secrețiilor patologice ( puroi, plăgi infectate).

Pacientul trebuie observat din toate cele 5 dimensiuni ( bio-psiho-socio-culturală și

spirituală). Se pot utilize de către asistentă și instrumente: stetoscop, tensiometru, termometru .
54
 Interviul reprezintă anamneza sau discuția cu pacientul. În timp ce observarea
depistează semnele sau manifestările de dependență, interviul evidențiază nevoile
fundamentale nesatisfăcute, problemele de dependență și sursele de dificultate sau cauzele.

În realizarea interviului sunt necesare :

- condiții pentru interviu
- abilități ale asistentei.

Condiții pentru interviu :

- alegerea momentului potrivit pentru interviu ;
- respectarea orelor de masă, de odihnă și a perioadelor de mare suferință ;
- progamarea unui interval de timp suficient pentru a permite pacientului să-și exprime
relatările în ritmul lui ;
- respectarea intimității și a confortului pacientului ;
- abordarea din partea asistentei a unui comportament care să exprime acceptare, ascultare,
respect , empatie.

Abilități din partea nursei :

- abilități de a pune întrebări adecvate . Întrebările pot fi închise (permit răspunsuri ‘DA’sau
‘NU’) și deschise ( permit pacientului să se exprime ).
- abilitatea de a confirma sau de a verifica informațiile – permite asistentei să-și clarifice unele
situații pe care nu le-a înțeles.
- abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare
- abilitatea de a face o sinteză a ceea ce a spus pacientul
- abilitatea de a practica o ascultare activă făcând uneori referiri la evenimentele sau
amanuntele relatate de pacient
- asistenta trebuie să știe să treacă sub tăcere evenimente neplăcute pentru pacient despre care
acesta nu vrea să vorbească , pacientul nu se grabește
- asistenta trebuie să adopte un limbaj corespunzător nivelului educațional și cultural al
pacientului; nu se pun mai multe întrebări deodată deoarece pacientul se poate pierde.
- asistenta nu efectuează alte activități de nursing în timpul interviului . Se lasa timp
pacientului pentru a răspunde. Întrebările se pun fără să se sugereze răspunsurile, asistenta

55
 trebuie să convingă pacientul să relateze sincer și real. Daca este necesar asistenta poate reveni
asupra interviului.

Consultarea surselor secundare – familie, aparținători, foaia de observatie, echipa

medicală.

B. Analiza si interpretarea datelor culese ( diagnosticul de nursing)

Analiza datelor înseamnă examinarea datelor culese și clasificarea lor în două

categorii:
de independență și dependență.

Interpretarea datelor culese permite asistentei identificarea sursei de dificultate, conduc

asistenta la stabilirea diagnosticului de nursing.

Dificultăți în analiza și interpretarea datelor :

- numar mare de date culese ;
- varietatea surselor de informare ;
- subiectivismul nursei ;
- caracterul schimbător adesea a unor date ;
- caracterul uneori urgent sau grav al situației.

Rolul asistentei este sintetizat să identifice nevoile fundamentale afectate , să identifice

semnele sau manifestarile de dependență , să identifice problemele de dependență, să
identifice cauza problemei de dependență.

În baza acestei logici asistenta stabilește diagnosticul de nursing.

Diagnosticul de nursing este o gândire mentală despre schimbări nefavorabile ale stării de
sănătate actuale sau potențiale legate de un individ, grup sau colectivitate; este indinspensabil
pentru stabilirea rolului nursei , adică obiectivele de nursing și intervențiile de nursing.

C. Planificarea îngrijirilor /obiectivele

56
 - după ce formulează diagnosticul de îngrijire - nursing, asistenta medicală elaborează un
plan de acţiune care să influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a pacientului; să-i reducă
problemele de dependenţă.

Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie, prevederea etapelor, a

mijloacelor de desfăşurare, de asemenea a precauţiunilor care trebuie luate.

Planificarea îngrijirilor au două componente:

- obiectivele de îngrijire;

- obiectivele de intervenţie.

Acest plan se întocmeşte, luând corect informaţiile culese în timpul interviului de la

pacient, de la familie, prieteni, cunoştinţe, de la toată echipa de îngrijire.

Obiectivul de îngrijire poate fi descris astfel:

- descrierea unui comportament pe care îl aşteptăm de la pacient;

- un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor.

Obiectivele de îngrijire vizează deci:

- atitudinea;

- comportamentul;

- actul pacientului însuşi sau a familiei, a grupului sau a colectivităţii.

Ex: - pacient paralizat; (obiectivul ar fi ca pacientul să se deplaseze fără ajutor în decurs

de……) - astm bronşic; (obiectivul ar fi ca pacientul să poată respira fără probleme în decurs
de….).

Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire: asistenta medicală va formula obiectivele

pornind de la sistemul SPIRO.

S ═ Specificitate; (cine face acţiunea)

P ═ Perfomanţă (comportamentul), atitudinea; (ce se face de către pacient; ce se face

pentru pacient);
57
 I ═ Implicare (cum, în ce fel face pacientul acţiunea);

R ═ Realism (în ce măsură se poate face acţiunea);

O ═ Observabil.( când, în ce moment se face acţiunea)

Obiectivele pot fi: pe termen scurt – zile, pe termen mediu – 1 săptămână, pe termen lung
– săptămâni, luni

Aplicarea îngrijirilor – intervenţiile constituie momentul realizării conştiente şi voluntare

a intervenţiilor planificate pentru a se obţine rezultatele aşteptate.

Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop ajutarea pacientului pentru a-şi menţine sau
a-şi recăpăta independenţa sau un oarecare nivel de independenţă.

În aplicarea în practică a îngrijirilor sunt implicaţi:

- pacientul

- asistenta medicală

- echipa de îngrijire;

- familia.

SITUAŢII SAU REACŢII în timpul îngrijirilor de care trebuie să ţină seama asistenta
medicală;

1) ANXIETATEA - sentiment de disconfort şi tensiune pe care îl are pacientul; - se poate

manifesta sub formă de: - nelinişte - frică - durere - uşoare modificări ale pulsului, respiraţiei şi
ale TA - stress care se manifestă psihic sau fizic.

2) STRESSUL PSIHOLOGIC – apare la diferenţele dintre exigenţele la care individul

trebuie să facă faţă şi posibilitatea sau capacitatea de a realiza în practică - se manifestă prin frică
de eşec; - anxietate; - depresie. Stressul fizic - se manifestă prin insatisfacţia unor nevoi
fiziologice cum ar fi:

58
 - foamea;

- setea;

- frigul.

Şi, ca rezultat, indiferent de tipul de stress, el poate afecta tubul digestiv:

- diareea de stres;

- frica;

- foamea de stres.

3) FRICA - aproape întotdeauna se asociază cu anxietatea; - nu trebuie minimalizat acest

sentiment; - frica poate fi faţă de tratament, faţă de intervenţii chirurgicale, faţă de moarte.

4) DUREREA – este o senzaţie de diferite dimensiuni de la neplăcută până la exacerbarea

durerii, fiind însoţită de reacţii psihologice cum ar fi:

- anxietatea;

- depresia;

- furia.

Durerea poate fi:

- acută;

- cronică.

5) SINGURĂTATEA: - boala şi bătrâneţea, care sunt deobicei foarte neplăcute şi

neatrative, astfel încât persoanele vârstnice, bolnavii cronici şi persoanele din unitaţile psihiatrice
trăiesc frecvent experienţa singurătăţii şi a izolării.

6) IMOBILITATEA: - diminuarea activităţilor normale, care poate afecta perceperea

imaginii şi stimei faţă de sine.

7) SENTIMENTUL DE NEPUTINŢĂ - atunci când pacientul se vede condamnat şi

constată cu amărăciune inutilitatea îngrijirilor.

59
 8) MODIFICAREA SCHEMEI CORPORALE – slăbirea sau îngrăşarea exagerată,
îmbătrânirea, pentru unele persoane determină perturbări serioase în viaţa şi personalitatea lor.
Amputaţiile ale mâinilor, ale sânului, ale organelor genitale, influenţează de asemenea negativ
schema corporală.

9) PIERDEREA UNEI FIINŢE DRAGI - a unui rol, a unui anumit statut care pot
determina tulburări emoţionale-severe.

D. Evaluarea îngrijirilor - constă în aducerea unei aprecieri, o judecată asupra

progresului făcut de pacient în raport cu intervenţiile asistentei medicale.

Evaluarea este o condiţie absolută a calităţii îngrijirilor. Ea trebuie să se facă cu

regularitate la diverse intervale (în funcţie de natura obiectivului).

Se evaluează:

1. rezultatul obţinut – adică reacţia pacientului, la îngrijire;

2. satisfacţia pacientului însuşi.

Evaluarea se face pe tot parcursul îngrijirilor; când se observă că undeva pe parcursul

îngrijirilor s-au produs unele omisiuni, evaluarea trebuie reluată (chiar de la culegerea de date). -
de la interviu – ceva s-a omis pe parcurs;

Evaluarea este ca un proces de feedback , trimite înapoi la începutul procesului de

îngrijire.

Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit.

60
 CAZURI CLINICE

Caz clinic nr. 1

Culegerea datelor:

Nume: B.
Prenume: M.
Vârsta: 56
Sex: feminin
Înălţime: 1,55
Greutate: 76kg
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită

61
 Data internării: 13.01.2020 SA PUI DATE DIN PERIOADA TA DE STAGIU CLINIC DE
ACUM
Data externării: 17.01.2020
ANAMNEZA
Antecedente heredo-colaterale:
 Mama ei a avut H.T.A. precum şi sora ei
 Tatăl a fost operat de ocluzie intestinală
 Mai are 2 fraţi
Antecedente personale:
 Pojar
 Scarlatină
 Amigdalectomie la 12 ani
 Prima menstruaţie la 13 ani, neregulate, dureri de sân şi de burtă
 Număr de sarcini la termen: 2
 Număr de alăptare la termen: 2
Diagnostic la internare: carcinom mamar drept stadiul II.B
Motivele internării: formaţiune tumorală la nivelul sânului drept, durere
Istoricul bolii: pacienta a observat în luna decembrie 2019 la palparea sânului drept, în cadrul
supero-intern o formaţiune tumorală.

Manifestări de dependență:
-stare generală alterată
-discomfort la atingere

Examen clinic general:

 tegumente şi mucoase palide, acoperite de transpiraţii reci
 sistem osteo-articular aparent integru
 sistem muscular –normoton
 sistem limfo-ganglionar: nepalpabil
 aparat respirator: dispnee
 aparat cardiovascular: T.A. 150/80 mmHg
62
  aparat urogenital: C.U.D. prezente

Nevoile fundamentale Independența Dependența Sursa de dificultate

A respira și a avea o bună Independent
postură
A se alimenta și hidrata Independent Consum scăzut de lichide

A elimina Parțial dependent Constipație cauzată de

operație, senzație de
balonare, disconfort
cauzat de sonda vezicală
A se mișca și a avea o bună Parțial dependent Durere, mișcări limitate
postură din cauza durerii și
operației, oboseală,
amețeli
A dormi și a se odihni Parțial dependent Perturbarea somnului , 5-6
ore de somn, adoarme
greu, se trezește obosită
63
A se îmbrăca și dezbrăca Independent
A-și menține temperatura Independent
corpului în limite normale
A fi curat și a-și păstra Independent Disconfort din cauza
tegumentele curate pansamentului
A evita pericolele Independent
A comunica Independent
A acționa după credința și Independent
valorile sale
A se realiza Independent
A se recrea Independent
A învăța Independent Educație sanitară
Observarea pacientei în funcție de cele 14 nevoi fundamentale

64
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
al pacientei B.M. cu CANCER MAMAR în perioada 03-05.01.2020
Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare
Diag nurs Autonome Delegate
- -hidratarea -Încurajarea pacientei să respire rar şi regulat, să nu intre -Recoltarea -Pacienta nu
dezhidratare pacientei; în panică; probelor de sânge prezintă semne
I -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor pentru examenul de deshidratare
-Combaterea nosocomiale de laborator;
-durere durerii; -igiena patului şi pacientei - poate mânca
-liniştirea fizică a pacientei -Recoltarea alimente
-risc de -prevenirea asigurarea microclimatului probelor de urină; suficiente
infecție infecțiilor; -salon bine aierisit, sterilizat calitativ şi
-Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte ori -administrarea cantitativ şi se
-prevenirea este nevoie; antialgice; hidratează
- complicațiilor; -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; -Administrarea adecvat
întreruperea -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi medicaţiei
tranzitului -să aibă vegetative: prescrise de către -durerea este
intestinal încredere în P= 78 p/min; medic; ameliorată;
echipa R=20 r/min;
-insomnie medicală; T=36,5oC;
T.A=125/75 mmHg;
-reluarea -administrează parenteral ser fiziologic și glucoză;
tranzitului -Susţinere psihică, înţelegere, explic necesitatea păstrării
intestinal; calmului;
-se supraveghează tegumentele și mucoasele;
-la nevoie se vor administra supozitoare cu glicerină;
-asigură condiții de microclimat, salon aerisit, lenjerie
aranjată, poziție confortabilă pentru pacientă;

65
Ziua Problem Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare
a Autonome Delegate
-durere -Combaterea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Efectuarea -pacienta este în
durerii;, nosocomiale clismei; stare stabilă;
-risc de -igiena patului şi pacientei -Administrarea -nu prezintă
II
infecție -prevenirea -liniştirea fizică a pacientei de perfuzii cu ser infecții;
infecțiilor; asigurarea microclimatului fiziologic, -tranzitul
-constipație -salon bine aierisit, sterilizat alternativ cu ser intestinal este
-prevenirea -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte glucozat; normal;
-insomnie complicațiilor; ori este nevoie; -Administrarea -simte disconfort
-Asigurarea unui climat de siguranță și confort; de ampicilină
-Pacienta să aibă -Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie; 1gram la 6 ore
încredere în echipa -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi pentru
medicală; vegetative: prevenirea
P= 72 p/min; infecţiilor;
-reluarea R=19 r/min; -Administrarea
tranzitului T=36,5oC; medicaţiei
intestinal; T.A= 125/80 mmHg prescrise de către
-Explicarea necesităţii păstrării calmului; medic;
-reluarea -se supraveghează tegumentele și mucoasele; -însoțirea
programului -la nevoie se vor administra supozitoare cu glicerină; pacientei la
normal de somn; -asigură condiții de microclimat, salon aerisit, ședința de
lenjerie aranjată, poziție confortabilă pentru radioterapie;
pacientă;

Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

66
 Autonome Delegate
-disconfort; -prevenirea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Administrarea -pacienta nu mai
infecțiilor; nosocomiale medicaţiei suferă de
-igiena patului şi pacientei prescrise de către insomnie;
-prevenirea -liniştirea fizică a pacientei medic;
III -Anxietate, complicațiilor; asigurarea microclimatului -pacieta este în
nelinişte, -salon bine aierisit, sterilizat -însoțește stare stabilă
-Pacienta să -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte pacienta la
-risc de infecție aibă încredere ori este nevoie; investigații și
în echipa -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; examinări;
medicală; -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi
vegetative: -însoțirea
P= 70 p/min; pacientei la
-Pacienta să nu R= 21 r/min; ședința de
mai prezinte T=37oC radioterapie;
anxietete, T.A=120/75mmHg;
neliniște -Monitorizarea tranzitului intestinal;
-Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte
ori este nevoie;
-Asigurarea unui climat de siguranță și confort;
-vorbește cu pacienta pentru a diminua starea de
anxietate cauzată de internarea în spital

67
 Epicriza

Pacienta B.M., în vârstă de 56 de ani, din comuna Mitocu Dragomirnei, județul Suceava,
a fost internată la secția Oncologie a Spitalului Județean de Urgență ,,Sfântul Ioan cel Nou de la
Suceava” cu următoarele manifestări de dependență: formațiune tumorală la nivelul sânului drept,
stabilindu-se diagnosticul de carcinom mamar drept stadiul II B.
După 3 zile de spitalizare, pacienta se externează în stare generală bună.
Pe durata spitalizării am considerat că aceasta a fost dependentă de nevoile pe care le-am
enumerat mai sus și care, în urma îngrijirilor autonome și delegate, au dus la atingerea
obiectivelor propuse.

La externare se recomandă:
 Continuarea tratamentului prescris de către medic;
 Evitarea fumatului, băuturilor alcoolice și oricărui fel de drog;
 Participarea la ședințe de radioterapie;
 Păstrarea igienei riguroase a sânilor;

68
 Caz clinic nr. 2

Culegerea datelor:
Nume: F.
Prenume: L.
Vârsta: 40 de ani
Sex: feminin
Înălţime: 1,68
Greutate: 70kg
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Data internării: 14.01.2020
Data externării: 18.01.2020
ANAMNEZA
Antecedente heredo-colaterale:
 mama: cancer genital
 neagă bolile cronice şi infecţio-contagioase
Antecedente personale:
 prima menstruaţie:12 ani
 ciclurile menstruale: cicluri regulate la 25 zile
 numărul sarcinilor la termen:1
 numărul avorturilor: -
 menopauză: -
Diagnostic la internare: carcinom mamar stâng stadiul II.B, chimiotratat
Motivele internării: formaţiune tumorală la nivelul sânului stâng, durere
Istoricul bolii: În urmă cu 2 luni bolnava a observat apariţia unei formaţiuni tumorale la
nivelul sânului stâng care este delimitată, dureroasă. La examinare se observă în cadrul
superoextern al sânului stâng un relicvant tumoral de 1-2 cm, bine delimitat. Bloc
adenopatic axilar de 1-2 cm, fără adenopatie supraclaviculară.
69
Manifestări de dependență:
-stare generală alterată
-discomfort la atingere

Examen clinic general:

 tegumente şi mucoase palide, acoperite de transpiraţii reci
 sistem osteo-articular aparent integru
 sistem muscular –normoton
 sistem limfo-ganglionar: nepalpabil
 aparat respirator: dispnee
 aparat cardiovascular: T.A. 150/80 mmHg
 aparat urogenital: C.U.D. prezente

Observarea pacientei în funcție de cele 14 nevoi fundamentale

70
Nevoile fundamentale Independența Dependența Sursa de dificultate
A respira și a avea o bună Independent
postură
A se alimenta și hidrata Independent Consum scăzut de lichide

A elimina Parțial dependent Constipație cauzată de

operație, senzație de
balonare, disconfort cauzat
de sonda vezicală
A se mișca și a avea o bună Parțial dependent Durere, mișcări limitate din
postură cauza dureri și operației,
oboseală, amețeli
A dormi și a se odihni Parțial dependent Perturbarea somnului , 5-6
ore de somn, adoarme greu,
se trezește obosită
A se îmbrăca și dezbrăca Independent
A-și menține temperatura Independent
corpului în limite normale
A fi curat și a-și păstra Independent Disconfort din cauza
tegumentele curate pansamentului
A evita pericolele Independent
A comunica Independent
A acționa după credința și Independent
valorile sale
A se realiza Independent
A se recrea Independent
A învăța Independent Educație sanitară

71
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
al pacientei F.L. cu CANCER MAMAR în perioada 14-16.01.2020

Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

Autonome Delegate
-dezhidratare -hidratarea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Recoltarea -pacienta nu
pacientei; nosocomiale probelor de sânge prezintă semne
-adenopatie -igiena patului şi pacientei pentru examenul de deshidratare
I
axilară; -Combaterea -liniştirea fizică a pacientei de laborator;
-durere durerii; asigurarea microclimatului -Recoltarea - poate mânca
-prevenirea -salon bine aierisit, sterilizat probelor de urină; alimente;
-risc de infecțiilor; -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte ori -au dispărut
infecție -prevenirea este nevoie; -administrarea grețurile și
complicațiilor -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; antialgice; vărsăturile
-depresie -Încurajarea pacientei să respire rar şi regulat, să nu intre -Administrarea -durerea este
-Pacienta să în panică; medicaţiei ameliorată;
-anxietate aibă încredere -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi prescrise de către
în echipa vegetative: medic;
-grețuri și medicală; P= 77 p/min;
vărsături R=19 r/min;
-eliminarea T=36,5oC;
-oboseală zonei ce T.A=140/75 mmHg;
conține celule -administrează parenteral ser fiziologic și glucoză;
-insomnie canceroase -Susţinere psihică, înţelegere, explic necesitatea păstrării
calmului;
-se supraveghează tegumentele și mucoasele;
-la nevoie se vor administra supozitoare cu glicerină;
-asigură condiții de microclimat, salon aerisit, lenjerie
aranjată, poziție confortabilă pentru pacientă;
Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare
Autonome Delegate
-durere -Combaterea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Efectuarea -pacienta este în
durerii; nosocomiale clismei; stare stabilă;
-risc de infecție -prevenirea -igiena patului şi pacientei -Administrarea -nu prezintă
II
infecțiilor; -liniştirea fizică a pacientei de perfuzii cu ser infecții;
-constipație -prevenirea asigurarea microclimatului fiziologic, -tranzitul
complicațiilor; -salon bine aierisit, sterilizat alternativ cu ser intestinal este
-insomnie -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte glucozat; normal;
-Pacienta să ori este nevoie; -Administrarea -simte disconfort
aibă încredere -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; de ampicilină și durere slabă
în echipa -Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie; 1gram la 6 ore
medicală; -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi pentru
vegetative: prevenirea
-reluarea P= 72 p/min; infecţiilor;
tranzitului R=19 r/min; -Administrarea
intestinal; T=36,5oC; medicaţiei
-reluarea T.A= 125/80 mmHg prescrise de către
programului -Explicarea necesităţii păstrării calmului; medic;
normal de -pansează zilnic plaga;
somn; -se supraveghează tegumentele și mucoasele;
-la nevoie se vor administra supozitoare cu
glicerină;
-asigură condiții de microclimat, salon aerisit,
lenjerie aranjată, poziție confortabilă pentru
pacientă;
-însoțește pacienta la tratament radiologic;

Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

73
 Autonome Delegate
-disconfort -prevenirea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Administrarea -pacienta nu mai
cauzat de plagă; infecțiilor; nosocomiale medicaţiei suferă de
-prevenirea -igiena patului şi pacientei prescrise de către insomnie;
III
complicațiilor; -liniştirea fizică a pacientei medic;
asigurarea microclimatului -pacieta este în
-Anxietate, -să aibă -salon bine aierisit, sterilizat -însoțește stare stabilă
nelinişte, încredere în -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte pacienta la
echipa ori este nevoie; investigații și
medicală; -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; examinări;
-Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi
vegetative: -însoțește
P= 70 p/min; pacienta la
-să nu mai R= 21 r/min; tratament
prezinte T=37oC radiologic;
anxietete, T.A=120/75mmHg;
neliniște
-Monitorizarea tranzitului intestinal;

-Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte

ori este nevoie;

-Asigurarea unui climat de siguranță și confort;

-vorbește cu pacienta pentru a diminua starea de

anxietate cauzată de internarea în spital

74
 Epicriza

Pacienta F.L., în vârstă de 40 de ani, din comuna Șcheia, județul Suceava, a fost internată
la secția Oncologie a Spitalului Județean de Urgență ,,Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” cu
următoarele manifestări de dependență: formațiune tumorală la nivelul sânului stâng, stabilindu-
se diagnosticul de carcinom mamar stâng stadiul II.B, chimiotratat.
După 3 zile de spitalizare, pacienta se externează în stare generală bună.
Pe durata spitalizării am considerat că aceasta a fost dependentă de nevoile pe care le-am
enumerat mai sus și care, în urma îngrijirilor autonome și delegate, au dus la atingerea
obiectivelor propuse.

La externare se recomandă:
 Continuarea tratamentului prescris de către medic;
 Evitarea fumatului, băuturilor alcoolice și oricărui fel de drog;
 Participarea la ședințe de chimioterapie;
 Păstrarea igienei riguroase a sânilor.

75
 Caz clinic nr. 3
Culegerea datelor
Nume: A.
Prenume: N.
Vârsta: 55
Sex: feminin
Înălţime: 1,59
Greutate: 74kg
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorită
Data internării: 16.01.2020
Data externării: 20.01.2020
ANAMNEZA
Antecedente heredo-colaterale:
 Mama ei a avut cancer ovarian
 Mai are 1 frate
Antecedente personale:
 Pojar
 Scarlatină
 Amigdalectomie la 11 ani
 Prima menstruaţie la 12 ani, neregulate, dureri de sân şi de burtă
 Număr de sarcini la termen: 2
 Număr de alăptare la termen: 2
Istoricul bolii: pacienta a observat în luna decembrie 2019 la palparea sânului drept, în cadrul
supero-intern o formaţiune tumorală.
Diagnostic la internare: carcinom mamar drept stadiul II.B,
Motivele internării: formaţiune tumorală la nivelul sânului drept, durere la atingere, scurgeri
mamelonare

76
Manifestări de dependență:
-stare generală alterată
-discomfort la atingere

Examen clinic general:

 tegumente şi mucoase palide, acoperite de transpiraţii reci
 sistem osteo-articular aparent integru
 sistem muscular –normoton
 sistem limfo-ganglionar: nepalpabil
 aparat respirator: dispnee
 aparat cardiovascular: T.A. 150/80 mmHg
 aparat urogenital: C.U.D. prezente

77
Nevoile fundamentale Independența Dependența Sursa de dificultate
A respira și a avea o bună Independent
postură
A se alimenta și hidrata Independent Consum scăzut de lichide

A elimina Parțial dependent Constipație cauzată de

operație, senzație de
balonare, disconfort
cauzat de sonda vezicală
A se mișca și a avea o bună Parțial dependent Durere, mișcări limitate
postură din cauza dureri și
operației, oboseală,
amețeli
A dormi și a se odihni Parțial dependent Perturbarea somnului , 5-
6 ore de somn, adoarme
greu, se trezește obosită
A se îmbrăca și dezbrăca Independent
A-și menține temperatura Independent
corpului în limite normale
A fi curat și a-și păstra Independent Disconfort din cauza
tegumentele curate pansamentului
A evita pericolele Independent
A comunica Independent
A acționa după credința și Independent
valorile sale
A se realiza Independent
A se recrea Independent
A învăța Independent Educație sanitară
Observarea pacientei în funcție de cele 14 nevoi fundamentale

78
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
al pacientei A.N. cu CANCER MAMAR în perioada 16-18.01.2020
Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare
Autonome Delegate
-dezhidratare -hidratarea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Recoltarea -pacienta nu
-durere la pacientei; nosocomiale probelor de sânge prezintă semne
palpare -Combaterea -igiena patului şi pacientei pentru examenul de deshidratare
I
-mamelon durerii; -liniştirea fizică a pacientei de laborator;
retractat -prevenirea asigurarea microclimatului -Recoltarea - poate mânca
-tegumentul infecțiilor; -salon bine aierisit, sterilizat probelor de urină; alimente
sânului -prevenirea -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte suficiente
înroșit complicațiilor; ori este nevoie; -administrarea calitativ şi
-edem -oprirea -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; antialgice; cantitativ şi se
-adenopatie secrețiilor -Încurajarea pacientei să respire rar şi regulat, să nu -Administrarea hidratează
axilară sânilor; intre în panică; medicaţiei adecvat
-risc de -Pacienta să -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi prescrise de către -durerea este
infecție aibă încredere vegetative: medic; ameliorată;
-secreții în echipa P= 78 p/min;
mamelonare medicală; R=20 r/min;
sangvinolent -reluarea T=36,5oC;
e tranzitului T.A=120/75 mmHg;
-cruste pe intestinal; -administrează parenteral ser fiziologic și glucoză;
suprafața -reluarea -Susţinere psihică, înţelegere, explic necesitatea
sânului, mai programului păstrării calmului;
ales în jurul normal de -se supraveghează tegumentele și mucoasele;
mamelonului somn; -la nevoie se vor administra supozitoare cu glicerină;
-constipație -asigură condiții de microclimat, salon aerisit,
-insomnie lenjerie aranjată, poziție confortabilă pt pacientă;

79
Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare
Autonome Delegate
-durere la -Combaterea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Efectuarea -pacienta este în
palpare durerii; nosocomiale clismei; stare stabilă;
-mamelon -prevenirea -igiena patului şi pacientei -Administrarea de -nu prezintă
II
retractat infecțiilor; -liniştirea fizică a pacientei perfuzii cu ser infecții;
-tegumentul -prevenirea asigurarea microclimatului fiziologic, -tranzitul
sânului înroșit complicațiilor; -salon bine aierisit, sterilizat alternativ cu ser intestinal este
-edem -Pacienta să -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de câte glucozat; normal;
aibă încredere ori este nevoie; -Administrarea de -simte disconfort
-risc de infecție în echipa -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; ampicilină 1gram și durere slabă
medicală; -Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie; la 6 ore pentru
-oboseală -reluarea -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi prevenirea
-constipație tranzitului vegetative: infecţiilor;
-insomnie intestinal; P= 72 p/min; -Administrarea
-reluarea R=19 r/min; medicaţiei
programului T=36,5oC; prescrise de către
normal de T.A= 125/80 mmHg medic;
somn; -Explicarea necesităţii păstrării calmului; -însoțirea la
-oprirea -pansează zilnic plaga; tratamentul
secrețiilor; -se supraveghează tegumentele și mucoasele; radiologic;
-hidratarea -la nevoie se vor administra supozitoare cu
tegumentului glicerină;
sânului; -asigură condiții de microclimat, salon aerisit,
-pacienta să se lenjerie aranjată, poziție confortabilă pentru
odihnească pacientă;
corespunzător;

Ziua Problema Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

80
 Autonome Delegate
-disconfort -prevenirea -respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor -Administrarea -pacienta nu mai
cauzat de infecțiilor; nosocomiale medicaţiei suferă de
plagă; -prevenirea -igiena patului şi pacientei prescrise de către insomnie;
III
complicațiilor; -liniştirea fizică a pacientei medic; -pacieta este în
-ușoară asigurarea microclimatului -însoțește stare stabilă
umflătură a -să aibă -salon bine aierisit, sterilizat pacienta la
sânului operat; încredere în -Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de investigații și
-risc crescut de echipa câte ori este nevoie; examinări;
infecții; medicală; -Asigurarea unui climat de siguranță și confort; -recoltează probe
-oboseală; -Măsurarea şi notarea în F.O a funcţiilor vitale şi biologice și
-să se vegetative: patologice pentru
odihnească P= 70 p/min; examene de
-Anxietate, corespunzător; R= 21 r/min; laborator;
nelinişte, T=37oC -însoțește
-să nu mai T.A=120/75mmHg; pacienta la
prezinte ședințele de
anxietete, -Monitorizarea tranzitului intestinal; radioterapie;
neliniște
-Schimbarea lenjeriei de pat și de corporale de
câte ori este nevoie;
-Asigurarea unui climat de siguranță și confort;
-vorbește cu pacienta pentru a diminua starea de
anxietate cauzată de internarea în spital

81
 Epicriza

Pacienta A.N., în vârstă de 55 de ani, din comuna Dănila, județul Suceava, a fost internată
la secția Oncologie a Spitalului Județean de Urgență ,,Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” cu
următoarele manifestări de dependență: formațiune tumorală la nivelul sânului drept, stabilindu-
se diagnosticul de carcinom mamar stâng stadiul II.B.
După 3 zile de spitalizare, pacienta se externează în stare generală bună.
Pe durata spitalizării am considerat că aceasta a fost dependentă de nevoile pe care le-am
enumerat mai sus și care, în urma îngrijirilor autonome și delegate, au dus la atingerea
obiectivelor propuse.

La externare se recomandă:
 Continuarea tratamentului prescris de către medic;
 Evitarea fumatului, băuturilor alcoolice și oricărui fel de drog;
 Participarea la ședințe de chimioterapie;
 Păstrarea igienei riguroase a sânilor.

82
 CONCLUZII

Cunoaşterea anticipată a modului probabil în care se va desfăşura o boală a avut însemnătate

încă din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind legile din care se pot deduce gravele riscuri pe care
şi le asumă medicul în caz de greşeală.

Cele trei cazuri prezentate în această lucrare au avut un prognostic destul de bun. Cazurile au
evoluat fără complicaţii mari deoarece s-au luat toate măsurile pentru tratarea corectă a
pacientelor.

Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o înţelegere şi cunoaştere a fiinţei umane şi a

modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante, bazate pe respect atât
între membrii echipei de îngrijire cât şi cel îngrijit.

Cancerul mamar este una din cele mai întâlnte cauze de deces în rândul femeilor, având un
efect extrem de nociv asupra sănătății supraviețuitoarelor și a familiilor celor ce nu au învins
boala.

Datorită acestei lucrări, cunoștiințele mele cu privire la cancer s-au dezvoltat considerabil.
Am început această lucrare cu o părere mai puțin conturată iar pe parcursul perioadei de lucru la
ea, văzând paciente suferind de această afețiune, această părere s-a concretizat.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor, dar și pacienților, deoarece acest cancer
poate apărea și în rândul bărbațiilor, deși mai rar decât în rândul femeilor, este unul esențial.
Asistenta este alături de pacientă de la internare și până la externare. Suportul oferit pacientei este
enorm, mai ales psihic, deoarece pacientele suferă mai ales de schimbarea părerii despre sine,
cauzată de excizarea tumorii dar și tratamentului extrem.

Am înțeles cât de importantă este asistenta medicală, o verigă esențială în lanțul medical, atât
pentru acordarea serviciilor medicale, cât și în suportul fizic și psihic al pacienților.

83
84
 BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, Prof. Dr. Rodica. "Clinica de chirurgie generala." Spitalul Municipal Timisoara.
2017. https://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-
chirurgie-generala-i/protocol-diagnostic-tratament-cancer-mamar.pdf (accessed 02 05,
2021).

2. Angus, Morven. "Breast Cancer Romanian." Macmilan.org. 2019.

https://www.macmillan.org.uk/_images/Breast-cancer_Romanian_tcm9-321249.pdf
(accessed 02 11, 2021).

3. Anticancerfund. "ESMO-ACF." oncohelp.ro. 2015. http://oncohelp.ro/docs/ESMO-ACF-

Cancerul-de-San-Ghid-Pentru-Pacienti.pdf (accessed 02 07, 2021).

4. Borundel, C. Medicină internă pentru cadre medii, ed a IV-a rev. București: All, 2009.

5. LeShan, Lawrence. Cancerul ca punct de cotitură: îndrumar pentru bolnavii de cancer,

familiile lor și persoanele calificate din domeniul sănătății. 2014.

6. OAMR. "Proceduri de practica pentru Asistenti Medicali Generalisti." OAMR. 2013.

https://www.oamr.ro/wp-content/uploads/2013/11/Proceduri-de-practica-pentru-
Asistentii-Medicali-Generalisti_788_1560.pdf (accessed 02 05, 2021).

7. Stănescu, Dr. V. Anatomia și fiziologia omului. București: Editura Didactică și

Pedagogică, n.d.

8. Titirca, Lucretia. Ghid de nursing Ediția 1. Editura Medicală Românească, 1999.

9. —. Urgențe medico-chirurgicale. Viața Medicală Românească, 1994.

10. Winchester, David J. Breast Cancer. PMPH-USA, 2006.

Lucrarea este in mare parte buna, insa grija mare la plagiat! Apoi ce prescurtari ai folosit sa stii ce
inseamna ele, nu uita ca ai de atasat foile de temperatura in original la fiecare plan de ingrijire atunci
cand legi lucrarea. La prima parte sa te mai uiti putin la asezarea in pagina, dupa ce crezi ca ai rezolvat
tot atunci sa bagi licenta in programul de plagiat. Vei primi un raport de plagiere iar daca esti sub 20%

85
totul este in regula, daca nu, va trebui sa mai schimbi cu propriile tale idei. Raportul de plagiat final si
licenta in format final vor ajunge la mine cu un stick.

Spor incontinuare!

86