COLEGIUL NAŢIONAL ,,ANA ASLAN’’ BRĂILA

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR
PROF. GHIURA TABITA

ABSOLVENT
POPESCU ION

PROMOŢIA 2023
1
 COLEGIUL NAŢIONAL ,,ANA ASLAN’’ BRĂILA
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
ADENOM DE PROSTATĂ

COORDONATOR
PROF. GHIURA TABITA

ABSOLVENT
POPESCU ION

PROMOŢIA 2023

2
 Motivația lucrării

Afecţiunile prostatei sunt unele dintre cele mai frecvente boli ale sexului
masculin. În România, peste 30% dintre bărbaţii cu vârsta peste 60 de ani
suferă de adenom de prostată – hipertrofie benignă a prostatei, iar pentru cei de
80-85 de ani, riscul apariţiei acestuia creşte până la 90%.
În contextul în care până în 2023 este prevăzută o creştere continuă a
numărului de pacienţi afectaţi de adenomul de prostată (până la 550.000 de
cazuri), informarea în legătură cu simptomatologia şi metodele de tratament ale
acestei boli este o măsură esenţială de care orice bărbat trebuie să ţină cont.

3
 CUPRINS

CAPITOLUL I: ADENOMUL DE PROSTATĂ

1.1 DEFINITIE...........................................................................................................................5
1.2 ETIOLOGIE.........................................................................................................................6
1.3 ANATOMIE PATOLOGICA..............................................................................................6
1.4 FIZIOPATOLOGIA.............................................................................................................7
1.5 MANIFESTĂRI CLINICE...................................................................................................9
1.6 INVESTIGATII PARACLINICE......................................................................................11
1.7 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL........................................................................................15
1.8 COMPLICATII..................................................................................................................17
1.9 TRATAMENT....................................................................................................................18

CAPITOLUL II: PREZENTARE DE CAZ....................................................24

BIBLIOGRAFIE

4
 CAPITOLUL I
ADENOMUL DE PROSTATĂ

1.1 Definitie
Hiperplazia prostatică este reprezentată de modificări ce implică ţesutul glandular,
ţesutul fibromuscular, sau ambele structuri. Astfel, vor apărea nodulii stromali, formaţi
predominant din ţesut muscular şi fibros, noduli glandulari, formaţi din structuri acinoase, şi
noduli fibroadenomatoşi, cu o structură mixtă, glandulară, stromală şi fibromusculară.

Fig. 1. Hiperplazia prostatei

Menţionat în papirusurile egiptene cu circa 1 500 de ani Î.Hr. sau de Hipocrate cu 1

000 de ani mai târziu, adenomul de prostată reprezintă cea mai frecventă afecţiune din
serviciile de urologie. Numită „hipertrofie prostatică benignă" (BPH), afecţiunea începe să se
dezvolte în jurul vârstei de 35 de ani, când apar şi primele modificări morfopatologice,
reprezentate de noduli stromali microscopici, în jurul glandelor periuretrale. Cu timpul,
nodulii microscopici cresc în volum, căpătând aspectul de noduli glandulari hiperplazici
maturi cu dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva centimetri. Incidenţa BPH creşte cu
vârsta, astfel peste 50% din bărbaţii între 60 şi 70 de ani necesitând o formă de tratament.

5
 1.2 Etiologie
Cauzele apariţiei adenomului de prostată nu sunt definite în mod clar, însă în cele mai
multe cazuri apariţia acestuia este însoţită de dereglarea nivelului de testosteron. Dezvoltarea
adenomului de prostata este influentata de alterarea echilibrului estrogen-testosteron.
Dezechilibrul acesta explica dezvoltarea bolii dar nu poate explica declansarea ei.
S-au identificat mai multi factori incriminatori:
 Factori genetici
 Factori alimentari (vitaminele C si A au un caracter protector)
 Factori hormonali: dezvoltarea adenomului de prostata este influentata de
alterarea echilibrului estrogen-testosteron. Dezechilibrele hormonale, in special
la perioada pubertatii par a avea un rol carcinogen.
 Virusurile
Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt: varsta, consumul
de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat, precum si consumul
de medicamente (antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice).
Preponderent suferă de această boală bărbații cu exces în greutate și cei cu un mod
sedentar de viață. Reducerea activității fizice duce la faptul că sângele stagnează în regiunea
pelvisului, rezultând adenomul de prostată. Statisticile arată că adenomul de prostată se
manifestă mai frecvent la bărbații de peste 45 ani. Aproape la fiecare al doilea reprezentant al
sexului puternic după 50 ani poate apărea un adenom.

1.3 Anatomie patologică

Adenomul de prostată, din punct de vedere macroscopic are forma unui trunchi de con
cu baza în sus, străbătut de uretră, respectând forma iniţială a glandei, dar nu şi dimensiunile.
Frecvent este format din doi lobi laterali, egali sau asimetrici, la care uneori se adaugă şi un al
treilea lob, cu situaţie mediană. Alteori, acest lob median, este atât de voluminos şi acoperă
colul vezical la locul unde merge uretra, devenind obstructiv printr-un mecanism de „clapetă”.
Datorită dezvoltării lobilor laterali, uretra prostatică este deformată, devine scoliotică şi îşi
modifică unghiurile, este alungită şi sinuoasă.

6
 Fig. 2. Adenom de prostată-aspect macroscopic

Obstrucţia nu apare prin scăderea calibrului uretral, ci prin deformarea acesteia, făcând
ca urina să fie evacuată printr-un tub deformat, sinuos, mai lung şi scoliotic şi care implicit
este obstructiv.Adenomul prostatic este separat de restul prostatei printr-un plan fibros sau
fibro-muscular, plan ce orientează chirurgul în excizia ţesutului adenomatos. Din această
structură fibro-musculară pleacă travee conjunctive ce separă nodulii adenomatoşi. BPH se
dezvoltă din prostata tranziţională, periuretrală, îndeplinind caracteristicile anatomice de
formaţiune periuretrală, supramontanală, prespermatică sau intrasfincteriană (în interiorul
sfincterului neted). Poate avea dimensiuni de la 10-15 grame până la 150-200 de grame, dar
media în momentul diagnosticului este în jur de 30-50 de grame. Microscopic, nodulii sunt
formaţi din hiperplazie stromală, fibro-adenomatoasă, sau glandulară, în toate adenoamele de
prostată existând toate aceste structuri, dar în proporţii variabile.

1.4 Fiziopatologie
Adenomul prostatic reprezintă un obstacol permanent în evacuarea urinară. Ca
rezultat, presiunea în vezică creşte de la 20-40 la 50-100 cm H2O. Detrusorul se va
hipertrofia, în încercarea de a învinge obstrucţia instalată. Va apărea, deci, într-o primă etapă
hipertrofia detrusorului. Iniţial, toată urina din vezică va fi evacuată, pentru ca mai apoi,
compensarea prin hipertrofie să nu mai fie eficientă, şi va apărea rezidiul vezical, deci urina
ce nu poate fi evacuată din vezică în actul micţiunii. Iniţial minor, el va creşte treptat, odată cu
decompensarea vezicală.
Pe plan clinic, va apărea disuria şi polakiuria şi scăderea forţei jetului urinar datorită
obstacolului, datorită iritaţiei cervicale determinată de adenom, şi datorită scăderii timpului de
umplere vezicală prin apariţia rezidiului. În această etapă, aspectul endoscopic este
reprezentat de formarea de celule şi coloane descrise anterior. Dacă obstrucţia nu devine

7
completă, determinând aşa numita retenţie completă de urină, rezidiul va creşte progresiv,
până când va atinge capacitatea fiziologică a vezicii urinare, deci 300-350 ml. Până în această
etapă, putem vorbi de rezidiu fără distensie, pentru că vezica nu şi-a depăşit capacitatea.
Ulterior, vezica decompensată se va destinde progresiv, acceptând un rezidiu din ce în ce mai
mare, până va ajunge la capacitatea anatomică a organului. Aspectul clinic în această etapă, de
rezidiu cu distensie este reprezentat de aşa-numitul „glob moale" în fapt vezica destinsă, cu
urina ce nu poate fi evacuată prin micţiune. Clinic, se manifestă ca o tumoră hipogastrică
reprezentată de vezica urinară cu situaţie mediană sau nu, nedureroasă şi de consistenţă
moale. Se deosebeşte de retenţia completă de urină care se manifestă clinic drept glob vezical
tare, median, dureros şi sensibil la palpare. Retenţia incompletă de urină cu distensie vezicală,
are ca semne endoscopice aspectul de vezică cu celule şi coloane, sau diverticuli mari, iar
datorită distensiei poate apărea refluxul vezicoureteral, ureterohidronefroza bilaterală şi
simetrică (ce o deosebeşte de cea frecvent unilaterală din cancerul prostatic). Ca aspect clinic
particular, în această etapă, se instalează falsa „incontinenţă de urină", sau „micţiunea prin
prea plin", de fapt pierderea necontrolată a cantităţii de urină ce ajunge în vezică şi depăşeşte
capacitatea organului. Clasicii descriau acest mecanism foarte plastic şi sugestiv comparându-
l cu un pahar de apă plin în care mai turnăm câteva picături, ce se vor prelinge afară. Pe plan
epurator, distensia aparatului urinar se va manifesta ca insuficienţă renală.
Deşi iniţial a fost considerată o glandă cu secreţie exclusiv externă, în ultimii ani au
fost descoperiţi compuşi de secreţie internă prostatică. Secreţia externă reprezintă 20-25% din
lichidul seminal spermatic, iar cea internă cuprinde mai mulţi compuşi printre care amintim:
antigenul specific prostatic (PSA), de natură glicoproteică, gamma-seminoproteina, antigenul
specific membranar prostatic, fosfataze acid, prostaglandine, enzime proteolitice,
fibrinolizine, electroliţi, acid citric, fructoză. Deşi patologia prostatică este dominată de
adenomul prostatic şi cancerul prostatic, glanda mai dezvoltă o serie de afecţiuni, nu tocmai
rare, cum ar fi litiaza prostatică, prostatitele acute, prostatitele cronice şi tuberculoza
prostatică. Diagnosticul neoplasmului prostatic nu se poate pune fără o probă histologică, iar
markerii au valoare orientativă diagnosticării.
Fiziopatologia si consecintele anatomopatologice ale adenomului prostatic asupra
aparatului urinar
Modificările produse asupra aparatului urinar se instalează lent şi insidios.
Consecinţele fiziopatologice apărute sunt rezultatul interacţiunii dintre rezistenţa uretrei
prostatice şi a presiunii endovezicale dezvoltată de detrusor în momentul micţiunii.Pe lângă
aceşti factori principali, intervin complexul neurologic ce realizează sinergia vezico-

8
sfincteriană, complianţa şi posibilităţile compensatorii ale detrusorului şi starea fizică generală
a pacientului (taraţi, diabetici, alcoolici, cirotici, neoplazici, imunosupresaţi). În mod normal,
lungimea uretrei supramontanale este de 3-5 cm. În adenomul prostatic, ea se alungeşte,
ajungând la 5-7 cm sau chiar mai mult.Va deveni deformată, scoliotică, datorită frecvenţei
hipertrofiei asimetrice a lobilor adenomatoşi. Colul vezical devine din circular deformat, cu
aspect de fantă, ogival, sau treflă, iar posterior, poate apare lobul median, ce uneori capătă
dimensiuni uriaşe, devenind obstructiv, prin mecanismul de clapetă mai sus amintit. Alteori,
nodulii şi lobii adenomatoşi cresc atât de mult încât ascensionează trigonul, şi odată cu acesta,
orificiile ureterale, modificând direcţia şi permeabilitatea ureterului terminal, şi având astfel
un aspect cert obstructiv. Răsunetul asupra vezicii urinare este reprezentat de congestia
mucoasei, care sângerează uşor la traumatisme minime, aspect mai frecvent în cazul asocierii
litiazei vezicale şi a cistitei. Primul răspuns al vezicii urinare la obstacolul subvezical instituit
progresiv, este reprezentat de hipertrofia detrusorului, care este nevoit să dezvolte o presiune
suplimentară.
Alungirea fibrei musculare şi creşterea forţei de contracţie cresc paralel până la un
punct, pentru ca apoi detrusorul să devină hipoton, cu forţa de contracţie în scădere. Vezica
urinară îşi va mări capacitatea, prin alungirea fibrelor musculare şi ulterior a decompensării
lor. În distensiile cronice, prelungite, peretele vezical se subţiază, mucoasa herniază printre
fibrele musculare alungite şi decompensate, apărând diverticuli mici şi apoi mari, al căror
perete este format numai din mucoasă, nu şi din detrusor. Aspectul macroscopic al acestor
transformări este reprezentat de aşa-numitele „celule" (diverticuli) şi „coloane" (fibrele
musculare decompensate ale detrusorului). Dacă obstrucţia continuă, hernierea mucoasei
poate căpăta dimensiuni mari, producând diverticuli voluminoşi. Distensia vezicii urinare
peste anumite limite, va determina refluxul vezico-ureteral, şi ureterohidronefroza secundară,
iar etapa finală poate fi insuficienţa renală obstructivă şi mai apoi parenchimatoasă, secundară
distensiei permanente.

1.5 Manifestări clinice

Manifestari urinare
Din punct de vedere clinic, adenomul de prostată evoluează în trei faze: prostatism,
retenţie incompletă de urină fără distensie vezicală şi retenţie incompletă de urină cu
distensie.
Faza de prostatism are următoarele manifestări clinice majore:

9
 Semne iritative:
• polakiuria nocturnă: polakiuria nocturnă moderată (2-3 micţiuni) este asociată cu
scăderea jetului urinar şi durata mai lungă a micţiunilor, cu dispariţia sau diminuarea
simptomatologiei în cursul zilei; polakiuria nocturnă intensă (6-7 micţiuni) este în legătură cu
excesele alimentare sau lichidiene (alcool) si se normalizează după dispariţia stimulului.
• polakiuria diurnă;
• imperiozitatea micţională (pacientul trebuie să urineze rapid după declanşarea
senzaţiei de micţiune)
• disconfortul micţional (durere, arsură).
Disuria domină tabloul clinic cu prostată nu foarte voluminoasă clinic şi ecografic dar
cu suferinţă clinică marcată. Frecvent adenomul prostatic nu este voluminos, dar are un lob
median obstructiv (clapetă) la nivelul colului vezical. Iniţial nocturne, polakiuria şi disuria se
permanentizează pe parcursul întregii zile, bolnavul devine fals incontinent, iniţial nocturn
apoi şi diurn. Iniţial, de culoare şi limpezime normală, urina poate deveni incoloră, palidă,
datorită scăderii capacităţii de concentrare a rinichilor secundar insuficienţei renale, tulbure
sau hematurică, datorită stazei, infecţiei şi altor complicaţii.
Semne obstructive:
• disurie iniţială;
• micţiune în doi timpi;
• disurie finală (dribbling terminal) - jetul urinar terminal întrerupt
• scăderea calibrului şi forţei jetului urinar;
• senzaţia de evacuare vezicală incompletă.
Faza de retenţie incompletă fără distensie, se caracterizează prin apariţia rezidiului
vezical ce nu depăşeşte capacitatea fiziologică a vezicii urinare. Pe lângă manifestările din
faza de prostatism se adaugă polakiuria diurnă, deci acest simptom se permanentizează.
Vezica nu se palpează sau percuta suprapubian, se poate palpa prin tuşeu rectal, şi
postmicţional prezintă rezidiu urinar, decelabil ecografic, urografic, scintigrafic sau prin
sondaj uretrovezical.
Faza de retenţie incompletă cu distensie apare când rezidiul depăşeşte capacitatea
fiziologică a vezicii urinare, deci 300-400 ml, şi se manifestă clinic prin polakiurie intensă ce
frizează incontinenţa, micţiuni prin „prea plin", şi glob vezical moale, palpabil şi percutabil
suprapubian, nedureros spontan şi la palpare. Tardiv, când distensia se extinde ascendant
aparatului urinar superior, apar semnele hidronefrozei şi ale insuficienţei renale.

10
 Faza de retenţie completă de urină poate apare ca accident în oricare din etapele
expuse anterior, iar elementele clinice vor fi enumerate ulterior în acest capitol.
Manifestari generale: sunt reprezentate de semnele insuficienţei renale:
 paloare, anemie, inapetenţă, greţuri, vărsături, edeme declive, tegumente
uscate, leziuni de grataj datorită pruritului, uremie.
 HTA, pericardită, tulburări de conducere şi ritm, insuficienţă cardiacă.
 tulburări neurologice, agitaţie sau apatie, somnolenţă, neuropatii, până la comă
uremică.
 valorile serice ale ureei şi creatininei sunt crescute.
Datorită obstrucţiei şi disuriei, presiunea intraabdominală în momentul micţiunii
creşte, putând apare hemoroizi, hernii, tulburări de evacuare rectală. De reţinut că în faţa unui
pacient cu adenom prostatic şi hernie, sau hemoroizi, întotdeauna trebuie rezolvată cauza şi
mai apoi efectul, deci se va începe cu adenomul prostatic.

1.6. Investigatii paraclinice

1.6.1. Tuşeul rectal
Reprezintă examenul clinic de baza al adenomului prostatic. Se poate efectua în
poziţie genupectorală, laterală, sau ginecologică, aceasta din urmă fiind cea mai informativă.
Clinic, la tuşeul rectal prostata apare mărită de volum, simetrică sau rar asimetrică, cu
mucoasa rectală catifelată, având limitele organului foarte bine delimitate de structurile
vecine, cu consistenţa ferm elastică, uniformă pe toată aria de palpare. Şanţul median ce
desparte cei doi lobi este dispărut parţial sau în totalitate, iar sensibilitatea glandei este
normală. Veziculele seminale normale nu se palpează. Manevra de tuşeu rectal impune
obligator palparea hipogastrică simultană, astfel încât tot blocul prostatic - seminal - vezical
să poată fi apreciat bimanual.

11
 Fig. 3. Tușeul rectal

De reţinut că pacientului i se indică să urineze iniţial, sau în cazul retenţiei complete

de urină, înaintea examenului este obligatoriu ca vezica să fie evacuată prin sondaj, sau alte
metode (puncţie, cistostomie minimă). Numai aşa, informaţiile obţinute vor fi exacte.
Tuşeul rectal este principala metodă de orientare în diagnosticul pozitiv şi diferenţial
al adenomului de prostată. Diagnosticul cert va fi stabilit numai de examenul histopatologic.

1.6.2. Examene de laborator

Examenul sangelui: hemoleucograma cu formula leucocitară, nivelul seric al ureei,
creatininei, glicemiei şi electrolitemia serica, probe hepatice, teste de coagulare în vederea
unei posibile intervenţii chirurgicale.
Examenele de urină constau în efectuarea examenului sumar de urină, şi a
sedimentului urinar, cu determinarea celularităţii urinare şi cristaluriei. De mare importanţă
este urocultura, ce poate detecta eventuale infecţii urinare, şi nivelul ureei şi creatininei
urinare, parametrii orientativi în insuficienţa renală, când rinichiul nu mai poate concentra.
Examenul markerilor prostatici, dintre care cel mai important este antigenul specific
prostatic (PSA), care are valori normale cuprinse între 0-4 ng/ml. Peste aceste valori se
suspectează cancerul prostatic. Examenul PSA, reprezintă test de screening la bărbatul peste
50 de ani, cu rol deosebit în detecţia precoce a cancerului de prostată. PSA Mai mult de atât,
ca valoare diagnostică mare se poate aprecia densitatea antigenului specific prostatic,
raportând valoarea acestuia la volumul glandei apreciat ecografic. PSA density, are valoare
normală sub 0,18 ng/cm3, şi reprezintă un marker important în detecţia, evaluarea şi
urmărirea cancerului de prostată.
Alţi markeri prostatici importanţi sunt reprezentaţi de:

12
  Fosfataza acidă prostatică.
 Gamma seminoproteina.
 EGF (epidermoid growth factor).
 PSMA (prostate specific membrane antigen).
 Seminogelina (antigenul specific al glandei seminale).
 Beta FGF (fibroblast growth factor) – marker cu mare specificitate în
dezvoltarea adenomului prostatic.
Uroflowmetria şi rezidiul vezical reprezintă investigaţii de bază în evaluarea
diagnostică, terapeutică şi evolutivă a adenomului de prostată, împreună cu volumetria
prostatică. Uroflowmetria sau debitmetria urinară reprezintă o metodă de măsurare a cantităţii
de urină care se evacuează din vezica urinară într-o unitate de timp. Astfel, debitul urinar, va
depinde de forţa de contracţie a detrusorului, de rezistenţa întâlnită la nivelul uretrei, de
presiunile şi coordonarea detrusor/ sfincter, şi de buna funcţionare a complexului neuron -
cale de transmitere - efector. Pentru o măsurare exactă, este necesar ca volumul urinar să
depăşească 125-150 ml, şi să se folosească pe cât posibil o metodă automată de apreciere.
Înregistrarea debitmetriei urinare va evalua: volumul urinar, timpul necesar evacuării, debitul
mediu pe secundă (average flow) şi debitul maxim pe secundă (pick flow). Valorile normale
ale acestor parametrii sunt următoarele:
• volumul urinar - 125-300 ml;
• durata micţiunii - 10-12 secunde;
• debitul mediu - average flow - 12 ml/secundă;
• debitul maxim - pick flow - >15 ml/secundă.
Pacienţii cu obstrucţii medii au debitul mediu în jur de 8-10 ml/s şi pick flow în jur de
10-12 ml/s, iar cei cu obstrucţii severe, au debitul mediu 6-8 ml/s iar pick flow în jur de 5
ml/s, cu creşterea importantă a timpului micţional. Cu toate acestea, în jur de 7% din pacienţii
cu adenom prostatic au toţi aceşti parametrii în limite normale.
Determinarea rezidiului vezical se poate aprecia clinic (când există distensia vezicală),
sau la sondajul evacuator postmicţional, şi mult mai simplu în cadrul urografiei, care impune
la bărbat clişeul micţional (pentru aprecierea calibrului uretrei), şi cel postmicţional (pentru
aprecierea rezidiului). Examenul ecografic postmicţional, tomografia cu substanţa de contrast
cât şi cel scintigrafic pot aduce informaţii despre rezidiul vezical. De reţinut că actul micţional
este întotdeauna complet, iar prezenţa rezidiului este întotdeauna patologică. Totuşi, noi

13
apreciem ca moment al instituirii tratamentului apariţia unui rezidiu de peste 100 ml, ceea ce
reprezintă peste 30% din volumul fiziologic al vezicii urinare.
Cistomanometria, nu reprezintă un examen de rutină în investigaţia adenomului de
prostată, dar uneori este foarte informativă în diagnosticul etiologiei suferinţei vezico-
prostatice.

1.6.3. Investigaţii imagistice

Examenul ecografic este uşor de efectuat, reprezintă o rutină, este neinvaziv, ieftin şi
repetabil, şi aduce foarte multe informaţii despre patologia prostatică. Reprezintă examenul
imagistic preferat pentru începerea investigaţiilor, luând în acest sens locul urografiei. Este
deosebit de util pentru aprecierea volumului vezical, al rezidiului, al volumului prostatic, al
structurii şi formei prostatei. Ecografia detectează şi complicaţii ale adenomului sau eventuale
patologii asociate: calculi vezicali, tumori, alte leziuni. Este de asemenea utilă în diagnosticul
diferenţial al cancerului prostatic, litiazei prostatice, abcesului prostatic. Valoarea sa este
amplificată prin asocierea cu puncţia prostatei sub control ecografic, metoda având astfel
fiabilitate maximă. Metodele ecografice uzuale sunt cele suprapubiene, abdominale şi
transrectale, în cazuri selecţionate putându-se apela la ecografia perineală, transuretrală sau
intraoperatorie. Ecografic se pot măsura cele trei diametre ale prostatei, iar volumul acesteia
se poate determina divizând cu doi produsul celor trei diametre, după formula:
V = 0,52 x D1 x D2 x D3
Volumul rezultat este exprimat în cm3, şi cunoscându-se că un cm3 corespunde
aproximativ unui gram de ţesut prostatic, se poate astfel aprecia greutatea glandei în grame.
Examenul urografic începe întotdeauna cu radiografia reno-vezicală simplă (RRVS),
continuă cu filmele în dinamică după injectarea substanţei de contrast pentru aprecierea
funcţiei de secreţie şi excreţie a rinichilor, a eventualei patologii asociate, şi cu evaluarea
vezicii urinare, şi se încheie obligator cu clişeul micţional şi postmicţional pentru evaluarea
uretrei, şi a rezidiului vezical. Prin perfecţionarea examenului ecografic urografia a pierdut
teren, rămânând însă obligatorie la pacienţii cu adenom prostatic complicat cu hematurie, sau
cu altă patologie urinar asociată. În aceste cazuri, dacă cele două metode nu tranşează cauza
hematuriei, se impune cistoscopia, ureteropielografia retrogradă, tomografia computerizată
şi/sau RMN. În cazul hematuriei, urografia poate detecta calculi la nivelul aparatului urinar,
tumori vezicale, ureterale sau la nivelul cavităţilor renale (zone lacunare cu baza de
implantare fixă), iar la nivelul aparatului urinar inferior, urografia poate evidenţia calculi,

14
diverticuli vezicali, rezidiul vezical. Semnul urografic major al adenomului prostatic este
prezenţa imaginii lacunare simetrice cu convexitatea în sus la nivelul bazei vezicii urinare,
care modifică poziţia şi traiectul ureterelor terminale, producând aspectul de uretere
ascensionate, „în cârlig de undiţă". De reţinut, că întotdeauna, răsunetul urografic al
adenomului prostatic asupra aparatului urinar superior (uretere ascensionate,
ureterohidronefroza) este bilateral şi simetric, ceea ce-l deosebeşte de cancerul prostatic, ce
produce într-o fază iniţială modificări unilaterale.
Examenul urografic are o singură contraindicaţie, şi aceea temporară: sensibilitatea la
compuşi iodaţi. Tratamentul de desensibilizare cu Prednison şi antihistaminice, pentru două,
trei zile face posibilă efectuerea urografiei, cu injectarea substanţei de contrast într-un serviciu
ATI, unde pot fi luate măsuri energice în cazul unui şoc anafilactic.
Ureteropielografia retrogradă are indicaţii bine precizate, când celelalte metode nu au
putut evidenţia o patologie a căilor urinare superioare, frecvent generatoare de hematurie
Tomografia computerizată (CT) şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN), nu
reprezintă o rutină în imagistica adenomului de prostată, fiind rezervate cazurilor selecţionate,
în care se asociază complicaţii, patologii urinare sau extraurinare simultane, şi în care celelalte
metode nu sunt suficiente pentru diagnostic. În ultima vreme, RMN transrectală a câştigat tot
mai mult teren, datorită detaliilor oferite, a posibilităţii detectării mai precise a cancerului
prostatic, şi a aprecierii infiltraţiei parietale în tumorile vezicale. Ambele metode sunt mai
utile în diagnosticul diferenţial şi în cel al complicaţiilor decât în diagnosticul pozitiv al
adenomului de prostată.
Uretrocistoscopia, este obligatorie la pacienţii cu adenom şi hematurie, şi reprezintă
prima etapă înaintea rezecţiei endoscopice a adenomului de prostată, înaintea rezecţiei
endoscopice uretrocistoscopia va evidenţia: permeabilitatea uretrei, starea sfincterelor,
localizarea coliculului seminal, care reprezintă limita distală a rezecţiei endoscopice, orificiile
ureterale, capacitatea vezicii urinare, aspectul endovezicii (vezica forţată, cu celule şi coloane,
diverticuli, calculi, tumori, leziuni cistitice, compresii extrinseci).

1.7. Diagnostic diferenţial

Tulburările de evacuare vezicală necesită diagnosticul diferenţial cu următoarele
afecţiuni:
• Cancerul prostatic, este şi cea mai frecventă afecţiune cu care trebuie făcut
diagnosticul diferenţial. Deşi simptomatologia neoplasmului prostatic este în mare parte

15
asemănătoare, există câteva particularităţi: durerea de intensitate mai mare şi cu caracter
permanent, hematuria apare mai frecvent, semnele obstrucţiei sunt mai pregnante, răsunetul
pe aparatul urinar superior are iniţial caracter unilateral, sau oricum asimetric, aspectul
sugestiv la tuşeul rectal, semnele de impregnare neoplazică, creşterea valorilor markerilor
tumorali, a PSA, PSA density, PSA velocity (valoarea de creştere anuală a PSA, normal sub
0,75 ng/cm3), fosfataza acidă prostatică, leucinaminopeptidaza. Diagnosticul diferenţial îl
stabileşte numai examenul histologic.
• Bolile colului vezical, scleroza de col apare uneori ca o complicaţie tardivă
după intervenţiile chirurgicale. Examenul cistoscopic şi ecografia transrectală orientează
diagnosticul, împreună cu ecografia transuretrală. Valvele uretrale ies din discuţie, obstrucţia
produsă de acestea producând complicaţii la vârste prea mici pentru adenomul prostatic.
• Patologia obstructivă uretrală, stricturile, tumorile, uretritele, calculii, corpii străini,
reprezintă cauze de obstrucţie uretrală care se obiectivează prin uretrografie anterogradă sau
retrogradă, uretroscopie, ecografie transuretrală sau peniană externă, profil uretral, şi la
nevoie prin examen bioptic. Disfuncţia evacuatorie de cauză uretrală este predominant
obstructivă şi mai puţin iritativă.
• Litiaza prostatică are ca semn clinic major la tuşeul rectal „semnul sacului cu nuci"
datorită senzaţiei caracteristice provocate de palparea cracmentelor dintre calculi. Se
apreciază urografic, ecografic şi la nevoie prin TC pelvină, şi în cazuri grave devine atât de
obstructivă încât singurul tratament eficace rămâne numai prostatectomia totală.
• Prostatita acută are drept caracteristică evoluţia rapid progresivă a obstrucţiei, pe
fondul unei suferinţe generale, caracterizată de febră, frisoane, stare generală alterată.
Examenul local al prostatei evidenţiază sensibilitatea acesteia, mărirea de volum şi
temperatura locală crescută, cu apariţia fluctuenţei în caz de abcedare, leucocitoza crescută şi
retenţie completă de urină instalată rapid la un pacient eventual fără tulburări urinare
antecedente.
• Prostatita cronică, prostatodinia, prostatita cronică granulomatoasă, sunt entităţi
clinice dificil de diagnosticat, iar în final singurul element concludent este examenul
histopatologic.
• Disfuncţiile vezicale neurologice congenitale sau dobândite, necesită în primul rând
un examen neurologic complex şi complet, cât şi aprecierea unor alte condiţii patologice care
se manifestă neurologic: alcoolismul, diabetul zaharat, imunosupresaţii, bolnavii de lues sau
ciroticii. Vezica neurologică are frecvent contracţii slabe şi rezidiu mare, profilul uretral şi
cistomanometria nesugerând un element obstructiv major.

16
 • Disinergiile vezico-sfincteriene, sau obstrucţiile funcţionale semnifică discordanţa
dintre contracţia detrusorului şi relaxarea sfincterelor. Tot aici amintim instabilitatea
detrusorului, entitate amintită anterior, în care apar contracţii anormale ale detrusorului mai
mari de 15 cm H2O la volum urinar vezical sub 300 de ml. Examenele cistomanometrice,
uroflowmetria şi profilul uretral tranşează diagnosticul.

1.8. Complicaţii
Litiaza vezicală, reprezintă o complicaţie frecventă a adenomului de prostată, şi se
datorează în principal stazei urinare vezicale, şi/sau infecţiei urinare. Clinic, pacientul descrie
durere hipogastrică, iradiată uneori la nivelul glandului, mobilă ca sediu în funcţie de poziţia
bolnavului, exacerbată de mişcare şi după golirea vezicii urinare. Durerea şi polakiuria cu
caracter provocat, de efort sunt însoţite de hematurie de efort, şi pot culmina cu retenţie de
urină când calculul se inclavează în col, care dispare după schimbarea poziţiei bolnavului. Pe
scurt, simptomatologia care chinuie bolnavul se exacerbează ziua, la efort, şi diminua
noaptea, apar semnele clinice de „vezică agitată diurn, care se odihneşte nocturn".
Hematuria macroscopică nu repezintă un semn foarte frecvent în adenomul de
prostată, iar apariţia sa impune prudenţă în interpretarea cauzei ce a produs-o. Frecvent
iniţială, poate fi şi totală, abundentă sau spoliantă, cu cheaguri ce pot produce retenţie
completă de urină. Are drept cauză ruperea vaselor mucoasei ce acoperă adenomul de
prostată, sau ruperea unor ectazii vasculare secundare hipertrofiei prostatice. Poate surveni de
asemenea după cateterismul evacuator rapid (hematuria „ex vacuo"), sau ca o complicaţie a
litiazei vezicale. Pe lângă investigaţiile imagistice de rutină, este obligatorii şi cistoscopia,
pentru evaluarea diagnostică exactă. Nu trebuie uitat că hematuria este un semn grav, şi
frecvent este provocată de o patologie tumorală, deci decelarea cauzei acesteia este
obligatorie. Să nu uităm că există şi pacienţi cu cancer renal şi adenom de prostată.
Complicaţiile infecţioase, sunt reprezentate de cistitele acute şi cronice, pielonefritele
acute şi cronice, şi adenomitele acute şi cronice. Infecţiile sunt secundare obstacolului
subvezical şi stazei urinare secundare, sau manevrelor de sondaj eventual efectuate. Germenii
implicaţi cei mai frecvent sunt cei Gramnegativi(E.Coli, Klebsiella, Enterobacter, Seratia,
Proteus sau Pseudomonas). Tratamentul antibiotic nu este eficient în lipsa rezolvării cauzei,
deci a obstrucţiei subvezicale.
Adenomita (infecţia adenomului periuretral) se manifestă clinic prin durere locală
perineală, disurie progresivă până la retenţie completă de urină, febră, frisoane, urină

17
tulbure.Tuşeul rectal evidenţiază sensibilitatea prostatei, şi eventual zona fluctuentă într-unul
din lobi sau în amândoi. Evoluţia formelor colectate este spre deschidere în uretră sau rect, iar
intraoperator se pot găsi abcese în interiorul adenomului. Paradoxal, procesul de adenomită
face uneori mai uşoară adenomectomia, datorită separaţiei mai evidente a planului
fibromuscular dintre adenom şi glanda propriu-zisă. Cronicizarea unui proces de adenomită
face foarte dificilă deosebirea de un cancer prostatic, datorită consistenţei ferm dure sugestivă
de neoplasm. Diagnosticul diferenţial se pune numai prin examenul histopatologic.
Pseudoincontinenţa, apare ca o complicaţie a retenţiei incomplete de urină cu
micţiuni prin prea plin iar aspectele fiziopatologice şi clinice ale acesteia au fost descrise in
capitolul anterior. Retenţia completă de urină reprezintă o complicaţie ce poate surveni
oricând în evoluţia adenomului de prostată. Uneori ca o complicaţie gravă şi neplăcută, alteori
ca o manifestare providenţială, care se instalează rapid, în fazele iniţiale ale bolii, aducând
pacientul la medic, înainte de degradarea rinichilor şi instalarea insuficienţei renale, retenţia
completă de urină are ca tratament imediat degonflarea vezicii urinare prin sondaj evacuator,
sau cistostomie minimă, iar ca tratament de bază rezolvarea cauzei care a produs-o, deci a
obstacolului subvezical. Poate apare după prânzuri copioase, sau ingestie de alcool, la frig sau
în condiţii de stres, poate fi cauzată de medicaţia sedativă sau tranchilizantă. Rezolvarea
retenţiei complete de urină trebuie realizată gradual, începând cu medicaţia farmacodinamică
(alfa-blocant + parasimpatomimetic) continuând cu sondajul uretrovezical evacuator sau cu
puncţia evacuatoare, cistostomia minimă dacă sondajul nu se poate realiza, şi în final soluţia
de bază, respectiv rezolvarea cauzei care a produs-o, deci a adenomului prostatic.
Distensia aparatului urinar superior, reprezentată de ureterohidronefroza secundară
refluxului vezicoureteral determinat de distensia vazicală este o complicaţie majoră, de multe
ori fără manifestări clinice, şi care are ca rezultat final insuficienţa renală.

1.9. Tratament
Planificarea unei forme de tratament, şi în final a intervenţiei chirurgicale diferă de la
pacient la pacient, în funcţie de evoluţia bolii, de severitatea simptomatologiei şi de prezenţa
complicaţiilor. În prezent, se apreciază că din totalul bărbaţilor de 40 de ani care s-ar
presupune că ar ajunge la 80 de ani, 30-40% vor trebui operaţi pentru BPH.
Indicaţiile absolute pentru instaurarea unei forme de tratament sunt:
• simptomatologie obstructivă severă şi complicaţiile acesteia (hernii,
hemoroizi);

18
 • retenţie incompletă de urină cu rezidiu vezical>50 ml;
• distensia aparatului urinar superior - ureterohidronefroza;
• insuficienţa renală obstructivă;
• retenţia completă de urină;
• litiaza vezicală secundară;
Indicaţiile relative pentru tratamentul BPH sunt:
• simptomatologie de tip „prostatism";
• hematuria macroscopică episodică;
• infecţiile urinare persistente.
Instituirea tratamentului, reprezintă o decizie dificilă pentru pacient şi medic, dar în
vederea ameliorării calităţii vieţii mulţi pacienţi preferă precocitatea acestei decizii. În ultimii
ani, asistăm la o explozie a soluţiilor terapeutice noi, nechirurgicale, sau minim invazive, care
au îndepărtat tot mai mulţi pacienţi de sala de operaţie.
1.9.1 Tratamentul medicamentos
Reprezintă de obicei prima alegere terapeutică, în adenomul de prostată, se folosesc
următoarele clase de medicamente:
1. Alfa-blocante, sunt eficiente datorită prezenţei receptorilor adrenergici la nivelul
colului vezical. Aceştia sunt receptori alfa 1 şi prin stimulare produc contracţie, amplificând
obstrucţia cervico-prostatică. În diferite studii s-a demonstrat ca debitmetria se ameliorează cu
30-50%, iar scorul simptomatic scade cu 30-70%, ceea ce le-a certificat eficienţa. Totuşi,
ameliorările asemănătoare ale pacienţilor trataţi cu placebo, lasă loc unor semne de întrebare.
Alfa-blocantele folosite în tratamentul se pot clasifica după cum urmează:
• nonselective - fenoxibenzamina: 10 mg x 2/zi;
• blocante „alfa 1" Prazosin 2 mg x 2/zi; Alfuzosin - 2,5 mg x 3/zi; Indoramin - 20 mg x 2/zi;
• blocante „alfa 1" cu acţiune de lungă durată: Terazosin - 5-10 mg/zi, Doxazosin (Cardura) -
4-8 mg/zi
• blocante „alfa 1-a" – selective: Tamsulosin (Omnic) - 0,4-0,8 mg/zi
Dintre acestea, blocantele selective (Tamsulosin) sunt cele mai eficiente, se
administrează uşor şi au intrat în rutina serviciilor urologice.
2. Tratamentul hormonal - se bazează pe dependenţa hormonală a prostatei,
reducerea stimulării testosteronice prin scăderea sintezei sau inhibarea transformării în
dihidrotestosteron, cât şi tratamentul estrogenic fiind verigile de acţiune terapeutică.
Dihidrotestosteronul (DHT), rezultat din testosterone sub acţiunea 5-alfa-reductazei este
forma activă la nivelul celulei prostatice.

19
  Finasterida (Proscar), este un inhibitor de 5-alfareductaza ce acţionează prin
reducerea concentraţiei de DHT, şi implicit scade volumul prostatic cu peste 30% din cel
iniţial, cu debitmetrie ameliorată. Se administrează oral, în doza de 5 mg/zi, iar efectele
favorabile se observă după 6 luni de tratament susţinut. Administrarea uşoară şi eficientă au
inclus finasterida în arsenalul uzual al urologului.
 Mepartricina (Ipertrofan), este un inhibitor al reabsorbţiei estrogenilor,
acţionând prin restabilirea raportului estrogeni/testosteron. În acelaşi timp, drogul scade
concentraţia serică a estrogenilor cât şi la nivelul prostatic, antagonizându-le efectele locale şi
deci hiperplazia stromei. Se administrează în doza de 40 mg / zi, nu are efecte adverse şi este
ieftin si uşor tolerat.
 Analogii GnRH (Buserlina, Goserelina, Leuprolide, Nafarelin Acetate),
Antiandrogenii (Flutamide, Ciproterone Acetate, Oxendolone), Inhibitorii de aromatize
(Atamestane), sunt agenţi terapeutici care teoretic sunt eficienţi în adenomul de prostată, dar
nu au aplicabilitate practică, fiind droguri eficiente în cancerul de prostată.
3. Fitoterapia este reprezentată de tratamentul cu extracte de Pigenum africanum,
Hypoxis rooperi,Cucuibita pepo, plante a căror folosire are mai mult un caracter anecdotic
decât o eficienţă demonstrată.
Tendinţele prezente în tratamentul medicamentos BPH, sunt de a asocia un inhibitor
de 5-alfareductază cu un blocant selectiv ai receptorilor
„alfaia". Studiile se află în prezent în desfăşurare, şi rezultatele vor apărea în curând.

1.9.2. Tratamentul chirurgical

Transuretrorezecţia prostatei (TUR-P), este cel mai frecvent procedeu utilizat în
chirurgia BPH. Indicaţia cea mai frecventă se pune în faza de prostatism, singular sau asociat
cu alte semne şi simptome. În 15% din cazuri se complică cu rezidiu vezical, în 10% cu
retenţie completă de urină, iar în 6% cu retenţie incompletă urmată de retenţie completă de
urină.
Pregătirea preoperatorie a bolnavului este cea comună unei intervenţii medii. Nu se va
interveni fără ca posibilitatea transfuziei să fie asigurată, cunoscându-se că intervenţiile
prostatice pot necesita aceasta. Principiul rezecţiei endoscopice constă în extirparea
adenomului prostatic, sub control optic, folosind un instrumentar adecvat, cistoscoape,
rezectoscoape, prin electrorezecţie şi electrocoagulare de hemostază sub irigaţie permanentă
cu lichid steril, de preferat izoton. Limita distală a rezecţiei este reprezentată de veru

20
montanum, iar cea laterală de fibrele capsulare. Postoperator se va folosi o sondă uretro-
vezicală cu balonaş hemostatic, care se va suprima după 2-5 zile.
Morbiditatea generală după TUR-P este în jur de 18%. Mortalitatea este apreciată la
0,2%. Complicaţia imediată cea mai frecventă este „sindromul post TUR-P", caracterizat de
bradicardie, hipotensiune şi edem cerebral, secundare folosirii unui lichid de irigaţie hipoton,
ce intrat în circulaţia sistemică va produce hipervolemie, hemodiluţie şi diselectrolitemie
(hiponatremie). Incidenţa acestei complicaţii este de 2% în serviciile care nu folosesc lichid
de irigaţie izoton. Complicaţiile tardive sunt reprezentate de impotenţă, incontinenţă, scleroză
cervico-prostatică. Ca manifestare ce poate apărea, dar neconsiderată drept complicaţie,
amintim ejacularea retrogradă, neînsoţită de modificări ale libidoului, potentei sau
orgasmului.
Rezultatele favorabile sunt apreciate la 3-4 luni de la operaţie. La un an postoperator,
tulburările de micţiune se remit la 80-90% din pacienţi, dar numărul lor scade la 60-75% la 5
ani postoperator. 5% din pacienţi vor necesita repetarea intervenţiei în primii cinci ani de la
prima rezecţie endoscopică. Mortalitatea prin infarct acut de miocard este mai mare la 3 luni
de la intervenţie în cazul TUR-P comparativ cu intervenţia transvezicalâ.
Transuretroincizia prostatei (TUI-P) a fost descrisă de Orandi în 1973. El a indicat
două incizii ale colului vezical şi prostatei de la orificiile ureterale la colicului seminal, la
orele 5 şi 7. Procedeul este indicat prostatelor mici, la care TUR-P ar fi prea mult, iar
tratamentul medical prea puţin. Are avantajul vindecării rapide postoperatorii şi al incidenţei
reduse (17% comparativ cu 75% TUR-P) a ejaculării retrograde, dar are dezavantajul lipsei
specimenului histopatologic, care poate detecta un cancer de prostată academic. Se poate
practica şi numai incizia ţesutului adenomatos, care să nu intereseze colul, cu rezultate
comparabile.
Adenomectomia deschisă se practică numai la 10% din pacienţii destinaţi chirurgiei.
Se poate efectua transvezical, retropubian sau perineal. Indicaţiile sunt reprezentate de
adenoamele mari, de peste 60 de grame, de pacienţii care suferă concomitant de litiază
vezicală secundară ce nu poate fi rezolvată endoscopic, de adenoamele complicate sau
concomitente cu diverticuli vezicali cu indicaţie operatorie deschisă. Tehnica intervenţiei
depinde de preferinţa şi abilitatea chirurgului, principiul fiind acelaşi, indiferent de abord:
enucleerea adenomului prostatic, reconstrucţia lojei prostatice şi hemostaza chirurgicală
minuţioasă. Pregătirea preoperatorie şi măsurile de precauţie sunt aceleaşi ca în cazul TUR-P,
complicaţia majoră imediată este hemoragia, cele perioperatorii sunt reprezentate de

21
orhiepididimita acută, dehiscenţa plăgii şi/sau a tranşei de cistotomie cu posibila fistulă
urinară hipogastrică, iar cele tardive sunt incontinenţa, impotenţa, şi ejacularea retrogradă.

1.9.3. Tratamentul minim invaziv

Este realmente „exploziv" în ultimii ani, prin multitudinea de metode şi procedee nou
imaginate, mai mult sau mai puţin eficiente, dar oricum foarte scumpe şi profitabile. Dintre
acestea amintim:
• Dilataţia prostatică transuretrală cu balon are ca principiu montarea unei
sonde uretro-vezicale al cărui balon special este umflat până la calibrul de 90 Ch (30 mm) în
uretra prostatică şi menţinut în această poziţie timp de 15 minute.
• Electrovaporizarea transuretrală, care utilizează un „vapor-trode", constă în
distrugerea termică a ţesutului adenomatos la o temperatură de 100 de grade dezvoltată de un
curent de 200-280 W. Are ca predecesor de fapt „roller-ball"-ul folosit în clasicul TUR-P.
Avantajul este reprezentat de un control superior TUR-P al hemostazei, iar dezavantajul de
lipsa specimenului histologic.
• Termoterapia şi hipertermia. Se cunoaşte că celulele neoplazice sunt distruse la
o temperatură de 42-44 de grade în timp ce celulele normale la o temperatură de 44-45 de
grade. Astfel de procede termice au fost astfel imaginate pentru tratamentul adenomului de
prostată. Metodele care utilizează temperaturi sub 45 de grade sunt încadrate în „hipertermie"
în timp ce peste 45 de grade în „termoterapie". Căldura induce modificări tisulare prostatice,
concomitent cu distrugerea unui număr de alfa-receptori. Volumul prostatei se micşorează,
uretra devine mai largă, presiunea endouretrală mai mică şi permeabilitatea mai mare. Surse
externe numite prostatroane transmit căldura ţesutului prostatic, pe cale transuretrală sau
transrectală. Principiul este cel al microundelor, iar ţesutul uretral sau mucoasa rectală sunt
protejate termic prin irigaţii reci.
• HIFU - high intensity focus ultrasound, ultrasunete focalizate de mare intensitate,
realizează distrugerea ţesutului adenomatos prin distrugerea termică în jur de 70-80 de grade.
Metoda necesită abord transuretral, şi este considerată de viitor şi în tratamentul cancerului de
prostată, a celui renal şi a altor neoplazii.
• Terapia laser cu variantele sale:
- TU LIP - transurethral laser induced prostatectomy (prostatectomie laser transuretrală).
- ILT - interstitial lasertherapy (laserterapie interstiţială).

22
- YAG laser cu variantele de contact sau fără contact (laser Neodymium: Yttrium-aluminium-
garnet), acţionează tot pe principiul distrucţiei termice.
• TUNA (transurethral needle ablation of the prostate), are ca principiu instalarea unor
ace în lobii prostatici, prin care se transmit unde cu frecvenţă radio (490 KHz) timp de 4-5
minute. Acestea vor produce coagulare-necroză la nivelul ţesutului adenomatos.
• Stent-urile uretrale sunt spirale metalice elastice, care se poziţionează în uretra
prostatică supramontanală, menţinând conductul deschis şi permeabil. Achiziţiile tehnice
moderne sunt reprezentate de stent-uri de poliuretan, bioresorbabile,termosensibile,
nonantigenice. Au indicaţii majore la pacienţii cu retenţie completă de urină şi cu risc crescut
în efectuarea unei alte forme de tratament mai invazive.

23
 CAPITOLUL II
PREZENTARE DE CAZ

DATE PERSONALE
Nume: M
Prenume: V
Sex: M
Vârstă: 79 ani
Diagnostic curent: Hopertrofie benigna de prostata
Acte chirurgicale: nesemnificative
DATE SOCIO-CULTURALE
Domiciliul: urban, Brăila
Responsabilitați și roluri în familie: soț, tată, venituri modeste
Persoane pe care se poate bizui: fiică și soție
Ocupația prezentă: pensionar
Ocupația trecută: lăcătuș
Asigurări de sănătate: pacientul este asigurat prin CNAS
ISTORICUL PACIENTULUI
Educația: absolvent de școala profesională
Limba vorbită: română
Planuri de viitor: pacientul dorește sa-și întrețină familia
Atitudinea față de sănătate și boală: pacientul își acceptă boala; dorind să revină în sânul
familiei, urmează cu strictețe indicațiile personalului medical.
Religie: creștin-ortodox nepracticant
STIL DE VIAȚĂ
Activități recreative: citește presa, ii place sa se plimbe;
Factori de risc: pacientul declară că este consumator de alcool ocazional, nu fumează dar
consumă zilnic cafea, nu urmează nici un regim alimentar.
Locuința: locuiește cu familia, soția și fiica într-un apartament cu trei camere.
DATE PSIHOLOGICE
Nivel de dezvoltare: normal
Orientare temporo-spațială: orientat in timp si spatiu si referitor la propria persoana.
Atenția: normală

24
Abilitatea de a folosi informații: percepe informațiile corect.
Somnul: insomnii
Dureri: la nivelul abdomenului inferior.
Mobilitatea: diminuata.
Tip de efort tolerat: scăzut.
Postura: adoptă poziție antalgică pentru ameliorarea durerii.
Articulații: mobile.
Mușchi: normal dezvoltați.
Activități zilnice: limitate datorită durerii
SIMȚURI
Vedere: normală
Auz: normal
Miros: normal
Gustul: neafectat
Pipăitul: neafectat
CAPACITATEA DE COMUNICARE
Vocabular: comunicativ
Atitudine: buna, ascultă și urmează sfaturile personalului medical.
Expresia feței: anxioasă
Părerea sa despre sine: pacientul accepta greu postura de bolnav.
Adaptare la mediu: dificilă
ISTORICUL BOLII ACTUALE
Bolnavul M. V. aflat în evidența secției de Urologie din 2015, diagnosticat cu
hipertrofie benigna de prostată, se interneaza cu o simptomatologie exacerbata reprezentata
de: polakiurie, hematurie, disurie, nicturie, edeme gambiere. Se interneaza pentru investigatii
si tratament de spacialitate.
STAREA DE NUTRITIE
Înălțime: 1,87 m.
Greutate: 75 kg.
Apetit: scăzut
Metode aritificiale de alimentație: nu prezintă
Dieta: nu respectă nici un regim
Alergii: nu prezintă alergii

25
FANERE, TEGUMENTE ȘI MUCOASE
Culoarea pielii: tegumente palide și reci
Părul: îngrijit
Unghiile: îngrijite
RESPIRAȚIA ȘI CIRCULAȚIA
Respirație: 23 R/min
Temperatura:
36,5°C T.A.: 150/90
mmHg
P: 86 P/min
Stare fizica: adinamie, astenie marcată, insomnii
Tranzit intestinal: normal
Diureză: 1500 ml/zi

PROBLEMELE PACIENTULUI

DATE SUBIECTIVE DATE OBIECTIVE

 Imperiozitate micțională  R = 23 R/min
 Polakiurie  T.A. = 150/90 mmHg
 Disurie  P = 86 P/min
 Scăderea forței jetului urinar  T°C = 36,5°C
 Dureri în hipogastru  Stare generală alterată
 Cefalee  Adinamie
 Anorexie  Astenie marcata
 Insomnii  Edeme la membrele inferioare
 Nicturie  Hematurie
 Senzație de evacuare vezicală  Anxietate
incompletă
 Inapetenta

26
 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOIA DIAGNOSTIC NURSING

AFECTATĂ
1. Nevoia de a elimina Eliminare urinara inadecvată din punct de vedere cantitativ și
calitativ datorită hiperplaziei prostatei, manifestată prin nicturie,
polakiurie, disurie, hematurie, disconfort la mictiune, senzație de
evacuare vezicală incompletă.
2. Nevoia de a dormi si Dificultate în a se odihni din cauza urinărilor frecvente din timpul
a se odihni nopții, manifestată prin oboseală, insomnii, astenie fizică,
adinamie.
3. Nevoia de a se Diminuarea mobilității fizice din cauza starii generale alterate,
mișca, a păstra o buna manifestată prin astenie, adinamie, edeme la membrele inferioare,
postură disconfort, stare de iritabilitate.
4. Nevoia de a se Alimentatie inadecvata din punct de vedere calitativ si cantitativ
alimenta și hidrata datorita starii de anxietate, manifestată prin inapetenta, paloarea
tegumentelor, astemie si lipsa hidratarii.
5. Nevoia de a fi curat, Deficit de autoingrijire datorită tulburarilor de emisie urinară,
îngrijit, de a-și proteja manifestata prin dificultate in mentinerea igienei perineale si stare
tegumentele și de discomfort.
mucoasele
6. Nevoia de a evita Alterarea integritatii fizice si psihice datorită hiperplaziei prostatei
pericolele manifestată prin disconfort abdominal, senzatie de presiune in
hipogastru, edeme la membrele inferioare, anxietate si stare de
iritabilitate.
7. Nevoia de a învăța Insuficientă cunoaștere despre boala si tratament datorită lipsei
cum să-și păstreze surselor de informare, manifestată prin cerere de informatii
sănătatea

27
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
ZIUA I DE ÎNGRIJIRE – ZIUA I DE SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1. Nevoia de a Eliminare urinara Pacientul să poată - Se internează pacientul într-un salon cu Funcții vitale:
elimina inadecvată din punct de urina fără dificultate. condiții optime, în cadrul secției Urologie. R = 23 R/min
vedere cantitativ și Pacientul să fie - Se măsoară funcțiile vitale la fiecare 6h și se T.A. = 150/90 mmHg
calitativ datorită echilibrat noteză în foaia de observație. P = 86 P/min
hiperplaziei prostatei, hidroelectolitic și - Se informează pacientul privind importanta T°C = 36,5°C
manifestată prin acido-bazic. cooperarii cu echipa medicală pe toată Rezultate analize:
nicturie, polakiurie, perioada spitalizării. VSH – 60 mm/1h
disurie, hematurie, - Se recolteaza probele de sânge pentru analize HLG: Hb: 12 g/dl,
disconfort la mictiune, de laborator în scopul aprecierii stării pacientului Ht: 40,7 %,
senzație de evacuare și stabilirea unei conduite terapeutice: Leucocite:
vezicală incompletă. -VSH: indică prezența unui proces inflamator; se 12000/mm³.
recoltează în vacutainer cu dop negru. Fibrirogen – 556 mg%
- Hemoglobină: indică gradul de anemie; INR: 1.3
se recoltează în vacutainer cu dop mov; Colesterol – 140 mg%
- Fibrinogen: creste in infectii acute si Na – 130 mmol/l
procese tumorale; se recoltează în vacutainer K – 4 mmol/l
cu dop Acid uric – 4 mg%
albastru. Glicemia – 74 mg%

6
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
- Se vor recolta analize biochimice în Fosfataza alcalină: 25 UI
vacutainer cu dop roșu: Proteine totale – 7,5 g%
- Uree: pentru evaluarea metabolismului protidic. Creatinină – 0,8 mg%
- Creatinină: pentru evaluarea Uree – 58 mg/dl
functiei glomerulare. PSA – 5 mg/ml
- Glucoza: indică metabolismul glucidic; Urografie: prezență de
- Ionograma: pentru evaluarea gradului de imagini lacunare,
dezechilibru hidroelectiolitic și simetrice, cu
acidobazic (Na+ , K+ , Mg ) convexitatea în sus, la
- Colesterol: indica metabolismul lipidic nivelul bazei vezicii
- Acid uric: evalueaza functia de epurare renala urinare, care modifica
a sângelui. poziția și traiectul
- Proteine totale: indică metabolismul protidic ureterelor terminale,
- INR: apreciaza functia de coagulare a sângelui. producând aspectul de
- Se efectuează examenul markerilor prostatici: uretere ascensionate „în
- PSA - Antigenul specific prostatic (V.N. 0 – 4 cârrlig de undiță”.
mg/ml) - Tușeul rectal - a
- Beta FGF, marker cu mare specificitate în contribuit la confirmarea
dezvoltarea adenomului prostatic. diagnosticului.

6
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
- Se pregătește pacientul pentru Pacientul este ușor agitat
următoarele investigații: și prezintă o stare de
- Tușeul rectal: efectuat de către medicul de anxietate.
specialitate Pacientul este de acord
- Ecografie abdominala: apreciază volumul cu toate investigatiile si
vezical, reziduul, volumul prostatic, structura procedurile medicale.
și forma prostatei.
- Radiografie renală simplă
- Urocultura, examen sumar urina
- Se administrează medicatia la
indicația medicului:
- se montează branulă pentru hidratare prin PEV
cu ser glucozat 10% 1000 ml, soluție Ringer
500
ml/24 h, NaCl 0,9% 500 ml.
- Vitamine: B1 (100 mg) + B6 (250 mg) + B12
(250 mg) + Vit. C (500 mg) câte o fiolă în
perfuzie.
- antibiotice: Cefort 1g - 1 flacon la 12 ore i.v;
- analgezice: Algocalmin 1 fiolă la 8 ore im.

6
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
- Proscar (Frasteridium) produce regresia
prostatei mărite, îmbunătățește drenajul urinar
5 mg, 2 cps/zi înainte sau dupa mese; tratament
pentru cel puțin 6 luni.
- Omnic 0,4 (Tamsulosin) diminuează
simptomatologia funcțională, 1 cps/zi
dupa micul dejun cu 150 ml apă;
- Antiaromatoza, complex enzimatic responsabil
pentru transformarea androgenilor în estrogeni;
1 plic/zi.
- La indicația medicului se instaleaza sondă
urinară Foley cu prelungitor și pungă de
colectare pentru măsurarea diurezei.
2. Nevoia de a Dificultate în a se Pacientul să - Se diminuează stimulii auditivi și vizuali pe Bolnavul prezintă treziri
dormi și a se odihni din cauza beneficieze de somn timpul somnului pentru a evita ca pacientul să nocturne datorita
odihni urinărilor frecvente din corespunzător fie trezit de zgomote. tulburarilor mictionale si
timpul nopții, cantitativ și calitativ. - Se creează un climat de încredere, siguranță o stare de disconfort.
manifestată prin Pacientul să și confort, destinat pacientului. Pacientul pratică
oboseală, insomnii, beneficieze de - Se învață pacientul să practice tehnici de tehnicile de relaxare, a

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
astenie fizică, confort fizic și relaxare, exerciții respiratorii, 10 minute înainte început să citească, este
adinamie.. psihic. de culcare. echilibrat fizic și psihic.
- Se efectuează zilnic toaleta personală cât și T.A. = 150/80 mmHg.
a lenjeriei de pat și corp. P = 87 P/min.
- Se asigură îmbrăcăminte lejeră, curată. T°C = 36°C.
- Se observa și noteaza calitatea, orarul R = 18 R/min.
somnului si gradul de satisfacere a celorlalte
nevoi.
- Se stimuleaza încrederea pacientului în
forțele proprii și în cei care îl îngrijesc.
- Se măsoară și se notează funcțiile vitale
și vegetative, comportamentul pacientului.
- Se administrează la indicația medicului
un sedativ usor:
- Diazepan – 1 cp. 5 mg, înainte de culcare cu
o oră, și se observă efectul acestuia asupra
organismului pacientului.
3. Nevoia de a Diminuarea mobilității Pacientul să prezinte - Se stabileste impreuna cu pacientul un Pacientul este echilibrat
se mișca, a fizice din cauza sondei o mobilitate program de exercitii pentru mobilitatea din punct de vedere fizic
păstra o bună urinare, manifestată normală a articulatiilor. și psihic.

7
- Se asigură îmbrăcăminte lejeră, curată.

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
postură prin astenie, adinamie, articulatiilor si să nu - Se supravegheaza sonda urinara pentru
edeme la membrele prezinte complicatii. a preveni eventualele incidente.
inferioare, disconfort, - Se măsoară funcțiile vitale și se notează în FT.
stare de iritabilitate. - Se pregătește psihic pacientul în vederea
oricărei tehnici de îngrijire.
- Se calmeaza durerile abdominale: Algocalmin
1 fiolă la 8 ore.i.v.
4. Nevoia de a Alimentatie inadecvata Pacientul să aibă o - Se încurajează pacientul sa se Pacientul este echilibrat
se alimenta și din punct de vedere stare de bine, să fie alimenteze corespunzator pentru cresterea hidroelectrolitic și
hidrata. calitativ si cantitativ echilibrat rezistentei organismului. nutrițional.
datorita starii de hidroelectrolitic si - Se explica pacientului importanta Pacientul a inteles
anxietate, manifestată nutrițional. hidratarii zilnice cu 1500-2000 ml lichide/zi importanta alimentarii si
prin inapetenta, pentru prevenirea infectiilor urinare. hidratarii
paloarea tegumentelor, - Se asigură climat cald, confortabil. corespunzatoare.
astemie si lipsa - Se inlatura starea de anxietate prin
hidratarii. discutii purtate cu acesta.
- Se explorează preferințele pacientului
privind alimentele oferite .
- Se servesc alimentele la o temperatură

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
moderată, la ore regulate și prezentate atrăgător.
- La indicația medicului se
administrează următoarele medicamente:
- Ser glucozat 10% (1000 ml) i.v.
- Soluție Ringer 500 ml/24h
- Vitamine: B1 (100 mg) + B6 (250 mg) + B12
(250 mg) + Vit. C (500 mg) câte o fiolă în
perfuzie.
5. Nevoia de a Deficit de autoingrijire Pacientul să prezinte - Se conștientizează pacientul în legătură Pacientul prezintă
fi curat, datorită tulburarilor de tegumete și mucoase cu importanța menținerii igienei personale. tegumente și mucoase
îngrijit, de a-și emisie urinară, integre, curate. - Se asigura materialele necesare curate si integre.
proteja manifestata prin pentru efectuarea toaletei pe regiuni.
tegumentele și dificultate in - La indicația medicului se instaleaza sondă
mucoasele. mentinerea igienei urinară Foley cu prelungitor și pungă de
perineale si stare de colectare pentru măsurarea diurezei.
discomfort. - După instalarea sondei urinare se
supraveghează în permanență buna funcționare a
sondei.

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
6. Nevoia de a Alterarea integritatii Pacientul să - Se asigură in salon un climat de Pacientul prezintă in
evita fizice si psihice datorită beneficieze de securitate fizica si psihica. continuare o stare
pericolele. hiperplaziei prostatei siguranță - Se supraveghează pacientul in permanenta si se de anxietate.
manifestată prin psihologică, pentru ajută în satisfacerea nevoilor când este necesar.
disconfort abdominal, înlăturarea stării de - Se asigură pacientului un mediu curat,
senzatie de presiune in anxietate. liniștit, pentru prevenirea infecțiilor
hipogastru, edeme la Pacientul să prezinte intraspitalicești, având în vedere rezistența
membrele inferioare, o stare de confort pe scăzută la infecții.
anxietate si stare de perioada spitalizării. - Se aleg proceduri de investigație și tratament
iritabilitate. cu risc minim de infecție.
- Se incurajeaza pacientul să se adapteze la noul
mediu.
7. Nevoia de a Insuficientă cunoaștere Pacientul să fie - Se explorează nivelul de cunoștințe al Pacientul demonstrează
învăța cum să- despre boala si informat despre bolnavului privind boala, modul de că dorește să-și
și păstreze tratament datorită lipsei boală și tratament. manifestare, măsurile preventive și curative, însușească informațiile
sănătatea. surselor de informare, modul de participare la intervenții și la procesul cu privire la boala sa.
manifestată prin cerere de recuperare.
de informații. - Se identifică obiceiurile și deprinderile
gresite de alimentație ale pacientului.
- Se informează pacientul despre tratament,

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
afecțiunea sa și despre rezultatul investigațiilor.
- Se învața pacientul să respecte
minuțios prescripțiile date de medic
referitoare la tratament si controalele
periodice.
- Se oferă pacientului confort fizic și psihic.
- Se sfătuiește familia și prietenii să
sprijine pacientul.

ZIUA A II- A DE ÎNGRIJIRE, ZIUA A III–A DE SPITALIZARE

NEVOIA DIAGNOSTIC
AFECTATĂ NURSING
1. Nevoia de a Eliminare inadecvată
elimina cantitativ și calitativ
datorită procesului
tumoral, manifestată
prin polakiurie,
micturie, disurie,
senzație de evacuare
vezicală incompletă.
OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
Pacientul să nu mai - Se administrează în continuare Pacientul prezintă o
prezinte tulburari tratamentul medicamentos indicat de diminuare a durerilor,
mictionale. medic: menținându-se
- Proscar – 5 mg 2 cp/zi înainte sau după mese disconfortul din cauza
- Omnic – 1 cp/zi după micul dejun cu 150 cateterismului vezical.
ml apă Dupa anularea sondajului
- Antiaromatoză – 1 plic/zi vezical, pacientul declară
- Se explica pacientului importanta o stare de bine.

7
respectarii medicatiei recomandate de medic
pentru

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
prevenirea complicatiilor bolii.
- Dupa anularea cateterismului vezical, se
asigura pacientului materialele necesare igienei
intime după fiecare micțiune.
2. Nevoia de a Insuficientă cunoaștere Pacientul să - Se prezintă pacientului materiale Pacientul este receptiv la
învăța cum să- datorită lipsei surselor acumuleze informații informative precum broșuri, cărți pe care să le sfaturile oferite si
și păstreze de informare, legate de boala sa. studieze. dorește să știe cat mai
sănătatea. manifestată prin cerere - Se educa pacientul în legătură cu noul regim multe informatii destre
de explicații, informare. de viață pe care trebuie să-l adopte. boala sa.
- Durata momentelor informative nu va fi
foarte prelungită pentru a nu plictisi pacientul.
- Se va stimula pacientul în cunoașterea de
noi elemente față de afecțiunea sa.
- Se identifică obiceiurile și desprinderile
greșite ale pacientului pentru a ajuta la
corectarea lor.
- Se explică pacientului despre medicamentele
care i-au fost prescrise: doza, orarul, cantitatea și
modul de administrare.

7
3. Nevoia de Dificultate de a se Pacientul să - Se diminuează stimulii auditivi și vizuali pe Pacientul se odihnește,
dormi și a se odihni din cauza benficieze de un timpul somnului pentru a evita ca pacientul să fie nu mai prezinta treziri

7
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
odihni. urinărilor frecvente din somn corespunzător trezit de zgomote. nocturne, se simte în
timpul nopții, din punct de vedere - Se creează un climat de încredere, siguranță siguranță și confortabil.
manifestată prin cantitativ și calitativ. și confort, destinat pacientului. Pacientul este echilibrat
oboseală, insomnii, - Se învață pacientul să practice tehnici de din punct de vedere fizic
astenie fizică, stări de relaxare, exerciții respiratorii, 10 minute si psihic.
agitație. înainte de culcare. T.A. = 150/80 mmHg
- Se efectuează toaleta personală cât și a P = 86 P/min
lenjeriei de pat și corp. T°C = 36,2°C
- Se asigură îmbrăcăminte lejeră, curată. R = 20 R/min
- Se observa și se noteaza calitatea, orarul
somnului, gradul de satisfacere a celorlalte
nevoi fundamentale.
- Se stimuleaza încrederea pacientului în
forțele proprii și în cei care îl îngrijesc.
- Se măsoară și se notază funcțiile vitale
și vegetative, comportamentul
pacientului.
- Se administrează la indicația
medicului următoarele medicamente:
- Diazepam: 1 cp 5 mg, înainte de culcare cu o

8
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
oră și se observă efectul acestuia asupra
organismului pacientului.
4. Nevoia de a Deficit de autoingrijire Pacientul sa prezinte - Se conștientizează pacientul în legătură cu Pacientul prezintă
fi curat și datorită tulburarilor de tegumente și importanța menținerii igienei locale tegumente și mucoase
îngrijit, de a-și emisie urinară, mucoase integre, riguroase după fiecare micțiune. integre.
proteja manifestata prin curate. - Se asigura materialele necesare toaletei Pacientul este echilibrat
tegmentele și dificultate in Pacientul să fie locale după fiecare micțiune, inclusiv fizic și psihic.
mucoasele. mentinerea igienei echilibrat din punct substanțe dezinfectante.
perineale si stare de de vedere fizic și - Se explica pacientului importanta
discomfort. psihic. mentinerii unui aspect curat si ingrijit.
- Se ajuta pacientul in satisfacerea nevoii de a fi
curat si ingrijit.

ZIUA A III – A DE ÎNGRIJIRE, ZIUA A V– A DE

SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1. Nevoia de a Eliminare urinara Pacientul să poată - Se continuă administrarea Pacientul reușește să aiba
elimina. inadecvată datorită urina fără probleme. tratamentului recomandat de medic micțiuni fără dificultate,
procesului tumoral Pacientul să nu mai - Se explica importanta respectarii indicațiilor în ritm și cantitate

8
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
manifestată prin prezinte durere în terapeutice și la domiciliu. aproape normale.
polakiurie, nicturie, timpul micțiunii. - Se stabilește un program regulat al aliminărilor.
disurie. - Se urmărește diureza zilnică și se notează
în FO.
- Se asigură igiena organelor genitale externe.
2. Nevoia de a Insuficiență cunoaștere Pacientul să-și - Se explorează nivelul de cunoștințe al Pacientul și-a însușit
învăța cum să- datorită lipsei surselor cunoască boala, pacientului privind boala, modul de recomandarile legate de
și păstreze de informare tratamentul, regimul manifestare, măsurile preventive și curative, regimul de viață și
sănătatea. manifestate prin cere de alimentar și modul de participare la intervenții și la procesul regimul alimentar pe care
informații. investigațiile. de recuperare. trebuie sa-l respecte după
- Se motivează pacientul cu privire la externare.
importanța acumulării de noi cunoștințe. Pacientul este conștient
- Se conștientizează bolnavul asupra că nerespectarea
propriei responsabilități privind sănătatea. indicațiilor poate duce la
- Se explică regimul alimentar: alimente agravarea bolii și
neflatulente, usor digerabile, carne friptă sau implementarea unui
fiartă, piureuri de legume, compoturi de tratament chirurgical.
fructe, supe de legume, cu restrictii de NaCl.
- Se dă pacientului biletul de externare,

8
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
scrisoarea medicală și rețeta cu următoarele
recomandări: respectarea schemei de tratament și
revenirea la controlul periodic pentru a urmări
evoluția bolii.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Tode Viorel , Adenomul de prostată , Editura Ex Ponto, București, 2000.

2. Dan Mischianu, Cătălin Pricop , Adenomul de prostată , Editura Medicală
Antaeus, București, 2007.
3. Popescu Eugeniu , Urologie clinică (Vol. I.), Editura Olimp, Bucureşti, 1994.
4. Geavlete Petrișor , Compendiu de patologie urologică , Editura Copertex
SRL, aprilie 1997.
5. Ciocâlteu A , Nefrologie (vol. I şi II), Editura Infomedica, București, 1997.
6. Corneliu Borundel, Medicina internă pentru cadre medii, Editura Bic All,
Bucuresti, 2015.
7. Irinel Popescu, Tratat de Chirurgie vol. 1,Urologie, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 2019.
8. Sinescu I, Urologie oncologica, Editura Universitara Carol Davila, Bucuresti,
2006.