INFECTII IN CHIRURGIE

PARTEA I

Sef lucrari Dr. Marian Marincas

 INFECTII IN CHIRURGIE
Exista o microflora normala a fiecarui organism cu rol important in
mentinerea sanatatii.Relatiile intre aceasta flora si organism sunt:
-de simbioza –convietuire utila atat gazdei cat si germenilor.
-de comensualism – germenii depind de gazda nutritional, fara a-i
crea prejudicii.

Relatia de comensualism este labila, in sensul ca, in anumite situatii,

germenii pot deveni microorganisme patogene (germeni conditionat
patogeni).

Microorganismele patogene sunt acelea care patrund in organismul-

gazda, unde se multiplica generand tulburari functionale si/sau
morfologice => boli infectioase.
 INFECTII IN CHIRURGIE
Simpla prezenta a microorganismelor bacteriene
pe suprafetele epiteliala ale organismului-
gazda stabilesc relatia de contaminare.

Starea de infectie apare in conditiile depasirii

posibilitatilor de aparare ale organismului si
apar modificarile functionale si/sau
morfologice.
 ETIOLOGIE
Agentii cauzali ai infectiilor sunt reprezentati de:
-virusuri
-chlamidii
-micoplasme
-rickettsii
- bacterii
- fungi
- protozoare
- metazoare

Organismul uman dispune, dupa cum se stie de o serie de mijloace de

aparare specifice si nespecifice.
 APARAREA NESPECIFICA
1.Epiteliul de suprafata (prima bariera in ceea ce priveste infectiile localizate, dar si
cele generalizate), cu caracteristicile sale:
*Integritatea anatomica a tegumentelor si mucoaselor – este prima conditie si cea mai
importanta in lupta organismului impotriva agresiunii microbiene.
*Existenta in mod natural/normal a punctelor slabe, pe unde pot patrunde si se pot
multiplica bacteriile(porti de intrare), reprezentate de:
1. Foliculii pilosi – daca e infectat doar el => foliculita
2. Orificiile glandelor sudoripare – daca sunt infectate => hidrosadenita
3. Orificiile glandelor sebacee – daca sunt infectate ele + foliculul pilos => furuncul
*Autosterilizarea tegumentului si mucoaselor realizata prin procesul de descuamare
continua si prin ph-ul acid(dat de acizi grasi nesaturati, formic si lactic, prezenti in
sebum)
*La nivelul mucoaselor, in secretiile naturale, exista substante cu efect bactericid:
lizozim, IgA
*Unele mucoase au in structural or cili, care ajuta la eliminarea bacteriilor odata cu
secretiile => nu permite patrunderea bacteriilor in caile aeriene inf
*Prezenta germenilor saprofiti.
 APARAREA NESPECIFICA
2.Fagocitoza – prin acest proces sunt incorporate si distruse diverse
particule straine si microorganisme patogene.
Celulele cu rol fagocitar sunt:
Fixe: – histiocitele
Circulante: - granulocitele
- monocitele
3.Sistemul complement- reprezentat de 9 fractiuni(C1-C9), care sunt
proteine plasmatice aflate in stare inactiva. Acest sistem are ca
roluri:
a.liza microorganismelor
b.stimularea formarii de anticorpi.
 
4.Interferonul – este o glicoproteina naturala elaborata de celulele
contaminate cu virus sau prin actiunea endotoxinelor bacteriene.
 APARAREA NESPECIFICA
5.Procesul inflamator – reprezinta o reactie de aparare nespecifica
locala in fata agresiunii microbiene, la care participa intreaga
microcirculatie locala si toti factorii circulanti si tisulari. Astfel, sub
actiunea toxinelor bacteriene si a mediatorilor chimici(histamine,
serotonina, Kinina, prostaglandine), apare o vasodilatatie locala si o
crestere a permeabilitatii capilarelor => plasma si leucocitele vor
traversa endoteliul vascular, realizand o aglomerare locala de
macrofage, proteine plasmatice, factori umorali, cu rol
antibacterian.
! Inflamatia reprezinta prima reactie de aparare. Daca este depasita,
intervine a 2-a bariera de aparare, realizata de vasele limfatice si
ganglionii regionali.Daca este depasita si aceasta etapa, germenii
patrund in torentul sangvin, infectia se generalizeaza si in acest
moment intervin mecanismele imunitatii celulare si umorale.
APARAREA NESPECIFICA
 APARAREA SPECIFICA
-este asigurata de imunitatea umorala si de imunitatea celulara
1.Imunitatea umorala – se realizeaza prin producerea
de anticorpi specifici fata de antigenele diferitelor
microorganisme.Anticorpii fac parte din grupul
imunoglobulinelor.
 
2.Imunitatea celulara se realizeaza prin
-producerea de limfokine
-distrugerea celulelor purtatoare de antigen de catre
limfocitele T citotoxice
-prin actiunea celulelor Tk (killer)
 INFECTIA
Definitia infectiei-prin infectie se intelege patrunderea si multiplicarea
microorganismelor patogene in tesuturile organismului gazda.
Amploarea manifestarilor infectiei este functie de:
- agentul infectios – care actioneaza prin caracterele lui de agresiune:
- virulenta
- invazivitate
- toxicogeneza
- patogenitate
- doza infectanta
- organismul gazda- cu posibilitatile lui de rezistenta si aparare.

Acesti factori dicteaza gravitatea bolii.

 Diagnosticul infectiilor
Semnele si simptomele clasice sunt :
-semnele inflamatiei locale(roseata, tumefiere, caldura locala, durere, functio
laesa(imobilizare reflexa sau voluntara)
- febra si frisoanele- mai frecvente in infectiile generalizate.

Probele de laborator: ▪ leucocitoza

▪ Leucopenie – in septicemii grave
▪Hemoculturi – evidentiaza tipul de microb. Sunt pozitive in
infectiile generalizate si sunt tranzitoriu positive in cele localizate.
Semnul clinic al patrunderii agentilor microbieni in circulatie este frisonul urmat de
febra.
Hemocultura se recolteaza dupa 30-90 minute de la accesul febril, pentru a fi
evocatoare.
Recoltarea in timpul febrei si al frisonului poate fi negativa deoarece fagocitele
distrug rapid toate bacteriile intrate in circulatie.
Culturile luate la intervale frecvente vor fi mai edificatoare in infectiile febrile de
etiologie necunoscuta.
 Relatia INFECTIE-SEPSIS-S.I.R.S
• Infectia = procesul infectios evolueaza local
• S.I.R.S (sdr de rasp inflamator sistemic)
- e diagnosticat cand sunt cel putin 2 din urm semne
prezente:
*temp peste 38C sau sub 36C.
*frecventa cardiaca peste 90/min
*frecventa respiratorie peste 20/min
*Pa CO2 peste 32mmHg
*leucocitoza peste 12000/mm3
 SEPSISUL
• Temp peste 38C
• Tahicardie, bradicardie sau tulburari de ritm
• Tahipnee peste 20/min
• Pa CO2 peste 32 mm Hg
• Leucocitoza peste 12000 sau sub 4000/mm3
• Anorexie, astenie, cefalee
• Stari confuzionale
• Disfunctii de organ
 SEPSISUL
• S.I.R.S include majoritatea semnelor de sepsis, dar
nu e obligatoriu produs de o infectie.
• S.I.R.S apare ca o reactie a organismului la o mare
varietate de agresiuni.
• Daca avem prezente semnele de S.I.R.S la un pacient
cu agresiune microbiana => diagnosticam sepsis!
• Ceea ce diferentiaza sepsisul de infectie este un rasp
gazda aberant sau dereglat si prezenta
disfunctiei(insuficientei de organ).
 qSOFA(criterii SOFA rapide)
• Rata resp >= 22/min
• Alterare mentala
• TAs =< 100mm Hg
 GLASGOW Coma Score
• DO(deschide ochii): spontan 4pt., la comanda
3, durere 2, nu 1
• RM(rasp motor): executa comenzi 6,
localizeaza durerea 5, retrage la stimuli
durerosi 4, flexie anormala la stimuli durerosi
3, extensie 2, nu 1
• RV(rasp verbal): orientat 5, confuz 4, cuvinte
nepotrivite 3, geamat 2, nimic 1
 INFECTIILE LOCALIZATE
• FOLICULITA = infectie localizata in foliculul pilos
fara a afecta gl sebacee adiacenta
• Apar ca mici pustule centrate de firul de par cu
pielea hiperemica in jur (durere + hiperemie =
semnele inflamatiei locale)
*dupa faza congestiva (tumefiere, roseata locala si
durere), apare faza de abcedare in care se
constituie puroiul => pustula centrata de firul de
par
FURUNCULUL- este o stafilococie cutanata (det de stafilococul auriu), ce rezulta in
urma localizarii procesului infectios la nivelul foliculului pilos si glandei sebacee
adiacente.
Etiologie- stafilococi cu virulenta crescuta
Anatomie patologica-se constata distrugerea aparatului pilo-sebaceu cu caracter
necrozant invaziv.
Etape:
* Initial- process inflamator local
*Dupa 2-3 zile apare in profunzime un conglomerat necrotico-
purulent cu un nucleu mai dens sub forma de dop care se numeste burbion.dupa
inca 5-6 zile (daca nu se apeleaza la un tratament corespunzator) se produce
fistulizarea cu eliminarea burbionului, eveniment urmat de debutul perioadei de
vindecare.
** De cele mai multe ori, acest burbion cu structura organizata, nu se elimina la o
fistulizare spontana a unui furuncul. Daca nu se elimina, atunci acest lucru va duce
la nevindecarea infectiei => cand se trateaza un furuncul, trebuie neaparat
indepartat burbionul!
Furunculul
 FURUNCULUL
Diagnostic: subiectiv:durere locala, hiperemie, tumefiere locala, febra,
frison, cefalee, anorexie, ultimele simptome fiind mai frecvente in
cadrul furunculozei(prezenta mai multor furuncule, in diverse
regiuni)
Examenul obiectiv:initial- tumefactie rosie, dureroasa
La 2-3 zile de la debut apare o flictena alb-galbuie centrata de un fir
de par.
Diagnostic diferential:
- Sancrul sifilitic - leziune dura nedureroasa
- probe serologice pozitive
- Pustula maligna(carbunele sau antraxul)- apare
o mica zona necrotica centrala, cu microvezicule in jur.
Evolutie
 FURUNCULUL
Complicatiile
In cazurile netratate competent sau neglijate pot apare:
▪ Limfangita (infectare sec a vaselor limfatice)
▪ Adenoflegmon secundar (infectarea sec a ggl)
▪ Erizipel ( un furuncul care nu a fost tratat corect si care a fistulizat
spontan  plaga/ ulceratia repr o solutie de continuitate si poate permite
insamantarea prin aceasta ulceratie a streptococului beta-hemolitic si sa apara
erizipelul)
▪Osteomielita (infectie trenanta si netratata coresp si daca
furunculul e in vecinatatea unui os)
▪ Abcese la distanta (prin diseminarea infectiei pe calea sangv)
▪Septicemia- mai rar

! O atentie deosebita trebuie acordata furunculului cu localizare la buza superioara, fata sau nas,
a carui incizie necorespunzatoare sau manevrele de evacuare prin compresie digitala, pot
genera pe calea venei angulare , a venei faciale anterioare, a venei oftalmice, tromboza
septica a sinusului cavernos.
 FURUNCULUL
Tratament
A.Tratament patogenic (in faza congestiva)
Repaus general si local
Comprese cu effect decongestiv local (alcool 30%  are avantajul
racirii tegumentului si are deci efect antiinflamator ptc alcoolul se
evapora la o temp mai mica decat apa => mai efficient pt acest
efect anticongestiv local,betadina, apa rece)
Vaccinoterapie cu vaccinuri antistafilococic sau autovaccin
(recomandat mai ales in furunculoza)
Anatoxina stafilococica in doze progresive
Gamaglobuline
Echilibrarea statusului glicemic la diabetici
 FURUNCULUL
B.Tratamentul etiologic
Antibiotice – oxacilina sau conform antibiogramei. Este obligator in cazul localizarii
la nivelul fetei, nasului, buzei superioare si optional in rest.

C.Tratamentul chirurgical local. Se practica incizia (se efectueaza incizia in cruce ptc acestea permit
evacuarea burbionului; o incizie simpla nu permite de cele mai multe ori evacuarea completa si
corecta a burbionului/secretiei purulente; daca nu se poate face incizia in cruce, atunci se face
incizie in stea) , evacuarea continutului (burbion, puroi, tesut necrozat), aseptizarea zonei ramase
cu o solutie de apa oxigenata/betadine si se admin antibiotic local. Cavitatea restanta va fi mesata
un interval de zile(24 de ore) pana ce tinde sa granuleze (cand in fundul acestei cavitati apare un
tesut rosu si cand aceasta cavitate nu mai are secretie purulenta).
In general, la 24h pacientul e chemat, se scoate mesa si se aseptizeaza din nou cav restanta si se pune
antibiotic local  se remeseaza pana in momentul in care se granuleaza
*mesatul – are rol de a face hemostaza locala (ptc acolo sunt mici vase de neoformatie care apar
secundar procesului infectios inflamator si care, nemesate, dupa evacuarea burbionului vor putea
sa sangereze) si rol de drenaj prin capilaritate al acestei cavitati; un alt rol e de a NU permite
cicatrizarea in suprafata
Nemesata, tegumentul din suprafata se poate lipi prin fibrina care se produce intre buzele plagii si
atunci nu mai e drenata cavitatea => continutul septic va ramane si acolo si va duce la persistenta
infectiei!
Anestezia se face local si se realizeaza in zona de sub furuncul si in zonele laterale!
Anestezia nu e eficienta daca se face in furuncul/zona cu puroi!
! O atentie cuvenita trebuie acordata tratamentului chirurgical al furunculului buzei superioare, nasului, fetei.
! O regula general valabila pt infectiile chirurgicale si in ceea ce priveste tratamentul chirurgical, aceste
plagi infectate NU se sutureaza niciodata si intotdeauna se urmareste cicatrizarea lor dinspre
profunzime
 CARBUNCULUL ( FURUNCULUL
ANTRACOID)
Este o aglomerare de furunculi ce dau aspectul de fagure, zona
fiind”ciuruita”(este furuncul langa furuncul) iar in profunzime se dezvolta
un flegmon (infectie chirurgicala localizata caracterizata prin faptul ca nu
are un perete care sa o delimiteze).
Localizare frecventa: ceafa, spate
 
Simptomatologie-Diagnostic
Subiectiv:durere locala, febra, frison, anorexie (semnele infectiei
chirurgicale localizate)
Obiectiv: zona de tumefactie hiperemica initial, dura;dupa 3-4 zile, zona se
ulcereaza, luand nastere mai multe fistule prin care se elimina mai multe
dopuri necrotice (evolutia e similara cu cea prezentata la furuncul: dupa
faza congestiva apare faza de abcedare => netratata corect va fistulize
spontan, se elimina continut purulent (burbioanele in general nu se pot
elimina) => aspect de multiple fistule/ orificii fistuloase la niv
tegumentului prin care se exteriorizeaza continut purulent
Carbunculul
 CARBUNCULUL ( FURUNCULUL
ANTRACOID)
Tratament:identic cu furunculul d.p.d.v. al tratamentului etiologic si
patogenic.
Tratamentul chirurgical – se practica in faza de colectare/ abcedare
(NU in faza congestiva), dupa 2-3 zile de la debut si consta in
incizie radiara/in stea sau in cruce multiple, preferabil
electroincizie si excizia larga a tesuturilor necrozate (ptc sunt
surse de drenare a infectiei si practic, avand orificiu langa orificiu
prin care se scurge puroi, tegumentul e afectat si compromis)
.Ulterior se aseptizeaza cu apa oxigenata/ betadina, se instituie
tratament antibiotic local, drenaj cu mesaj.
Este necesara o anestezie generala (anestezia locala nu e eficienta
pe o zona afectata atat de larga)
 HIDROSADENITA
Este produsa prin localizarea infectiei la nivelul glandelor sudoripare ale axilei, regiunii perianale sau
areolei mamare.

Etiologie: stafilococul auriu.

Anatomie patologica: spre deosebire de furuncul, extensia procesului supurativ este mult mai mare, cu
tendinta la confluenta a mai multor focare de hidrosadenita, aparand un abces (infectie locala
chirurgicala cu perete propriu) sau chiar flegmon (infectie locala chirurgicala care nu are perete
propriu => gradul si riscul de difuziune e mare ) voluminos al regiunii, prin invazie concomitenta
sau succesiva a glandelor sudoripare.

Simptomatologie
-subiectiv este prezenta durerea locala, febra, frison(cand manifestarile locale depasesc dimensiunile
unei simple hidrosadenite)
-obiectiv: tumefactie hiperemica, ferma initial care poate deveni fluctuenta (senzatia pe care o avem
cand palpam pulpa degetului; daca intr-o zona de tumefactie, cu hiperemie si o anumita
consistenta dura pe care o gasim in faza congestiva in infectiile chirurgicale localizate, in momentul
abcedarii aceasta zona de tumefactie si in momentul in care identificam zona de fluctuenta, atunci
e un semn clinic ca s-a format puroiul si atunci se poate aplica tratamentul chirurgical) .
 HIDROSADENITA
Tratament
 
Tratamentul patogenic –acelasi ca la furuncul asociind in plus si fizioterapie si
radioterapie in faza congestiva

 
Tratament etiologic – antibiotice conform antibiogramei.
 
Tratamentul chirurgical consta in:
Incizia cu evacuarea continutului purulent, aseptizare locala, antibiotice locale, drenaj
prin mesaj.
Excizia eliptica din zona fluctuenta in abcesele mari, aseptizare, antibiotice local,
drenaj cu mesaj.
Excizii concomitente in aceeasi sedinta in cadrul existentei mai multur localizari.
Excizia in bloc, daca hidrosadenita este complicate cu adenoflegmon.
  
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Limfangita acuta reprezinta inflamatia vaselor limfatice
ca rezultat al patrunderii germenilor patogeni in
vasele colectoare limfatice de la nivelul unei plagi a
tegumentului sau mucoaselor sau de la o infectie
localizata.

Etiologie:
Stafilococ, streptococ
E.colli
Agenti patogeni banali
Limfangita acuta
 LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Clasificare:
-limfangita reticulara – procesul inflamator intereseaza
limfaticele mici din piele, se manifesta ca linii fine, rosii, la
suprafata pielii, care se contopesc, alcatuind o zona intens
hiperemica cu edem discret.Dispare la presiune digitala.
-limfangita tronculara – intereseaza vasele limfatice mari, apare
sub forma unei linii rosii, dureroase, care se propaga de la
focarul inflamator la grupele ganglionare regionale.

In limfangita exista, pe langa semnele locale, si manifestari generale:

febra, frison, cefalee, varsaturi, agitatie, alterarea starii generale.
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Evolutie:
-resorbtie (vindecarea atunci cand s-a tratat correct plaga care
a dus la aparitia limfangitei)
-constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor
limfatice (daca nu s-a realizat tratamentul correct al plagii)
-aparitia gangrenei la persoane anergice (aparitia lez
ischemice pe tegumentul supraiacent vaselor)

Diagnosticul
- semnele locale si generale ale infectiilor localizate
- focarul septic (daca are semne de limfangita tronculara la niv
antebratului, cauti la niv mainii o leziune: plaga infectata)
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Tratament
Tratament profilactic – tratamentul corect al
plagilor si infectiilor localizate primitive
Tratamentul curativ – antibiotice, repausul
regiunii, comprese alcoolizate cu efect
decongestiv
In cazul in care apare supuratia se practica
incizia si evacuarea colectiei.
 LIMFADENITA ACUTA
Reprezinta inflamatia limfonodulilor regionali.
Apare in cursul limfangitei tronculare.
Obiectiv se constata:ganglionul sau ganglioni mariti de volum,
duri, durerosi, imobili (infectia intereseaza destul de rpd
capsula ggl si se propaga infectia la ggl din jur si la
tesuturile din jur => fixeaza ggl), dar fara a adera la piele,
tegumentul supraiacent poate fi hiperemic.
Semnele generale;febra, frison.
Dintre probele de laborator, importanta este leucocitoza.
DD: - adenopatia tuberculoasa
- adenopatia in cazul bolilor neoplazice (nu sunt durerosi
ggl)
 LIMFADENITA ACUTA
Evolutie:posibilitati:
- resorbtia procesului inflamator, cu sau fara aparitia adenitei
scleroase (in tratamentul corect)
-adenoflegmonul, care este dureros si are consistenta pastoasa
-adenita acuta purulenta – fluctuenta la palpare
Complicatii:
-tromboflebita (ptc ggl se gasesc in vecinatatea vaselor)
-septicemia, la tarati
-perforatii in organelle vecine (ex:limfadenita in ggl retroperitoneali
care sunt in vecinatatea unor viscere)
-hemoragii, prin erodare de vase
-tardiv- edem cu aspect de elefantiazis (din cauza afectarii tesuturilor,
vaselor  drenaj limfatic ingreunat  limfedem)
 LIMFADENITA ACUTA
Tratament
-profilactic-tratamentul corect al plagilor
-curativ – in faza congestiva – antibiotice si
comprese locale cu efect decongestive (se
previne in acest fel abcedarea)
-in faza de supuratie/abcedare – incizie,
evacuare, drenaj si antibioterapie, anestezie .