PATOGENIA BACTERIILOR

Infectia este definita ca fiind patrunderea unui germen patogen in organism si multiplicarea
sa in sange si tesuturi.
Evolutia infectiei depinde de reactia de aparare pe care o opune organismul atacat si de
bagajul agresiv cu care vine germenul invadator.
Macroorganismul trebuie sa aiba o receptivitate deosebita imprimata de modificari in
integritatea barierelor cutanate si mucoase, de subalimentatie, oboseala, varsta.
Microorganismul trebuie sa vina cu anumite caractere de patogenitate, cele mai importante
fiind virulenta si toxigeneza

VIRULENTA
Capacitatea germenilor de a invada, de a se inmulti si de a produce leziuni.
Germenii care sunt capsulati au o virulenta deosebita, capsula izoland germenul si facandu-l
greu atacabil de sistemele de aparare de care organismul dispune.
Pierderea capsulei prin diferite tehnici face ca virulenta sa fie diminuata.
Varsta este un alt factor care conditioneaza virulenta. Cu cat germenul este mai tanar cu atat
este mai virulent.
Unii germeni sunt deosebit de virulenti pentru ca elaboreaza diferite enzime:
-coagulaza, enzima cu ajutorul careia, in macroorganismul gazda, prin coagularea plasmei isi
creeaza un invelis de fibrina , protejandu-se astfel fata de armele de aparare ale acestuia
-fibrinolizina, enzima cu ajutorul careia, topind reteaua de fibrina, germenii au posibilitatea sa
se raspandeasca in tesuturile din jur
-hialuronidaza ,enzima care desfacand acidul hialuronic, cimentul tesutului conjunctiv,
permite difuzarea germenilor in organism.
Virulenta poate fi exacerbata prin asocierea intre doi sau mai multi germeni.
Trecerea prin organisme umane sau animale face de asemenea ca virulenta microbilor sa
creasca.
Asa se explica de ce in epidemii cazurile initiale sunt mai usoare decat cele ulterioare.
Virulenta poate fi atenuata experimental si aceasta atenuare se poate realiza fie prin cultivarea
pe medii artificiale sarace, fie prin adaugarea la medii de substante chimice.
Aprecierea virulentei unui microorganism fata de altul se poate face dupa perioda de incubatie
dar si dupa durata si gravitatea bolii provocate.

TOXIGENEZA

Posibilitatea germenului de a produce toxina.

Germenii produc doua feluri de toxine:unele care difuzeaza din celula bacteriana in mediul de
cultura si se numesc exotoxine si altele care raman legate de celula bacteriana, nedifuzand in
mediu decat dupa distrugerea celulei care se numesc endotoxine.
Exotoxinele sunt elaborate de germeni grampozitivi si sunt de natura proteica.
Sunt labile fata de caldura, au actiune toxica deosebit de ridicata.Exotoxinele provoaca o
simptomatologie specifica germenului care o produce.
Endotoxinele apartin bacteriilor gram negative. Sunt de natura lipopolizaharidica si rezistente
la fierbere. Au o actiune toxica scazuta. Provoaca simptomatologie nespecifica
APARAREA ORGANISMULUI

Organismul uman, desi este in continuu contact cu germeni patogeni

se imbolnaveste rareori, cand germenul gaseste o cale deschisa sau
cand organismului ii lipseste o serie de factori numiti factori de
aparare.
Dintre factorii necesari pastrarii sanatatii omului o prima bariera este
reprezentata de piele si mucoase.Integritatea acestora se opune
patrunderii marii majoritati a germenilor in organism, constituind un
obstacol greu de trecut.
Locul pe unde agentul patogen patrunde in organism se numeste
poarta de intrare. In functie de aceasta poarta, infectiile se impart in:
-infectii prin inhalare sau aerogene avand cu poarta de intrare
nazofaringele
-infectii prin ingestie sau digestive cu poarta de intrare gura
-infectii prin inoculare prin contact direct cu pielea si mucoasele:prin
intepare, muscatura, zgarietura, injectii, interventii chirurgicale
Unii germeni nu sunt patogeni decat atunci cand patrund pe o anumita
cale. Astfel gonococul nu produce imbolnavireadecat atunci cand vine
in contact cu mucoasa genitala sau conjunctivala.Altii pot produce
manifestari diferite:stafilococul pe cale aeriana provoaca angine, pe
cale digestiva TIA iar prin inoculare furuncule, abcese, flegmoane.
Germenii patrunsi in organism pot ramene la poarta de intrare unde se
multiplica si de unde elibereaza pe cale sanguina limfatica sau
nervoasa toxina pe care o produc

INFLAMATIA

Agresiunea agentilor patogeni provoaca in organism o serie de reactii

complexe care au ca rezultat anihilarea actiunii patogene a microbilor
respectivi.Patru simptome cardinale caracterizeaza procesul
inflamator:roseata(rubor),caldura(calor), tumefactia(tumor),
durerea(dolor)
Roseata este primul simptom al inflamatiei si este consecinta
vasodilatatiei, ca raspuns la excitatii de natura diversa produse de
toxinele microbiene.
Caldura se explica prin cresterea debitului sanguin, consecinta fireasca
a vasodilatatiei, care va duce la o crestere locala a temperaturii.
Tumefierea prin cresterea presiunii sanguine si a permeabilitatii
capilarelor se formeaza un exudat care are drept urmare aparitia unui
edem fibrinos local.

DUREREA
Presiunea exercitata la nivelul terminatiilor nervoase este cauza
durerii la nivelul locului inflamat.
Leucocitele parasesc vasul trecand prin peretii sai, fenomen cunoscut
sub denumirea de diapedeza.. In acest mod leucocitele devin celule
libere care sunt trase catre locul agresiunii de produsele microbiene,
avand ca urmare fagocitoza germenilor.

Procesul de fagocitoza se imparte in:

-faza de pregatire a suprafetei germenului pentru a putea adera la
celula fagocitara
-faza de adeziune
-faza de inglobare a microbului
Rezistenta organismului fata de infectii este cunoscuta sub numele de
imunitate si se manifesta prin mijloace nespecifice si specifice