SCOALA POSTLICEALA SANITARA DE STAT

LUCRARE DE DIPLOMA

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVILOR CU

ADENOM DE PROSTATA

PROFESOR INDRUMATOR:

SESIUNEA AUGUST 2018

 CUPRINS :

Motto

Motivatia lucrarii

Capitolul I

Notiuni sumare despre anatomia si fiziologia aparatului genital

masulin

Capitolul II

Prezentarea teoretica a adenomului de prostata

2.1 Definitie

2.2 Anatomia si fiziologia prostatei

2.3 Anatomia prostatei

2.4 Fiziologia uretrei

2.5 Etiopatogenitate

2.6Anatomie patologica

2.7 Fiziopatologie

2.8 Tabloul clinic

2.9 Simptomatologie

2.10 Indicatiile adenomectomiei

2.11 Tratamentul

2.12 Evolutie

2.13 Complicatii
Capitolul III

Supravegherea pacientului de la internare pana la externare și

efectuarea tehnicilor impuse de adenomul de prostata
3.1 Supravegherea pacientului de la internare pana la extenare si efectuarea
tehnicilor

3.2 Supravegherea bolnavului din momentul internarii

3.3Asigurarea conditiilor de spitalizare

3.4 Efectuarea tehnicilor

3.5 Prelevarea de produse biologice si patologice

3.6 Pregatirea preoperatie a bolnavului cu adenom de prostata

3.7 Ingrijirile in preziua interventiei chirurgicale

3.8 Ingrijirile in ziua operatiei

3.9 Ingrijirile operatorii ale bolnavilor operati cu adenom de prostata

3.10 Tratamentul medical

3.11 Supravegherea si ingrijirile acordate in primele doua zile dupa interventia

chirurgicala

3.12 Alimentarea in primele doua zile dupa interventia chirurgicala

3.13 Profilaxia bolii

3.14 Externarea

Capitolul IV

4.1 Prezentarea cazurilor de boala

4.2 Primul caz

4.3 Al doilea caz

4.4 Al treilea caz

Capitolul V

Analiza cazurilor de boala prezentate in planurile de ingrijire

 Motto

Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc
cu ea. – Hipocrate
 Motivatia lucrarii

În stagiile de practica sustinute in sectiile de urologie am intalnit multe cazuri de

bolnavi cu adenom de prostata. Practicand si in sala de operatie din sectia de Urologie ca
eleva am avut de asemenea, ocazia sa ma intalnesc cu astfel de cazuri.

M-au impresionat simptomele, formele clinice de manifestare precum si formele de

exteriorizare care ducea bolnavul intr-o stare de monotonie si neacceptare a starii de boala.

Prostata prezinta o mare importanta in patologia barbatului prin bolile pe care le

poate prezenta, boli care pot determina manifestari atat urinare cat si sexuale.

Rudimentara la copil, ea incepe sa-si mareasca volumul odata cu aparitia pubertatii.

De la aceasta varsta incep si bolile ei, mai ales cele inflamatorii, legate de inceputul vietii
sexuale. Odata cu inaintarea in varsta, dupa 50-60 de ani, leziunile inflamatorii se raresc, dar
incep sa apara adenomul de prostata, tumora benigna, mai rar cancerul de prostata.

Geneza adenomului, ca a oricarei tumori, este necunoscuta.

Adenomul de prostata se dezvolta dupa vârsta de 50 de ani, mai rar la o vârsta mai
mica. Are o evolutie lenta si progresiva. Poate evolua ani întregi absolut tacut, sau
determinând tulburari usoare, care nu atrag atentia individului.

Complicatii spontane se pot produce in evolutia adenomului ca: infectia adenomului

sau adenomita, rupturi vasculare, care provoaca hemoragii mici sau mai abundente, mai rar
cancerizarea adenomului.

In aparitia adenomului nu se poate vorbi de o profilaxie, pentru ca nu se cunoaste

cauza sau cauzele aparitiei lui. Putem insa vorbi de o profilaxie a complicatiilor pe care le
poate determina si aceasta este realizata prin urmarirea periodica a adenomului si tratamentul
chirurgical aplicat la timp.
 Istoric

Odată ce au trecut de 40 de ani, bărbaţii se confruntă cu un risc de 50% de a dezvolta

afecţiuni ale prostatei. Iată care sunt cauzele ce duc la creşterea în volum a acestei glande şi ce
poţi face pentru a le evita. Riscul de a face adenom de prostată creşte cu aproximativ 20% la
fiecare deceniu în cazul bărbaţilor de vârstă mijlocie, astfel încât se ajunge ca 80% din cei
trecuţi de 70 de ani să fie depistaţi cu această boală. Adenomul este o afecţiune caracterizată
prin apariţia unei tumori de natură benignă la nivelul prostatei şi care afectează reversibil
calitatea vieţii bolnavului. Mai grav este atunci când inflamaţiile prostatei sunt de natură
malignă şi când se vorbeşte deja despre cancer de prostată, o boală care face tot mai multe
victime în rândul bărbaţilor. Specialiştii spun însă că acest lucru nu s-ar întâmpla atât de
frecvent dacă afecţiunea ar fi depistată şi tratată la timp. Iar acest lucru presupune ca fiecare
bărbat trecut de 40 de ani să facă anual un consult urologic, cu atât mai mult în cazul unor
antecedente familiale sau în cazul expunerii la factori de risc. Fiii celor care au avut boala
prezintă un risc crescut Bărbaţii al căror tată a suferit de cancer de prostată prezintă un risc cu
circa 50% mai mare de a dezvolta la rândul lor boala faţă de cei care nu au rude depistate cu
această afecţiune, avertizează specialiştii. În ceea ce priveşte adenomul de prostată, nu este
încă elucidat dacă moştenirea genetică joacă sau nu un rol, afecţiunea fiind pusă mai degrabă
pe seama unui dezechilibru al hormonilor sexuali, testosteronul şi estrogenul. De altfel,
experţii spun că şi în ceea ce priveşte apariţia cancerului de prostată, tulburările hormonale
apărute în special în perioada pubertăţii ar putea avea o contribuţie. În plus, se impun precauţii
atunci când se recomandă administrarea unor preparate pe bază de testosteron în cadrul
terapiilor de substituţie la bărbaţii trecuţi de 50 de ani deoarece acestea ar putea favoriza
apariţia bolii.
 CAPITOLUL I

NOTIUNI SUMARE DESPRE ANATOMIA

SI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

1.1. ORGANELE GENITALE MASCULINE

Organele genitale masculine sunt reprezentate de cele doua glande genitale - testiculele, de
conducte seminale, penis si scrot.

Organele genitale masculine formeaza un sistem de transport al spermei. Ele se

limiteaza la doua testicule asezate in scrot, cu canale excretoare (epidim si canale deferente),
glande secretoare si penis.

Testiculele - au ca rol producerea spermatozoizilor si a hormonilor sexuali

masculini.
 Testiculele sau gonadele barbatesti sunt de forma ovala, avand 3,75 cm lungime si 2,5
centimetri grosime. Fiecare testicul este format din mai multetuburi seminifere infasurate in
jurul lor, in care sunt produsi spermatozoizii. Invelisul lor extern consta intr-un culcus alcatuit
din fibre musculare netede, ale caror contractii faciliteaza trecerea spermatozoizilor catre
canalele ejaculatoare

Spermatozoizii continuti in lichidul seminal sunt transportati prin conducte

seminale (conducte spermatice), care au numiri diferite, dupa segmentul considerat :

- tubi seminiferi drepti;

- retea testiculara;

- ducte eferente;

- duct epididimar;

- duct eferent;

- duct ejaculator.

Ultimul segment, ductul ejaculator, se deschide pe coliculul seminal din uretra

prostatica, astfel ca incepand de la aceasta formatiune, uretra masculina devine un conduct
comun pentru eliminarea urinei si a spermei.

Testiculele sunt continute intr-un sac median, format din tunici concentrice,
numit scrot, iar uretra strabate organul copulator masculin, penisul.

Penisul este organul copulator al barbatului, dar si organ al mictiunii, deoarece contine
si portiunea spongioasa a uretrei. Este situat median deasupra scrotului. Are o forma aproape
cilindrica si este constituit din radacina si o parte libera. Radacina ce constituie partea fixa a
penisului, este situata profund in perineu si fixata de oasele bazinului prin ligamentul
fundiform si ligamentul suspensor al penisului.Partea libera este formata din corpul penisului
si gland.
 Scrotul

Testiculele, situate la exteriorul cavitatii abdominale, sunt protejate de scrot, un fel de

sac asezat in spatele penisului si considerat a fi o continuare a cavitatii abdominale. Pielea
este incretita, de culoare bruna si lipsita de pilozitate. Sub aceasta piele se gaseste un strat de
tesut muscular neted strabatut de fibre conjunctive denumite dartos, apoi un strat de tesut
muscular striat strabatut de asemenea de fibre conjunctive, denumitcremaster. Muschii netezi
se contracta involuntar, iar muschii striati se contracta voluntar si involuntar. Aceste trei
straturi de tesuturi protejeaza deci testiculele. Testiculul stang este de obicei suspendat mai jos
decat cel drept in scrot.

Epididimul, canalul deferent si canalele ejaculatoare

Testiculele sunt alcatuite din mai multe tubulete seminifere rasucite in jurul lor. Aceste
tubulete se aduna pentru a forma, in partea lor superioara, un singur tub rasucit
numit epididim. Epididimul se continua cu canalul deferent, tub lung ce ajunge din scrot
la canalele ejaculatoare, dupa ce in prealabil se infasoara in jurul vezicii. Cele doua canale
ejaculatoare sunt scurte si se deschid in uretra.

Migratia spermatozoizilor este un mecanism ce nu este complet cunoscut. Acest

mecanism pare a fi asigurat in parte de contractia muschilor netezi aflati in capsula
testiculelor sau de catre cele ale tuburilor seminifere. Epiteliul ciliat al tuburilor favorizeaza
de asemenea miscarea catre epididim.

Epididimul are dubla functie: de a fi locul de maturizare a spermatozoizilor si locul

unde spermatozoizii anormali sunt selectionati si eliminati de catre celulele fagocite ale
organismului. Canalele deferente servesc ca rezervor de spermatozoizi de la o ejaculare la alta
si, impreuna cu canalele ejaculatoare, asigura trecerea spermatozoizilor pentru a ajunge la
uretra si apoi in afara organelor genitale, in timpul actului sexual.

Organelor genitale le sunt anexateo serie de glande (seminale), care imbogatesc prin
produsul lor lichidul seminal. Aceste glande sunt:

- veziculele seminale;

- prostata;

- glandele bulbouretrale.
 In concluzie, organele genitale masculine sunt urmatoarele :

- testiculele cuprinse in scrot;

- epididimurile;

- ductele deferente;

- ductele ejaculatoare;

- cea mai mare parte a uretrei;

- penisul;

- veziculele seminale;

- prostata;

- glandele bulbouretrale.

Dintre organele mentionate, doar penisul si scrotul sunt organe genitale externe, toate
celelalte sunt organe genitale interne.

1.2. GLANDELE ANEXATE ORGANELOR

GENITALE MASCULINE

VEZICULA SEMINALA

Este un organ pereche. Are rol secretor, produsul ei adaugându-se lichidului seminal.
Are in acelasi timp rol de rezervor, in care se acumuleaza si lichidul secretat de conductele
spermatice.

Veziculele seminale au forma conica, cu baza orientata in sus, înapoi si inafara, iar
vârful in jos, înainte si înauntru.

Directia veziculelor seminale este deci oblica.

 Suprafata lor este neregulata, cu numeroase proeminente si depresiuni.
Neregularitatile sunt determinate de încolacirea veziculelor seminale.

Capacitatea lor este de 5-10 ml, lungimea este de 5 cm, dar daca s-ar desfasura, ar
atinge 10-15 cm. Tinand seama ca au grosimea de circa 5 mm, aspectul veziculelor seminale
este cel al unui tub.

La copil ele sunt mici, se dezvolta repede, începând cu pubertatea.

Asezare - veziculele seminale sunt situate deasupra prostatei, intre vezica urinara si
rect, in tesutul conjunctiv al spatiului pelvisubperitoneal.

Raporturi. Anterior, ele raspund fundului vezicii urinare. Posterior, raspund rectului,
medial de ele trec ampulele ductelor deferente. Lateral au raporturi cu pleul venos prostatic si
vezical.

Baza raspunde peritoneului, excavatiei rectovezicale (Douglas) si este incrucisata in

uretra, înainte ca aceasta sa fi patruns in vezica urinara.

Vârful se continua cu un duct excretor care se uneste la baza prostatei cu ductul

deferent.

La interior, veziculele seminale au multe diverticule (pliuri) care la confera un aspect

alveolar.

Structura. Peretii veziculelor seminale sunt alcatuiti din trei tunici:

- tunica adventitie situata la suprafata;

-tunica musculara,formata din fascicule superficiale, dispuse logitudinal si

profunde,dispuse circular.

- tunica mucoasa - contine celule secretorii, care secreta componente ale lichidului
seminal si o enzima (veziculaza) cu efect coagulant asupra lichidului seminal.

Fructoza continuta in secretia veziculelor seminale, este o importanta sursa de

energie pentru spermatozoizi.
 Arterele provin din artera vezicala inferioara si artera rectala mijlocie.

Venele merg la plexurile vertical si prostatic.

Limfa este drenata spre nodurile limfatice iliace interne.

PROSTATA

1. Generalitati

Prostata este o glanda situata in spatiul pelvisubperitoneal, dedesubtul vezicii urinare,

dezvoltata in jurul portiunii initiale a uretrei.

Numele ii vine de la grecescul "prostates"= care sta înainte.

 In adevar, in cazul când organele pelviene se abordeaza anatomic sau chirurgical - pe
cale perineala, primul organ care "sta înaintea celorlalte" este prostata.

Culoarea prostatei este cenusie-rosiatica.

Consistenta este elastica, dar ferma, usor de perceput prin tactul rectal. In stare
normala, suprafata ei este neteda, in anumite împrejurari patologice, prezinta portiuni indurate
si neregularitati.

Dimensiuni. Prostata este putin dezvoltata la nastere. Creste exploziv la pubertate si

continua sa creasca la adulti. La batrâni prostata se poate atrofia, dar de cele mai multe ori se
hipertrofiaza si comprima uretra. Ea masoara 3 cm in sens vertical, 4 cm in sens transversal si
2,5 cm in sens sagital. La adult are o greutate de 20-25 g.

Conformatie exterioara. La nou nascut are forma sferica. La adult se compara de

obicei cu o castana usor turtita antero-posterior, sau cu un con usor recurbat înainte.

Prostatei i se descriu :

- o fata anterioara;

- o fata posterioara;

- doua fete inferolaterale;

- o baza proiectata in sus;

- un vârf care priveste in jos;

- uneori prezinta o proeminenta transversala, care o împarte in doua zone.

Forma clinica pe care medicul o gaseste prin tactul rectal, este cea a unui as de pica
ale carui extremitati superioare - coarnele - continua cu veziculele seminale, iar vârful cu
uretra. Un sant median, usor de perceput, situat pe fata posterioara, marcheaza limita dintre
cei doi lobi laterali ai prostatei
2. Loja prostatica

Prostata este situata sub vezica urinara, înapoia simfizei pubiene, înaintea ampulei
rectale, deasupra diafragmei urogenitale si a muschilor ridicatori anali. Cum acesti muschi
separa pelvisul de perineu, rezulta ca prostata se gaseste profund in pelvis, in spatiul
pelvisubperitoneal.

Axul prostatei este oblic, orientat de sus in jos si dinapoi înainte, formând cu
verticala un unghi de 20-25 grade.

Prostata este continuta intr-o loja, limitata de sase pereti :

- peretele anterior - format din oasele pelviene;

- peretele posterior - format din septul rectore si coprostatic Denovilliers;

- doi pereti laterali - constituiti din muschii ridicatori anali tapetati de fascia pelviana
parietala;

- peretele inferior - constituit de diafragma urogenitala;

- peretele superior - format din ligamentele puboprostatice si fundul vezicii urinare.

Loja comunica in sus si înainte prin fisurile dintre ligamentele puboprostatice, cu

spatiul prevezical, iar in sus si înapoi cu spatiul retrovezical.

Intre peretii lojei si glanda se delimiteaza spatiul periprostatic. Îngust, înapoia si pe

pârtile laterale ale prostatei, acest spatiu este destul de larg înaintea glandei. El este umplut cu
tesut conjunctiv lax, dependent de tesutul pelvisului peritoneal. In vecinatatea prostatei,
tesutul conjunctiv se condenseaza in lame dispuse concentric in jurul ei formând capsula
periprostatica. Aceasta se ingroasa mai mult pe pârtile laterale si fuzioneaza cu lamele
sacrorectogenitopubiene.

In tesutul conjunctiv periprostatic se gasesc numeroase vase sanguine - mai ales vene.
Pe partile laterale, aceste vene sunt largi, bogat anastomozate si se împletesc intim cu lamele
fasciei prostatice, din care este imposibil sa fie separate. Ele formeaza cele doua plexuri
venoase vezicoprostatice. Din cauza abundentei acestor vene, enudarea glandei din capsula
periprostatica este extrem de hemoragica.

Fascia prostatei sau capsula periprostatica, nu trebuie confundata cu capsula proprie a

glandei , care face parte din stoma conjunctivo-musculara.

In spatiul periprostatic se pot dezvolta abcesele periprostatice. Cum loja prostatei

comunica cu spatiile pre- si retrovezical, flegmoanele pot difuza in aceste spatii.

Mijloace de fixare. Prostata este solid fixata prin perineu, care ii formeaza un
important mijloc de sustinere. Acestuia i se adauga aderentele la organele învecinate - vezica
si uretra - precum si la formatiunile fibroase înconjuratoare (in primul rând ligamentele
puboprostatice).

Cu toata fixitatea ei, prostata poate fi ridicata împreuna cu vezica prin introducerea in
rect a balonului Petersen sau a degetului inmanusat, procedeu folosit curent in prostatectomia
transvezicala.

3. Raporturile prostatei

Raporturile prostatei sunt urmatoarele :

· fata anterioara - este verticala, convexa si priveste spre simfiza pubiana, de care este
distantata cu aproximativ 2cm. Spatiul dintre simfiza si prostata - limitat in sus de ligamentele
si muschii;

· puboprostatici, iar in jos de ligamentul transvers al perineului - este ocupat de tesut

conjunctiv in care se gaseste plexul venos prostatic. Reamintim ca pe aceasta fata este
acoperita de sfincterul uretrei (striat sau extern);

· fata posterioara - este înalta, orientata oblic dinapoi înainte. Am vazut ca prezinta un sant
median, vertical, care o împarte in doi lobi laterali. Fata posterioara este mai larga in partea
superioara, iar marginile laterale se rotunjesc pe masura ce urca. In partea superioara, pe linia
mediana, prezinta o incizura, iar vârful este ascutit. Aceste caracteristici au facut ca fata
posterioara sa fie asemanata cu un "as de pica". Are urmatoarele raporturi importante : este
acoperita partial de sfincterul striat al uretrei; raspunde ampulei rectale; intre ampula rectala si
prostata se gasesta o formatiune conjunctiva fibroasa, septul rectovezicoprostatic
Denonviliers care permite cu usurinta separarea chirurgicala a celor doua organe. Raporturile
posterioare ale prostatei cu rectul sunt importante pentru aplicatiile practice : dau posibilitatea
explorarii digitale (tuseu rectal), si al abordarii chirurgicale a glandei; explica fenomenele
rectale in prostatite si cele vezicoprostatice in rectite, hemoroizi; explica emisiunile de
lichid la unii indivizi la trecerea bolului fecal.

· Fetele inferolaterale - sunt convexe si raspund muschilor ridicatori anali, acoperiti de fascia
lor. Intre ridicatori si prostata se gaseste portiunea corespunzatoare a lamei
sacrorectogenitopubiene. Lateral de ridicatori se afla prelungirile anterioare ale foselor
ischioanale. Acest raport explica posibilitatea deschiderii unui abces prostatic sau periprostatic
in fosa ischioanala, dupa ce perforeaza muschiul ridicator. Tot asa se explica fenomenele
vezicale in cazul flegmoanelor ischioanale. La unirea fetelor inferolaterale cu baza se gasesta
hilul glandei, adica locul pe unde patrund sau ies vasele ei.

· Baza - a fost comparata cu un acoperis cu doi versanti, separati printr-o usoara creasta
transversala. Versantul anterior raspunde colului vezicii urinare, versantul posterior
veziculelor seminale si ductelor deferente. Creasta transversala raspunde portiunii fundului
vezicii situate imediat înapoia colului. Creasta este ridicata de lobul mijlociu al prostatei care
e cel mai frecvent interesat in hipertrofia glandei. Separând prin disectie prostata de organele
suprajacente, cele trei zone apar foarte deslusit. In zona anterioara se distinge orificiul intern
al uretrei înconjurat de fibrele sfincterului vezicii. Zona mijlocie variaza ca aspect. La copii si
tineri e foarte redusa, la batrâni ea se poate dezvolta foarte mult datorita hipertrofiei lobului
mijlociu, care ridica trigonul vertical si mai ales buza posterioara a orificiului intern al uretrei.
Uretra se deformeaza, orificiul e îngustat, iar mictiunea devine anevoioasa. Zona posterioara
este de fapt o depresiune transversala, prin care patrund in glanda ductele ejaculatoare. Vârful
sau "ciocul prostatei" se sprijina pe diafragma urogenitala, de care adera prin sfincterul
uretrei. El se gaseste sub linia ce trece prin marginea inferioara a simfizei pubiene, la 2 cm de
aceasta si la 3 cm de anus.

4. Structura prostatei
 Prostata se dezvolta in luna a 3-a a embrionului, iar la un adult ajunge la 3,8 cm
lungime si 20-30 de g in greutate la pubertate. Glanda este compusa din 30-50 tuburi sau mici
glande, a careisecretie este in jur de 1/4 de lingurita pe zi si care se varsa in uretra si in
canalele de ejaculare. Tesuturile care inconjoara canalele secretoare si glanda sunt compuse
din muschi cu fibre elastice si colagen, care sunt un suport si un invelis tare.

Structura interna a prostatei este formata din 3 lobi.Lobul interior,care inconjoara

uretra,este cel care produce inflamatia la oamenii in varsta.El va constrange uretara producand
o multitudine de simptome colective,cunoscute ca ″hipertrofia benigna a prostatei(HBF)
″.Lobii sau capsulele exterioare ale glandei sunt rezerva intr-o interventie chirurgicala pentru
eliminarea hipertrofiei benigne a prostatei(HBF) ; este locul unde apare cancerul de
prostata.Prostata secreta un lichid cu aspect laptos ,care se revarsa in portiunea prostatica a
uretrei,de obicei in timpul actului sexual.Localizarea prostatei prevesteste viitoarele probleme,
ce pot apare din cauza potentialului de crestere al prostatei, care poate in mod gradat strangula
uretra,provocand o multitudine de posibile probleme.Din statisticile facute,11% din barbatii
americani au fost surprinsi ca exista prostata si 57% nu cunosc simptomele unor
deranjamente ale prostatei.

Reamintim ca prostata este învelita la exterior de sfincterul uretrei , iar in interiorul ei

uretra este înconjurata de sfincterul vezicii. In afara sfincterului extern se gaseste fascia
prostatei sau capsula periprostatica, provenita din fascia pelviana viscerala. Toate aceste
formatiuni nu fac parte din prostata.

Structura prostatei este predominent glandulara.

Glandele prostatice formeaza parenchimul si sunt dispuse in mai multe grupe,

separate in lobi.

Pe lânga glande, mai gasim o stroma musculo-conjunctivo-elastica, in care predomina

fibrele musculare netede, particularitate care constituie o caracteristica a organului.

Prostata este o glanda de depozit, iar musculatura ei abundenta indeplineste rolul

biologic de a evacua extrem de rapid secretia in timpul ejacularii.

Ontogenetic, functional si arhitectonic - glandele prostatice se grupeaza in patru

lobi: doi lobi laterali, legati printr-un istm, lobul mijlociu si lobul posterior.
 Lobii laterali - drept si stâng - formeaza cea mai mare parte a glandei. Ei se gasesc pe
laturile si înapoia uretrei, dedesubtul unui plan oblic care trece prin ductele ejaculatoare. Pe
linia mediana posterioara ei determina santul deschis la fata respectiva.

Istmul prostatei - este o punte glandulara subtire, situata înaintea uretrei, care leaga cei
doi lobi laterali. Poate contine tesut glandular, dar cel mai deseori este format numai din
stroma conjunctivo-musculara. Sunt cazuri rare când istmul lipseste. In aceste cazuri, uretra
învelita in sfincterul vezicii se situeaza intr-un jgheab de pe fata anterioara a prostatei.

Lobul mijlociu - formeaza partea postero-superioara a glandei. El ocupa partea de baza

situata înapoia colului vezicii si se întinde in jos pana la planul ce trece prin ductele
ejaculatoare. Acest plan e oblic descendent de sus in jos si dinapoi înainte. De remarcat ca
ductele ejaculatoare nu strabat de fapt substanta glandulara, ci se insinueaza intre grupul de
glande laterale si cel mijlociu. Sunt autori care inteleg prin "istm" lobul mijlociu.

Lobul posterior - nu este omologat in nomenclatura anatomica, dar este recunoscut de

clinicieni datorita marii importante pe care o are in patologie. Ocupa partea periferica postero-
inferioara, departata de uretra, dar învecinata cu rectul.

Parenchimul - este format din doua tipuri de glande, care dupa marimea si situatia lor
topografica sunt :

- Glandele periuretrale - mici, mucoase, lipsite de canalicul sau cu un canalicul foarte scurt,
sunt situate in tesutul din jurul uretrei. Se deschid prin mici orificii dispuse circular pe peretii
uretrei, deasupra colicului seminal. Aceste glande sunt subjacente sfincterului vezicii, care la
separa de glandele propriu-zise.

- Glandele prostatice - sunt de tip tubulo-alveolar, lungi si puternic ramificate. Sunt in numar
de 30-50, dar canalele lor excretoare se pot uni, astfel ca pana la urma rezulta 15-20-30
canalicule prostatice. Acestea se deschid prin niste orificii punctifirme, situate - cele mai
multe - in sinusurile prostatice, care flancheaza coliculul seminal. Glandele propriu-zise sunt
situate in afara sfincterului vezicii. Sunt formate dintr-un canal excretor si dintr-un segment
secretor. Acesta din urma are forma alveolara cu un epiteliu uni- sau bistratificat, in raport cu
starea functionala. Aceste glande sunt atât formatiuni secretorii, cat si depozit al lichidului
prostatic.
 Stroma fibro-musculara - caracteristic pentru structura prostatei, este prezenta unei
importante componente de musculatura neteda - atât in structura capsulei si a septelor
dependente de ea, cat si in cea a stromei interglandulare. Substanta musculara constituie circa
1/3 din masa totala a glandei.

La suprafata, prostata poseda un strat e tesut conjunctiv dens, care contine numeroase
fibre elastice si un mare numar de celule musculare netede. Este capsula proprie, capsula de
organ, care nu trebuie confundata cu capsula periprostatica (aceasta din urma provine din
tesutul conjunctiv pelvisubperitoneal). De pe fata profunda a capsulei proprii se desprind
septe sau travee despartitoare conjunctivo-musculo-elastice, care împart parenchimul
glandular in lobuli.

Un lobul corespunde unei glande prostatice propriu-zise. Septele se întâlnesc intr-un

nucleu central, care este strabatut de ductele ejaculatoare si utriculul prostatic; uretra se
gaseste înaintea lui.

Stroma interglandulara e formata din puternice fascicule de celule musculare netede,

intretesute cu fibre colagene si elastice.

5. Fiziologia prostatei sau functiile prostatei

Glandele prostaticeproduc un lichid laptos, fluid si tulbure care constituie cea mai
mare parte a spermei. Au un miros care da mirosul specific ejaculatului. Reactia slab alcalina
a secretiei prostatice, favorizeaza motilitatea spermatozoizilor. Este bogata in fosfataza acida,
acid citric, zinc. Enzimele (fibrinogenaza, fibrinoliza, veziculaza), au un rol important pentru
fluidificarea ejaculatului si prin aceasta permit spermatozoizilor sa-si desfasoare motilitatea.
Lichidul prostatic poate fi obtinut prin exprimarea glandei prin masaj rectal.

Lichidul prostatic este depozitat in glandele propriu-zise, mai ales in segmentul lor
alveolar, si de aici este expulzat in timpul ejacularii printr-o contractie puternica a substantei
musculare, careia i se adauga si actiunea muschilor perineali.

Prostata ar avea rol genital. Extirparea ei, (cel putin la animale), le reduce capacitatea
reproducatoare.
 Dupa vârsta de 20-25 de ani in alveolele prostatice se constituie concretiuni formate
din straturi concentrice, uneori calcifiate numite simpexioni sau corpi amilacei, care
constituie asa - numitul "nisip prostatic". Sunt formati din proteine (cristale de sparmina) si
numarul lor creste odata cu înaintarea in vârsta.

Prostata este o glanda hormonodependenta fiind puternic influentata de hormonii

sexuali. Prezenta la nastere, ea se dezvolta "exploziv" la pubertate. In decursul vârstei adulte,
lobii laterali sunt stimulati de productia de testosteron, pe când lobul mijlociu si glandele
periuretrale stau sub influenta estrogenilor. Odata cu înaintarea in vârsta, in conditii obisnuite,
scade producerea de testosteron si prostata se atrofiaza. Aceasta atrofie senila intereseaza
întreg organul, atât componenta glandulara cat si cea musulo-conjunctiva.

Daca odata cu diminuarea secretiei de testosteron se instaleaza o crestere a nivelului

estrogenilor, se va produce "hipertrofia de prostata". Aceasta intereseaza in special glandele
periuretrale si lobul mijlociu. In schimb o crestere a concentratiei de testosteron produce
cancerul de prostata, care cuprinde mai ales lobul posterior.

De aici se desprinde aplicatia practica a hormono-influentarii tumorilor prostatei:

adenomul se trateaza cu testosteron, iar cancerul cu estrogeni si castrare

6. Vascularizatia si inervatia prostatei

Arterele provin din vezicalele inferioare si rectalele mijlocii. Din acestea se desprind
ramuri capsulare si trabeculare, ambele emit arteriole care se capilarizeaza in jurul glandelor.

Venele provenite din aceasta retea capilara urmeaza un traiect para-lel, insa invers
arterelor. Ele se deschid in largul plex venos prostatic, care înconjoara glanda si se varsa
înapoi in vena rusinoasa interna.

Limfaticele se formeaza din plexuri perialveolare, ajung la un plex periprostatic si de

aici la nodurile iliace externe, interne si sacrale.

Nervii provin din plexul nervos prostatic, situat pe fetele posterioara si laterala ale
glandei. Plexul nervos prostatic provine din plexul hipo-gastric inferior (plex mixt: simpatic si
parasimpatic). Nervii merg de-a lungul vaselor si se termina prin fibre senzitive, secretorii si
motoare.

C. GLANDA BULBOURETRALA

Glandele bulbouretrale sunt cunoscute si sub numele de glandele Cowper.Ele sunt in

numar de doua : dreapta si stânga.

Volumul lor este variabil putând ajunge uneori pana la diametrul de 1 cm.
Au culoare albicioasa-albuie si o consistenta elastica.

Glandele bulbouretrale sunt situate in unghiul dintre bulbul penisului si segmentul

membranos al uretrei si sunt continute in diafragma urogenitala.

Raporturile glandelor bulbouretrale sunt urmatoarele :

in jos, cu fascia inferioara a diafragmei urogenitale si cu bulbul penian;

- in sus cu fasciasuperioara a diafragmei urogenitale;

- înainte si medial cu segmentul membranos al uretrei.

Glandele bulbouretrale sunt înglobate intre fibrele muschiului transvers profund al

perineului, care la comprima in timpul ejacularii, determinând expulzia continutului.

Ductul exterior al glandei are lungimea de 3-4 cm. El se îndreapta oblic înainte si
înauntru; strabate fascia inferioara a diafragmei urogenitale, apoi bulbul penian si se deschide
in portiunea incipienta a uretrei spongioase.

Structura. Glandele bulbouretrale sunt de tip acinos. Ele secreta un lichid clar, vâscos,
asemanator cu cel prostatic, care ajunge in uretra in timpul ejacularii, unde se adauga
lichidului spermatic. Vase si nervi. Arterele sunt ramuri ale arterei rusinoase interne. Venele
strabat muschiul transvers profund, se strâng in plexul venos prostatic. Limfa ajunge la
nodurile iliace interne. Nervii sunt ramuri din nervul rusinos.

Bulbouretrita (Cowperita) este o inflamatie de obicei gonococica. Infectiase propaga

din uretra.
 C A P I T O L U L II

Prezentarea teoretica a adenomului de prostata

2.1. Definiție

Adenomul de prostata, cunoscut si sub denumirea de adenom periuretral sau

hipertrofie de prostata este definit clasic ca o tumora benigna, dezvoltata din glandele
periuretrale situate submucos, si intrasfincterian (inauntrul sfincterului neted).

Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului. Apare in
general dupa varsta de 50 de ani si se manifesta clinic la cel trecut de 60 de ani. Reprezinta
cauza cea mai frecventa de obstructie subvezicala, punand in pericol viata bolnavului prin
insuficienta renala consecutiva.

2.2. Anatomia prostatei

Prostata este un organ fibromusculos si grandular, situat sub vezica urinara in loja
prostatica si anterior de rect. Are o greutate normala de 20 g. Este in raport direct cu uretra
care strabate glanda pe o lungime de 2,5 cm. Posterior prostata este traversata oblic de
canalele ejaculatoare care se deschid in peretele posterior al uretrei, la nivelul veru montanum.

Orificiile canalelor ejaculatoare si veru montanum sunt situate imediat deasupra

sfincterului striat al uretrei.

Segmentul uretral care traverseaza prostata poarta numele de uretra prostatica si

contine un strat propriu de fibre musculare longitudinale, acestea fiind continuarea stratului
similar al peretelui muscular vezical numit detrusorul vezical. In masa prostatei sunt inglobate
fibre musculare netede, care provin din stratul extern al detrusorului, strat muscular care
formeaza sfincterul neted al uretrei.

Glandei prostatei i se pot recunoaste doua portiuni: craniala si caudala. Limita dintre
acestea ar fi un plan care trece prin orificiile canalelor ejaculatorii.
În portiunea craniala predomina elementele fibromusculare iar in cea caudala cele epiteliale.

Prostata caudala formata din doi lobi posterolaterali unite printr-o comisura
posterioara, iar anterior prin lobul intermediar va forma o palnie cu axul in jos si in spate, in
care este cuprinsa prostata craniala. Aceasta are forma de prisma, cu baza in sus si inconjoara
uretra supramontanala. Este formata din trei grupe glandulare unele situate intrasfincterian
(formand lobul prespermatic) si a treia categorie situata in jurul canalelor ejaculatoare (lobul
intermediar).

Prostatita este o infectie genito-urinara, care se caracterizeaza prin inflamarea treptata

a prostatei. Forma acuta a bolii este o inflamatie microbiana produsa în urma unor infectii cu
gonococi, stafilococi, streptococi, enterococi si colibacili si se manifesta prin edeme si
infiltratii glandulare însotite adesea de colectari purulente. Apar uneori accese de febra,
frisoane, urinare greoaie, cu mictiuni dese si nedureroase.

Forma cronica apare frecvent la persoanele care depasesc vîrsta de 50-60 de ani, din
cauza unor tulburari de echilibru hormonal, ajungînd la o frecventa de aproximativ 40 la suta
din numarul barbatilor de peste 50 deani. Bolnavul prezinta dureri perianale si tulburari
genitale, erectie dureroasa cu cantitate redusa a lichidului de ejaculare, lipsa apetitului
sexual, ajungînd pîna la impotenta. Prin hipertrofierea prostatei se ajunge la îngustarea
treptata a uretrei, vidarea incompleta a vezicii urinare, mictiuni foarte frecvente (peste 3-4 ori
pe noapte), uneori cu usturimi pe canal. Agravarea începe din momentul urinarii cu sînge si la
blocarea curgerii urinei.

2.3. Fiziologia uretrei

Condensarea elementelor musculare netede la nivelul segmentului supramontanal al

uretrei are caracterele unui mecanism sfincterian; acestei condensari de fibre musculare i se
poate atribui rolul de sfincter genital la barbati. Functia acestei structuri consta probabil in
inchiderea lumenului uretral in timpul orgasmului si astfel prevenirea ejacularii retrograde.

Secretia prostatica are aspect albicios, contine apa, substante organice (colesterol,
enzime, acid citric, etc.) si anorganice (saruri de Na, K, Ca). Dintre enzime mai importante
sunt fosfataza alcalina. Secretia prostatica nu este continua. Se produce doar in timpul actului
sexual. In momentul ejacularii secretia prostatica se elimina in uretra. Secretia prostatei intra
in compozitia spermei. Testosteronul stimuleaza cresterea si activitatea secretorie a prostatei.
 2.4 Etiopatogenie

Nu se cunoaste in mod precis cauza hipertrofiei portiunii craniale a prostatei. Au fost

invocati mai multi factori: congestia venoasa pelviana, ateroscleroza, inflamatiile cronice ale
prostatei, excesele sau absenta sexuala.

In cazul aterosclerozei s-a crezut ca arterele prostatei caudale fiind afectate, procesul
va avea ca urmare atrofia acesteia, in timp ce prostata craniala, bine vascularizata se va
dezvolta mai amplu ducand la hipertrofie.

Mai plauzibila este ipoteza care coreleaza aparitia adenomului de perturbarile

hormonale, legate de varsta. Conform teoriei hormonale adenomul de prostata este considerat
o adevarata endocrinopatie, in principal un dismetabolism al hormonilor androgeni, survenit
pe fondul dezechilibrului androgeno-estrogenic.
 Prostata este sectorul principal al metabolizarii testosteronului in alfa-5 dihidrosteron
(DHT). Aceasta in conditii fiziologice, este legat in celulele prostatice de o proteina
receptoare specifica. SHBG (ser hormone binding globuline), cu care formeaza un complex
stabil in vederea sintezei de acizi nucleici necesari morfologiei si functiei prostatice normale.

În adenomul de prostata, acest metabolism este perturbat, iar alfa-5 DHT este secretat
in exces.

În aceste conditii se realizeaza o hiperplazie a prostatei. Pana in prezent se cunosc 3

verigi patogenetice prin care se poate realiza hiperproductia de alfa-5, DHT in adenoame de
prostata:

- SHBG este inactiva;

- Exces de alfa-5 reductaza (enzima care transforma testosteronul in alfa-5 DHT);

- Surplus de receptori androgenici prostatici (alfa-1 receptori).

Cu toate progresele si argumentele aduse in sprijinul patogeniei hormonale a

adenomului, tratamentele endocrine incercate nu au dus la rezultate terapeutice valabile. Mai
recent, etiologia adenomului de prostata este atribuita mai degraba unuia dintre factorii de
crestere activi in perioada dezvoltarii embrionale, denumit FGF (fibroblastic grawth factor).

Reactivarea tardiva a FGF.

In etapa declinului vietii sexuale a barbatului, s-ar produce prin doua mecanisme:

- microtraumatismele repetate ale regiunii cervico-prostatice, survenite de-a lungul

anilor prin actul mictional, ejaculari, procese inflamatorii.

Prin insusi dezechilibrul hormonal survenite la aceasta varsta. Potrivit acestei teorii,
actul primar si preponderent al hiperplaziei se produce in interstitiul organului - componenta
sa glandulara fiind implicata in acest proces doar in mod secundar.
 2.5. Anatomie patologica

Prostata craniala provine din partea terminala a canalelor Wolff si Muller, cea caudala
din sinusul urogenital. Avand embriologic origini diferite, raspund diferential la stimuli
hormonali si au patologie proprie:

- prostata craniala raspunde prin hipertrofie la stimuli estrogeni si din aceasta portiune
se va dezvolta adenomul de prostata;

- prostata caudala este sub dependenta hormonala androgenica si se atrofiaza sub

estrogenoterapie pe seama acesteia, se va dezvolta cancerul de prostata. Adenomul de prostata
dezvoltandu-se pe seama portiunii craniale, va comprima si deplasa spre periferie prostata
caudala. Macroscopic, formatiunea are aspectul unui con cu baza spre vezica si varful in jos,
strabatut de uretra. Adenomul este constituit din doi lobi laterali, egali sau apropiati ca volum,
la care uneori se adauga si al treilea lob, cunoscut sub denumirea de lob median. Acesta poate
fi pediculat pe linia mediana (baza anterioara a colului), sau solidar la unul din lobii laterali.

Poate avea o forma sferica sau de evantai. Implantarea pe baza posterioara este oblica,
cu deschiderea anterioara, realizand un adevarat opercul. Lobii laterali, situati de o parte si de
alta a uretrei, deviind axul uretrei, fara a realiza obstructia acestuia. Existenta unui lob anterior
este exceptionala si este dificil de evidentiat la tactul rectal.

Adenomul este inconjurat de o capsula fibroasa sau fibromusculara, care il separa de

tesuturile din jur, constituind planul de clivaj, in cursul interventiei. Dinauntrul acestei capsule
pleaca fibre conjunctive care impart adenomul in lobuli.

Fiecare lob este alcatuit din noduli de forma sferoidala denumiti corpusculi sferoizi, ce
pot fi usor enucleati. Nodulii sunt formati din hiperplazia elementelor glandulare, fibroase si
musculare. De pe suprafata lor se scurge un lichid lactescent in care plutesc mici cristale
denumite sinpexiosi. De aici, 4 notiuni sunt demne de retinut:

- exista un plan de clivaj care permite enucleerea adenomului;

 - interventia operatorie indeparteaza doar adenomul (partea centrala) si nu totalitatea
glandei (adenomectomie si nu prostatectomie);

- independenta adenomului fata de lobul seminal (lipsa tulburarilor sexuale dupa

operatie);

- adenomul modifica numai segmentul supramontanal al prostatei.

Dupa modul de dezvoltare a adenomului se deosebesc mai multe forme evolutive:

- Adenom cu evolutie obisnuita - este format din cei doi lobi laterali. La tactul
bimanual adenomul se poate percepe moderat si in vezica.

- Adenom cu evolutie intravezicala - dezvoltarea predominant spre vezica determina

ridicarea bas-fond-ului vezical. In aceasta eventualitate orificiile uretrale sunt si ele ridicate,
iar ureterele mentinute de incrucisarea cu canalul deferent se cudeaza favorizand staza
supraiacenta.

- Adenom cu evolutie subvezicala - masa adenomului se dezvolta subvezical.

- Adenom cu hipertrofia celui de-al patrulea lob. Uretrografia de profil este cea care ii
poate afirma existenta sau este o eventualitate descoperita in cursul operatiei.

Examenul histologic confirma natura benigna a afectiunii: - adenoamele constituite

din lobi glandulari, la care se adauga elemente fibroase si musculare. Dupa predominenta
componentelor histologice se descriu mai multe varietati: forma adenofibromatoasa (cea mai
frecventa); forma adenofibroasa; forma adenomatoasa. Ceea ce caracterizeaza aspectul
histologic este marea varietate a imaginilor, in diferite parti ale adenomului. Vascularizatia
adenomului este asigurata de arterele vezico-prostatice, provenind din artera hipogastrica.
Arterele patrund la nivelul adenomului prin unghiurile postero-laterale in dreptul orei 5 si 7.
Se divid in interiorul adenomului in ramuri din ce in ce mai mici, astfel ca fiecare corpuscul
sferoid este inconjurat de un mic buchet arterial. Aceasta explica sangerarea abundenta cand
se practica adenomectomia. Adenomul este inconjurat in afara capsulei de un bogat plex
venos.
 Loja dupa prostatectomie.

Din cele expuse rezulta ca adenomul dezvoltat pe seama prostatei craniale este
constituit intr-o loja ce devine evidenta dupa enucleerea formatiunii. Aceasta este delimitata
astfel:

- cranial de marginea mucoasei colului, sectionata in cursul interventiei, mai mult sau
mai putin regulata, care sangereaza mai ales ora 5 si 7. Baza interureterala si orificiile
ureterale sunt uneori foarte aproape; la partea postero-superioara a acestei cavitati pe linia
mediana, se poate constata uneori un recurs de profunzime variabila, in functie de
dimensiunile si evolutia adenomului;

- distal, limita este uretra submontanala, sectionata, portiunea supramontanala fiind

ridicata odata cu adenomul. In unele cazuri se poate observa veru montanum ramas pe loc,
alteori fiind ridicat impreuna cu adenomul. Uretra submontanala (pana la sfincterul striat) are
o lungime de 3 mm suficienta pentru a asigura continenta voluntara, dupa adenomectomie dat
fiind ca are in structura sa fibre musculare netede.

De aceea, se recomanda ca sectiunea distala sa se faca chiar la limita adenomului sau

mai sus: - peretii laterali sunt reprezentati de prostata caudala, aplatizata de dezvoltarea
adenomului inconjurata de elemente musculare; - Sangerarea din aceasta cavitate este cu atat
mai redusa cu cat enucleerea s-a facut intr-un bun plan de clivaj. Imediat dupa
adenomectomie sau chiar in cursul interventiei se observa retractia lojei, contribuind prin
aceasta la hemostaza spontana. (Prostata caudala se reexpansioneaza si isi recapata progresiv
volumul si forma glandei).

2.6. Fiziopatologie

Cresterea adenomului nu este posibila in directie caudala din cauza musculaturii

perineale. Ea se realizeaza de obicei in sens dorsal (rect), dar mai ales superior (col si trigon
vezical).

Dezvoltarea craniala este hotaratoare pentru instalarea simptomatologiei clinice si a

suferintei aparatului urinar supraiacent. Astfel, adenomul de prostata reprezinta o entitate
morbida numai in masura in care antreneaza obstructia colului si altereaza functia sa normala
de deschidere, disectazie de col vezical. Exista 'purtatori de adenom' si 'bolnavi de adenom'.
Gradul de disectazie este dependent in parte si de structura histologica a hiperplaziei,
preponderente, fibroasa (consistenta ferma), fiind mult mai disectazianta decat cea
miomatoasa (consistenta moale).

Obstructia cervico-prostatica se traduce din punct de vedere fiziopatologic prin lupta

dintre vezica urinara, care tinde sa-si expulzeze continutul si segmentul cervico-prostatic al
uretrei, care ii opune rezistenta progresiva (rezistenta uretrala). În actul mictional normal colul
se deschide la 25-40 cmc apa, pe cand in caz de adenom, aceste valori pot ajunge pana la 50-
100 cmc apa.

Vezica, organ musculos cavitar, identic colului reactioneaza initial la aceasta

suprasolicitare prin hipertrofiere (faza compensata), iar in faza de decompensare prin dilatare
si subtiere.

Hipertrofia constituie primul semn al suferintei vezicale, detrusorul reusind in acest fel
sa se opuna temporar obstacolului cervical daca acesta nu este indepartat la timp, se instaleaza
treptat decompensarea vezicala caracterizata prin aparitia reziduului vezical - bolnavul nu mai
reuseste sa-si goleasca complet vezica aparand retentia cronica incompleta. Aceasta stagnare
vezicala reprezinta cauza principala a tuturor complicatiilor vezicoureteropielorenale aparute
in cursul evolutiei adenomului de prostata. Cand decompensarea vezicala progreseaza si
reziduul vezical depaseste 200 ml capacitatea fiziologica a vezicii - apare retentia cronica
incompleta cu distensie vezicala. Persistenta in continuare a obstacolului subvezical determina
aparitia si a complicatiilor evolutive (diverticuli vezicali, reflux vezico-renal, infectii, litiaza
vezicala, etc.) ca in final detrusorul sa-si piarda complet capacitatea de contractie si sa intre in
asistolie - retentie cronica completa de urina.

Aparatul urinar inalt sufera modificari paralele si identice cu vezica: ureterul,

bazinetul si sistemul caliceal se hipertrofiaza. Ele cauta prin hiperperistaltism sa impinga
hiperpresiunea joasa (faza compensata). Apoi devin hipercontractile si dilatate, cu pereti mult
subtiati (faza decompensata) iar prin ureterohidronefroza, hidrostatica consecutiva, rar atrofia
parenchimului renal. Functia renala este cu atat mai periclitata cu cat durata si gradul
hiperpresiunii sunt mai importante. În oricare masura aceasta stare poate fi remediata
temporar de prezenta unui bazinet de tip extrarenal, care joaca rolul unui vas de expansiune.
Alterarea functiei renale este in parte si consecinta altor doua mecanisme: ischemia si infectia.
Orice staza renala se infecteaza mai repede sau mai tarziu, contribuind la instalarea mai rapida
a insuficientei renale si agravand prognosticul adenomului. Daca leziunile renale initiale sunt
reversibile, cele avansate nu au sansa revenirii lor.

Rezumand modificarile patologice ale aparatului urinar date de un adenom, acestea

sunt pentru:

- uretra prostatica - odata cu cresterea volumetrica a prostatei, uretra supramontanala

se alungeste, se incurbeaza si se turteste transversal (scade diametrul latero-lateral, pe cand cel
antero-posterior se mareste). Uretra ia forma de iatagan prezenta lobului median si imprima
forma scoliatica.

Colul vezical se ridica iar orificiul sau devine o forta sagitala (cand sunt doi lobi) sau
de Y in prezenta lobului median, fosa retrotrigonala, uneori apare o puternica bara
interureterala.

Vezica in urma hipertrofiei detrusorului ia aspectul caracteristic de vezica - progresiv

se formeaza pseudodiverticuli - o serie de mici cavitati atasate rezervorului principal -.

Ureterele terminale sufera modificari morfologice, care reprezinta in acelasi timp si

mecanismele fiziopatologice ale rasunetului inalt din adenomul de prostata.

Comprimarea ureterelor intramurale prin hipertrofia detrusorului (mecanism prezent

de la inceput).

Eliminari ureterale dificile date de hiperpresiunea intravezicala consecutiva stagnarii

vezicale a urinii.

Insuficienta meatelor ureterale, cu beanta si reflux retrograd (in faza de distensie

vezicala).

Uretere in „carlig de undita” (ridicarea trigonului antreneaza ascensiunea segmentului

terminal al ureterelor care se anguleaza la locul incrucisarii cu canalele deferente).
 2.7. Tabloul clinic

Clinic adenomul de prostata evolueaza in 3 faze: faza de prostatism, faza de

retentie cronica fara distensie și faza de retentie cronica incompleta cu distensie.

a. FAZA DE PROSTATISM, se caracterizeaza prin manifestari premonitorii. În mod

obisnuit suferinta clinica este legata de evolutia unui adenom ce apare in jurul varstei de 60
ani si mult mai rar inainte de aceasta. Polakiuria nocturna, in a doua jumatate a noptii,
disuria, diminuarea fortei jetului urinar marcheaza debutul afectiunii. Dupa predominenta si
intensitatea uneia din manifestarile simptomatologice se pot recunoaste 3 forme clasice:

- Polakiuria moderata nocturna (1-2 mictiuni) ce apare in a doua jumatate a noptii,

insotita de diminuarea fortei de proiectie a jetului. Durata mictiunii este mai prelungita.
Dimineata dupa trezire, apar doua mictiuni apropiate, apoi, in cursul zilei, tulburarile
mictionale dispar. Acest aspect corespunde de obicei unui adenom ferm, de consistenta unei
mingi de tenis.

- Evolutia clinica se caracterizeaza prin perioade de exacerbari ale polakiuriei nocturne

(4-5 mictiuni) de durata variabila legate mai ales de excesele alimentare, de ingestia de
bauturi alcoolice, de pastrarea indelungata a pozitiei sezand, la suprimarea carora totul intra in
normal. De cele mai multe ori la acesti bolnavi se gaseste un adenom de volum mare,
edematos, moale.

- Suferinta clinica este dominata de disurie. Controlul rectal arata de cele mai multe ori
un adenom mic si deseori explorarile evidentiaza un lob median. În faza de prostatism, pe
langa simptomele enuntate se mai pot observa senzatie de corp strain in rect, erectii si polutii
nocturne.

b. FAZA DE RETENTIE cronica incompleta fara distensie sau stadiul II se

caracterizeaza prin aparitia reziduului vezical care nu va depasi capacitatea normala a vezicii
urinare. Clinic pe langa manifestarile din prima faza apare polakiurie diurna, iar ureea
sanguina va incepe sa creasca ajungand pana la 10 gr.

Din momentul aparitiei stazei urinare, si a reziduului vezical, functia renala va fi

afectata. În afara de manifestarile urinare se pot observa inapetenta, anemie, cefalee. Vezica
urinara nu se palpeaza suprapubian, dar poate fi perceputa prin tact rectal bimanual.
 Cantitatea de urina restanta dupa mictiune poate fi evaluata prin sondaj vezical sau
poate fi pusa in evidenta prin cistografie urografica post mictionala.

c. FAZA DE RETENTIE cronica incompleta cu distensie, in care reziduul vezical

depaseste 300 ml, putand ajunge capacitatea anatomica max. a rezervorului. Pe langa
manifestarile urinare, apar si cele de ordin general.

Manifestarile urinare.

Polakiuria si disuria se accentueaza atat ziua cat si noaptea. Bolnavul poate deveni un
fals incontinent datorita cresterii reziduului vezical. Falsa incontinenta este datorata mictiunii
prin prea plin. Aceasta este mai intai nocturna si apoi diurna. Nu apar la toti bolnavii din acest
stadiu. La examenul regiunii hipogastrice se palpeaza globul vezical. Urina daca nu este
infectata are aspect palid, datorita pierderii puterii rinichiului. Aceasta este explicatia si a unui
grad mai mult sau mai putin de poliurie.

Manifestarile de ordin general.

Sunt legate de insuficienta renala. Se pot observa paloare, sete, uneori edeme ale membrelor
inferioare. Nu rareori se observa apatie, somnolenta (forma nervoasa) sau inapetenta, greata,
limba uscata. Ureea sanguina poate fi cuprinsa intre 10-30 gr% sau mai mult.

2.8. Simptomatologie

Initial apar o serie de asa-zise „semne minore” - greutate perineala sau rectala; - dureri
sacrate; - erectii matinale si falsa impresie de revenire a virilitatii; - o polakiurie discreta
(survenita dupa mese copioase, consum de alcool sau variatii de temperatura); - scurgeri
ureterale spontane sau provocate de defecatie.

Prima tulburare urinara caracteristica este polakiuria nocturna urmata de disurie.

Odata cu aparitia reziduului vezical polakiuria devine si diurna iar disuria totala.
 Daca polakiuria are preponderenta diurna se explica prin litiaza vezicala daca este
insotita de dureri si urini tulburi, este data de infectia supraadaugata.

In faza de distensie vezicala polakiuria devine extrema si apare:

- falsa incontinenta de urina;

- bolnavul slabeste in greutate, este palid, are greturi si varsaturi, limba uscata.

2.9. Indicațiile adenomectomiei

Adenomectomia este indicata in urmatoarele cazuri:

- retentii acute repetate de urina

- reziduu limpede mai mare de 100 ml

- reziduu tulbure, indiferent de cantitate

- prezenta calculilor si a diverticulilor

- hemoragii repetate

- tulburari urinare foarte suparatoare pentru bolnav

- dilatatie marcata a cailor urinare superioare, fara reziduu vezical (uretere in forma de
„carlig de undita”).

TEHNICI:

- adenomectomia transuretrala

- rezectia transuretrala a adenomului (TUR.P)

 2.10. Tipuri de tratament

Tratament medicamentos

ROCEPHIN - cefalosporina cu administrate Parenterala; este un antibiotic din grupa

cefalosporinelor; substanta activa este ceftriaxona sub forma de sare disodica. Se gaseste sub
forma de flacoane cu substanta uscata echivalenta cu 250 mg, 500 mg, 1 g si 2 g ceftriaxona.
Este un antibiotic cu spectrul larg avand activitatea antibacteriana asupra unui mare numar de
germeni gram negativi si gram pozitivi. REACTII ADVERSE - diaree, greata, voma,
stomatita, cefalee si vertij.

ETAMSILAT - se gaseste sub forma de fiole continand 0,250 g etamsilat. Este un

hemostatic ce mentine stabilitatea peretelui capilar, reduce timpul de sangerare fara sa
afecteze coagularea - scade timpul de sangerare cu 40-45%; este indicat in cursul
interventiilor chirurgicale; se administreaza intramuscular sau intravenos. REACTII
ADVERSE - rareori hipotensiune trecatoare, cefalee si eruptii cutanate. Se gasesc in cutii cu
10 fiole a 2 ml.

FENILBUTAZONA - supozitoare continand fenilbutazona 250 mg; este un

antiinflamator nesteroidian, antireumatic cu actiune intensa, creste eliminarea urinara de acid
uric; este indicat in reumatism, poliarticular acut, poliartrita. REACTII ADVERSE - pot
aparea fenomene de intoleranta (eruptii, urticarie), poate reactiva ulcerul gastroduodenal,
administrare 2x1/zi).

FUROSEMID - se gaseste sub forma de fiole a 0,02 g/2 ml; este un diuretic, se
instaleaza in decurs de cateva minute dupa injectare i.v. Indicatii: - edeme cardiace, hepatice,
renale, gravidice. REACTII ADVERSE - rareori pot aparea fenomene de alergie cutanata sau
leucotrombopenie. Uneori pot avea loc modificari hemodinamice nefavorabile.

FORTRAL - fiole a 1 ml continand pentozocina lactat in cantitate echivalenta cu 30

mg pentozocina baza, are actiune analgezica, sedativa si slaba spastica. Indicatii - pentru
calmarea durerilor moderate sau severe acute sau cronice, in traumatisme dupa interventii
chirurgicale. REACTII ADVERSE - relativ frecvent greata, voma, ameteli, sedare, euforie,
cefalee.

PARACETAMOL 100 - comprimate continand 100 mg, este un analgezic si antipiretic

cu actiune de intensitate moderata. Indicatii - stari febrile, cefalee, mialgii, nevralgii.
REACTII ADVERSE - rareori eruptii cutanate, alergie, anemie.

ALGOCALMIN - comprimate, continand 0,500 g metabizol sodic, fiole de 2 ml

continand metanizol sodic 1 g (50%); are o actiune analgezica, antipiretica, antiinflamatoare.

REACTII ADVERSE - eruptii cutanate, leucopenie.

Remedii si tratamente naturiste

Urzica

Este foarte benefica pentru metabolismul hormonilor sexuali masculini, ajutand la

incetinirea procesului de dezvoltare excesiva a celulelor prostatei.

Zincul

Acest mineral esential se dovedeste a fi foarte util pentru mentinerea nivelului normal
de testosteron din sange. Mai mult decat atat, ajuta la imbunatatirea fertilitatii si a functiei
reproductive. Barbatii care au deficiente de zinc sunt mai predispusi la dezvoltarea bolilor
legate de prostata, au aratat studiile de specialitate.

Semintele de dovleac

Acestea au un continut foarte bogat in zinc si grasimi nesaturate, fiind foarte eficiente
pentru ameliorarea simptomelor provocate de hiperplazia benigna de prostata. Se recomanda
consumul zilnic de seminte crude, putin uscate.
Licopenul

Este un caroten foarte puternic si foarte util in stimularea sistemului imunitar si pentru
ameliorarea simptomelor adenomului de prostata. Se gaseste in cantitati foarte mari in rosii,
motiv pentru care se recomanda consumul a circa 10 portii de rosii in fiecare saptamana.

Apa cu lamaie

Ajuta foarte mult la eficientizarea fluxului urinar, motiv pentru care se recomanda
consumul a cel putin 2 litri de apa cu lamaie in fiecare zi.

Pătlagină

- 1 pahar/zi. Frunzele de pătlagină conţin zinc care este vital pentru echilibrul hormonului
masculin, ceea ce înseamnă că este de ajutor în cazul unei prostate mărite. în plus, pătlagina
are un efect antiinflamator. Sucul îl puteţi prepara la blender.

Orz şi/sau Ovăz verde

- 1 pahar/zi. Orzul şi ovăzul verde sunt foarte bogate în zinc şi au efecte antiinflamatoare

Pătrunjel (frunze)

- 1 pahar/zi. Este un suc puternic ce combate bolile aparatului uro-genital.

Varză

- 1 pahar/zi. Varza are efecte antiinflamatoare şi conţine o mulţime de substanţe puternice

care combat cancerul (indoli, izotiocianaţi, monoterpene, sulfarafanul etc.).

Acizii graşi omega

-3 cresc imunitatea, prevenind infecţiile şi alte cauze ale prostatitei. Uleiul de seminţe de in (2
linguri pe zi) conţine acizi graşi omega-3 şi poate să combată simptomele prostatitei şi
hipertrofiei de prostată.
 Tratament nemedicamentos

Dieta Recomandări
Aportul zilnic de lichide se limitează la nivelul pînă la 1,5 l. La fiecare
Aportul hidric
5oC în plus al mediului (≥ 25oC) şi la fiecare 1oC în plus al

temperaturii corpului (≥ 37oC) se recomandă creşterea aportului de apă cu

0,5-1 L/zi. Este importantă evitarea consumului sporit de lichid, care poate

agrava evoluţia LUTS.

Prelucrarea Se recomandă administrarea felurilor de mîncare termic prelucrate, uşor

produselor
digerabile, fără adaos de condimente. Se exclud felurile de mîncare iute, acre,
alimentare sărate, condimentate, gustări acre, produse alimentare sărate şi afumate, cafea,
ceai

şi cacao tare, băuturi alcoolice. În timpul aflării în SATI poate fi

necesară alimentaţia parenterală sau enterală artificială, efectuată

conform normelor convenţionale

Se recomandă la nivelul 25-30 kcal/kg/zi, iar în caz de sepsis şi/
Aportul caloric
sau IRA hiperkatabolică poate atinge 30-50 kcal/kg/zi.

Obezitate creşte riscul DZ tip II şi potenţial poate agrava evoluţia LUTS.

Este recomandat aportul obişnuit de proteine (1-1,2 g/kg/zi) cu
Aportul
proteic
excepţia pacienţilor cu patologiile renale preexistente şi BCR ≥ st. III.

Cel puţin ½ din proteine trebuie să fie de provenienţă animalieră.

0,7-1,0 g/kg/zi, cel puţin 1/3 din grăsimi trebuie să fie de
Aportul de
lipide
provenienţă vegetală (acizii graşi polinesaturaţi).
Se recomandă la nivelul 4-5 g/kg/zi.
Glucidele
La pacienţii aflaţi în staţionar se preferă glucidele uşor digerabile
 Se limitează la pacienţii cu IRA sau cu BCR ≥ st. III (fructe şi
Potasiul
produse din ele).

Sodiul Se limitează pînă la 3-5 g/zi în caz de edeme şi/sau HTA

Fosforul Se limitează începînd cu BCR st. IV (carne, peşte, produsele lactate).

Tratamentele hormonale

Tratamentele hormonale încercate nu si-au justificat utilizarea .

Androgenoterapia determina hipertrofia prostatei si poate sa biciuiasca unele

cancere oculte, de aceea aplicarea lor este interzisa.

Folosirea estrogenilor, chiar in doze mici, nu-si gaseste justificarea

datorita tulburarilor secundare induse (sexuale, cardiace sau hepatice).

Progestativele de sinteza (Depostal) nu au indreptatit sperantele.

Celulele canceroase prostatice patreaza unele insusiri ancestrale,ramanand la fel ca si

cele normale,dependente de hormonul mascul,de testosteron.In lipsa testosteronului
dezvoltarea lor este incetinita sau oprita.
 Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical - se realizeaza fie pe cale operatorie deschisa sau prin rezectia
sa transuretrala.

Interventia nu este intotdeauna insa practicabila de la inceput fiind necesara foarte

adesea tratarea prealabila a accidentelor sau complicatiilor evolutive ale adenomului.

Infectia urinara necesita un tratament antibiotic.

Hemoragia grava daca determina o retentie completa de urina prin cheaguri va fi

rezolvata prin: sonda uretrovezicala; decaiotare - spalaturi cu apa calda sterila; - aspiratii cu
sonda Guyon.

Retentia completa de urina va fi tratata tinand cont de rolul major care-i revine sondei
uretrovezicale in generarea infectiilor urinare.

Evacuarea urinilor neinfectate (limpezi) se va face prin punctie suprapubiana, daca

situatia de retentie se repeta se va executa cistostomia.

Embolizarea arterelor prostatice este o soluție terapeutică relativ nouă (2000), ce aparține
Radiologiei Intervenționale, fiind descrisă pentru prima dată de DeMeritt.

Selecția pacienților se realizează pe baza unui consult clinic și imagistic. Pacienții cu

indicație pentru PAE sunt bărbați cu vârsta peste 50 de ani, având simptome medii sau severe,
cu un debit urinar maxim (Qmax) mai mic de 12 mL/s, mergând până la retenția acută de
urină.

Pacienții cu simptome ușoare / medii au indicație pentru PAE în cazul în care

rezultatul tratamentului medicamentos urmat timp de cel puțin 6 luni nu este considerat
satisfăcător. Volumul prostatei trebuie măsurat printr-o ecografie de calitate sau un examen
RMN. Nu există o limită de mărime a adenomului până la care este indicată embolizarea.
Indicatii

Selecția pacienților se realizează pe baza unui consult clinic și imagistic. Pacienții cu

indicație pentru PAE sunt bărbați cu vârsta peste 50 de ani, având simptome medii sau severe,
cu un debit urinar maxim (Qmax) mai mic de 12 mL/s, mergând până la retenția acută de
urină.

Pacienții cu simptome ușoare / medii au indicație pentru PAE în cazul în care

rezultatul tratamentului medicamentos urmat timp de cel puțin 6 luni nu este considerat
satisfăcător. Volumul prostatei trebuie măsurat printr-o ecografie de calitate sau un examen
RMN. Nu există o limită de mărime a adenomului până la care este indicată embolizarea.

Procedura

Această procedură constă în poziționarea unui microcateter în fiecare arteră prostatică,

urmată de embolizarea lor cu microparticule neresorbabile cu diametrul de 250-500 microni.

Ischemia indusă în țesutul adenomatos este urmată de o resorbție progresivă, cu

reducerea consecutivă a volumului prostatei. Simptomatologia se ameliorează relativ rapid în
câteva zile sau săptămâni postintervenție. PAE este o procedură de Radiologie Intervențională
ce se efectuează într-o sală sterilă de angiografie de către un medic radiolog (intervenționist).
Procedura durează în medie 60 minute, din care 12 minute reprezintă timpul mediu de scopie.
Pacientul este conștient, așezat în decubit dorsal. Abordul arterial preferat în clinica noastră
este cel brahial stâng. Ca alternativă se poate folosi abordul femural. La nivelul zonei de
abord se face o anestezie locală cu 2 ml de Xilina (1%). Prima parte a intervenției constă în
arteriografia vaselor pelvine. Se introduce sub control fluoroscopic un cateter diagnostic
Cobra 4F până la nivelul ramului anterior al arterei iliace interne (de fiecare parte). Prin
injectarea de substanță de contrast se va identifica originea și calibrul fiecărei artere
prostatice.

A doua parte a intervenției constă în cateterizarea supraselectivă a arterelor prostatice

cu un microcateter, urmată de embolizarea lor cu microparticule nonresorbabile de 250-500
microni. Procedura se încheie în momentul în care s-a obținut ocluzia aproape completă “near
stasis” a ambelor artere prostatice.
Este Dureros?

Intraprocedural nu este necesară administrarea unei medicații analgezice, PAE fiind

complet lipsită de durere.

Cat Dureaza?

Procedura durează în medie 60 minute, din care 12 minute reprezintă timpul mediu de
scopie

Riscuri

PAE este considerată o procedură terapeutică sigură, cu foarte puține riscuri și

complicații. Complicațiile minore posibile sunt: hematom la locul de puncție, hematurie sau
hemospermie tranzitorie. Până în prezent, la nivel mondial, nu s-au înregistrat complicații
majore care să necesite o intervenție chirurgicală. Nu au existat cazuri de disfuncție sexuală,
incontinență urinară, sângerare sau deces, consecutive acestei proceduri.

Post-Operator

Pacientul este externat la 3 ore după încheierea întervenției și va urma un tratament

antiinflamator și antibiotic timp de 10 zile. În primele zile postembolizare pot apare într-un
număr mic de cazuri simptome de presiune și ușor discomfort local. În cazul pacienților cu
retenție acută de urină, sonda urinară se îndepărtează la 24-48 ore după embolizare. Pacientul
rămâne în ambulatoriul spitalului timp de câteva ore pentru a ne asigura că poate urina fără
sonda.

Succesul tehnic al procedurii se definește prin embolizarea cel puțin a unei artere
prostatice. Acest rezulat se obține în 95% dintre cazuri.

Ameliorarea clinică a pacientului se obține rapid, încă din primele 48-72 de ore.
Pacientul va efectua controale clinice și ecografice la 1 lună, 3 luni și 6 luni postembolizare.
Între 85% și 90% dintre pacienți înregistrează la 6 luni post PAE un rezultat clinic satisfăcător.

La 10% dintre pacienții tratați pot să reapară simtomele. În astfel de cazuri, este
indicată o a doua procedură de embolizare.
 Aceasta procedura necesita o internare de doar cateva ore, pacientul parasind spitalul
in aceeasi zi.

Imediat dupa efectuarea procedurii, pacientul va primi un rezultat scris alaturi de un

CD cu imaginile interventiei, iar medicul trimitator va fi contactat de catre specialistii ARES
pentru a fi informat despre starea pacientului.

Sala de operaţii şi instrumentele chirurgicale

• Sala de operaţii asigurat cu apă (rece şi caldă), încălzire, sistemul de ventilaţie

Lampă chirurgicală

Masă chirurgicală (funcţională)

Lămpi UV

• Instrumentele chirurgicale

Coagulator

Bisturii

Pense Coher, Mosquit, Fiodorov

Foarfece curbe şi drepte

Depărtătoare

Sonde

Seringa Janet

• Material de sutură

Catgut nr. 1,2,3,4,5,6

Vikril 000
 Mătase nr. 1,2,3,4,5,6

Capron nr. 1,2,3,4,5,6

• Mijloacele de protecţie (pentru fiecare chirurg, asistentă medicală a sălii de operaţie,

infirmieră)

Halat

Costum chirurgical

Mască

Mănuşi

Ochelarii de protecţie

Bahile

• Consumabile (sterile de unică folosinţă sau sterilizate)

Biurete hemostatice

Drenuri

Seringi

Ace chirurgicale

Ace vasculare

Sisteme de perfuzii

Catetere ureterale 4,5,6

Catetere Foley 20,22

Catetere Petzer 28, 30, 32

Faşă
 Tamponaşi

Tifon

Şerveţele

• Instrumentariu şi set de medicamente necesare pentru efectuarea anesteziei locale şi generale

(conform standardelor Naţionale corespunzătoare)

• Set antişoc

• Alcool etilic 96%, alcool etilic 70%

• Iod, Betadină

• Dezinfectante

2.11. Evoluție

Evolutia adenomului este foarte variabila, unele sunt bine tolerate ani indelungati,
chiar pana la moarte, altele prin accidente si complicatii pe care le genereaza sau prin
rasunetul asupra cailor urinare superficiale, au o evolutie mai grava si impun un tratament
chirurgical.

În general evolutia adenomului se realizeaza prin salturi, fiecare reusita agravand

evolutia sa, asa se explica de ce o mare parte a bolnavilor se prezinta la medic nu pentru
tulburarile date de adenomul in sine cat mai ales pentru accidentele si complicatiile pe care
acesta le determina in cursul evolutiei sale.
 2.12. Complicații

Acute:

• Retenţie acută de urină;

• ITU acută: cistită acută, pielonefrită acută;

• Insuficienţă renală acută prin obstrucţie infrarenală;

• Ruptura vezicii urinare

Intraoperatorii şi postoperatorii:

• Sindromul TUR (risc sporit la fumători, hemoragii masive şi AP mare).

• Hemoragie din loja adenomului operat, eventual cu şoc hemoragic;

• Infecţie la nivelul plăgii postoperatorii, eventual cu şoc toxico-infecţios;

• Sindromul tromboembolic pulmonar;

• Incontinenţă de urină, contractura colului vezical şi strictura uretrei;

• Disfuncţiile sexuale;

• Fistule postchirurgicale;

• Reoperaţie: 1-2% pe an;

• Infecţiile cronice ale căilor de drenaj urinar (ex. cateter uretral)

Cronice:

• Calcul al vezicii urinare;

• Diverticulul vezicii urinare;

• Boală cronică de rinichi: reflux vezico-ureteral, hidrocalicoză şi hidronefroză, pielonefrită

cronică;

• Insuficienţă renală cronică, HTA secundară nefrogenă (rar)

 CAPITOLUL III

Supravegherea pacientului de la internare pana la externare și

efectuarea tehnicilor impuse de adenomul de prostata

Dupa cum rolul medicului este cunoscut in stabilirea diagnosticului, a

prognosticului in instituirea tratamentului asa si asistentul medical trebuie sa aiba rolul ei in
ingrijirea bolnavului, pentru ca evolutia bolii sa fie favorabila.

In urma acestora voi incerca sa descriu munca asistentului medical in relatia sa cu

bolnavul diagnosticat cu adenom de prostata.

3.1. Supravegherea bolnavului din momentul internarii

Internarea bolnavului in sectia de urologie se face respectand urmatoarele etape:

 Internarea se face la secretariatul sectiei, unde bolnavul va prezenta urmatoarele acte

necesare: buletin de identitate, adeverinta de la locul de munca.

 Pacientii sunt inscrisi in registrul de internari si in functie de numarul de paturi disponibile

li se vor preciza numarul de salon unde sunt repartizati. Tot aici li se face internarea, li se va
completa foaia de observatie cu datele de identitate, identitatea si cunoasterea precisa a
adresei bolnavului are o deosebita importanta pentru a putea instiinta membrii familiei in caz
de agravare a bolii sau in caz de deces.

 Buletinul de identitate sau alte acte strict personale de identitate se retin la secretariatul
sectiei, si se vor inapoia bolnavului in momentul externarii. Asistentul medical din serviciul
de spitalizare preia bolnavul de la serviciul de internare, preda efectele bolnavului la magazie
si il repartizeaza in salon.
 3.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii bolnavilor in majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza

acest lucru trebuie create niste conditii prielnice necesare ridicarii fortei de aparare si
regenerare a organismului. Bolnavul va fi primit cu caldura si condus la salon, unde i se va
arata patul. Cu aceasta ocazie, asistentul ii va prezenta si colegii de camera, creand de la bun
inceput o atmosfera calda intre bolnavii vechi lu bolnavul nou intrat.

Dupa ce i s-a repartizat patul, inainte de a se culca, bolnavul va fi initiat asupra

regulamentului de ordine interioara al spitalului. I se vor arata locul si modul de functionare a
robinetelor de apa, amplasarea salilor de examinare si tratamente, a oficiilor precum si modul
de functionare a aparatelor semnalizatoare, obligatiile lui in timpul spitalizarii, drepturile lui
precum si raporturile pe care trebuie sa le aiba cu personalul sectiei, atragandu-i-se atentia sa
se adreseze cu curaj, toate cererile si plangerile asistentului sau medicului de salon. Dupa ce
bolnavul a fost culcat in pat, asistentul ii completeaza foaia de temperatura, ii masoara
temperatura, ii ia pulsul, TA. Datele obtinute se inscriu in foaia de temperatura. Asistentul
instiinteaza apoi pe asistenta sefa despre bolnavul nou sosit, aceasta va nota numele si datele
personale ale bolnavului impreuna cu diagnosticul de internare - in registrul de internare al
sectiei.

Pentru asigurarea alimentelor necesare bolnavului pentru ziua respectiva se va

completa foaia de alimentatie trimisa anterior la bucatarie cu o anexa privind necesarul de
alimente a bolnavului nou venit. In ziua urmatoare, bolnavul figureaza in toate evidentele si
bonurile de cerere ale sectiei.
 3.3. Efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Cateterismul uretro-vezical

Materiale necesare pentru cateterism uretrovezical:

A - de protectie: - musama de cauciuc

- manusi sterile de cauciuc

b - sterile: - sonda uretro-vezicala tip Foley Ch 16,18,20

- 1-2 eprubete pentru urocultura

- medii de cultura in functie de germenii cautati

- ser fiziologic
 - casoleta cu tampoane de vata

c - sterile: - materiale pentru toaleta organelor genitale

- tavita renala

- recipient pentru colectare

d. - medicamente: - ulei de parafina steril

Pacientul:

a. psihic: - se anunta si se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii

b. fizic: - se aseaza pacientul in decubit dorsal cu picioarele intinse si usor departat

- se izoleaza patul cu paravan

- se acopera pacientul lasand accesibile regiunea genitala

- se face toaleta organelor genitale

- sub bazin se aseaza o perna tare

- se aseaza tavita renala intre coapse

Executie:

Asistenta imbraca manusi de cauciuc steril, alege sonda si o lubrefiaza. Este ajutata de
o alta persoana care ofera sonda sterila. Dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic. Cu
mana stanga se fixeaza organul genital, adica penisul, iar cu mana dreapta cu capatul liber al
sondei intre degetele inelar si mic, iar intre degetele 2-3 si police fixam varful sondei, apoi
introducem in meat impingand usor in timp ce cu mana stanga intindem penisul cat mai bine
ca sa rectinilizam uretra pentru a usura traversarea sondei prin uretra.

Daca pe parcursul inaintarii apar obstacole functionale sau anatomice pregatesc sonde
de calibru mai mic.
 Examenul radiologic

Este o metoda curenta de examinare morfofunctionala a rinichilor si cailor urinare

utilizandu-se substante iodate, hidrosolubile administrate i.v. Este centrat pe UIV - urografie
intravenoasa - precedata de cliseul pe gol. In vederea examinarii radiologice al bolnavului
asistenta va pregati bolnavul pentru UIV cu 2-3 zile inaintea examinarii, pacientul va
consuma un regim fara alimente care sa contina celuloza si dau reziduuri multe (fructe,
legume si zarzavaturi, paste fainoase, paine si ape gazoase).

In ziua precedenta examenului pacientul va consuma un regim hidric (supe, ceai, apa
negazoasa). In ziua examinarii pacientul nu mai mananca si nu mai bea (pentru reducerea
volumului urinii).

Cu doua zile inaintea examinarii, se administreaza carbune animal si triferment cate 2

tablete de 3 ori pe zi; in seara precedenta se administreaza doua linguri de ulei de ricin.
Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie si va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze pe
masa de radiologie. Se efectueaza proba de toleranta la iod. Se comunica pacientului sa stea
linistit, ca nu se sperie, - unele simptome care pot sa apara (ameteli, greturi, dureri
abdominale) si care dispar repede fara consecinte.

Daca toleranta organismului este buna se administreaza i.v. substanta de contrast 20 ml

Odiston 75% Hidrocortizon dizolvate in 200 ml ser fiziologic.

La 8-10 min. de la efectuarea injectiei medicul executa radiografia renala (urografia).

Injectarea substantei de contrast se face pe masa de radiologie foarte incet. Urografia este
contraindicata in insuficienta renala si hepatica, boala Basedow, stari alergice, anemie
hemolitica, tuberculoza pulmonara evolutiva.
 Hipertrofia de prostata si adenomul periuretral se recunosc pe urografie prin amprenta
inferioara caracteristica pe vezica urinara, de forma ovalara, cu contur net.Aceasta are
modificari radiologice de cistita cronica, cu diverticuli vezicali si reziduu postmictional
important. Ureterele pelvine sunt alungite si deformate 'in carlig de undita'. Deseori se
evidentiaza calculi vezicali primitivi. In cazurile vechi, exista si aspecte tipice de uropatie
obstructiva, cu uretero-hidronefroza si leziuni de PNC.

Ecografia

Isi gaseste o mare utilitate in afectiunile obstructive subvezicale, in primul rand

adenomul de prostata. Ea poate fi realizata pe 3 cai: suprapubiana, transrectala, transuretrala.

Informatiile furnizate de ecografie sunt multiple si importante:

- determina dimensiunile si volumul adenomului;

- apreciaza reziduul vezical;

- recunoaste o eventuala ureterohidronefroza;

- identifica calculi vezicali si prostatici, diverticuli vezical sau o tumora vezicala.

 3.4. Prelevarea de produse biologice și patologice

Examenele biologice - in adenomul de prostata au un interes doar prognostic, nu au

specificitate diagnostica.

Sunt obligatorii deoarece apreciaza functia renala (uree, creatinina, ionograma),

deceleaza o infectie urinara (urocultura cu antibiograma si precizeaza terenul - diabet, aparat
cardio-vascular, respiratie, functie hepatica); ele sunt importante pentru realizarea viitoarei
operatii (grupa sanguina, factor Rh, hemoleucograma, probe de coagulare). Asistentul medical
va anunta bolnavul ca urmeaza a i se recolta sange pentru examene de laborator. Ea va pregati
materialele necesare pentru punctia venoasa: tavita renala, garou, eprubete, tampoane cu
alcool, mediul steril pentru punctia venoasa, manusi de cauciuc.

Asistentul medical va indica bolnavului pozitia in care sa se aseze pentru a i se recolta

sange, care se va trimite impreuna cu biletul de trimitere atasat la eprubeta.

Pentru a urina bolnavul va primi recipiente curate si eprubeta sterila pentru urocultura.
Pentru obtinerea unor rezultate in urma examenelor de laborator, bolnavul va fi instiintat cu o
seara inainte sa nu manance si sa nu bea dimineata.

- Uree - se recolteaza sange fara anticoagulant u.n. 20-40%

- Creatinina - se recolteaza 5 ml sange fara anticoagulant u.n. 1-1,2 mg%

- Hematocrit - u.n. 40-48%

- Hemoglobina - u.m. 12-15%

- Glicemie - 60-80%

- Ts u.n. 2-4 min., Tc u.n. 3-6 min.

Urina pentru urocultura - se recolteaza urina, dupa efectuarea toaletei organelor

genitale externe, din prima urina de dimineata din jetul mijlociu in eprubeta sterila, avand
grija ca dopul eprubetei din interior sa nu vina in contact cu mana, pentru a nu se desteriliza.
Urocultura pozitiva ne da un nr. de peste 100000 germeni/ml. Daca in urina s-au gasit 3 tipuri
de germeni sau peste 3 tipuri, se cere a se repeta urocultura deoarece se presupune a nu se fi
recoltat in conditii sterile.

3.5. Pregatirea preoperatorie a bolnavului cu adenom de prostata

Adenomul de prostata nu este o boala care sa necesite interventie chirurgicala de

urgenta, el permite o pregatire preoperatorie de cateva zile care consta in examenul clinic si
paraclinic, pregatirea psihica, ingrijiri igienice, urmarirea functiilor vitale si vegetative.

a. Examenul clinic - pune in evidenta starea psihologica a bolnavului dand totodata si

posibilitatea depistarii unor deficiente ale organismului si a unor boli insotitoare.

b.Pregatirea psihica - bolnavul este informat despre riscuri si i se cere consimtamantul.

Asistenul medical va avea grija ca bolnavul sa fie inconjurat cu atentie si solicitudine, va
reduce starea de anxietate, prin informatii privind interventia chirurgicala si punandu-l in
contact cu convalescenti care au o evolutie postoperatorie optima.

c. Ingrijire igienica - daca starea bolnavului o permite, zilnic bolnavul va fi indrumat,

ajutat sa faca dus, urmat de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor si a
barbii;

d. Urmarirea functiilor vitale si vegetative si a aparitiei unor schimbari in starea

bolnavului (care pot amana interventia chirurgicala):

- masurarea functiilor vitale si vegetative si notarea lor; se masoara si se noteaza

temperatura (seara si dimineata), pulsul, TA, diureza si la indicatia medicului respiratia,
scaunul;

- observarea aparitiei unor schimbari in starea bolnavului trebuie semnalata medicului:

aparitia febrei, aparitia unor infectii otorinolaringiene si pulmonare, etc.
 - regimul dietetic preoperator va tine seama de varsta si de greutatea acestuia, incat sa-
i asigure caloriile necesare, sa fie usor digerabil si bogat in vitamine.

3.6. Îngrijirea din preziua intervenției chirurgicale

Daca pacientul a folosit medicamente cardiotonice, antiaritmice, coronaro-

dilatatoare, insulina sau alti hormoni, va exista preocuparea ca acestea sa fie administrate si in
preziua operatiei daca este cazul si inainte de operatie. Pentru asigurarea unui somn bun si
inlaturarea starii de anxietate preoperatorie, bolnavul va primi seara inainte de culcare ca si
premedicatie cate o tableta de Fenobarbital si Romergan. Se pot administra in locul acestora si
Diazepam, Nitrazepam, Distonocalm.

Regimul alimentar.

In preziua operatiei, bolnavul va lua numai masa de pranz si in cantitate nu prea

abundenta, seara nu mananca nimic, pentru ca tubul digestiv sa fie cat mai liber. In seara
dinaintea operatiei bolnavului i se va efectua o clisma.

3.7. Îngrijiri din ziua operației

In ziua operatiei este bine ca bolnavul sa nu fie trezit devreme mai ales daca este sub
influenta somniferelor. Pacientul va fi invitat sa faca un dus sau o baie pe regiuni. Cu 30
minute inainte de a fi dus in sala de operatie, bolnavului i se va administra Droperidol +,5 ml,
Fentanil 0,5 ml si Atropina 0,5 ml i.m. (medicatie preanestezica).

In toata aceasta perioada preoperatorie, asistenta medicala de anestezie si din blocul

operator se va preocupa de starea psihica a bolnavului asigurandu-l ca operatia va decurge
fara ca bolnavul sa simta vreo durere. Asistenta medicala ii va explica fiecare gest pe care-l
face.
3.8. Îngrijirile postoperatorii ale bolnavilor operați cu adenom de
prostata

Îngrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la

vindecarea completa a bolnavului.

Îngrijirile acordate pana la instalarea bolnavului la pat cuprind:

- pregatirea camerei: se aeriseste si se schimba lenjeria bolnavului; se protejeaza patul cu o

aleza de cauciuc acoperita cu o aleza de panza:

- pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii: se verifica sursa de oxigen; - se

pregateste trusa de urgenta; - se pregateste material pentru tratament medicamentos
(analeptice cardio-vasculare si respiratorii);

- pregatirea materialelor pentru supravegherea bolnavului: termometru, borcane pentru

diureza.

Supravegherea si ingrijirile imediate postoperatorii:

1. Supravegherea faciesului:

- aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racire a extremitatilor indica o scadere a

TA, o stare de soc;

- aparitia cianozei, chiar redusa indica insuficienta respiratorie sau circulatorie se

administreaza Oxigen.

2. Supravegherea comportamentului:

- se supravegheaza comportamentul, deoarece operatul poate sa prezinte o stare de

agitatie, trebuie avut grija ca el sa nu-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia, sa nu se
ridice din pat.
3. Supravegherea respiratiei.

- ampla si rara imediat dupa operatie, datorita anesteziei, devine usor accelerata din cauza
durerii postoperatorii si anxietatii;

revine la normal dupa 24-36 h;

- mentinerea unui ritm alert vadeste o complicatie pulmonara, iar respiratia zgomotoasa arata
o obstructie;

-mobilizarea precoce are un rol deosebit in prevenirea complicatiilor postoperatorii, de

asemenea tusea asistata, tapotajul toracic, exercitiile respiratorii.

4. Supravegherea pulsului:

- trebuie urmarit deoarece cresterea frecventei si scaderea volumului sunt semnele prabusirii
circulatiei sau hemoragiei in primele ore;

- in urmatoarele zile trebuie corelat cu valoarea temperaturii, dat fiind faptul ca in

interventiile pe micul bazin complicatiile tromboembolice sunt mai frecvente;

- se verifica aspectul membrelor inferioare.

5. Supraveghere TA:

- TA va fi controlata ritmic;

- Prabusirea TA, insotita de accelerarea pulsului indica starea de soc provocata de

hemoragie. Se anunta medicul si se va pregati pentru interventie.

6. Supravegherea diurezei:

- este foarte importanta la bolnavii operati de adenom de prostata;

- se va urmari permeabilitatea sondelor, culoarea urinii si pozitia sondelor pentru a nu se

colmata.

7. Supravegherea pansamentului:

- incepe dupa iesirea din sala;

- se urmareste imediat dupa interventie sa nu sangereze, iar in urmatoarele zile sa ramana

uscat;

- in cazul tuburilor de dren se urmareste permeabilitatea, calitatea si cantitatea secretiilor.

8. Starea abdominala:

- bolnavul cu adenomectomie transvezicala prezinta o usoara tensiune a peretelui abdominal,

chiar o hiperestezie moderata si dureri in primele 2-3 zile de la operatie;

- combaterea balonarii se face prin mobilizare precoce, prin stimularea peristaltism

- se aplica la nevoie, tubul de gaze timp de 24 ore;

- la indicatia medicului se administreaza Miostin.

9. Combaterea durerii:

- este importanta in primele zile, deoarece durerea face sa creasca anxietatea, favorizeaza
insomnia si impiedica bolnavul sa se odihneasca;

- pentru calmare si pentru asigurarea a cel putin 8 - 10 ore de somn se administreaza

analgetice, tranchilizante si barbiturice;

10. Reluarea alimentatiei:

- se face cu prudenta;

- in ziua operatiei regimul va fi hidric;

- alimentatia parenterala cu solutii glucozate si ser fiziologic cu rol de echilibrare

hidroelectrolitica.

11. Mobilizarea:

- trebuie sa se realizeze cat mai precoce, intrucat diminueaza frecventa complicatiilor

venoase, evita escarele de decubit si favorizeaza cresterea amplitudinii respiratorii;
- se face progresiv, pana cand bolnavul capata incredere in fortele proprii.
 3.10. Supravegherea și ingrijirile acordate in primele doua zile dupa
intervenția chirurgicala

1.Supravegherea functiilor vitale si vegetative:

- temperatura se masoara dimineata si seara. In prima zi se poate produce o usoara

hipertermie 37,8-380C (febra de resorbtie);

- pulsul si TA se urmaresc cu atentie;

- se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.

2. Ingrijiri igienice:

- va fi efectuata toaleta bolnavului pe regiuni in fiecare zi si a cavitatii bucale;

- se schimba lenjeria de cate ori este nevoie.

3. Prevenirea escarelor:

- se efectueaza frectii, masaj in regiunile expuse, pudraj, in afara mentinerii igienei

tegumentelor;

- schimbarea in mod frecvent a pozitiei.

4. Exercitii respiratorii:

- se efectueaza exercitii de gimnastica respiratorie, in timpul exercitiilor se va proteja

peretele abdominal cu palmele, pentru a preveni durerile la nivelul inciziei;

5. Mobilizarea bolnavului:

- bolnavul operat cu TUR.P prima zi dupa operatie se poate plimba;

- in adenomectomia transvezicala mobilizarea se face progresiv, in prima zi bolnavul se

poate ridica in sezut la marginea patului si in a doua zi se poate da jos din pat.
6. Restabilirea tranzitului intestinal.

- este o problema pe care asistenta trebuie sa o aiba permanent in atentie;

- dupa ce trece perioada de pareza intestinala postoperatorie, bolnavul incepe sa emita gaze,
semn ca peristaltismul s-a restabilit;

- dupa reluarea tranzitului pentru gaze, alimentatia poate fi mai abundenta si mai variata;

- disuria se face a doua zi de la interventia chirurgicala pentru a mari peristalstismul intestinal

si pentru a relua tranzitul, se face numai in adenomectomiile transvezicale in operatiile prin
TUR.P. Clisma nu este obligatorie.

3.11. Alimentația in primele doua zile dupa intervenția chirurgicala

- In prima zi operatul prin TUR.P va manca un regim lacto sau usor digerabil (branza
de vaci, lapte, iaurt, supa strecurata, piure, etc.), a doua zi el va putea manca normal;

- in adenomectomiile transvezicale in prima zi regimul va fi un regim hidric, a doua zi

dupa efectuarea clismei bolnavul poate manca o supa strecurata la pranz, ceaiuri indulcite,
citronade, lapte; in a treia zi va manca lacto, urmand sa treaca incepand cu a patra zi la
alimentatie normala cu carne, legume, paine.

Dupa ziua a treia se va supraveghea:

- temperatura - hipertermia fiind semnul unei infectii care poate fi o flebita la membrul
perfuzat, infectia la nivelul plagii operatorii sau complicatii infectioase, pulmonare;

- respiratia - aparitia eventuala a dispneei asociata cu cianoza indica o complicatie pulmonara

infectioasa sau atelectazia datorita obstruarii unei bronhii cu un dop cu mucus;

- pulsul;

- tranzitul intestinal.
 3.12. Profilaxia bolii

Implicarea asistentei medicale in diverse activitati care il privesc strict pe pacient fac
ca viata sa fie mai mult decat un proces, ea devenind un ansamblu de relatii sociale, ocupatii
recreative sau utile. In alti termeni asistenta medicala este cea care ajuta omul suferind sa-si
mentina un regim de viata pe care l-ar fi avut singur daca ar fi avut forta, vointa sau
cunostintele necesare. Educatia bolnavului pentru sanatate se va face de catre asistenta astfel
incat in limita posibilului starea de sanatate a bolnavului sa fie mentinuta.

Modificările stilului de viaţă:

Limitarea aportului de lichid la nivel de 1,5 l, cu micşorarea consumului înainte de

somn sau în timpul activităţilor publice.

Limitarea sau evitarea consumului de alcool şi al cafeinei, care au efecte diuretic şi

iritant, potenţînd astfel LUTS.

Aplicarea metodei de urinare dublă pînă la evacuarea mai completă a urinei din vezica
urinară

Tehnici distractive (ex., respiraţie profundă etc.), pentru a controla simptomele

iritative.

Revizuirea medicaţiei pacientului, cu suspendare sau cu înlocuirea medicamentelor cu

efect potenţial negativ asupra LUTS (ex., diuretice, antihistaminice).

Tratamentul condiţiilor, care agravează suplimentar LUTS: DZ, HTA, ICC,

constipaţii.

Acordarea ajutorului necesar pacienţilor cu dereglările motorice sau ale statusului

mintal.
 3.13. Externarea

În functie de evolutia bolii pacientului, medicul curant va stabili data externarii, care
va fi comunicată pacientului sau, în anumite situaţii, aparţinătorului, cu o zi înainte sau cel
târziu în dimineaţa zilei externării.
Medicul curant completează Biletul de externare şi Scrisoarea medicală în doua exemplare;
un exemplar se ataşează la Foaia de observaţie, iar celălalt se înmânează pacientului /
aparţinătorului. Aceştia din urmă vor transmite Scrisoarea medicală Medicului de Familie.
Medicul curant va consemna în Biletul de externare şi în Scrisoarea medicală următoarele:

-diagnosticul de externare;

-starea pacientului la externare;

-tratamentul medical pe care pacientul trebuie să îl urmeze;

-indicaţii privind regimul alimentar şi de viaţă;

-data următorului control medical.

Tipuri de documente care se eliberează pacientului la externare:

-Bilet de externare;

-Scrisoare medicală;

-Certificat de concediu medical (după caz);

-Adeverinţă medicală (după caz);

-Reţetă medicală compensată sau simplă (după caz);

-Bilete de trimitere către alți specialiști sau pentru diverse investigaţii paraclinice (după caz);

Referat medical către serviciile de expertiză (după caz);

Decont de cheltuieli pentru serviciile medicale primite.

În cazul externarii pacientului la cerere, i se explică riscurile la care se poate expune. În

situaţia pacientului minor, riscurile sunt explicate aparţinătorului. Medicul curant
consemnează în Foaia de observaţie solicitarea de externare a pacientului, iar acesta (sau
aparţinătorul) semnează cu privire la solicitarea externării. Externarea la cerere nu se aplică în
cazul bolilor infecţioase transmisibile şi în alte cazuri prevăzute de lege.

URMĂRIREA PENTRU O PERIOADĂ DE TIMP, ÎN CONDIŢII AMBULATORII, A

PACIENŢILOR EXTERNAŢI

Pacientul diagnosticat cu o afecţiune cronică este înregistrat în Registrul de internări.

Se eliberează Biletul de externare cu menţionarea urmăririi în ambulatoriu a evoluţiei

afecţiunii cronice.

Se va elibera Scrisoare medicală către medicul de familie cu menţionarea afecţiunii

cronice şi planul de tratament.

Se va menţiona necesitatea înregistrării pacientului în Registrul de boli cronice şi

monitorizarea acestuia.

Se va indica obligativitatea prezentării la medicul de familie cu documentele eliberate

de spital.

Pacientul va primi informaţii scrise despre:

- afecţiunea de care suferă,

- planul de tratament,
- posibile complicaţii,
- regimul igieno-dietetic,
- obligativitatea respectării indicatiilor de tratament şi regim,
- prezentarea de urgenţă la medic (de familie / spital) la orice semn de agravare a bolii.
 Pacientul va primi de asemnea informaţii despre monitorizarea şi evaluarea afecţiunii,
astfel:

- ritmicitatea prezentării la control la cabinetul de specialitate din ambulatoriul spitalului,

- ritmicitatea prezentării pentru internare şi reevaluare a afecţiunii cu efectuarea pachetului de
analize în vederea ajustării planului terapeutic,
- respectarea planului terapeutic şi de viaţa.
 CAPITOLUL IV

Prezentarea cazurilor de boala

Plan de ingrijire nr.I

Culegerea datelor :

 Nume: R

 Prenume: V

 Varsta: 70 ani

 Inaltime: 1,60 m

 Greutate: 58 kg

 Localitatea: Bistrita-Nasaud

 Profesia: pensionar

Date de spitalizare:

 Data internarii: 04.01.2018

 Data interventiei chirurgicale: 07.01.2018

 Operatia : adenomectomie transvezicala

 Data externarii: 14.01.2018

Diagnostic medical de internare: adenom de prostata

Problemele pacientului: disurie, polakiurie, jet intrerupt

 Motivul internarii: polakiurie, nicturie, jet intrerupt

Istoricul bolii: bolnavul cunoscut cu adenom de prostata din 2013, sustinut medicamentos cu
Prostamol, Omnic, la intreruperea tratamentului simptomele reapar sub forma de polakiurie,
nicturie. Se interneaza pentru examinari si tratament de specialitate.

Examen clinic general:

 Stare generala: buna

 Stare de nutritie: buna

 Tegumente: normal colorate

 Mucoase: normal colorate

 Aparat respirator: torace normal conformat, participa simetric la miscarile respiratorii

 Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice

 Ficat, splina: in limite normale

 Sistem nervos: orientat temporo-spatial

 Aparat uro-genital: mictiuni pe sonda u.v.

PARAMETRII FIZILOGICI PREOPERATOR

Recoltari de produse biologice si patologice :

Hemoleucograma:

VN VO

Leucocite: 8000 8000

mm3 mm3
Htc 45% 42%

Hgb 13-15g% 11,4g%

Ionograma:

VN VO

Na 134-148 mmol/l 138 mmol/l

K 3,8-4,7 mmol/l 3,9 mmol/l

Glicemie: VN VO

90-120 mg% 85 mg%

Creatinina:VN VO

0,6-1,2 mg% 0,9 mg%:

Timpul de sangerare:

VN VO

2-4 min. 1 min.55”

T.C. VN VO

5-12 min. 8 min

Urocultura:

Negativ Pozitiv

Sub 100000 g Peste 100000 g

Examinari paraclinice:

05.01.2018:

 analize de laborator

 radiografie reno-vezicala pe gol (fara substanta de contrast)

06.01.2018 :

 consult intern

 urosonografie (ECO)

pregatirea preoperatori.

Tratament :

Fenobarbital tbl 1 seara

Postoperator :

- Augmentin 3xTfl.

- Furosemid

2xTf

- Etamsilat

3xTf.

-Algocalmin

3xTf.

- Fortral Tf.I.n.

Metoclopramid I.n. Adrenostazin

08.01.20092xTf

- Glucoza 10%

2000 ml/24h

- NaCl 0,9%

1000ml/24h

Pregatirea psihica:

 bolnavul este informat despre riscuri si i se cere consimtamantul scris pentru anestezie
si interventie chirurgicala.

Pregatirea fizica:

 repaus fizic, seara se administreaza o tableta de Fenobarbital;

 bolnavul mananca normal, dimineata si la amiaza, iar seara nu mananca deloc;

 se va efectua o clisma seara;

 se va efectua un dus sau o baie pe regiuni, la pat, bolnavilor cu probleme.

Pregatirea locala:

 se curata pielea de pe abdomen, sapunind regiunea, insistandu-se la pliuri si ombilic;

 se rade cu grija pielea paroasa;

 se dezinfecteaza pielea cu antiseptic (ex: alcool).

 Ingrijirile postoperatorii pana la instalarea bolnavului in pat:

 pregatirea patului;

 pregatirea camerei prin aerisire ( temp. 20-22 0C );

 pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii.

Supravegherea si ingrijirile imediate:

 supravegherea faciesului;

 supravegherea comportamentului;

 supravegherea respiratiei, pulsului, TA;

 supravegherea diurezei, pansamentului;

 combaterea durerii.

Recomandari la externare:

 cura de diureza zilnica (minim 2000 ml/zi)

 evitarea efortului fizic si a frigului

 revenirea la control dupa 6 saptamani.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare

-pregatesc pacientul
psihic in vederea
tuturor investigatiilor,
Pacientul sa doarma 6-
tratamentelor si a
Preoperator 7h/ noapte, sa
operatiei
beneficieze de un
Dificultate de a se
mediu linistit, asigur pacientului un -pacientul doarme 6-
odihnii din cauza
confortabil si de o mediu cald, linistit, 7h/noapte si are un
durerii, manifestata
buna dispozitie, in confortabil pentru somn linistit
prin somn perturbat,
vederea asigurarii odihna
treziri frecvente
unui somn
corespunzator -administrez
pacientului sedative,
analgezice
-pozitionez pacientul
cat mai comod in pat
-pacientul s-a trezit,

-in primele ore dupa este linistit,

Postoperator operatie supraveghez colaboreaza cu mine
atent pacientul pana la
Imobilizarea la pat -se mentine perfuzia
trezire
datorita Pacientul va fi capabil si sonda u.v.

constrangerilor fizice, sa aiba o pozitie -igiena cavitatii

- nu a varsat si nu a
manifestata prin adecvata, cu un minim bucale prin stergerea
avut nevoie de
pozitie in decubit de confort cu tampoane umezite
ingrijiri speciale
dorsal,mobilizare si ungerea buzelor cu
redusa . glicerina boraxata -s-a efectuat igiena
cavitatii bucale si i
- supraveghez sonda
s-au umezit buzele
u.v. pentru nu a
umezii patul
Anxietatea cauzata de Pacientul sa fie -educ pacientul pentru -pacioentul este
necunoasterea profilaxia secundara a linistit, nu are dureri
Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare

prognosticului bolii, a echilibrat psihic bolii mari

mijloacelor de
-inlaturarea anxietatii -evitarea stresului -s-au administrat
diminuare a durerii,
calmante si sedative
manifestata prin
-pacientul sa cunoasca -respectarea regimului
conform indicatiei
ingrijorare, teama,
masurile de prevenire hidric
medicului
agitatie.
a complicatiilor
-combaterea durerii si
- pacientul doarme
Somnul agitat, odihna
-pacientul sa aiba un anxietatii
usor agitat
insuficienta datorita
somn linistit
durerilor si efectelor -asigur conditii
- functiile vitale sunt
anesteziei, manifestata Pacientul sa aiba un optime de somn si
in limite normale
prin usoara agitatie, somn linistit, sa se odihna, cu
treziri repetate, simta odihnit si sa-si semiobscuritate in - durerile sunt
epuizare, perioade de recapete fortele dupa camera, cu liniste si suportabile, fiind
somn interupt, interventia temperatura ambianta calmate de sedative
perioade de neliniste chirurgicala potrivita
- pacientul a inteles
- urmaresc functiile ca este necesar sa
vitale fara a deranja doarma pentru a-si
pacientul recapata fortele

- pozitionez cat mai

comod

- administrez
calmantele Somnul
agitat, odihna
insuficienta datorita
durerilor si efectelor
anesteziei,
manifestata prin
usoara agitatie, treziri
 Diagnostic de nursing Obiective Interventii Evaluare

repetate, epuizare,
perioade de somn
interrupt, perioade de
neliniste indicate,
precum si somniferele
necesare

- ii explic pacientului
ca are nevoie de
liniste si somn pentru
a se reface
- efectuez toaleta pe
- pacientul este
Igiena deficitara regiuni, insistand
linistit, datorita
datorita starii generale asupra cavitatii bucale
Pacientul sa prezinte o igienei pe regiuni
alterate, manifestata si a orificiului anal
igiena
prin tegumente umede,
corespunzatoare si sa - pacientul a fost
imposibilitatea de a-si - pacientul va fi
aiba un aspect ingrijit schimbat cu lenjerie
efectua igiena singur, schimbat cu lenjerie
si curat de corp curata si
datorita imobilizarii la curata, ori de cate ori
lenjerie de pat
pat este nevoie

Plan de ingrijire nr. II

CULEGEREA DATELOR:

 Nume: I

 Prenume: D

 Varsta: 72 ani
 Inaltime: 1,76 m

 Greutate: 65 kg

 Localitatea: Iernut, judetul Mures

 Profesia: pensionar

 Antecedente: diabet

Date de spitalizare:

 Data internarii: 28.02.2018

 Data interventiei chirurgicale: 03.03.2018

 Operatia:adenomectomie transvezicala

 Data externarii: 11.03.2018

Diagnostic medical de internare: adenom de prostata.

Problemele pacientului: polakiurie, jet subtire.

Motivul internarii: adenom de prostata, sonda u.v

Istoricul bolii: bolnav in varsta de 72 de ani, fara antecedente personale patologice, se prezinta
la medic cu glob vezical. In urma investigatiilor rezulta adenom de prostata, se introduce
sonda u.v., care a fost schimbata de 5 ori.

Bolnavul se prezinta in spital pentru investigatii si tratament

de specialitate.

Examen clinic general:

 Stare generala: buna

 Stare de nutritie: buna

 Tegumente: normal colorate

 Mucoase: normal colorate

 Aparat respirator: torace normal conformat, ia parte la miscarile respiratorii

 Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice, puls periferic

 Ficat, splina: nu se palpeaza

 Sistem nervos: orientat temporo-spatial

 Aparat uro-genital : loje renale libere, sonda u.v.

PARAMETRII FIZIOLOGICI PREOPERATOR

Recoltari de produse biologice si patologice :

Hemoleucograma:

VN VO

Leucocite 8000 8000

mm3 mm3

Htc 45% 42%

Hgb 13-15g% 11,4g%

Ionograma:

VN VO

Na 134-148 mmol/l 138 mmol/l

K 3,8-4,7 mmol/l 3,9 mmol/l

Glicemie: VN VO

90-120 mg% 85 mg%

Creatinina:VN VO

0,6-1,2 mg% 0,9 mg%:

Timpul de sangerare:

VN VO

2-4 min. 1 min.55”

T.C. VN VO

5-12 min. 8 min

Urocultura:

Negativ Pozitiv

Sub 100000 g Peste 100000 g

Examinari paraclinice: 01.03.2018: analize de laborator, radiografie reno-vezicala pe gol

(fara substanta de contrast)

02.03.2018: consult interne, urosonografie (ECO ), pregatirea preoperatorie.

Tratament :

Fenobarbital tbl 1 seara

Postoperator :

- Augmentin 3xTfl.
- Furosemid

2xTf

- Etamsilat

3xTf.

-Algocalmin

3xTf.

- Fortral Tf.I.n.

Metoclopramid I.n. Adrenostazin

08.01.20092xTf

- Glucoza 10%

2000 ml/24h

- NaCl 0,9%

1000ml/24h

1000ml/24h

Pregatirea psihica:

 bolnavul este informat despre riscuri si i se cere consimtamantul.

Pregatirea generala:

 repaus fizic, seara se administreaza o tableta de Fenobarbital;

 bolnavul mananca normal, dimineata si la amiaza, seara nu mananca;

 se va efectua o clisma seara;

 se va efectua un dus sau baie pe regiuni, la pat, bolnavilor cu probleme.

Pregatirea locala:
 se curata pielea de pe abdomen, sapunind regiunea, insistandu-se la pliuri si obilic;

 se rade cu grija pielea paroasa;

 se dezinfecteaza pielea cu antiseptic (ex: alcool).

Ingrijirile postoperatorii pana la instalarea bolnavului in pat:

 pregatirea camerei;

 pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii.

Supravegherea si ingrijirile imediate:

 supravegherea faciesului;

 supravegherea comportamentului;

 supravegherea respiratiei, pulsului, TA;

 supravegherea diurezei, pansamentului;

 combaterea durerii.

Recomandari la externare: combaterea durerii, cura de diureza zilnica (minim 2000

ml/zi), evitarea efortului fizic si a frigului .

Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing
Preoperator - pacientul sa fie - pregatesc pacientul
- pacientul cunoaste
echilibrat psihic psihic, in vederea tuturor
Anxietatea cauzata masurile de prevenire
investigatiilor,
de necunoasterea - inlaturarea anxietatii a bolii, modul de
tratamentelor si a operatiei
pronosticului bolii, a viata ce trebuie
- pacientul sa cunoasca
mijloacelor de - educa pacientul pentru respectat
boala sa, simptomele si
diminuare a durerii, profilaxia secundara a
masurile de prevenire a
manifestata prin bolii, evitarea stresului, a
Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing

alimentelor
ingrijorare, teama,
complicatiilor interzise,respectarea
agitatie
regimului hidric
Pacientul sa doarma 6-
7h/ noapte, sa
beneficieze de un
mediu linistit,
- asigur pacientului un
confortabil si de o buna
Dificultate de a se
mediu cald, linistit,
dispozitie, in vederea
odihnii din cauza - pacientul doarme 6-
confortabil pentru odihna
asigurarii unui somn
durerii, manifestata 7h/noapte si are un
corespunzator
prin somn perturbat, - administrez pacientului somn linistit
treziri frecvente sedative, analgezice

Postoperator
- pacientul s-a trezit,
este linistit,
Imobilizarea la pat - pozitionez pacientul cat
colaboreaza cu mine
datorita mai comod in pat
constrangerilor
- intelege necesitatea
- asez capul acestuia intr-o
fizice(plaga Pacientul va fi capabil
pozitiei adecvate
parte, ca sa nu-si aspire
operatorie, sonda si sa aiba o pozitie
eventualele varsaturi
perfuzii) manifestata adecvata, cu un minim - se mentine perfuzia,
prin pozitie in de confort drenurile si sonda u.v.
- supraveghez pacientul
decubit dorsal,
pana la trezirea completa
- s-a efectuat igiena
mobilizare redusa –
si aparitia reflexelor
cavitatii bucale si i s-
durere si impotenta
au umezit buzele
functionala
- urmaresc aspectul - pacientul s-a trezit,
Posibile modificari Supraveghez pacientul
general al pacientului reflexe prezente
ale parametrilor cu toata atentia, pana la
Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing

- este linistit, nu are

dureri mari
functiilor vitale si
aparitia eventualelor - pansamentul curat si
- masor functiile vitale din
complicatii, datorita nemiscat
ora in ora
durerii, anxietatii,
P: 80b/min
starii generale ale - combaterea durerii si
trezire, masurand
pacientului, dupa anxietatii
valorile functiilor vitale TA: 150/90 mmHg
interventia
- administrez sedative si
operatorie, T: 370C
calmante conform
maniestate prin
prescriptiilor medicului - s-au administrat
variatii ale tensiunii
calmante si sedative
arteriale, pulsului
conform indicatiei
medicului
- pacientul doarme
- asigur conditii optime de usor agitat
Somnul nelinistit, somn si odihna, cu camera
odihna insuficienta bine aerisita si - functiile vitale sunt

datorita durerilor si Pacientul sa aiba un temperatura amb ianta in limite normale

efectelor anesteziei, somn linistit, sa se potrivita

- pansamentul si
manifestata prin simta odihnit si sa-si
- urmaresc functiile vitale drenurile nu
usoara agitatie, recapete fortele dupa
fara a deranja pacientul deranjeaza pacinetul
perioade de somn interventia chirurgicala
intrerupte de treziri
- urmaresc pansamentele - durerile sunt
repetate, epuizare suportabile, fiind
si drenurile
calmate de sedative
- efectuez toaleta pe - pacientul este
Igiena deficitara Pacientul sa prezinte o
regiuni, insistand asupra linistit, datorita
datorita durerilor, igiena corespunzatoare
cavitatii bucale si a igienei pe regiuni
anxietatii, starii si sa aiba un aspect
orificiului anal
generale alterate, ingrijit si curat - pacientul a fost
Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing

manifestata prin schimbat cu lenjerie

tegumente umede, de corp curata si
- pacientul va fi schimbat
imposibilitatea de a- lenjerie de pat
cu lenjerie curata, ori de
si efectua igiena
cate ori este nevoie
singur, datorita - are o stare de

imobilizarii la pat confort si multumire

Plan de ingrijire nr. III

Culegerea datelor :

 Nume: V

 Prenume: J

 Varsta: 72 ani

 Inaltime: 1,70 m

 Greutate: 82 kg

 Domiciliu: Gheorgheni

Profesia: pensionar

Date de spitalizare :

 Data internarii: 22.04.2018

 Data operatiei: 26.04.2018

 Operatia:rezectie transuretrala de prostata

 Data externarii: 02.05.2018

Diagnostic medical de internare: adenom de prostata :

 Problemele pacientului:

 acuze urinare joase de tip obstructiv si iritativ.

 Motivul internarii:

 adenom de prostata

 acuze urinare joase de tip obstructiv si iritativ.

Istoricul bolii: bolnav cunoscut cu adenom de prostata, a urmat tratamentul cu

medicamentul Prostamol, de aproximativ 4 ani, dar rezultatul nu este cel dorit, motiv pentru
care se interneaza pentru tratament de specialitate.

Examen clinic general:

 Stare generala: buna

 Stare de nutritie: buna

 Tegumente: normal colorate

 Mucoase: normal colorate

 Aparat respirator: torace normal reprezentat, participa simetric la miscarile respiratorii

 Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice

 Ficat, splina: nepalpabile

 Sistem nervos: orientat temporo-spatial

 Aparat uro-genital: loje renale libere.

PARAMETRII FIZIOLOGICI PREOPERATOR

Examinari paraclinice: 22.04.2018: internare

23.04.2018: analize de laborator

24.04.2018: consult interne, EKG, urosonografie (ECO), radiografie reno-vezicala pe gol

(fara substanta de contrast)

25.04.2018: urosonografie (ECO), pregatirea preoperatorie

Pregatirea psihica:

 bolnavul este informat despre riscuri si i se cere consimtamantul.

Pregatirea generala:

 repaus fizic, seara se administreaza o tableta de Fenobarbital

 bolnavul mananca normal, dimineata si la amiaza, seara nu mananca

 se va efectua o clisma seara

 se va efectua un dus seara.

Pregatirea locala: se dezinfecteaza pielea cu antiseptic (ex: alcool).

Ingrijirile postoperatorii pana la instalarea bolnavului in pat:

 pregatirea camerei

 pregatirea materialelor in vederea reanimarii postoperatorii

 Supravegherea si ingrijirile imediate: supravegherea faciesului, supravegherea
comportamentului, supravegherea respiratiei, pulsului, TA, supravegherea diurezei,
pansamentului, combaterea durerii.

Recomandari la externare :

 cura de diureza zilnica (minim 2000 ml/zi)

 evitarea efortului fizic si a frigului

 revenirea la control dupa 6 saptamani

 tratament medicamentos: Nolicin tb 2X1, Indometacin sup 2X1.

Recoltari de produse biologice si patologice :

Hemoleucograma:

VN VO

Leucocite 8000 8832

mm3 mm3

Htc 45% 42%

Hgb 13-15g% 11,4g%

Ionograma: VN VO

Na 134-148 mmol/l 139 mmol/l

K 3,8-4,7 mmol/l 4,0 mmol/l

Glicemie: VN VO

90-120 mg% 107 mg%

Creatinina:

VN VO

0,6-1,2 mg% 1,0 mg%

Timpul de sangerare:

VN VO

1-4 min. 2 min.

T.C. VN VO

5-12 min. 9 min.

Urocultura:

Sub 100000g Negativ

Tratament :

Fenobarbital

1 tb.seara

- Fenobarbital tb. 1 - seara

- sedativ anticonvulsiv R.A. Reactii alergice de tip uric

-Sulperazon 2g-18 h.i.v.

- Furosemid

2xTf. 18-06 in p.i.v.

- Etamsilat 3xTf. 14-22-06 in p.i.v.

-Algocalmin 3xTf.
- Fortral Tf.I.n.

- Glucoza 5%

1000 ml/24h

- Ser fiziologic

1000 ml/24h

Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing
- pregatesc pacientul
Preoperator psihic,in vederea tuturor
-pacientul sa fie
investigatiilor,
Anxietatea cauzata echilibrat psihic
tratamentelor si a
de necunoasterea
operatiei - pacientul cunoaste
-inlaturarea anxietatii
pronosticului bolii, a
masurile de prevenire
mijloacelor de - educa pacientul pentru
-pacientul sa cunoasca a bolii, modul de viata
diminuare a durerii, profilaxia secundara a
boala sa, simptomele si ce trebuie respectat
manifestata prin bolii, evitarea stresului, a
masurile de prevenire a
ingrijorare, teama, alimentelor
complicatiilor
agitatie interzise,respectarea
regimului hidric
- asigur pacientului un
Dificultate de a se Pacientul sa doarma 6- - pacientul doarme 6-
mediu cald, linistit,
odihnii din cauza 7h/ noapte, sa 7h/noapte si are un
confortabil pentru odihna
durerii, manifestata beneficieze de un somn linistit
prin somn perturbat, mediu linistit, - administrez pacientului
treziri frecvente confortabil si de o buna sedative, analgezice
dispozitie, in vederea
asigurarii unui somn
Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing

corespunzator
- pacientul s-a trezit,
este linistit,
colaboreaza cu mine
- pozitionez pacientul cat
Postoperator
mai comod in pat - nu au aparut
Imobilizarea la pat modificari esentiale la
- in primele ore dupa
datorita nivelul pansamentelor
operatie supraveghez
constrangerilor si a tuburilor de dren
atent pacientul pana la
fizice(plaga Pacientul va fi capabil
trezirea completa si - se mentine perfuzia,
operatorie, sonda si sa aiba o pozitie
aparitia reflexelor drenurile si sonda
perfuzii) manifestata adecvata, cu un minim
vezicala
prin pozitie in de confort
- igiena cavitatii bucale
decubit dorsal,
prin stergerea cu - nu a varsat si nu a
mobilizare redusa –
tampoane umezite si avut nevoie de ingrijiri
durere si impotenta
ungerea buzelor cu speciale
functionala
glicerina boraxata
- s-a efectuat igiena
cavitatii bucale si i s-
au umezit buzele
- urmaresc aspectul - pacientul s-a trezit,
Posibile modificari Supraveghez pacientul
general al pacientului, reflexe prezente
ale parametrilor cu toata atentia, pana la
supraveghez respiratia din
functiilor vitale si aparitia reflexelor si - este linistit, nu are
primele ore pana la
aparitia eventualelor inregistrand functiile dureri mari, accepta
trezire(sa fie ritmica si de
complicatii, datorita vitale si vegetative pozitia adoptata
amplitudine normala)
durerii, anxietatii,
-comunica cu mine
starii generale ale - limba va fi imobilizata
pacientului, dupa pana la trezirea completa,
P:90b/min
interventia prin mentinerea pipei
operatorie, Gueddel, pentru a nu TA:150/90 mmHg
maniestate prin produce obstructie
Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing

respiratorie

- supraveghez pulsul –
trebuie sa fie bine batut,
regulat, prin accelerare,
rarindu-se apoi progresiv T:37,8oC

- supraveghez tensiunea -tegumente si mucoase

arteriala controlata regulat normal colorate;
din ora in ora extremitati calde si
variatii ale tensiunii uscate
arteriale, pulsului, - masor functiile vitale din

respiratiei, ora in ora -pansamentul uscat,

temperaturii curat si nemiscat

- supraveghez temperature
(masurata de doua ori pe - s-au administrat
zi-dimineata si seara); in calmante si sedative
prima zi se produce conform indicatiei
hipermetropie 37,8oC medicului

- combatem durerea si
anxietatea cu calmante si
sedative, la indicatia
medicului
- asigur conditii optime de - pacientul doarme
Somnul agitat, Pacientul sa aiba un
somn si odihna, cu usor agitat, se trezeste
odihna insuficienta somn linistit, sa se
semiobscuritate in camera sucesiv
datorita durerilor si simta odihnit si sa-si
si temperatura ambianta
efectelor anesteziei recapete fortele dupa - functiile vitale sunt
potrivita
generale, interventia chirurgicala in limite normale
manifestata prin - urmaresc functiile vitale
- pansamentul si
usoara agitatie, fara a deranja pacientul;
drenurile nu
perioade de somn pozitionez mai comod
Diagnostic de
Obiective Interventii Evaluare
nursing

deranjeaza pacientul
pacientul

- durerile sunt
-administrez calmantele
suportabile, fiind
intrerupte de treziri indicate precum si
calmate de sedative
repetate, neliniste. somniferele necesare; ii
explic pacientului ca are
- pacientul a inteles sa
nevoie de liniste si somn
doarma pentru a-si
pentru a se reface
recapata fortele

Igiena deficitara - pacientul este linistit,

datorita durerilor, - efectuez toaleta pe datorita igienei pe
anxietatii, starii regiuni, insistand asupra regiuni

generale alterate, Pacientul sa prezinte o cavitatii bucale si a

- pacientul a fost
manifestata prin igiena corespunzatoare orificiului anal
schimbat cu lenjerie
tegumente umede, si sa aiba un aspect
- pacientul va fi schimbat de corp curata si
imposibilitatea de a- ingrijit si curat
cu lenjerie curata, ori de lenjerie de pat
si efectua igiena
cate ori este nevoie
singur, datorita
imobilizarii la pat
 C A P I T O L U L V

Analiza cazurilor de boala prezentate in planurile de ingrijire

In cele 3 cazuri am avut ocazia sa testez bolnavii fizic si psihic, sa le dau indicatiile
necesare, sa-i ajut sa treaca peste perioadele de crize si sa aiba incredere in ei si personalul
medical.

Examenele paraclinice si biologice au ajutat la stabilirea unui tratament corect.

In urma masurilor luate de evitare a transmiterii infectiilor, de evitare a suprasolicitarii

fizice si psihice, discutiile purtate cu pacientii si efectul benefic al tratamentului prescris de
medic, pacientii se simt bine si in siguranta, stapani pe faptele proprii si dornici sa se
externeze.
 BIBLIOGRAFIE

1. Balta, Georgeta, Metaxatos A., Kyovski A. ”Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor’’

Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983

2. Balta, Georgeta, Antoaneta Metaxatos, Aglaia Kyovoski. 'Tehnici de Ingrijire speciale a

bolnavilor' Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1983

3. Daschievici, Silvian, Mihailescu, Mihai- “Manual pentru cadre medii si scoli sanitare
postliceale”, Editura Medicala 2009.

4. Florin Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu. „Urgentele Medicale, Manual de
sinteza pentru asistenti medicali” – Volumul I. Editura R.C.R. Print, Bucuresti 2003.

5. Florin Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu. „Urgentele Medicale, Manual de
sinteza pentru asistenti medicali” – Volumul II. Editura R.C.R. Print, Bucuresti 2003.

6. Grigoriu, M. Vasile, “Chirurgie Si Specialitati Înrudite”, editura Didactica Si Pedagogica,

Bucuresti, 1993

7. Mozes, Carol ,,Tehnica ingrijirii bolnavului’’ Editura Viata Medicala Romaneasca, 2007

8. Titirca, Lucretia „Urgente medico chirurgicale’’ Editura medicala, Bucuresti, 1993

9. Titirca, Lucretia ,,Ghid de nursing’’ Editura Viata Medicala Romaneasca, 2006

10. Titirca, Lucretia „Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale acordate

bolnavului”, Editura Viata Medicala Romaneasca. Bucuresti. Editia 1994.
11. Titirca, Lucretia ,,Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali” 2005,
Editura Viata Medicala Romaneasca

12. Titirca, Lucretia „Îngrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali”,
Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2006

13. Titirca, Lucretia. Urgente medico-chirurgicale pentru cadre medii. Editura Viata medica
romaneasca. Bucuresti. Editia 2004.

14. Paul Ong, Bernie Garett, Debby Allen “Ghidul clinic al asistentului medical”.
EdituraFarma Media 2010.