CUPRINS

ARGUMENT ....................................................................................................................pag. 3
CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PROSTATEI ..................................pag. 4
1.1. Anatomia prostatei ...................................................................................................pag. 5
1.2. Fiziologia prostatei ..................................................................................................pag. 12
CAPITOLUL III. CANCERUL DE PROSTATĂ ......................................................pag. 13
2.1. Definiţie ....................................................................................................................pag. 13
2.2. Clasificare ................................................................................................................pag. 13
2.3. Etiologie ...................................................................................................................pag. 15
2.4. Simptomatologie ......................................................................................................pag. 15
2.5. Diagnostic ................................................................................................................pag. 16
2.6. Tratament ................................................................................................................pag. 19
2.7. Complicaţii ..............................................................................................................pag. 27
CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
CANCER DE PROSTATĂ ...........................................................................................pag. 29
a. Fişa tehnică nr. 1 ........................................................................................................pag. 32
b. Fişa tehnică nr. 2 ........................................................................................................pag. 36
CAPITOLUL IV. CAZURI CLINICE ........................................................................pag. 39
4.1. Caz nr. 1 ...................................................................................................................pag. 39
4.2. Caz nr. 2 ...................................................................................................................pag. 53
4.3. Caz nr. 3 ...................................................................................................................pag. 63
CONCLUZII ..................................................................................................................pag. 70
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................pag. 72
 ARGUMENT

Cancerul de prostată este destul de frecvent în rândul bărbaților. Cancerul în stadiile

incipiente (când se găsește numai în glanda prostatică) poate fi tratat cu șanse foarte mari de
supraviețuire. Din fericire, aproximativ 85% dintre bărbații cu cancer de prostată sunt
diagnosticați într-un stadiu incipient al bolii.
De multe ori, cancerul de prostată nu prezintă semne sau simptome decât în stadiile
avansate. Tumorile care se dezvoltă nu pun presiune şi nu cauzează dureri, astfel că boala se
poate dezvolta mulţi ani fără să cauzeze niciun disconfort. De aceea, screening–urile de
prostată sunt indicate periodic, pentru depistarea precoce a bolii, în stadii incipiente, când este
mai uşor de tratat şi şansele de recuperare, vindecare şi supravieţuire sunt semnificativ mai
mari.
În lucrarea de față am reunit cunoștințele teoretice, deprinderile practice, noțiunile
practice, noțiunile de farmacologie, de anatomia și fiziologia omului, de medicină internă pe
care le-am înglobat în tehnicile de îngrijire nursing după modelul conceput de Virginia
Henderson.
Lucrarea de față are ca temă ―Îngrijirea vârstnicului cu afecțiuni de prostată‖. M-am
străduit să pătrund în cele trei dimensiuni: biologică, psihologică și socio-culturală, raportate
la cele paisprezece nevoi fundamentale ale individului.
Astfel spus, nursa trebuie să intre în pielea bolnavului și să reprezinte dorința
bolnavului de a trăi pentru cel ce și-a pierdut speranța să meargă sau să fie glasul pentru cel
care nu poate vorbi; să fie sursa de hrană spirituală pentru cel care nu are posibilitatea să se
documenteze.
Din planurile de îngrijire ale bolnavilor desfășurate în paginile următoare, dar și
practicând meseria la patul bolnavului reiese faptul că nursingul își are rădăcinile în nevoile
fundamentale ale individului și am învățat că orice ființă umană sănătoasă sau bolnavă este
amânată de dorința de a trăi.
Scopul lucrării este acela de a sublinia îngrijirile acordate bolnavului indiferent de
boala acestuia.

3
 CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PROSTATEI

Organele genitale masculine sunt reprezentate de cele două glande genitale –

testiculele, de conducte seminale, penis şi scrot.
Testiculele – au rolul de producere a hormonilor sexuali masculini.
Spermatozoizii conţinuţi în lichidul seminal sunt transportaţi prin conducte seminale
(conducte spermatice), care au numiri diferite, după segmentul considerat:
 tubi seminiferi drepţi;
 reţea testiculară;
 ducte eferente;
 duct epididimar;
 duct deferent;
 duct ejaculator.
Ultimul segment, ductul ejaculator, se deschide pe coliculul seminal din uretra
prostatică, astfel că începând de la această formaţiune, uretra masculină devine un conduct
comun pentru eliminarea urinei şi a spermei.
Testiculele sunt conţinute într-un sac median, format din tunici concentrice, numit
scrot, iar uretra străbate organul copulator masculin, penisul.
Organelor genitale le sunt anexate o serie de glande (seminale), care îmbogăţesc prin
produsul lor lichidul seminal. Aceste glande sunt:
 veziculele seminale;
 prostata;
 glandele bulbouretrale.
În concluzie, organele genitale masculine sunt următoarele :
 testiculele cuprinse în scrot;
 epididimurile;
 ductele deferente;
 ductele ejaculatoare;
 cea mai mare parte a uretrei;
 penisul;
 veziculele seminale;
 prostata;

4
  glandele bulbouretrale.
Dintre organele menţionate, doar penisul şi scrotul sunt organe genitale externe, toate
celelalte sunt organe genitale interne

1.1. Anatomia prostitei

Prostata este o glandă situată în spaţiul pelvisubperitoneal, dedesubtul vezicii urinare,

dezvoltată în jurul porţiunii iniţiale a uretrei.

Fig. 1. Prostata

Numele îi vine de la grecescul „prostates”= care stă înainte.

Într-adevăr, în cazul când organele pelviene se abordează anatomic sau chirurgical –
pe cale perineală, primul organ care „stă înaintea celorlalte‖ este prostata.
Culoarea prostatei este cenuşie-roşiatică.
Consistenţa este elastică, dar fermă, uşor de perceput prin tactul rectal. In stare
normală, suprafaţa ei este netedă, în anumite împrejurări patologice, prezintă porţiuni indurate
şi neregularităţi.
Dimensiuni. Prostata este puţin dezvoltată la naştere. Creşte exploziv la pubertate şi
continuă să crească la adulţi. La bătrâni prostata se poate atrofia, dar de cele mai multe ori se
hipertrofiază şi comprimă uretra. Ea măsoară 3 cm în sens vertical, 4 cm în sens transversal şi
2,5 cm în sens sagital. La adult are o greutate de 20-25 g.
Conformaţie exterioară. La nou născut are formă sferică. La adult se compară de
obicei cu o castană uşor turtită antero-posterior, sau cu un con uşor recurbat înainte.

5
 Prostatei i se descriu:
 faţa anterioară;
 faţa posterioară;
 două feţe inferolaterale;
 baza proiectată în sus;
 un vârf care priveşte în jos;
 uneori prezintă o proeminenţă transversală, care o împarte în două zone.
Forma clinică pe care medicul o găseşte prin tactul rectal, este cea a unui as de pică ale
cărui extremităţi superioare – coarnele – continuă cu veziculele seminale, iar vârful cu uretra.
Un șanț median, uşor de perceput, situat pe faţa posterioară, marchează limita dintre cei doi
lobi laterali ai prostatei.
Prostata este situată sub vezica urinară , înapoia simfizei pubiene, înaintea ampulei
rectale, deasupra diafragmei urogenitale si a muşchilor ridicători anali. Cum aceşti muşchi
separă pelvisul de perineu, rezultă că prostata se găseşte profund în pelvis, în spaţiul
pelvisubperitoneal.

Fig. 2. Vezica urinară

Axul prostatei este oblic, orientat de sus în jos si dinapoi înainte, formând cu verticala
un unghi de 20º-25º. Prostata este conţinută într-o lojă, limitată de şase pereţi:
 peretele anterior – format din oasele pelviene;
 peretele posterior – format din septul rectore și coprostatic Denovilliers;

6
  doi pereţi laterali – constituiţi din muşchii ridicători anali tapetaţi de fascia
pelviană parietală;
 peretele inferior – constituit de diafragma urogenitală;
 peretele superior – format din ligamentele puboprostatice şi fundul vezicii urinare.
Loja comunică în sus şi înainte prin fisurile dintre ligamentele puboprostatice, cu
spaţiul prevezical, iar în sus şi înapoi cu spaţiul retrovezical.
Între pereţii lojei şi glandă se delimitează spaţiul periprostatic. Îngust, înapoia şi pe
părţile laterale ale prostatei, acest spaţiu este destul de larg înaintea glandei. El este umplut cu
ţesut conjunctiv lax, dependent de ţesutul pelvisului peritoneal. În vecinătatea prostatei,
ţesutul conjunctiv se condensează în lame dispuse concentric în jurul ei formând capsula
periprostatică. Aceasta se îngroaşă mai mult pe părţile laterale şi fuzionează cu lamele
sacrorectogenitopubiene.
În ţesutul conjunctiv periprostatic se găsesc numeroase vase sanguine – mai ales vene.
Pe părțile laterale, aceste vene sunt largi, bogat anastomozate şi se împletesc intim cu lamele
fasciei prostatice, din care este imposibil să fie separate. Ele formează cele două plexuri
venoase vezicoprostatice. Din cauza abundenţei acestor vene, enudarea glandei din capsula
periprostatică este extrem de hemoragică.
Fascia prostatei sau capsula periprostatică, nu trebuie confundată cu capsula proprie a
glandei, care face parte din stoma conjunctivo-musculară.
În spaţiul periprostatic se pot dezvolta abcesele periprostatice. Cum loja prostatei
comunică cu spaţiile pre- şi retrovezical, flegmoanele pot difuza în aceste spaţii.
Mijloace de fixare. Prostata este solid fixată prin perineu, care îi formează un
important mijloc de susţinere. Acestuia i se adaugă aderenţele la organele învecinate – vezica
şi uretra – precum şi la formaţiunile fibroase înconjurătoare (în primul rând ligamentele
puboprostatice).
Cu toată fixitatea ei, prostata poate fi ridicată împreună cu vezica prin introducerea în
rect a balonului Petersen sau a degetului înmănuşat, procedeu folosit curent în prostatectomia
transvezicală.
Raporturile prostatei sunt următoarele:
 faţa anterioară – este verticală, convexă şi priveşte spre simfiza pubiană, de care
este distanţată cu aproximativ 2 cm. Pe această faţă este acoperită de sfincterul uretrei (striat
sau extern);
 faţa posterioară – este înaltă, orientată oblic dinapoi înainte care prezintă un șanț
median, vertical, care o împarte în doi lobi laterali. Faţa posterioară este mai largă în partea

7
superioară, iar marginile laterale se rotunjesc pe măsură ce urcă. În partea superioară, pe linia
mediană, prezintă o incizură, iar vârful este ascuţit. Aceste caracteristici au făcut ca faţa
posterioară să fie asemănată cu un „as de pică‖.
 feţele inferolaterale – sunt convexe şi răspund muşchilor ridicători anali, acoperiţi
de fascia lor. Între ridicători şi prostată se găseşte porţiunea corespunzătoare a lamei
sacrorectogenitopubiene. Lateral de ridicători se află prelungirile anterioare ale foselor
ischionale. Acest raport explică posibilitatea deschiderii unui abces prostatic sau periprostatic
în fosa ischională, după ce perforează muşchiul ridicător. Tot aşa se explică fenomenele
vezicale în cazul flegmoanelor ischionale. La unirea feţelor inferolaterale cu baza se găseşte
hilul glandei, adică locul pe unde pătrund sau ies vasele ei.
 baza – a fost comparată cu un acoperiş cu doi versanți, separaţi printr-o uşoară
creastă transversală. Versantul anterior răspunde colului vezicii urinare, versantul posterior
veziculelor seminale şi ductelor deferente.
Structura prostatei
Reamintim că prostata este învelită la exterior de sfincterul uretrei , iar în interiorul ei
uretra este înconjurată de sfincterul vezicii. În afara sfincterului extern se găseşte fascia
prostatei sau capsula periprostatică, provenită din fascia pelviană viscerală. Toate aceste
formaţiuni nu fac parte din prostată.
Structura prostatei este predominant glandulară. Glandele prostatice formează
parenchimul şi sunt dispuse în mai multe grupe, separate în lobi. Pe lângă glande, mai găsim o
stromă musculo-conjunctivo-elastică, în care predomină fibrele musculare netede,
particularitate care constituie o caracteristică a organului.

8
 Fig. 3. Structura prostatei

Prostata este o glandă de depozit, iar musculatura ei abundentă îndeplineşte rolul

biologic de a evacua extrem de rapid secreţia în timpul ejaculării.
Ontogenetic, funcţional şi arhitectonic, glandele prostatice se grupează în patru lobi:
doi lobi laterali, legaţi printr-un istm, lobul mijlociu şi lobul posterior.
Lobii laterali – drept şi stâng – formează cea mai mare parte a glandei. Ei se găsesc pe
laturile şi înapoia uretrei, dedesubtul unui plan oblic care trece prin ductele ejaculatoare. Pe
linia mediană posterioară ei determină şanţul deschis la faţa respectivă.
Istmul prostatei – este o punte glandulară subţire, situată înaintea uretrei, care leagă cei
doi lobi laterali. Poate conţine ţesut glandular, dar cel mai deseori este format numai din
stromă conjunctivo-musculară. Sunt cazuri rare când istmul lipseşte. În aceste cazuri, uretra
învelită în sfincterul vezicii se situează într-un jgheab de pe faţa anterioară a prostatei.
Lobul mijlociu – formează partea postero-superioară a glandei. El ocupă partea de
bază situată înapoia colului vezicii şi se întinde în jos până la planul ce trece prin ductele
ejaculatoare. Acest plan e oblic descendent de sus în jos şi dinapoi înainte. De remarcat că

9
ductele ejaculatoare nu străbat de fapt substanţa glandulară, ci se insinuează între grupul de
glande laterale şi cel mijlociu. Sunt autori care înțeleg prin „istm‖ lobul mijlociu.
Lobul posterior – nu este omologat în nomenclatura anatomică, dar este recunoscut de
clinicieni datorită marii importanţe pe care o are în patologie. Ocupă partea periferică postero-
inferioară, depărtată de uretră, dar învecinată cu rectul.
Parenchimul – este format din două tipuri de glande, care după mărimea şi situaţia lor
topografică sunt:
- glandele periuretrale – mici, mucoase, lipsite de canalicul sau cu un canalicul
foarte scurt, sunt situate în ţesutul din jurul uretrei. Se deschid prin mici orificii dispuse
circular pe pereţii uretrei, deasupra colicului seminal. Aceste glande sunt subiacente
sfincterului vezicii, care la separă de glandele propriu-zise.
- glandele prostatice – sunt de tip tubulo-alveolar, lungi şi puternic ramificate. Sunt
în număr de 30-50, dar canalele lor excretoare se pot uni, astfel că până la urmă rezultă 15-20-
30 canalicule prostatice. Acestea se deschid prin nişte orificii punctiforme, situate – cele mai
multe – în sinusurile prostatice, care flanchează coliculul seminal. Glandele propriu-zise sunt
situate în afara sfincterului vezicii. Sunt formate dintr-un canal excretor şi dintr-un segment
secretor. Acesta din urmă are formă alveolară cu un epiteliu uni- sau bistratificat, în raport cu
starea funcţională. Aceste glande sunt atât formaţiuni secretorii, cât şi depozit al lichidului
prostatic.
Stroma fibro-musculară – caracteristic pentru structura prostatei, este prezenţa unei
importante componente de musculatură netedă – atât în structura capsulei şi a septelor
dependente de ea, cât şi în cea a stromei interglandulare. Substanţa musculară constituie circa
1/3 din masa totală a glandei.
La suprafaţă, prostata posedă un strat e ţesut conjunctiv dens, care conţine numeroase
fibre elastice şi un mare număr de celule musculare netede. Este capsula proprie, capsula de
organ, care nu trebuie confundată cu capsula periprostatică (aceasta din urmă provine din
ţesutul conjunctiv pelvisubperitoneal). De pe faţa profundă a capsulei proprii se desprind
septe sau travee despărțitoare conjunctivo-musculo-elastice, care împart parenchimul
glandular în lobuli.
Un lobul corespunde unei glande prostatice propriu-zise. Septele se întâlnesc într-un
nucleu central, care este străbătut de ductele ejaculatoare şi utriculul prostatic; uretra se
găseşte înaintea lui.
Stroma interglandulară e formată din puternice fascicule de celule musculare netede,
întreţesute cu fibre colagene şi elastice.

10
 Vascularizaţia şi inervaţia prostatei
 Vascularizația arterială a prostatei
- ramuri vezico-prostatice (cu originea în artere vezicale inferioare şi artere rectale
mijlocii) împărţite în:
a) ramuri capsulare - superficiale
b) ramuri trabeculare - profunde
 Vascularizaţia venoasă
- are originea în capilarele periglandulare
- formează plexul venos prostatic (comunică cu plexurile venoase retro-simfizar,
vezical şi rectal)
 Vascularizaţia limfatică
Se diferenţiază:
- o reţea limfatică în interiorul acinilor glandulari
- o reţea limfatică perilobulară (formată din anastomoza reţelelor din interiorul acinilor
cu cele vecine).
- reţea peri-prostatică (formată din anastomoza vaselor mai mari din reţelele intra-
prostatice).
- vasele limfatice colectoare (formate din reţeaua peri-prostatică). Acestea sunt
împărţite de către Maurice în patru pediculi, în funcţie de vasele sanguine pe care le însoţesc:
a) pediculul iliac extern
b) pedicul iliac intern (hipogastric)
c) pedicul posterior
d) pedicul inferior
Prin intermediul acestor pediculi se stabilesc anastomoze cu vasele limfatice ale
fundului vezicii urinare, ampulei canalului deferent, ale veziculei seminale şi ale rectului.
 Inervaţia prostatei:
- plexul prostatic (ale cărui ramuri provin din plexul hipogastric inferior)
- nervii au fibre senzitivo-motorii
Rapoarte cu structuri învecinate (topografie)
Prostata este un organ pelvis-subperitoneal situat într-o lojă delimitată astfel:
- peretele anterior: oasele şi simfiza pubiană. La acest nivel se găsesc plexul venos
prostatic şi ligamentele pubo-prostatice.

11
 - peretele posterior: raport cu ampula rectală de care se desparte prin septul recto-
vezico-prostatic (Denonvilliers).

1.2. Fiziologia prostatei

Glandele prostatice produc un lichid lăptos, fluid si tulbure care constituie cea mai
mare parte a spermei. Au un miros care dă mirosul specific ejaculatului. Reacţia slab alcalină
a secreţiei prostatice, favorizează motilitatea spermatozoizilor. Este bogată în fosfatază acidă,
acid citric, zinc. Enzimele (fibrinogenaza, fibrinoliza, veziculaza), au un rol important pentru
fluidificarea ejaculatului şi prin aceasta permit spermatozoizilor să-şi desfăşoare motilitatea.
Lichidul prostatic poate fi obţinut prin exprimarea glandei prin masaj rectal.
Lichidul prostatic este depozitat în glandele propriu-zise, mai ales în segmentul lor
alveolar, şi de aici este expulzat în timpul ejaculării printr-o contracţie puternică a substanţei
musculare, căreia i se adaugă şi acţiunea muşchilor perineali.
Prostata ar avea rol genital. Extirparea ei, (cel puţin la animale), le reduce capacitatea
reproducătoare.
După vârsta de 20-25 de ani în alveolele prostatice se constituie concreţiuni formate
din straturi concentrice, uneori calcifiate numite simpexioni sau corpi amilacei, care
constituie aşa-numitul „nisip prostatic‖. Sunt formaţi din proteine (cristale de sparmină) şi
numărul lor creşte odată cu înaintarea în vârstă.
Prostata este o glandă hormonodependentă fiind puternic influenţată de hormonii
sexuali. Prezentă la naştere, ea se dezvoltă „exploziv‖ la pubertate. În decursul vârstei adulte,
lobii laterali sunt stimulaţi de producţia de testosteron, pe când lobul mijlociu şi glandele
periuretrale stau sub influenţa estrogenilor. Odată cu înaintarea în vârstă, în condiţii obişnuite,
scade producerea de testosteron şi prostata se atrofiază. Această atrofie senilă interesează
întreg organul, atât componenta glandulară cât şi cea musculo-conjunctivă.
Dacă odată cu diminuarea secreţiei de testosteron se instalează o creştere a nivelului
estrogenilor, se va produce „hipertrofia de prostată‖. Aceasta interesează în special glandele
periuretrale şi lobul mijlociu. În schimb o creştere a concentraţiei de testosteron produce
cancerul de prostată, care cuprinde mai ales lobul posterior.
De aici se desprinde aplicaţia practică a hormono-influenţării tumorilor prostatei:
adenomul se tratează cu testosteron, iar cancerul cu estrogeni şi castrare

12
 CAPITOLUL III. CANCERUL DE PROSTATĂ

2.1. Definiţie

Cancerul de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glandă

aflată la intersecția aparatului urinar cu cel genital la bărbați. Marea majoritate a cancerelor de
prostată se dezvoltă lent, cu toate acestea, există cazuri în care cancerul de prostată se
dezvoltă în mod agresiv. Celulele canceroase se pot extinde prin metastază la oase și
ganglioni limfatici.

Fig. 4. Celule canceroase

2.2. Clasificare

Aproape toate cazurile de cancer de prostată sunt adenocarcinoame, care se dezvoltă în

celulele care produc lichidul prostatic, parte a materialului seminal.

13
 Fig. 5. Stadiile de evoluție a cancerului de prostată

Există şi alte tipuri de cancer de prostată, însă acestea sunt foarte rare:
• Sarcoame
• Carcinoame cu celule mici
• Tumori neuroendocrine, altele decât carcinoamele cu celule mici
• Carcinoamele cu celule de tranziţie
Atât pentru diagnosticul primar, cât şi pentru aprecierea prognosticului, pe lângă
scorul Gleason este importantă şi stadializarea clinică. ―American Urological System‖
clasifică cancerul de prostată în 4 stadii notate A-B-C-D.
Stadiul A – tumoră microscopică, nepalpabilă, descoperită întâmplător la examenul
histopatologic.
A1 – focare în mai puţin de 5% din ţesutul examinat
A2 – focare multiple în mai mult de 5% din ţesutul examinat
Stadiul B – tumoră palpabilă, macroscopică
B1 – tumoră cu diametrul mai mic de 1,5 cm, situată într-un singur lob.
B2 – tumoră cu diametrul mai mare de 1,5 cm sau noduli multipli în ambii lobi.
Stadiul C – tumoră extracapsulară, dar încă localizată clinic
C1 – extensie cu infiltrarea veziculei seminale şi/ sau a colului vezical, dar fără fixare
la peretele pelvin.
C2 – fixată la peretele pelvin.
Stadiul D – cu metastaze evidenţiate

14
 D1 – metastază limitată la cel mult 3 ganglioni pelvini
D2 – metastaze la mai mult de 3 ganglioni pelvini sau metastaze extrapelvine (osoase
de exemplu).

2.3. Etiologie

În urma studiilor epidemiologice s-au sugerat următorii posibili factori cauzali în

cancerul de prostată:
a. predispoziția genetică - cancerele de prostată sunt mai frecvente la bărbații care au
în ascendența ereditară cazuri similare. Există și diferențe rasiale. Negrii au o incidență de
cancer prostatic cu 50% mai mare decât albii.
b. influențe hormonale - influența hormonilor androgeni asupra cancerului de prostată
este sugerată de câteva observații
- cancerul de prostată nu apare niciodată la eunuci
- castrarea produce o regresie dramatică a masei tumorale prostatice
Cancerul de prostată crește rapid sub influenta androgenilor. În 1941, Huggins a
demonstrat experimental că testosteronul stimulează dezvoltarea cancerului iar castrația sau
estrogenii o inhibă.
c. dietă și factori de mediu
Importanța dietei și a factorilor de mediu este sugerată de incidența diferită a
cancerului de prostată la grupuri rasiale similare care locuiesc în arii geografice diferite.

2.4. Simptomatologie

Cancerul de prostată nu are o simptomatologie tipică.

Poate evolua la început asimptomatic, fiind descoperit întâmplător la un tuşeu rectal.
De cele mai multe ori se manifestă printr-un sindrom de obstrucţie subvezicală, similar celui
întâlnit la hiperplazia benignă de prostată, asociat sau nu cu un sindrom de infecţie urinară.
Tulburările de micţiune, ca disuria, diminuarea forţei jetului urinar, polakiuria, nicturia
sunt de diferite grade şi pot duce în final la apariţia rezidiului postmicţional, respectiv la
retenţia completă de urină.
Mai rar, pacientul se prezintă acuzând simptome considerate tardive, datorate
metastazelor: algii de tip sciatic, dureri osoase, fracturi patologice.

15
 De asemeni, pot apare semnele unui sindrom anemic, secundar unei invazii a măduvei
osoase sau a unei insuficienţe renale cronice, prin infiltrarea neoplazică a orificiilor ureterale.

2.5. Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazează pe:

• Manifestările clinice – identificate la consultul urologic:
- senzația de greutate perineală sau rectală după poziția șezând prelungită;
- dureri sacrate sau sacroiliace, dureri la nivelul glandului;
- scurgeri uretrale după defecație;
- hemospermii;
- hematurii, mai ales cu caracter inițial;
- polakiurie în a doua jumătate a nopții și care evoluează în crize;
- incontinență de urină;
- manifestări de insuficiență renală cronică;
- retenție acută de urină;
• Tușeul rectal, întotdeauna bimanual, arată:
- formațiune tumorală, bine delimitată, fără șunt median, de consistență elastică, cu
suprafața netedă, nedureroasă, ce proemină pe peretele anterior al rectului;
- peretele rectal nu aderă la formațiune;
- lobii pot avea dezvoltare inegală;
- există situații când la tactul rectal nu se percepe adenomul, cu toate că suferința
clinică este caracteristică și apare la „vârsta adenomului‖.
Uretrocistoscopia și mai ales cistografia urografică pot evidenția existența lobului
median.
Diferențierea de o prostatită acută este relativ ușoară, date fiind antecedentele
infecțioase, starea febrilă, durerea și sensibilitatea glandei la tactul rectal.
Mai dificilă este problema diferențierii unor noduli de adenomită de cei canceroși.
Pentru noduli neoplazici ar pleda duritatea lemnoasă, evoluția rapidă și vârsta pacienților.
Mai greu de afirmat este natura malignă a unor noduli mai profunzi, intralobulari.
Incertitudinea și prudența vor impune întotdeauna puncția biopsică.
Explorări paraclinice – un examen specific este determinarea PSA-ului (antigen
specific prostatei) ale cărui valori crește în adenomul de prostată și în cancerul de prostată.

16
 Examene din sânge recomandate în adenomul de prostată:
- PAP = fosfataza acidă specifică prostatei;
- PSA = antigen specific prostatei; valori normale:
• 0-3 nanograme
• între 3-9 nanograme – cancer de prostată
PAP și PSA – cresc în adenomul de prostată.
Odată precizat diagnosticul de adenom de prostată, se impun unele explorări în
vederea evaluării răsunetului obstacolului subvezical asupra aparatului urinar și a precizării
existenței unei complicații. Date fiind vârsta la care evoluează adenomul și mai ales dacă se
pune problema indicației operatorii va trebui să avem în vedere evaluarea cât mai exactă a
unor afecțiuni concomitente. Electrocardiograma, testele de coagulare, probele hepatice și
radiografia pulmonară vor permite un bilanț general sumar, pentru a evita unele surprize în
evoluția postoperatorie. În același context se înscrie controlul funcției renale prin
determinarea ureei sanguine, creatininemiei, ionogramei și diurezei, date obligatorii înaintea
efectuării urografiei.
• Urografia standard – fără compresiune, cistografia, cistouretrografia micţională, vor
permite aprecierea modificărilor uretro-pielo-renale legate de existența adenomului.
Modificările aparatului urinar superior sunt în mod normal simetrice, dat fiind obstacolul
situat subvezical. Expresia lor poate merge de la simple ectazii ureterale inferioare, cuduri
uretrale, ureterohidronefroze până la mutism renal. Asimetria funcțională și anatomică,
eventual mutismul renal unilateral, pot fi produse de: un diverticul sau calcul inclavat într-o
celulă din apropierea orificiului uretral, tumoră vezicală în sediul periorificial, neoplasm de
prostată sau afecțiuni uretero-pielo-renale preexistente sau concomitente cu evoluția
adenomului. La partea inferioară a cistografiei se poate observa imaginea adenomului
evoluând spre cavitatea vezicală și acoperită de opacitatea acesteia.
Marginea superioară a adenomului poate fi convexă sau lobii pot fi separați de o mică
scobitură (șunt) marcând limitele lor. Lateral se observă cele două uretere orizontale sau „în
cârlig de undiță‖. Pe linia mediană sau pediculat pe unul din lobi, se poate observa imaginea
lacunară dată de lobul median, ceea ce poate pune problema diferențierii de imaginea dată de
o tumoră sau calcul vezical. Importanța acestor imagini va fi apreciată în funcție de volumul
și dezvoltarea adenomului spre vezică. De reținut că în cazul unui adenom cu evoluție joasă,
deformările conturului inferior al vezicii sunt nesemnificative. Conturul vezical festonat este
expresia vezicii de luptă. Diverticulii verticali apar ca imagini supraadăugate, dezvoltate mai

17
mult spre partea inferioară a vezicii. Intensitatea scăzută a opacității vezicale poate să fie
datorită diluării contrastului într-o vezică în retenție.
• Controlul radiologic al reziduului, scintigrafic sau prin ecografie, este deosebit de
util, dar nu se pot face afirmații asupra importanței acestuia. Imaginile cu peretele vezical
subțire, semnifică o vezică în retenție cu distensie cronică.
• Uretrocistografia retrogradă este justificată în contextul unor disurii la care
examenul clinic și urografic nu au dus la identificarea unor cauze obiective.
• Uretrografia de profil – arată alungirea uretrei supramontanale, închiderea unghiului
anterior și deformarea ei în „lamă de sabie‖, iar imaginea din față evidențiază eventualele
devieri laterale prin dezvoltarea inegală a lobilor laterali.
Orice explorare radiologică va fi precedată de o radiografie reno-abdominală fără
substanță de contrast. Explorarea permeabilității uretrale prin cateterism trebuie făcută cu cea
mai mare prudență, datorită riscului unor leziuni traumatice și infecțioase.

Fig. 6. Ultrasonografia

• Uretroscopia – arată de asemenea alungirea uretrei posterioare, tendința ca pereții

laterali să bombeze spre lumenul uretral, precum și deformarea în fosetă a peretelui posterior
supramontanal.
• Cistoscopia – are indicații restrânse: hematurie de etiologie și origine incertă, piurie
inexplicabilă, simptomatologie de adenom fără ca examenul local să explice suferința clinică.
Se pot evidenția: prezența de calculi, tumori vezicale, leziuni ce pot scăpa la examenul
radiologic. Colul vezical nu mai apare circular și concav, ci este delimitat de o buză
posterioară, convexă și de două laterale (tot convexe, spre lumenul uretral) ce se unesc

18
anterior, iar în jos se întâlnesc cu extremitățile laterale ale celei inferioare dând aspectul „au
radeau de fenetre‖. Orificiile uretrale se văd odată cu buza posterioară a colului vezical (semn
precoce de adenom de prostată).
Diagnostic diferenţial
Dat fiind că diagnosticul pozitiv de certitudine al cancerului de prostată este pus doar
de examenul histopatologic trebuie avute în vedere și alte afecțiuni:
- hipertrofia benignă a prostatei dă o simptomatologie obstructivă asemănătoare dar la
examenul digital rectal prostata este mult mai voluminoasă și are alte caracteristici, totuși
există un număr redus de cancere care determină doar hipertrofia glandei.
- tuberculoza prostatei apare în contextul tuberculozei uro-genitale (piurie acidă,
epididimită, etc.) și al antecedentelor de tuberculoză pulmonară.
- litiaza prostatică - la palpare calculii determină crepitații (semnul „sacului cu nuci‖)
și sunt evidențiați ecografic sau radiografic
- prostatita cronică – culturile microbiene pozitive și prezența leucocitelor în secrețiile
prostatei
- în boala Paget, EDR și valorile PSA sunt normale, fosfatazele acide și alcaline au
valori serice crescute, imaginea radiologică arată o îngroșare subperiostică a corticalei.

2.6. Tratament

Tratamentul profilactic vizează evitarea infecțiilor și, dacă acestea au apărut, tratarea
lor corectă, depistarea și tratarea în faze incipiente a afecțiunilor renale, în special a celor
bilaterale.
Tratamentul curativ: repausul va fi parțial în stadiul compensat (12-14 ore pe zi) și
total în cel decompensat.
Tratamentul medicamentos: se combate acidoza administrând alcaline sub formă de
lactat de sodiu, bicarbonat de sodiu sau Citrat de sodiu; se va avea grijă ca sodiul să nu fie dat
în exces.
Degenerarea malignă
În condițiile actuale se consideră că adenomul de prostată nu degenerează și că acesta
este mai degrabă invadat secundar de către cancerul dezvoltat inițial în prostata caudală.
Discuțiile contradictorii asupra acestei teme pot fi sintetizate în trei aspecte (Proca,
1977):
- procesul neoplazic se dezvoltă ca țesut prostatic hipertrofiat;

19
 - concomitența celor două afecțiuni;
- degenerarea adenomului este excepțională.
Nodulii duri, percepuți pe suprafața adenomului trebuie priviți cu multă circumspecție.
Dozajul fosfatazelor acide, anomaliile urografice și mai ales examenele histologice vor
preciza natura lor. Prezența acestor noduli constituie o indicație majoră a adenomectomiei.
La fel vor fi interpretate accentuarea disuriei, apariția durerilor perineale și a
hematuriei cu intensitate redusă la un pacient cu adenom.
Prezența sau depistarea de structuri histologice maligne pe piesele de adenomectomie
ridică probleme terapeutice ulterioare. După Baccon-Gibod (1971) atitudinea trebuie să țină
seama de importanța invaziei:
- în cazul invaziei importante, bolnavii vor fi supuși estrogenoterapiei, după
criteriile tratamentului cancerului de prostată;
- în eventualitatea unor cancere de dimensiuni mici (cancere oculte), bolnavii vor fi
dispensarizați și numai în caz de evoluție spre cancer evident se va trece la tratamentul
hormonal adecvat.
Evoluția adenomului
În cursul evoluției unui adenom de prostată trebuie să remarcăm că:
- nu există paralelism între volumul adenomului și tulburările clinice;
- din stadiul de tulburări premonitorii tabloul clinic nu evoluează în mod obligatoriu
spre celelalte stadii;
- existența unui reziduu constant de peste 100ml trebuie să sugereze evoluția a la
longue spre insuficiență renală;
- retenția acută de urină poate să apară în oricare din stadiile evolutive ale maladiei;
- complicațiile septice sunt mai grave la cei cu retenție cronică.
* În prima fază, bolnavul urinează des în a doua jumătate a nopții și așteaptă un pic
mai mult ca să poată declanșa micțiunea.
În prima fază, adenomul este mic. El se dezvoltă în interiorul sfincterului neted, fiind o
tumoră benignă mică. Prin volumul său, încă nu constituie un factor obstructiv. Dar, prezența
în interiorul sfincterului constituie un factor iritativ. Și bolnavul, în a doua jumătate a nopții,
începe să se trezească, să urineze mai des.
Mai mult, urinează cu greutate, trebuie să depună un efort ca să poată urina. Totuși,
disuria este inițială. Adică bolnavul declanșează actul micțional greu, dar odată declanșat,
urinarea decurge în mod normal. În această fază adenomul dezvoltându-se în interiorul

20
sfincterului, atrage o hipertonie sfincterială - sfincterul își crește puterea de contractibilitate.
Odată această hipertonie învinsă, actul micțional decurge normal.
"În prima fază, simptomele sunt foarte ușor de recunoscut: bolnavul urinează des în a
doua jumătate a nopții și așteaptă un pic mai mult ca să poată declanșa micțiunea.
Declanșează cu greu urinarea".
* În a doua fază, bolnavul începe să urineze des ziua și noaptea de asemenea, urinează
cu efort de la început până la sfârșit.
În etapa a doua, când adenomul începe să crească în volum, acesta începe să fie
obstacol. Și atunci, fiind un obstacol în calea evacuării urinei, vezica începe să se adapteze.
Vezica trebuie să depună un efort mai mare ca să învingă acest obstacol - fapt ce duce la
creșterea forței de contracție a vezicii urinare.

Tratamentul medicamentos
Tratamente medicamentoase care s-au dovedit a fi eficiente în adenomul de prostată:
- Inhibitori sintetici de 5 a reductază de tip finasterid (preparatul comercial
Proscar), utilizat deja pe scară largă, cu rezultate bune. Mecanismul său de acțiune constă în
blocarea conversiei testosteronului în didrotestosteron. S-a observat scăderea cu 30% a
dimensiunilor prostatei în primele șase luni de la începerea tratamentului, cu ameliorarea
simptomelor urinare iritative și obstructive amintite anterior. Efectele adverse sunt rare,
constând în probleme de ejaculare sau impotență.
- Permixon este un medicament având aceleași mecanisme de acțiune ca și
preparatul Proscar, dar obținut din extracte de plante. Efectul său este mai slab decât al
preparatului sintetic.
- Blocanții a1 receptorilor adrenergici de la nivelul țesutului glandular și al capsulei
prostatice (Terazosin), care acționează prin scăderea tonusului musculaturii netede a
sfincterului uretral, sunt utili în cazurile cu disurie marcantă.
- În situațiile cu retenție urinară refractară, hematurie macroscopică persistentă sau
recurență litiază renală, tratamentul este prin excelență chirurgical.
Tratamentele medicale nu fac decât să amelioreze unele tulburări funcționale, în
contextul unor puseuri congestive pelviene care exacerbează polakiuria și disuria fără să
influențeze evoluția adenomului.
Printre cele mai cunoscute sunt băile calde pelvine, urmate de microclisme cu
Antipirină (1g Antipirină la 70g apă caldă), supozitoare (după formula: Ihtiol 0,25 g,
Papaverină 0,04 g excipient pentru un supozitor), aplicate seara, înainte de culcare.

21
 Se mai utilizează preparate ce conțin extracte orhitice și prostatice desalbuminate
(Prostamen, Prostagut), sau extracte din produse vegetale (Pygemin africanum) sub diverse
denumiri (Tadenan, Harzol, Bazotou).
În același context se înscriu evitarea poziției şezând prelungite, a frigului, a umezelii, a
picanteriilor, a băuturilor alcoolice și a apelor minerale.
Toate aceste procedee își găsesc justificarea la bolnavii din faza de prostatism sau la
cei cu reziduu sub 50 ml, cu urini clare și fără dilatații ale aparatului urinar superior verificate
urografic.

Tratamente hormonale
Tratamentele hormonale încercate nu și-au justificat utilizarea.
Androgenoterapia determină hipertrofia prostatei și poate să biciuiască unele cancere
oculte, de aceea aplicarea lor este interzisă.
Folosirea estrogenilor, chiar în doze mici, nu-și găsește justificarea datorită
tulburărilor secundare induse (sexuale, cardiace sau hepatice).
Progestativele de sinteză (Depostal) nu au îndreptățit speranțele.
Celulele canceroase prostatice păstrează unele însușiri ancestrale, rămânând la fel ca și
cele normale, dependente de hormonul mascul, de testosteron. În lipsa testosteronului
dezvoltarea lor este încetinită sau oprită.
Chimioterapia cancerului de prostată este același ca și în alte localizări și cu aceleași
efecte secundare, medicamentele chimioterapeutice provoacă distrugerea selectivă a celulelor
canceroase pentru că acestea se multiplică mai rapid decât cele normale; dar ele lezează
țesuturile normale din măduva spinării, intestine și piele, nefiind posibilă realizarea unei
specificități anticanceroase.

Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical constă în extracția prostatei (prostatectomie) prin uretră, fără
vreo incizie a pielii. Mai puține sunt cazurile în care este preferată prostatectomia deschisă,
printr-o incizie cutanată.
Cu toate că cele mai bune rezultate se obțin la pacienți rezistenți, cu urini clare și
uretră permeabilă, indicațiile operatorii sunt de cele mai multe ori puse în contextul unor
complicații. Cea mai acceptată sistematizare a acestor indicații este următoarea (Mihon,
1971):
a) indicații de necesitate;

22
 b) indicații de protejare a aparatului urinar superior
c) indicații relative.
a) indicații de necesitate:
- retențiile acute de urină se repetă tot mai frecvent;
- retențiile cronice complete;
- hematuriile de origine prostatică ce antrenează retenții de urină și se stăpânesc
greu;
- adenomite;
- reziduu limpede peste 100 ml;
- reziduu vezical infectat (indiferent de volum);
- adenom cu noduli duri ce ridică suspiciunea degenerării maligne sau a
coexistenței unui adenom cu cancerul de prostată.
b) indicațiile de protejare a aparatului urinar superior:
- distensia cronică a vezicii urinare;
- vezica „forțată‖ cu celule multiple sau diverticuli vezicali asociați unei disurii
marcate;
- litiaza vezicală asociată;
- alterarea progresivă a probelor funcționale renale;
- dilatații ale aparatului urinar superior verificate urografic.
c) indicații relative:
- importanța tulburărilor funcționale sau exacerbarea acestora la abaterea de la
regimul recomandat;
- persistența suferinței clinice cu tot tratamentul medical respectat de către pacient;
- polakiuria și micțiunile imperioase ce împiedică o viață socială normală;
- dorința bolnavului.
Se înțelege că indicațiile operatorii vor impune un bilanț general al stării de sănătate a
bolnavului cu accentul pe aparatul cardiovascular, respirator, ficat, sistem nervos.
Intervenția chirurgicală în doi timpi, cu toate că nu mai are frecvența de altădată, poate
fi păstrată cu indicații restrânse cum ar fi vârsta înaintată, marii infectați sau la cei cu distensie
urinară.
Cistotomiei definitive i se preferă astăzi sondele autostatice de tip Foley ce trebuie
bine întreținute și schimbate periodic.
Adenomectomia, intervenție benignă, s-a impus ca singura soluție terapeutică eficace.

23
 Anestezia
La stabilirea indicațiilor anesteziei va trebui să se aibă în vedere vastă starea aparatului
respirator și cardiovascular, precum și statusul nutrițional al bolnavilor.
Indiferent de felul anesteziei (rahidiană, peridurală sau intubație orotraheală), va trebui
ca bolnavul să fie bine oxigenat în timpul intervenției și să se evite instabilitățile
hemodinamice, greu suportate de către vârstnici.
Căile de abord chirurgical
Căile de abord sunt numeroase: transvezicală, retropubiană, perineală, transuretrală.
Preferințele pentru una sau alta din ele sunt legate de obișnuința operatorului, tehnica
aplicată și starea bolnavului.
Calea transvezicală suprapubiană – prin incizia verticală sau transversală la tegument,
este cea mai întrebuințată.
După importanța inciziei vezicii, se descriu două categorii de adenomectomii:
- adenomectomia cu incizie vezicală minimă;
- adenomectomie cu vezica larg deschisă, în care operația și hemostaza se
efectuează sub control vezical.
Fiecare din aceste modalități au numeroase variante, adaptate fiecărui caz în parte.
Indiferent de importanța inciziei, unele recomandări trebuie respectate (Couvelaire,
1968):
- enuclearea să se efectueze într-un bun plan de clinaj și să fie completă;
- să se evite traumatizarea orificiilor uretrale;
- secțiunea uretrei să se facă astfel încât să fie respectat, pe cât posibil,
verumontanum și, în orice caz, cât mai mult din uretra posterioară;
- loja prostatică restantă să nu prezinte fragmente sau mici lambouri de capsulă,
sursă de infecții sau calcifieri;
- hemostaza să fie cât mai eficace.
În procedeul Freyer incizia vezicii este minimă. Pentru enuclearea adenomului se
introduce indexul mâinii stângi în rect pentru a ridica prostata. Hemostaza se obține fie printr-
un clinaj perfect, fie prin meşaj, sau prin sondă cu balonet. I se aduce obiecția că în loja
restantă, fiind controlată numai digital, ar putea să scape mici lambouri capsulare și nu ne
pune la adăpost de stenoze ale lojei și leziuni cicatriceale ale uretrei.
Cu toate criticile ce se aduc meşajului, pare să mai recunoască unele indicații, extrem
de reduse, în contextul unor loje mari, ce nu se retractă, la cei cu obezitate avansată, la
vârstnici, tarați.

24
 În adenomectomiile cu vezica larg deschisă, după enuclearea digitală a adenomului, se
tamponează temporar loja, după care se cauterizează punctele sângerânde. Apoi se face
retrigonizarea cât mai corectă, cu intenția de a apropia mucoasa vezicală de cea uretrală și
închiderea comisurii anterioare prin 2-3 fire ce prind cât mai mult din pereții lojei. Se
instalează o sondă uretrală a demeure.
Următorii timpi sunt: controlul orificiilor uretrale, închiderea vezicii în două planuri și
spălarea vezicii cu soluție citrată.
În tehnica Hrynkschak se practică hemostaza celor două puncte posterolaterale, se
închide comisura anterioară cu 2-3 fire transversale, iar pereții lojii se suturează pe cateter cu
fire transversale de catgut. Se închide vezica în bursă.
În procedeul Hey, se procedează astfel: după enuclearea adenomului se practică
hemostaza lojei prin cauterizare; sondă uretrală a demeure; rezecția cuneiformă a buzei
posterioare a colului, închiderea vezicii. Postoperator se urmărește riguros permeabilitatea
sondei.
Zabre practică aceeași tehnică de adenomectomie ca și Hey, hemostaza lojei o face
prin diatermocauterizare completă, cu puncte transfixiante la locurile de sângerare.
În condițiile actuale, după adenomectomie și capitonajul lojei, întrebuințarea sondei cu
balonet (Delinotte) asigură o mai bună hemostază și o evoluție ulterioară simplă.
Prin serclajul lojei (Malament, Wovak) se separă cavitatea vezicală de loja prostatică,
cu scopul unei hemostaze rapide.
În afară de aceste procedee, există numeroase modificări ce nu diferă prea mult unul
de altul.
Calea retropubiană – (V. Stackem) are avantajul abordului direct al adenomului prin
secţiunea transversală a capsulei prostatice. Este dificilă la obezi și nu dă garanții pentru
efectuarea unei hemostaze, cavitatea vezicală nefiind bine expusă. Fistulele urinare sunt dificil
de tratat, iar osteitele pubiene și nevritele obturatorii pot antrena infirmități mari.
Calea perineală – este bine tolerată și are indicații la marii obezi și la bolnavii fragili.
Este grevată de riscul lezării rectului în timpul intervenţiei, iar tardiv, de fistulele urinare și
procentaj mare de incontinență de urină.
Rezecția endoscopică – permite ablația tumorii fără incizie hipo-gastrică sau perineală.
Fără o tehnică bine pusă la punct, metoda este grevată de mari riscuri (căi false,
hemoragie, perforație vezicală, rezecţii incomplete) și nu permite tratarea unei afecțiuni
vezicale concomitente.
Motivele expuse par să justifice reticența față de utilizarea acestui mod de rezolvare.

25
 Ca urmări tardive se menționează: incontinența de urină și persistența polakiuriei.
În condițiile actuale, se pare că rezecția transuretrală își păstrează indicația în
contextul unor adenoame mici, disectozante.
Criochirurgia – ablația adenomului prin congelare, în ideea unor manevre de scurtă
durată, la fragili urinari, nu a îndreptățit speranțele pentru că nu totdeauna fragmentele
congelate pot fi manevrate ușor. Infecțiile urinare și mai ales eventualitatea unor intervenții
secundare, ca și unele spitalizări de lungă durată au făcut ca utilizarea acestui procedeu să fie
privită cu multă reticență.
Complicațiile postoperatorii ale adenomectomiei
În condițiile actuale se notează o mortalitate postoperatorie cuprinsă între 2 și 5% și
peste 90% vindecări, ceea ce reprezintă o bună rezolvare dacă avem în vedere că majoritatea
bolnavilor sunt operați în jurul vârstei de 70 de ani, vârstă la care sunt prezente numeroase
tare organice.
Printre cauzele de deces mai frecvente, în stadiul actual, par să fie tulburările cardiace,
cerebrale și insuficiențele respiratorii, tare pe care bolnavii le prezintă deseori în diferite grade
înainte de operație.
Complicațiile postoperatorii imediate nu sunt prea frecvente când adenomectomia se
face cu indicații judicioase, când se asigură o bună hemostază și un drenaj corect al vezicii:
• Hemoragia – complică rar evoluția imediată când hemostaza s-a făcut sub control
vizual, iar pierderile de sânge au fost bine corectate. Hemoragiile secundare datorită căderii
unor escare sau ligaturi, prin liza cheagurilor în contextul unor infecții dificil de stăpânit, au
devenit extrem de rare;
• Accidentele embolice – precedate deseori de stări de anxietate, mici croșete
febrile, meteorism abdominal, disconfort digestiv, ce apar la câteva zile de la operație, ridică
problema tratamentului preventiv cu anticoagulante, datorită riscului tromboembolic pe care îl
prezintă acești bolnavi;
• Infecțiile grave – pot complica evoluția postoperatorie, cu toată gama de
antibiotice existentă. Hemostaza, drenajul bun al urinilor, asepsia riguroasă și terapia cu
antibiotice aplicată sub control bacteriologic și al antibiogramei sunt precauții ce pot preveni
aceste infecții;
• Tulburările cerebrale – prin accidente vasculare sunt posibile la vârstnicii care
prezintă preoperator și alterări ale aparatului cardiovascular;
• Insuficiențele respiratorii – sunt greu de stăpânit în urmările imediate, cu atât mai
mult cu cât s-a intervenit la bolnavi cu alterări respiratorii preexistente;

26
 • Insuficiență renală acută – după adenomectomie a devenit foarte rară, când în
timpul operației orificiile uretrale au fost bine supravegheate și pierderile sanguine sunt bine
compensate;
• Urmările imediate și tardive – la suprimarea sondei se constată uneori o scurtă
perioadă de disurie, polakiurie, micțiuni uneori imperioase și un grad redus de incontinență.
• Instilațiile vezicale, 2-3 ședințe de dilatații uretrale și tratamentul infecției, readuc
progresiv micțiunea normală, astfel că la 2-3 luni după operație un procent mare de pacienți
își recapătă micțiunea bine controlată, urinile devin sterile și vezica se evacuează complet.

2.7. Complicaţii

Complicații: retenția acută de urină, hematuria, infecția, calculoza, degenerarea

malignă, insuficiența renală, diverticuloza vezicală.
Retenția de urină
Poate surveni în oricare din fazele evolutive ale adenomului de prostată. Considerată
de unii ca un incident, retenția acută poate fi urmată de serioase consecințe ca eclatarea
vezicală și uremia acută.
Poate să apară în mod brusc sau să fie precedată de accentuarea disuriei.
Retențiile cronice incomplete de urină sunt considerate modalități și faze evolutive ale
adenomului.
Hematuria se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge provenit din
aparatul urinar situat deasupra uretrei anterioare. În practica medicală întâlnim hematurie
microscopică în care hematiile variază între 1000ml/min și 1000000ml/min și hematurie
macroscopică în care numărul de hematii sunt peste 1000000ml/min.
În general, adenomul de prostată nu sângerează prea des, ceea ce impune prudență în
interpretarea originii acesteia.
Infecția adenomului - adenomita – este un accident serios în cursul evoluției
adenomului. Poate îmbrăca aspectul unei infecții acute sau cronice. În cazul evoluției acute,
apar febra, frisoane, leucocitoză, bolnavul acuză dureri și senzație de greutate perineală cu
iradiere spre gland, disuria se accentuează ducând rapid la retenție de urină.
Pielonefritele pot evolua acut, subacut și cronic.
Diverticulii vezicali - sunt produși de hernierea mucoasei vezicale în cursul distensiei
cronice. Pot fi unici sau multipli, de volum variat. Sediul lor se află mai frecvent în jurul

27
orificiilor uretrale, pe fețele laterale și mult mai rar în partea superioară a vezicii. Micțiunea în
doi timpi este manifestarea caracteristică, dar este dificil de pus în evidență la acești bolnavi.

28
 CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU CANCER DE PROSTATĂ

„Medicul îl vindecă pe bolnav, însă asistentul medical se îngrijeşte de el. Acest lucru
necesită, de obicei, eforturi pentru a le ridica moralul pacienţilor pe care, de exemplu, vestea
că au o boală cronică sau că nu mai au mult de trăit îi distruge atât pe plan afectiv, cât şi pe
plan fizic. Trebuie să fii o mamă pentru cel bolnav.― — Carmen Gilmartin, Spania.
Scopul nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau restabilirea
independenţei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutată să-şi
conserve sau să-şi restabilească independenţa sa, astfel încât să-şi poată satisface nevoile
singur.

Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu devotament,
posedând cunoștințe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat.
Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a
căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice şi în observarea şi
comunicarea către ceilalţi membri ai echipei de îngrijire a condiţiilor ce exercită un efect
important asupra sănătăţii pacientului.
Înainte de orice intervenţie operatorie, pacientul trebuie să semneze consimţământul
informat, act medico-legal ce permite medicului să efectueze intervenţia. Acest act va fi
semnat de către pacient sau familia acestuia.
Rolurile asistentei medicale constau în:
- rol de îngrijire;
- promovarea igienei spitaliceşti;
- organizarea şi gestionarea îngrijirilor;
- pregătirea şi perfecţionarea elevelor asistente medicale, asistentelor medicale
debutante şi cadrelor auxiliare;
- educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor, ajutorul vindecării şi recuperare.

29
 A. Pregătirea preoperatorie generală
• Examenul clinic general
Asistenta medicală are obligaţia:
- să observe aspectul general al pacientului: aspectul pielii, faciesul, ţinuta, mersul,
starea de hidratare apreciată prin aspectul tegumentelor şi mucoaselor;
- să noteze datele privind starea generală a pacientului şi evaluarea bolii în foaia de
observaţie;
- va măsura şi nota pulsul, respiraţia, temperatura, tensiunea arterială pentru
urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative, pentru a observa la timp unele modificări în starea
bolnavului;
- are grijă ca în ziua dinaintea operaţiei, bolnavul să nu consume alimente solide
după masa de prânz, în seara şi în dimineaţa intervenţiei se vor face clisme evacuatoare.
• Bilanţul paraclinic
Asistenta medicală:
- recoltează produse biologice pentru examene de laborator necesare înaintea
intervenţiei chirurgicale;
- recoltează sânge pentru grup sanguin, Rh, HLG, glicemie, uree, Ts, Tc;
- însoţeşte bolnavul la radiologie pentru MRF şi la explorări funcţionale pentru
EKG.
• Pregătirea psihică a bolnavului
Asistenta medicală:
- are obligaţia ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture starea de anxietate
în care se află pacientul;
- are obligaţia să-l ajute pe bolnav să-şi exprime gândurile, teama de intervenţie,
aceasta insuflându-i pacientului încredere în echipa operatorie;
- va informa pacientul cu date asupra intervenţiei.
B. Pregătirea preoperatorie locală
● în preziua intervenţiei
- se face pregătirea câmpului operator;
- bolnavul va face baie sau duş;
- asistenta medicală va rade pilozităţile din regiunea inghinală, apoi badijonează
regiunea cu alcool iodat.
● în ziua intervenţiei
- asistenta va însoţi bolnavul în sala de operaţie;

30
 - va monitoriza funcțiile vitale, se obţine abord venos şi se pregăteşte câmpul
operator;
- se badijonează tegumentele cu tinctură de iod şi se pune câmp steril textil.
C. Îngrijiri postoperatorii
Îngrijirile postoperatorii ale pacientului încep din momentul terminării intervenţiei
chirurgicale.
• Transportul pacientului operat
Se face cu patul rulant, el va fi acoperit pentru a fi ferit de schimbările de temperatură.
În timpul transportului, asistenta se va asigura că pacientul stă comod, în siguranţă,
având grijă să observe aspectul feţei, respiraţiei şi pulsul; mare atenţie va acorda perfuziilor,
tuburilor de dren, sondei vezicale.
• Instalarea pacientului
Se va face într-un salon curat, bine aerisit, cu temperatura camerei între 18-22 grade
Celsius.
Bolnavul va fi aşezat în pat în decubit dorsal, fără pernă dacă este operat cu
rahianestezie, cu capul flectat spre dreapta, cu tăviţa renală alături.
Asistenta medicală va informa pacientul să nu mişte capul până a doua zi. În caz de
nerespectare a acestui fapt se va combate cefaleea cu cofeină, vitamine din complexul B (B6,
B12).
Asistenta medicală va măsura tensiunea arterială, respiraţia, pulsul la un interval de 15
minute în primele 3 ore, apoi din oră în oră, ulterior de 2 ori pe zi.
Dacă bolnavul prezintă frison, se acoperă pacientul cu o pătură, i se administrează
Algocalmin i.m. sau în perfuzie.
• Supravegherea pansamentului
Asistenta supraveghează pansamentul şi plaga operatorie, dacă pansamentul este
îmbibat cu sânge se anunţă medicul. Mobilizarea bolnavului se face cât mai precoce, gradat,
chiar din prima zi după intervenţie.
• Reluarea alimentaţiei
Se face cât mai curând posibil. În prima zi operatul trebuie să bea numai lichide
neîndulcite în cantităţi mari.
În următoarele zile va consuma supe de zarzavat strecurate, piureuri.
În a 4-a zi de la operaţie, dacă bolnavul a avut scaun şi dacă nu varsă, alimentaţia va fi
normală. Are voie să mănânce iaurt, brânză de vaci, carne fiartă sau friptă.
• Reluarea tranzitului intestinal

31
 Se face în mod normal la 48-72 de ore de la operaţie. Dacă tranzitul nu se reia, se va
administra amestec litic (Plegomazin – 1 fiolă + Propranolol – 1 fiolă + ser fiziologic).
• Supravegherea plăgii operatorii
Supravegherea evoluţiei plăgii operatorii se va face zilnic.
Dacă plaga operatorie este suplă, nedureroasă, iar pansamentul este curat, atunci
pansamentul va fi schimbat la 2 zile.
• Reechilibrarea hidroelectrolitică
Constă în restabilirea sau menţinerea volumului şi compoziţiei normale a lichidelor
organismului atunci când aparatul este insuficient.
• Pentru a preveni riscul infecţiei se vor administra antibiotice profilactic.
• Se vor respecta cu stricteţe regulile de asepsie şi antisepsie

a. Fişa tehnică nr. 1. Recoltarea sângelui venos prin sistem Vacutainer

Sistemul Vacutainer reprezintă o metodă de recoltare de sânge pentru analize de

laborator care asigură confortul bolnavului, calitatea probei recoltate şi securitatea
personalului medical.
Vacutainer® este o marcă înregistrată a Becton Dickinson, care fabrică și vinde astăzi
tuburile.

Fig. 7. Vacutainere

32
 Materiale necesare
- Ac de puncţie cu înfiletare
- Tub holter la care se ataşează acul de puncţie
- Vacutainere (cu dopuri de diverse culori în funcţie de analiză)
- Tampoane de vată
- Alcool
- Tăviţă renală
- Garou
- Plasturi
Culori Vacutainere
– roşu şi portocaliu – utilizate la recoltări biochimice
– bleu – pentru teste de coagulare, fibrinogen, TQ. Conţine citrat de sodiu
– verde – pentru recoltări biochimice – conţine heparină
– mov – pentru determinări hematologice – conţine soluţie EDTA
– negru – pentru VSH
– gri – glicemie
Ordinea recomandată pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea de sânge venos la
acelaşi pacient este:
1. flaconul pentru hemocultură
2. Vacutainer pentru coagulare cu citrat (dop albastru)
3. Vacutainer pentru ser (dop roşu)
4. Vacutainer cu heparină (dop verde)
5. Vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)
6. Vacutainer pentru VSH (dop negru)
În cazul în care nu se recoltează hemocultura, ordinea este:
1. Vacutainer pentru ser (dop roşu)
2. Vacutainer pentru coagulare cu citrat (dop albastru)
3. Vacutainer cu heparină (cu dop verde)
4. Vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)
5. Vacutainer pentru VSH (dop negru)
Pregătirea pacientului
o Se anunţă cu 24 de ore înainte pentru analizele care trebuie recoltate a jeun.
Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
o Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială

33
 o Se explică necesitatea tehnicii
o Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
o Se solicită colaborarea şi se obţine consimţământul
o Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
o Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
o Se aşează pacientul cu braţul în extensie, sprijinit pe o pernă.
Stabilirea locului puncţiei venoase
~ Se alege braţul pentru puncţie.
~ Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
~ Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.
Tehnica

Fig. 8. Recoltarea sângelui venos prin sistem Vacutainer

~ Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.

~ Îmbracă mănuşile de protecţie.
~ Se îndepărtează capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea acului se face în
prezenţa pacientului)

34
 ~ Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare
~ Se aplică garoul.
~ Se palpează locul puncţiei.
~ Aplicarea garoului pentru alegerea preliminară a venei nu trebuie să depăşească 1
minut.
~ Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin mişcare circulară de la centru spre
exterior.
~ Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el
închis.
~ Se ancorează vena cu degetul mare sau cu indexul poziţionat la 2.5-5.0 cm de locul
puncţiei
~ Se puncţionează vena la un unghi de inserţie de aproximativ 30 grade în condiţii de
asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul înfiletat pe holder 1-1,5 cm în
lumenul venei.
~ Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât
diafragma gumată a dopului să fie străpunsă.
~ După ce începe să curgă sângele în vacutainer se cere pacientului să desfacă pumnul
~ Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în vedere ca
tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona centrală a capacului.
~ Se lasă tubul să se umple până când vacuumul este epuizat şi curgerea sângelui
încetează
~ Când tubul este plin se extrage din holder prin apăsare pe bordura holderului cu
degetul mare
~ Se introduce un nou Vacutainer prin mişcare de împingere-rotație, dacă este necesar
~ Când se introduce ultimul Vacutainer şi începe să fie umplut cu sânge, se desface
garoul
~ După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.
(Atenţie! NU SE AGITĂ TUBURILE DEOARECE SÂNGELE POATE HEMOLIZA)
~ Se introduc câte Vacutainere sunt necesare, în ordinea stabilită
~ Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
~ Se menţine tamponul cca. 5 minute fără a îndoi braţul.
~ Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator
Observaţii
– VSH se recoltează fără stază venoasă.

35
 – Vacutainerele cu aditivi (cele cu capac albastru, mov, negru, verde, gri) se agită
pentru amestecarea sângelui cu anticoagulanţii/aditivii respectivi; agitarea se face prin
răsturnare blândă şi completă (la 180 grade) a tubului de 8-10 ori. O agitare energică produce
hemoliză, iar proba de sânge nu va fi improprie efectuării analizei.
Accidente/incidente
o Hematom.
o Perforarea venei.
o Ameţeli.
o Paloare accentuată.
o Lipotimie.
o Colaps.

b. Fişa tehnică nr. 2. Tuşeul rectal

Efectuarea tuşeului rectal

Fig. 9. Tușeul rectal

Tuşeul (tactul) rectal, reprezintă o metodă de explorare clinică ce constă în

introducerea indexului prin orificiul anal în rect, după obţinerea relaxării aparatului sfincterian
prin excitarea mecanică a mucoasei anale şi a tegumentelor perianale (reflexul Bensaude), în
scopul palpării pereţilor rectali, a mucoasei rectale şi a unora din formaţiunile anatomice
învecinate.
Pentru tactul rectal, asistenta medicală va culca bolnavul în decubit lateral stâng, cu
coapsele flectate pe abdomen, sau, dacă starea generală a bolnavului o permite, în poziţie

36
genupectorală. Ea prezintă apoi medicului mănuşa de cauciuc, îl ajută la îmbrăcarea acesteia,
lubrefiază cu vaselină degetul cu care se face tactul şi solicită bolnavul să-şi relaxeze
musculatura anală respirând profund în cursul examinării. Degetul medicului va explora
anusul, cercetându-se pe de-o parte tonusul sfincterului anal şi eventual alte afecţiuni ale
canalului anal. La pacientul normal se constată o contracţie reflexă a canalului anal. Un tonus
slab sau o lipsă a reflexului canalului anal constatată prin tuşeu trebuie să orienteze spre o
suferinţă neurologică.
Totodată alte afecţiuni ale canalului anal pot fi constatate la inspecţie şi prin tuşeu:
hemoroizi interni, fistule anale, abcese ale marginii anusului şi nu în ultimul rând fisuri anale.
Ampula rectală trebuie examinată digital pentru a se evidenţia o eventuală tumoră
rectală.
Prostata reprezintă ţinta principală a tuşeului rectal. La adultul tânăr prostata are
forma unei castane din care putem percepe doar faţa posterioară a celor 2 lobi laterali
despărțiți printr-un șanț median. Se constată mobilitatea ei în sus, în jos şi lateral precum şi
consistenţa ferm elastică.
Este de dorit ca în momentul tușeului, vezica să fie goală iar mâna stângă să exercite o
compresiune pe abdomenul inferior, delimitând astfel baza prostatei. În mod normal
veziculele seminale nu se percep digital, ele confundându-se cu ţesutul de vecinătate.

Educaţia pentru sănătate

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale,
o ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă
modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un
comportament sanogen.
Educaţia pentru sănătate, la fel ca în celelalte ramuri ale culturii, trebuie să deţină un
fond material, fizic, care să stea la baza cuvântului cu rol educativ, ea având viabilitate doar
atunci când exprimarea teoretică este susţinută de un material adecvat cu caracter educativ şi
cu aplicabilitate practică.
Educaţia pentru sănătate presupune:
 evitarea condiţiilor de umiditate, frig;
 tratarea afecţiunilor urinare determinate de stagnarea urinei în vezică datorită
compresiunii uretrale;
 controlul periodic pentru evaluarea stării de sănătate;
 evitarea eforturilor fizice mari;

37
  continuarea tratamentului prescris de către medic;
 recomandarea de noi profesii pacienţilor cu adenom de prostată pentru integrarea
lor socială.

38
 CAPITOLUL IV. CAZURI CLINICE

4.1. Caz nr. 1

a. Interviul
I. Date generale
Iniţialele: M.V.
Vârsta: 73 ani
Sex: masculin
Stare civilă: văduv
Nr. copii: 2 copii
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: Română
Profesie/Ocupaţia: pensionar
Domiciliu: Rural
Nivel de educaţie: facultate
Greutate: 47Kg
Înălţime: 168 cm
Semne particulare: nu
II. Obişnuinţe de viaţă:
Alcool: nu
Tutun: nu
Drog: nu
Cafea: 1 pe zi
Dietă: nu
Alergii cunoscute: nu se ştie cu alergii
III. Stare de sănătate:
T.A-120/75mmHg, Puls-94b/min, T-36,7oC
Semidependent: nu
Proteze: nu / Ochelari: nu
IV. Antecedente personale
Spitalizare: da

39
 Operaţii: da
V. Probleme actuale de sănătate
Data apariţiei: 12.01.2020
Data externării: 18.01.2020
Diagnostic de internare: Cancer de prostată T1N3M1
Motivele internării: Pacientul M.V. în vârstă de 73 de ani, cunoscut cu cancer de
prostată şi metastaze, se internează cu următoarele manifestări de dependenţă: dispnee,
durere, disconfort abdominal, insomnie, anxietate, paloare, stare generală alterată, mobilitate
redusă.
Pacientul se internează pe Secţia Paleaţie pentru tratament de paleaţie.
Investigaţii de specialitate:
SpO2 - 81%
Uree - 43,3 mg%
Glicemie - 80 mg%
Hemoglobină - 12,9 g%
Creatinina - 0,8 mg%
PSP - 11,1 ng/ml
Acid uric - 7,49 mg%
Leucocite - 10.000/mm3
Hematocrit - 37%
VSH - 16 mm/h
Na - 172 mEq/l
K - 5,7 mEq/l
AST - 23 U/L
ALT - 34 U/L
Sumar urină = ph-4,5, densitate 1020, rare leucocite; nitraţi, proteine, glucoză, corpi
cetonici, hematii = negativ
Pacientului i se administrează la indicaţia medicului: Ser fiziologic 0,9% 500ml, Tramadol
100mg/2ml, Vit. B1 1fi/zi, Vit. B6 1 fi/zi, Vit C 1fi/zi, Captopril 1cp/zi, Nitromint 1tb/zi,
Morfină 1fi s.c., Metoclopramid 10mgx3/zi, Dexametazonă 2-4 mg., Diazepam 1fi/zi,
LaxaNatur 1cp/zi, suspensie de Nistatină
Epicriza
Pacientul M.V. de 73 ani, s-a internat pe secţia Paleaţie cu următoarele manifestări de
dependenţă: oligurie, dispnee, durere, disconfort abdominal, insomnie, anxietate, paloare,

40
stare generală alterată, mobilitate redusă. În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice se
stabileşte diagnosticul de Cancer de prostată T1N3M1.
În urma tratamentului medicamentos aplicat, a efectuării îngrijirilor autonome şi
delegate, pacientul se externează în stare uşor ameliorată cu următoarele indicaţii: regim
igieno-dietetic, plimbări în aer liber, evitarea efortului fizic şi a frigului, revenirea la control
peste 2 săptămâni.

b. Nevoile fundamentale ale V. Henderson

1. Nevoia de a respira: uşor alterată
scăderea expansiunii pulmonare, manifestat prin dispnee
2. Nevoia de a bea și a mânca: ușor alterată
 stare de greaţă, candidoză bucală
 alimentație inadecvată prin deficit din cauza afecțiunii organice intestinale
manifestată prin inapetență, scădere ponderală, consum redus de alimente și lichide,
tegumente uscate;
3. Nevoia de a elimina: alterată
 constipație din cauza tulburărilor de tranzit
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură: ușor alterată
stării de slăbiciune, scăderea forţei musculare,
5. Nevoia de a dormi și a se odihni: alterată
 somnul este insuficient cantitativ și calitativ din cauza insomniei manifestat prin ore
puține de somn și treziri sau perioade de veghe în timpul nopții prin fața palidă și ochi
încercănați;
6. Nevoia de a evita pericolele: alterată
anxietate datorită amenințării fizice prin investigațiile ce urmează a fi făcute
manifestată prin neliniște;
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale: alterată
hipotermie
8. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca: alterată
 dezinteres pentru ţinuta vestimentară din cauza diminuării motricităţii şi pierderea
imaginii de sine
9. Nevoia de a fi curat și de a-și proteja tegumentele și mucoasele: nealterată
 prurit si eventuale escare
10 Nevoia de a se recrea - uşor alterată

41
  lipsa de interes pentru activităţile zilnice din cauza bolii
11. Nevoia de a practica religia: alterată
pacientul este de religie catolic practicant
 frica de moarte, probleme nerezolvate ale pacientului
12. Nevoia de a comunica: uşor alterată
pacientul este trist și retras
13. Nevoia de fi util: alterată
pacientul nu poate depăși anumite momente critice;
14. Nevoia de a învăța: alterată
teama de noul tratament pe care să îl urmeze
Obiective de îngrijire:
pacientul să înțeleagă importanța spitalizării;
să revină la nivelul optim de sănătate;
 să aibă stabilit diagnosticul și să fie de acord cu tratamentul medical pentru
recăpătarea independenței funcționale

42
 c. Plan de îngrijire al pacientului M.V. cu Cancer de prostată T1N3M1 în perioada 12-18.01.2020

Nevoia Diagnosticul de Obiectivele Evaluarea

Intervenţii autonome Intervenţii delegate
afectată îngrijire îngrijirii îngrijirilor
Nevoia de a Lipsa de cunoaştere - complianţă la - preiau pacientul și îl conduc la salon - pregătesc pacientul și - pacientul a înţeles
învăţa a tratamentului tratament - aşez pacientul în pat în poziţie materialele pentru necesitatea
medicamentos, comodă recoltarea probelor de tratamentului și
manifestat prin - pregătesc pacientul pentru sânge, îmi pun mănuşile, este de acord cu
teamă examenele clinice și paraclinice și îi aplic garoul, aseptizez schema terapeutică
explic în ce constau și de ce sunt locul puncţionării (plica
necesare cotului) prin dezinfecţia
- măsor și notez valorile funcţiilor tegumentului de tip I,
vitale grafic în foaia de temperatură recoltez și retrag acul din
grafic venă, presez imediat
- observ starea de spirit a pacientului punctul de puncţie cu
și îi răspund cu calm la întrebări tampon steril timp de 3-4
- facilitez întâlnirea pacientului cu min
medicul curant pentru a-i explica în - reorganizez locul de
ce constă tratamentul pentru muncă
sănătatea sa și care vor fi posibilele - la indicaţia medicului
reacţii adverse montez perfuzie

43
 endovenoasă și
administrez Ser fiziologic
0,9% 500ml, Tramadol
100mg/2ml, Vit. B1 1fi/zi,
Vit. B6 1fi/zi, Vit. C 1fi/zi
- reglez ritmul perfuziei la
60 pic./min și urmăresc
efectul medicamentelor
asupra pacientului
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să - aşez pacientul în poziţie comodă - la indicaţia medicului - pacientul afirmă o
respira respira din cauza beneficieze de care să îi uşureze respiraţia administrez Captopril stare de bine fizic şi
scăderii expansiunii siguranţă psihică - liniştesc pacientul şi îi explic că 1cp/zi, Nitromint 1tb/zi psihic
pulmonare, pentru înlăturarea starea sa este trecătoare şi după - valorile funcţiilor
manifestat prin stării de anxietate administrarea tratamentului vitale: T.A.-
dispnee simptomele se vor diminua 125/65mmHg, P-
76b/min, R-
20r/min, T-35,6oC

44
Nevoia de a se Dificultate de a se - pacientul să-şi - sfătui pacientul să-şi găsească o - la indicaţia medicului - pacientul declară
recrea recrea din cauza exprime diminuarea poziţie antalgică administrez Morfină 1fi că durerea s-a
durerii, manifestată durerii în decurs de 2 - asigur un climat corespunzător, cu s.c., supraveghez pacientul diminuat
prin stare de h cameră aerisită, pat confortabil, cu până la reducerea efectelor
disconfort, lenjerie curată secundare (greaţă,
anxietate - discut cu pacientul despre durere vărsături, prurit) şi apariţia
- pacientul nu poate comunica aşa că toleranţei
mă folosesc de elementele ajutătoare,
observaţiile aparţinătorilor, semne
verbale (gemete, suspine), expresii
faciale, posturi ale pacientului,
modificarea valorilor fiziologice
(puls, T.A.)
- întreb pacientul despre caracterul
durerii (arsură, usturime, surdă,
lancinantă)
- urmăresc ce provoacă durerea
(boala, crampe, plăgi)
- evaluez durerea în funcţie de scara
durerii:
 0-4 = durere uşoară

45
  0-7 = durere moderată
 7-10 = durere severă
- pe lângă medicaţie se acordă
pacientului consiliere psihologică şi
suport familial
Nevoia de a Dificultate de a se - asigurarea igienei - din cauza greţurilor şi a - pentru candidoză, la - pacientul se
bea și a mânca alimenta bucale tratamentului medicamentos indicaţia medicului alimentează singur
din cauza - alimentaţie pacientului îi scade pofta de mâncare administrez suspensie de - nu prezintă semne
candidozei bucale, corespunzătoare şi interesul din cauza schimbării Nistatină de deshidratare
manifestată prin gustului - pentru greaţă, la indicaţia
inapetenţă - îi aduc pacientului mâncarea la pat medicului administrez
în porţii mici şi aşezate atractiv în Metoclopramid
anturaj social plăcut 10mgx3/zi, Dexametazonă
- alimentaţia cuprinde legume 2-4 mg în fiecare
(broccoli, spanac), fructe (lămâi, dimineaţă
ananas, mandarine, banane), ciuperci - calculez bilanţul ingesta-
şi ficat de pasăre excreta pe 24 h
- reduc stresul pacientului INGESTA:
prin sprijin şi consiliere psiho- lichide = 1500 ml.
emoţională alimente = 600 ml.
- examinez zilnic cavitatea bucală cu apă rezultată din

46
 spatula cu atenţie la starea buzelor şi metabolismul alimentar =
a dentiţiei (proteze dentare) urmărind 400 ml.
apariţia candidozei şi uscăciunea TOTAL = 2500 ml.
gurii datorită opiaceelor EXCRETA:
- igienizez cavitatea bucală cu scaun = 200ml.
Betadină sau Peroxid de hidrogen 3% diureza = 1600 ml.
cu o bucată de tifon pe deget (în transpiraţie = 400ml.
prealabil am îmbrăcat mănuşi de perspiraţie = 100ml
protecţie) TOTAL=2500ml
- insuficienţa salivară o stimulez prin
administrarea de suc de lămâie şi
ananas, ce nu conţin zahăr
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să - asigur condiții de microclimat, - administrez la indicaţia - pacientul se
dormi și odihni dormi și odihni din prezinte somn cameră aerisită, liniște, medicului Tramadol 1 fi, trezește în timpul
cauza stării de odihnitor semiobscuritate Diazepam 1fi/zi nopţii şi nu mai
slăbiciune şi a - urmăresc efectul durerii asupra poate adormi
durerii, manifestată programului de odihnă şi somn
prin somn - fac cu pacientul exerciţii de relaxare
insuficient şi respiraţie
- sfătui pacientul să-şi golească
vezica înainte de culcare

47
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să nu - introduc în alimentaţia pacientului - la indicaţia medicului - materiile fecale au
elimina elimina prin prezinte distensie alimente ce conţin fibră administrez LaxaNatur caracteristici
alterarea abdominală - alimentaţie echilibrată (fructe, 1cp/zi normale
peristaltismului - să prezinte scaun cereale, legume) - frecvenţa
intestinal normal fiziologic - ingestie adecvată de lichide (2000 eliminării
manifestat prin - menţinerea ml/zi) materiilor fecale
constipaţie echilibrului - stabilirea unui orar regulat de este fiziologică
habituală hidroelectrolitic eliminare - zgomotele
- aplic comprese umede în regiunea intestinale sunt
anală pentru a preveni uscarea şi prezente
descuamarea pielii, băi calde de şezut
Nevoia de a se Dificultate de a se - mobilizarea - execut exerciții izometrice de 5-6" - la indicaţia medicului - pacientul se
mişca mişca din cauza pacientului de 3 ori/zi administrez pe cale mobilizează cu
stării de slăbiciune, - să existe semne - pentru menţinerea mobilităţii venoasă Ser fiziologic, ajutor
manifestată prin care indică un flux articulare se fac exerciţii de Vit. C 1fi, Vit. B1, B6, B2
scăderea forţei venos corespunzător amplitudine (flexie, extensie, 1fi, Manitol 10ml, reglez
musculare, (absenţa edemelor, abducţie, aducție, circumducţie) ritmul perfuziei la 60 de
scăderea absenţa durerii în - fac mobilizarea pacientului prin picături pe minut
expansiunii regiunea posterioară schimbare şi alternare de poziţie
pulmonare a gambei, fără semne (decubit dorsal cu semișezând)
de inflamaţie sau - stimularea capacităţii pulmonare

48
 distensie venoasă sau prin exerciţii de respiraţie (suflă în
modificări paharul cu apă cu un pai)
tegumentare)
Nevoia de a Potenţial de alterare - pacientul să aibă - evaluarea cauzelor care au dus la - continuarea tratamentului - pacientul are
avea a temperaturii temperatura în limite hipotermie prescris temperatura în
temperatura în - hipotermie normale - încălzirea treptată a pacientului prin limite normale
limite normale - imobilitate - să fie echilibrat acoperire cu pături (36,7oC)
- medicaţie sedativă hidroelectrolitic - temperatura optimă a mediului - este hidratat
și inactivitate ambiant de 22oC corespunzător
- administrarea de lichide călduţe la
intervale regulate de timp și în
cantităţi mici
- supravegherea pacientului
- efectuez masaj la nivelul
extremităţilor
Nevoia de a Potenţial de alterare - evitarea cauzelor - examinez tegumentele pacientului - dacă pruritul este de - senzaţia de prurit
avea a integrităţii care au determinat să aflu cauza pruritului (medicaţia, natură neuropatică se şi disconfort se
tegumentele tegumentare pruritul muşcături de insecte, insuficienţă administrează la indicaţia diminuează
cutate și integre - prurit, escară, - tratarea escarei renală etc.) medicului Gabapentină - escară în curs de
imobilitate - hidratez corespunzător pacientul 100mgx3/zi vindecare
- întocmesc zilnic bilanţul ingesta

49
excreta
- aplic comprese cu bicarbonat de
natriu
- protejez tegumentele cu lenjerie de
bumbac
- menţin integritatea tegumentară a
pacientului
- diminuez presiunea la nivelul
proeminenţelor osoase
- explic pacientului necesitatea
tehnicii (prevenirea extinderii şi
infectarea plăgii)
- efectuez toaleta escarei cu Rivanol
1% şi Betadină
- aplic un pansament absorbabil, non-
aderent,
- asigur controlul durerii, mobilizarea
pacientului şi schimbarea poziţiei
- la indicaţia medicului folosesc
emolienţi antiprurit (Mentol 1%)

50
Nevoia de a se Dezinteres pentru - pacientul să - educ pacientul privind importanța - continuarea tratamentului - pacientul se
îmbrăca și ţinuta vestimentară cunoască importanţa vestimentaţiei în identificarea prescris îmbracă și se
dezbrăca din cauza satisfacerii de a se personalităţii - însoţesc medicul la vizită dezbracă cu ajutor
diminuării îmbrăca și dezbrăca - notez zilnic interesul persoanei
motricităţii și de a avea o pentru a se îmbrăca și dezbrăca
şi pierderea vestimentaţie curată - supraveghează cu ce se îmbracă
imaginii de sine - explic gesturile pe care trebuie să le
facă pentru a se îmbrăca, în limbaj
inteligibil
Nevoia de a Comunicare - pacientul să-și - cercetez posibilitățile pacientului de - pacientul
comunica ineficace la nivel exprime emoţiile și comunicare şi nivelul de înțelegere a comunică cu
afectiv din cauza nevoile informațiilor greutate
tulburărilor de - stau față în față cu pacientul
percepţie - privesc în ochi pacientul pentru a-i
demonstra dorinţa de a-l asculta
- învăţ pacientul tehnici de relaxare şi
comunicare
- îl ajut să identifice posibilitățile ei
de a asculta, de a schimba idei cu
alții, de a crea legături semnificative

51
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să-și - încurajez pacientul să-și exprime - continuarea tratamentului - pacientul acceptă
practica religia practica religia din păstreze imaginea de sentimentele în legătură cu problema consilierea
cauza sine, să îşi poată sa spirituală şi este
problemelor practica religia - încurajez pacientul împăcat cu sine şi
nerezolvate ale - cer permisiunea familiei să chem cu cei din jur
pacientului, preotul
manifestat prin - îi explic că preoţii pot ajuta în
frică de moarte asigurarea confortul spiritual
Nevoia de a se Tulburarea - ameliorarea - ajut pacientul să-şi facă un plan - pun pacientul în legătură - pacientul este
realiza concepţiei despre concepţiei despre zilnic cu psihologul spitalului optimist
sine: autoapreciere, sine - îl orientez spre acele activităţi
independenţă/ corespunzătoare capacităţii sale şi
dependenţă, rol, care-i permit să se realizeze
performanţe. - ofer pacientului feed-back pozitiv
pentru progresele făcute

52
4.2. Caz nr. 2

a. Interviul
I. Date generale
Iniţialele: I.C.
Vârsta: 66 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Nr. copii: 2 copii
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: Română
Profesie/Ocupaţia: pensionar
Domiciliu: Urban
Nivel de educaţie: facultate
Greutate: 62 Kg
Înălţime: 167 cm
Semne particulare: nu
II. Obişnuinţe de viaţă:
Alcool: nu
Tutun: da
Drog: nu
Cafea: 1 pe zi
Dietă: nu
Alergii cunoscute: nu se ştie cu alergii
III. Stare de sănătate:
T.A.-150/75mmHg, Puls-94b/min, T-36,7oC
Semidependent: nu
Proteze: dentare fixe / Ochelari: nu
IV. Antecedente personale
Spitalizare: da
Operaţii: da
V. Probleme actuale de sănătate
Data internării: 11.01.2020

53
 Data externării: 15.01.2020
Diagnostic de internare: Neoplasm prostatic operat; Retenţie de urină
Motivele internării: Pacient în evidenţa clinicii din 2017 cu neoplasm prostatic pentru
care s-a practicat electrorezecţia transuretrală de deblocare şi orhiectomie bilaterală, declară
prezenţa unui episod de hematurie macroscopică în urmă cu 3 luni însoţit de dezvoltarea şi
accentuarea simptomatologiei urinare joase, mixte. Este investigat în ambulatoriul clinicii prin
examen cistoscopic care a evidenţiat prezenţa unor formaţiuni tumorale în trigon şi în jurul
colului vezical (posibilă invazie prostatică). În urmă cu 24 de ore pacientul prezintă retenţie
acută completă de urină, motiv pentru care se înseră sonda uretrală a demeure. La internare
pacientul prezintă durere în hipocondru stâng, transpiraţii, stare febrilă, oboseală.
Se internează pentru conduită diagnostică şi terapeutică.
Investigaţii de specialitate:
SpO2 - 81%
Leucocite - 10.000/mm3
Uree - 80 mg%
Glicemie - 80 mg%
Hemoglobină - 12,9 g%
Creatinina – 2,66 mg%
Acid uric – 6,8 mg%
Leucocite - 10.000/mm3
Hematocrit - 37%
VSH -22 mm/h
Sumar urină = ph-4,5, densitate 1010, rare leucocite; nitraţi, proteine, glucoză, corpi
cetonici = negativ, hematie – microscopică. Urocultura pozitivă, E. Coli>100000u/f
Tratament medicamentos în spital: Vitamina C 200 3 tb/zi, Algocalmin 1fix2/zi,
Proscar 1 tbx2/zi, ser fiziologic 9% 500ml, Ciprinol 200 mg/100 ml soluţie la 12 ore
perfuzabilă, Algocalmin 1fi i.v., Perfalgan 1fl i.v.
Epicriza
Pacient în evidenţa clinicii din 2017 cu neoplasm prostatic pentru care s-a practicat
electrorezecţia transuretrală de deblocare şi orhiectomie bilaterală, declară prezenţa unui
episod de hematurie macroscopică în urmă cu 3 luni însoţit de dezvoltarea şi accentuarea
simptomatologiei urinare joase, mixte. Este investigat în ambulatoriul clinicii prin examen
cistoscopic care a evidenţiat prezenţa unor formaţiuni tumorale în trigon şi în jurul colului

54
vezical (posibilă invazie prostatică). În urmă cu 24 de ore pacientul prezintă retenţie acută
completă de urină, motiv pentru care se înseră sonda uretrală a demeure.
În urma tratamentului medicamentos aplicat, a efectuării îngrijirilor autonome şi
delegate, pacientul se externează în stare uşor ameliorată cu următoarele indicaţii: regim
igieno-dietetic, plimbări în aer liber, evitarea efortului fizic şi a frigului, revenirea la control
peste 2 săptămâni.

b. Nevoile fundamentale ale V. Henderson

1. Nevoia de a respira: uşor alterată
 respiraţie de tip costal, uşoară dispnee din cauza stării febrile
2. Nevoia de a bea și a mânca: nealterată
 pacientul prezintă apetit normal, este hidratat.
 3. Nevoia de a elimina: alterată
 retenţia produşilor de metabolism
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură: nealterată
 sistem osteoarticular aparent integru
5. Nevoia de a dormi și a se odihni: alterată
 somnul este insuficient cantitativ și calitativ din cauza insomniei manifestat prin ore
puține de somn și treziri sau perioade de veghe în timpul nopții prin fața palidă și ochi
încercănați;
6. Nevoia de a evita pericolele: alterată
 anxietate datorită amenințării fizice prin investigațiile ce urmează a fi făcute
manifestată prin neliniște;
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale: alterată
 stare febrilă 38,5oC
8. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca: nealterată
 îmbrăcăminte curată, adecvată situaţiei
9. Nevoia de a fi curat și de a-și proteja tegumentele și mucoasele: alterată
 neputinţa de a-și acorda îngrijiri de igienă din cauza durerii și a stării de oboseală
10. Nevoia de a se recrea - uşor alterată
 lipsa de interes pentru activităţile zilnice din cauza bolii
11. Nevoia de a practica religia: nealterată
 pacientul este de religie ortodoxă nepracticant
12. Nevoia de a comunica: nealterată

55
  pacientul comunică cu cei din jur
13. Nevoia de fi util: nealterată
 pacientul este mulţumit de ceea ce a realizat până acum
14. Nevoia de a învăța: nealterată
 are cunoştinţe despre boală
Obiective de îngrijire:
 pacientul să înțeleagă importanța spitalizării
 să revină la nivelul optim de sănătate
 să aibă stabilit diagnosticul și să fie de acord cu tratamentul medical pentru
recăpătarea independenței funcționale

56
 c. Plan de îngrijire al pacientului M.V. cu Neoplasm prostatic operat, Retenţie de urină în perioada 11-15.01.2020

Diagnosticul de Obiectivele Evaluarea

Nevoia afectată Intervenţii autonome Intervenţii delegate
îngrijire îngrijirii îngrijirilor
Nevoia de a Dificultate - normalizarea - aşez pacientul în poziţie semișezând - recoltez probele de - în urma îngrijirilor
repara şi a avea o respiratorie datorită respiraţiei şi - înregistrez frecvența respiratorie şi sânge şi urină, le acordate, pacientul
bună circulaţie hipertermiei calmarea temperatura etichetez şi le trimit la prezintă valori ale
manifestată prin pacientului - încurajez pacientul să respire adânc laboratorul spitalului funcţiilor vitale în
respiraţie - observ apariţia polipneei, limite normale: TA-
superficială bradipneei 140/70mmHg, P-
- asigur respiraţii eficiente, ce 78b/min, R-20r/min
facilitează expansiunea plămânului
- pregătesc pacientul pentru
examenele clinice şi paraclinice
- măsor şi notez valorile funcţiilor
vitale grafic în foaia de temperatură
Nevoia de a Eliminări deficitare - combaterea cauzei - așez pacientul în poziţie comodă - la indicaţia medicului - pacientul prezintă
elimina din cauza reţinerii antialgică administrez endovenos eliminări normale
produşilor de - efectuez igiena zonei genitale şi ser fiziologic 9% 500ml, fiziologice
metabolism, efectuez sondajul uretral Ciprinol 200 mg/100 ml
manifestat prin - montez punga colectoare şi soluţie la 12 ore

57
 retenţie de urină şi monitorizez eliminările perfuzabilă, Algocalmin
stare de disconfort - evaluez balanţa hidrică clinic 1fi i.v., Perfalgan 1fl i.v.
- previn deshidratarea prin pierdere - urmăresc reacţia
urinară pacientului la tratament
- evaluez funcţia cordului - urmăresc să nu apară
- spăl cateterul cu soluţie reacţii adverse (cefalee,
bacteriostatică şi aspir la fiecare 6 ore stare de greaţă, lipotimie)
Nevoia de a avea Alterarea - pacientul să - asigur repausul la pat în perioada - continuarea - pacientul prezintă
temperatura în temperaturii din prezinte febrilă tratamentului temperatura în limite
limite normale cauza procesului temperatura în - aerisesc încăperea, mai ales normale 36,4oC
infecţios manifestat limite normale în dimineaţa şi seara - nu prezintă semne
prin stare termen de 2 zile - măsor zilnic temperatura şi notez ale deshidratării
subfebrilă, valorile obţinute în foaia de
transpiraţii observaţie
- asigur un climat corespunzător prin:
aerisirea salonului, asigur o
temperatură corespunzătoare de 18-
20oC, umiditate corespunzătoare
(plasarea unor vase cu apă pe
calorifer)
- am schimbat zilnic soluţia de

58
 cloramină din recipientul pentru
termometre
- pentru combaterea frisonului
încălzesc pacientul cu una sau mai
multe pături în plus şi cu sticle cu apă
caldă
- asigur lenjeria de pat şi de corp
curată şi uscată, pe care le schimb de
câte ori a fost nevoie
- calculez bilanţul ingesta-excreta pe
24 h
- observ şi măsor zilnic temperatura,
pulsul, diureza
Nevoia de a avea Imposibilitatea - pacientul să - explic pacientului importanţa unei - la indicaţia medicului - pacientul prezintă
tegumentele îndeplinirii rolului prezinte o stare de igiene corecte asupra stării de am administrat: Vitamina tegumente integre şi
curate propriu din cauza igienă sănătate şi pentru prevenirea C 200 3 tb/zi, o stare de bine
durerii manifestată corespunzătoare îmbolnăvirilor Algocalmin 1fix2/zi,
prin carenţe de prin stimularea - pregătesc materialele pentru baie; Proscar 1 tbx2/zi
igienă interesului de a-şi - îl ajut să se îmbrace, să-şi facă
face toaleta zilnică toaleta cavităţii bucale şi să se
a tegumentelor şi a pieptene

59
 cavităţii bucale - pentru prevenirea apariţiei
escarelor, am avut grijă ca lenjeria de
pat şi de corp să nu prezinte cute, să
fie uscate şi uniform aşezate, iar
poziţia pacientului să fie schimbată la
fiecare 2 ore
- controlez şi supraveghez modul în
care pacientul îşi efectuează toaleta
- încurajez pacientul în progresele
făcute
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să - aerisesc salonul - pacientul prezintă
dormi și odihni dormi și a se odihni beneficieze de un - asigur un climat relaxant somn liniştit de 8 ore
din cauza durerii somn calitativ şi - identific prin discuţii cu pacientul pe noapte
manifestată prin cantitativ care este cauza insomniei şi declară
somn întrerupt și că nu doarme din cauza durerii şi
treziri frecvente anxietăţii
- învăţ pacientul să adopte o poziţie
comodă, antalgică
- învăţ pacientul să practice tehnici
de relaxare, exerciţii respiratorii cu
30 min. înainte de culcare

60
 - observ şi notez calitatea şi
cantitatea somnului
Nevoia de a evita Vulnerabilitate față - pacientul să - asigur confortul pacientului (poziţie - pacientul se simte
pericolele de pericole din beneficieze de un antialgică, întinderea şi îndepărtarea confortabil şi nu
cauza stării mediu de siguranţă resturilor alimentare de pe cearşaf, prezintă risc de
generale alterate fără accidente şi aerisirea salonului) complicaţii
manifestată prin infecţii - ajut pacientul în descrierea corectă
facies crispat, - pacientul să fie a durerii şi să sesizeze momentele de
disconfort echilibrat psihic exacerbare sau ameliorare
- manifest compasiune pentru
suferinţa pacientului
- îndepărtez sursele cu miros
dezagreabil (bazinete, ploscă)
- mă asigur că pacientul nu devine o
sursă de infecţii nosocomiale
- respect măsurile de asepsie
Nevoia de a se Dificultate de a se - pacientul să - explorez activităţile recreative care - pacientul prezintă
recrea recrea din cauza prezinte stare de îi fac plăcere pacientului stare de bine fizic și
spitalizării, bună dispoziţie - planific activităţi cu pacientul psihic
manifestată prin explicându-i că acestea îi
tristeţe îmbunătăţesc starea de sănătate

61
- antrenez pacientul în activităţi
recreative, dar care să nu îl solicite
sau să îl obosească

62
4.3. Caz nr. 3

a. Interviul
I. Date generale
Iniţialele: R.P.
Vârsta: 72 ani
Sex: masculin
Stare civilă: văduv
Nr. copii: nu
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: Română
Profesie/Ocupaţia: pensionar
Domiciliu: Rural
Nivel de educaţie: facultate
Greutate: 60 Kg
Înălţime: 172 cm
Semne particulare: nu
II. Obişnuinţe de viaţă:
Alcool: nu
Tutun: nu
Drog: nu
Cafea: 1 pe zi
Dietă: nu
Alergii cunoscute: nu se ştie cu alergii
III. Stare de sănătate:
T.A.-130/75mmHg, Puls-94b/min, T-36,7oC
Semidependent: nu
Proteze: nu / Ochelari: nu
IV. Antecedente personale
Spitalizare: da
Operaţii: da
V. Probleme actuale de sănătate
Data apariţiei: 12.01.2020

63
 Data externării: 19.01.2020
Diagnostic de internare: Cancer de prostată T1N3M2
Motivele internării: Pacientul R.P. în vârstă de 72 de ani, cunoscut cu cancer de
prostată şi metastaze, se internează cu următoarele manifestări de dependenţă: dispnee,
durere, disconfort abdominal, insomnie, anxietate, paloare, stare generală alterată, mobilitate
redusă.
Se internează pentru tratament chimioterapic
Investigaţii de specialitate:
SpO2 - 81%
Uree - 43,3 mg%
Glicemie - 80 mg%
Hemoglobină - 12,9 g%
Creatinina - 0,8 mg%
PSP - 11,1 ng/ml
Acid uric - 7,49 mg%
Leucocite - 10.000/mm3
Hematocrit - 37%
VSH - 16 mm/h
Na - 172 mEq/l
K - 5,7 mEq/l
AST - 23 U/L
ALT - 34 U/L
Sumar urină = ph-4,5, densitate 1020, rare leucocite; nitraţi, proteine, glucoză, corpi
cetonici, hematii = negativ
Pacientului i se administrează la indicaţia medicului: Ser fiziologic 0,9% 500ml,
Docetaxel 200mg/zi, Cisplatină 200ml/zi, Prednisolon 5mgx2/zi, Hepatoprotect 1cpx3/zi,
Omeran 1 cp/zi
Epicriza
Pacientul R.P. de 72 ani, s-a internat pe secţia Paleaţie cu următoarele manifestări de
dependenţă: durere, disconfort abdominal, insomnie, anxietate, paloare, stare generală
alterată, mobilitate redusă. În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice se stabileşte
diagnosticul de Cancer de prostată T1N3M1. Pacientul urmează tratament chimioterapeutic.
În urma tratamentului medicamentos aplicat, a efectuării îngrijirilor autonome şi
delegate, pacientul se externează în stare uşor ameliorată cu următoarele indicaţii: regim

64
igieno-dietetic, plimbări în aer liber, evitarea efortului fizic şi a frigului, revenirea la control
peste 2 săptămâni.

b. Nevoile fundamentale ale V. Henderson

1. Nevoia de a respira: nealterată
respiraţie de tip costal cu mişcări ale ambilor hemitorace
2. Nevoia de a bea și a mânca: ușor alterată
 stare de greaţă
 alimentație inadecvată prin deficit din cauza afecțiunii organice intestinale
manifestată prin inapetență, scădere ponderală, consum redus de alimente și lichide,
tegumente uscate;
3. Nevoia de a elimina: nealterată
eliminări normale fiziologice
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură: ușor alterată
stare de slăbiciune, scăderea forţei musculare
5. Nevoia de a dormi și a se odihni: alterată
 somnul este insuficient cantitativ și calitativ din cauza insomniei manifestat prin ore
puține de somn și treziri sau perioade de veghe în timpul nopții prin fața palidă și ochi
încercănați;
6. Nevoia de a evita pericolele: nealterată
pacientul se simte în siguranţă
7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale: nealterată
pacientul are temperatura în limite normale
8. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca: nealterată
 dezinteres pentru ţinuta vestimentară din cauza diminuării motricităţii şi pierderea
imaginii de sine
9. Nevoia de a fi curat și de a-și proteja tegumentele și mucoasele: nealterată
 pacientul face duș la 2 zile și baie o dată pe săptămână
10. Nevoia de a se recrea: nealterată
 pacientulciteşte și face plimbări
11. Nevoia de a practica religia: alterată
pacientul este de religie ortodox practicant
 fricade moarte, probleme nerezolvate ale pacientului
12. Nevoia de a comunica: nealterată

65
 pacientul comunică cu uşurinţă
13. Nevoia de fi util: nealterată
pacientul este mulţumit de ceea ce a realizat
14. Nevoia de a învăța: alterată
pacientul are insuficiente cunoştinţe despre boală
Obiective de îngrijire:
pacientul să înțeleagă importanța spitalizării
să revină la nivelul optim de sănătate
 să aibă stabilit diagnosticul și să fie de acord cu tratamentul medical pentru
recăpătarea independenței funcționale

66
 c. Plan de îngrijire al pacientului R.P. cu Cancer de prostată T1N3M1 în perioada 12-19.01.2020

Nevoia Diagnosticul de Obiectivele Evaluarea

Intervenţii autonome Intervenţii delegate
afectată îngrijire îngrijirii îngrijirilor
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să nu - asigur condiţii de microclimat - la indicaţia medicului - pacientul nu
bea şi a mânca bea şi a mânca din prezinte state de - aşez pacientul în poziţie comodă administrez prin prezintă stare de
cauza greaţă şi să se - monitorizez valorile funcţiilor vitale şi le perfuzie endovenoasă greaţă sau scădere
tratamentului cu alimenteze conform trec în foaia de temperatură Docetaxel 200mg/zi, în greutate
citostatice, vârstei şi bolii - servesc pacientul cu apă cu lămâie pentru Ser fiziologic 0,9%
manifestată prin a diminua starea de greaţă 500ml + Cisplatină
stare de greaţă şi - fac cu pacientul exerciţii de respiraţie 200ml/zi
inapetenţă - alcătuiesc un regim din alimentele - reglez ritmul perfuziei
permise şi care îi plac pacientului la 25 de pic pe min.
- întocmesc zilnic bilanţul ingesta excreta - per oral se
- pregătesc fizic şi psihic pacientul pentru administrează
intervenţiile clinice şi paraclinice Prednisolon 5mgx2/zi,
- explic pacientului că trebuie să urmeze Hepatoprotect 1cpx3/zi,
regim fără sare Omeran 1 cp/zi

67
Nevoia de a se Dificultate de a se - combaterea cauzei - explic pacientului necesitatea mişcării - continuarea - pacientul îşi
mişca şi a avea mişca din cauza - execut cu pacientul mişcări active la pat tratamentului satisface singur
o bună postură stării de - schimb poziţia pacientului din 2 în 2 ore nevoia
disconfort şi - fac masaj la nivelul membrelor inferioare - pacientul prezintă
oboseală, pentru îmbunătăţirea circulaţiei şi evitarea tonus muscular
manifestat prin trombozei sau a anchilozei păstrat
refuz de a se - fac cu pacientul plimbări prin salon fără
mobiliza a-l obosi
Nevoia de a Dificultate de a - pacientul să - asigur condiţii de microclimat (cameră - la indicaţia medicului - pacientul are
dormi şi odihni dormi şi odihni prezinte somn curată, aerisită, linişte, semiobscuritate) administrez Diazepam 1 somn indus
din cauza odihnitor pe toată - rog pacientul să-şi golească vezica înainte cp/zi medicamentos de 7
anxietăţii, perioada spitalizării de culcare ore pe noapte
manifestată prin - asigur lenjerie de pat şi de corp curată şi
insomnie uscată
- sfătui pacientul să-şi folosească
imaginația ghidată
Nevoia de a se Dificultate de a se - pacientul să-şi - identific capacitatea şi limitele fizice ale - continuarea - pacientul se
îmbrăca şi îmbrăca şi satisfacă singur pacientului tratamentului prescris îmbracă şi se
dezbrăca dezbrăca din nevoia - recomand, dacă ameţeşte, să se îmbrace dezbracă cu ajutor
cauza stării de în poziţie şezând şi apoi singur
slăbiciune, - ajut pacientul în caz de solicitare

68
 manifestat prin - sfătui pacientul să evite îmbrăcămintea
dezinteres faţă de strâmtă, care poate produce disconfort
vestimentaţie
Nevoia de a Cunoştinţe - acumularea de noi - explorez nevoile de cunoaştere ale - continuarea - pacientul şi-a
învăţa cum să insuficiente din cunoştinţe pacientului tratamentului însuşit noţiunile
păstrezi cauza - explorez obiective de studiu cu pacientul primare
sănătatea neînţelegerii de - informez pacientul cu privire la
informaţii mijloacele şi resursele pe care le pot
asigura: broşuri, cărţi
- verific cu pacientul cunoştinţele
acumulate

69
 CONCLUZII

În stagiile de practică susținute în secțiile de urologie și chirurgie am întâlnit multe

cazuri de bolnavi cu adenom de prostată. Lucrând în sala de operație din secția de Chirurgie
am avut, de asemenea, ocazia să mă întâlnesc cu astfel de cazuri.
M-au impresionat simptomele, formele clinice de manifestare precum și formele de
exteriorizare care duceau bolnavul într-o stare de monotonie și neacceptare a stării de boală.
În cele 3 cazuri am avut ocazia să testez bolnavii fizic și psihic, să le dau indicațiile
necesare, să-i ajut să treacă peste perioadele de crize și să aibă încredere în ei și în personalul
medical.
Astfel am ajuns la concluzia că rol important în vindecarea bolnavilor îl reprezintă
asistenta medicală care trebuie să îl cunoască îndeaproape pe bolnav, să stabilească raporturi
sănătoase şi de încredere reciprocă, trebuie să ţină seama că fie şi numai internarea poate
constitui o situație stresantă.
Momentul internării, primul contact al bolnavului cu spitalul şi cu personalul medical,
contactul cu ceilalţi bolnavi şi felul în care este primit au o importanță deosebită pentru
evoluția ulterioară a procesului patologic.
Pentru o evoluție favorabilă a pacienţilor operaţi este necesară o pregătire
preoperatorie atât fizică cât şi psihică a pacientului informându-l în legătură cu tehnicile
necesare a-i fi efectuate explicându-i că de o bună pregătire fizică şi psihică depinde reuşita
intervenţiei chirurgicale, evitând complicaţiile.
Asistenta medicală, o verigă importantă a corpului medical, va conştientiza pacientul
asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea, în procesul de vindecare având un rol
important stabilirea unor obiective precise, a unui plan de educație şi îngrijire precum şi
comunicarea asistentei cu pacientul şi familia acestuia.
Asistenta este cadrul care se află în permanenţă lângă bolnav, ea este legătura directă
şi cea mai calificată dintre medic şi omul suferind. Rămânând mai mult timp decât medicul
lângă bolnav, îngrijindu-l, asistând la felul cum acesta se alimentează sau ajutându-l să
mănânce, administrându-i medicaţia zilnică, controlându-i temperatura şi pulsul, tensiunea
arterială, observând cantitatea de urină pe care acesta o elimină, caracteristicile urinei şi ale
scaunelor, felul cum bolnavul umblă, cum se odihneşte, cum vorbeşte sau raţionează, asistenta
medicală poate să-şi facă o imagine foarte exactă asupra evoluţiei bolii care, împărtăşită

70
medicului chirurg, poate ajuta în mod deosebit la stabilirea unui diagnostic exact sau a
tratamentului de urmat.

71
 BIBLIOGRAFIE

 „Urgențe medico-chirurgicale‖ - Lucreţia Titircă, Editura Medicală, 2007;

 „Ghid de nursing‖ - Lucreţia Titircă, Editura Viața Medicală Românească, 2008;
 „Îndreptar de chirurgie‖ - P. Simici, Editura Didactică și Pedagogică, Buc, 1986;
 „Chirurgie pentru cadre medii‖ - Mihai Mihăilescu, Editura Medicală, 2009;
 „Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali‖ - Lucreţia Titircă,
Editura Viața Medicală Românească, 2006;
 „Chirurgie de urgență‖ - Prof. Dr. C. Caloghera, Editura Literă, 1980;
 „Manual de medicină internă pentru cadre medii‖ - C. Borundel, București, 1986;
 „Tehnici speciale de îngrijire a bolnavului‖ - G. Baltă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980;
 „Ghid de manevre medicale‖ - M. Beuran, Scripta, București, 2002;
 „Tratat de patologie medicală‖ - E. Proca, Editura Medicală, 1998;
 „Îngrijirea specială a bolnavilor‖ - C. Mozes, Editura Media Sud, București, 2004;
 „Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului‖ - V. Henderson, Copenhaga, 2001;
 „Patologie chirurgicală‖ - TH. Burghele, București, 1977;
 „Tehnici de îngrijire generală a bolnavului‖ - Baltă Georgeta, Editura Didactică și
Pedagogică, Buc, 1999;
 „Anatomia și fiziologia omului‖ - Carmancu P., Niculescu C., Corint, 2007;
 „Patologie și nursing chirurgical‖ - Nicolae Angelescu, Editura Medicală București,
1998.

72