*CHIRURGIE GENERALA

*CURSUL 5
*CUPRINS :

*1.INFECTIILE CHIRURGICALE
*2.PROFILAXIA INFECTIILOR
CHIRURGICALE
 * A.INFECTIILE
CHIRURGICALE
Definitie=
Infectia reprezinta ansamblul modificarilor patologice locale si
generale,produse de patrunderea in organism si multiplicarea
germenilor patogeni.
Infectia chirurgicala este infectia a carei vindecare este conditionata
de efectuarea unui tratament chirurgical sau este consecinta unui act
chirurgical.
Contaminarea=simpla prezenta a germenilor patogeni la nivelul
unui tesut sau organ,fara a fi prezenta multiplicarea acestora si
raspunsul morfo-functional al gazdei.
Colonizarea=germenii sunt prezenti si se multiplica la nivelul portii
de intrare,ca o etapa ce precede raspunsul gazdei.
 * INFECTIILE
CHIRURGICALE
Germenii implicati pot fi:
-patogeni=germeni cu virulenta crescuta a caror prezenta la nivelul
tesuturilor gazdei determina un raspuns din partea acesteia
-saprofiti=germeni care se gasesc pe tegumente si
mucoase,stabilind un echilibru cu germenii patogeni,carora le
blocheaza multiplicarea si producerea infectiei si care stabilesc o
simbioza cu organismul gazda.
-comensali=germeni fara patogenitate crescuta,care nu sunt
esentiali in mentinerea echilibrului biologic la nivelul portilor de
intrare.
In conditii de scadere a imunitatii organismului gazda,germenii
saprofiti si comensali pot deveni patogeni.
 * INFECTIILE
CHIRURGICALE
Clasificare=
1-infectii localizate-
abcesul,foliculita,furunculul,hidrosadenita,limfangita,adenita.
2-infectii difuze-flegmonul,fasceita necrozanta,gangrena
gazoasa,tetanosul.
3-infectii ale cavitatilor organismului-peritonita,pericardita
supurativa,empiemul pleural.
4-infectii asociate dispozitivelor protetice-plase parietale,valve
cardiace,proteze articulare.
 * INFECTIILE
CHIRURGICALE
Manifestari clinice:
-semne locale=semnele celsiene-rubor,calor,dolor,tumor+
functionare scazuta
-semnegenerale=
frison,febra,tahicardie,tahipnee,inapetenta,cefalee,greata.
Diagnosticul paraclinic:hiperleucocitoza, VSH↑, fibrinogen↑,
prot.C reactiva↑; hemocultura,cu recoltarea probelor de sange in plin
frison,ex.macroscopic al puroiului pune in evidenta agentul
patogen;insamantarea pe medii de cultura;antibiograma.
 * 1.1.ABCESUL CALD
Definitie= colecţie purulentă localizată bine delimitată de ţesuturile din
jur
- puroiul este constituit din distrugeri tisulare, germeni şi leucocite aflate în
diferite stadii de degradare
Etiopatogenie:
- germeni piogeni (stafilococ – 80%, streptococ, colibacil, anaerobi) singuri
sau în asociaţie;
- substanţe chimice iritante (iod, nitrat de argint, terebentină, substanţe
hipertone) injectate profund intramuscular, muşcături veninoase (arahnide,
etc.) → abces aseptic
Pentru ca abcesul să apară este necesară existenţa unei porţi de
intrare :
- local (soluţie de continuitate – plagă, escoriaţie, înţepătură, manevră
instrumentară în condiţii de insuficientă aseptizate – la nivelul tegumentului)
- la distanţă (cu inoculare pe cale vasculară sau limfatică).
 * ABCESUL CALD
Morfopatologie – macroscopic abcesul prezintă 2 componente:
- cavitatea neoformată
- conţinutul purulent (detritusuri tisulare, toxine) – caracterele
macroscopice pot orienta spre tipul germenului cauzal (oferă
posibilitatea instituirii unei antibio-ticoterapii empirice )
Clinic: - semne locale de inflamaţie acută; se adaugă fluctuenţa =
semn patognomonic de colecţie lichidiană (atenţie la confuzia cu
falsa fluctuenţă a maselor musculare mari [fesă] sau a pulpei
degetelor
- semne generale = sindromul infecţios (febră mare, frison,
curbatură, anorexie, vărsături, insomnie, cefalee).
Diagnostic pozitiv: semne locale şi generale + puncţia cavităţii
în locul de maximă fluctuenţă (rol diagnostic principal);
 * ABCESUL CALD
Evoluţie=
1. fază presupurativă (inflamatorie, de debut): durează 1-2 zile; durere intensă
semne de inflamaţie acută + fen generale
* tratamentul corect local şi general poate determina remiterea procesului fără
consecinţe morfo-funcţionale;
2. fază supurativă (abcedare): durează 2-3 zile; se produce ramolire centrală cu
constituirea colecţiei purulente
- apare fluctuentă la palpare; durerea scade în intensitate (caracter de tensiune)
şi devine pulsatilă, fiind maximă în zona de maximă fluctuenţă; tegumentele
supraiacente se subţiază şi devin livide;
- se accentuează fenomenele septice generale, febra devine oscilantă;
3. fază de fistulizare:
- se produce la 6-8 zile de la apariţie, prin erodarea tegumentelor;
- apare prăbuşirea fenomenelor dureroase locale şi septice generale;
- nu echivalează cu vindecarea, deoarece traiectul fistulei (anfractuos, de mici
dimensiuni, fără localizare declivă) nu permite evacuarea completă a puroiului
→ transformare în supuraţie cronică, cu fistule trenante şi recidive;
 * ABCESUL CALD

Tratament - general: - antibioticoterapie iniţial empirică, ulterior ţintită

- analgetice, sedative, reechilibrare hidro-electrolitică şi volemică
(perfuzii, transfuzii);
- local: - in faza inflamatorie: gheaţă, antiseptice, fizioterapie
(ultrasunete, röntgenterapie antiinflamatorie);
- in faza de abcedare: tratament chirurgical (incizii,
contraincizii, debridare, lavaj antiseptic, drenaj, pansament steril) sub
anestezie locală , regională sau generală
* ABCESUL CALD
 * 1.2.FOLICULITA
Definiţie = infecţie a foliculului pilos produsă de stafilococul
auriu (aflat de obicei pe tegumente, mai ales la nivelul ostiilor
canalelor glandelor sebacee)
Factori favorizanţi: microtraumatisme ce formează mici
soluţii de continuitate.
- localizare predilectă la nivelul zonelor cu pilozitate bogată
(faţă, scalp, regiune pubiană, membre, faţă dorsală a degetelor)
- caracter recidivant, cu extindere regională
Tratament conservator: igienă locală, epilare (cu penseta),
badijonare cu antiseptice, procedee fizioterapice (ultraviolete);
* in cazurile recidivante se impune administrare de vaccin
antistafilococic sau autovaccin.
* FOLICULITA
 * 1.3.FURUNCULUL
Definitie: infecţie stafilococică necrozantă a complexului pilo-
sebaceu
Etiopatogenie - cauza determinantă - stafilococ auriu cu virulenţă
crescută şi adesea penicilinazo-secretor; acţiunile sale se datoresc
secreţiei de exotoxină necrozantă, coagulază şi enzime fibrinolitice;
- cauze favorizante: igienă precară tegumentară, iritaţii mecanice ale
pielii (guler tare, grataj, etc.), ten seboreic, teren slab (diabet,
avitaminoze, alcoolism )
Morfopatologie=
- necroză tisulară extensivă pornită de la nivelul firului de păr şi al
glandei sebacee; cuprinde apoi dermul şi epidermul adiacent
- edem inflamator dur perilezional (aspect de pustulă subepidermică);
- leziune: d = 1-2 cm, conglomerat necroticopurulent în centrul căruia
se găseşte un sfacel necrotic alb numit burbion, iniţial aderent de
patul bazal al leziunii de care ulterior se detaşează
 * FURUNCULUL
Clinic: - evoluţie în etape întinse pe 10-12 zile:
- semne locale: - iniţial (primele 2-3 zile): zonă pruriginoasă
centrată de un fir de păr, care se asociază rapid cu edem
important şi hiperemie (apare senzaţie de arsură);
- zile 4-6: tumefacţie conică dură, roşie-violacee, dureroasă,
prezentând în vârf o flictenă gălbuie;
- zile 6-9: pe fondul intensificării durerii şi tumefacţiei se produce
fistulizarea pustulei subepidermice, cu eliminare de serozitate şi
puroi; craterul rămas conţine în centru burbionul, care poate fi
extras chirurgical sau se poate detaşa spontan după încă 2 zile;
Vindecarea - prin constituirea unei cicatrici scleroase
inestetice.
- semne regionale (inconstante): limfangită reticulară, limfadenită;
- semne generale - cele întâlnite în cazul infecţiilor mai severe.
 * FURUNCULUL
Forme anatomoclinice=
1• Furunculul feţei (obraz, buză superioară, aripă nazală, pleoape)
- simptomatologie severă, dominată de răsunetul gneral toxico-septic şi edemul
difuz important;
- se contraindică manevrele intempestive (stoarcere, etc.) care pot produce
extensie limfatică şi vasculară a infecţiei cu complicaţii foarte severe (vena
facială drenează prin vena angulară a nasului în vena oftalmică şi de aici în
sinusul cavernos → risc de tromboflebită şi chiar encefalită, cu potenţial letal).
2• Furunculoza
= apariţie concomitentă (sincronă) sau succesivă (metacronă) a mai multor
furuncule, în aceeaşi zonă sau cu localizări diferite;
- se întâlneşte la bolnavi imunocompromişi (diabetici, caşectici, neoplazici, etc.),
prin acţiunea unui germen cu virulenţă crescută în condiţiile unei igiene precare
şi ale unui tratament insuficient;
- tendinţă mare la recidivă şi cronicizare
 * FURUNCULUL
3•Furunculul antracoid (carbuncul, „antrax”)
- aglomerare de furuncule aflate în diferite stadii evolutive într-o zonă
delimitată cu mare densitate de foliculi pilo-sebacei (ceafă, spate,
regiune pubiană, faţă dorsală a degetelor, etc.)
- leziunea = zonă de necroză dermo-hipodermică masivă cu constituirea
unei cavităţi purulente ce conţine mai multe „burbioane” confluente
- la suprafaţă pielea se prezinta ca un placard roşu-violaceu (Ø = 5-
6 cm) ciuruit de numeroase orificii fistuloase, foarte dureros, înconjurat
de ţesuturi inflamate, indurate
- apare de obicei la vârstnici cu tare organice, imunocompromişi
- se însoţeşte de stare toxico-septică pronunţată.
- vindecare cu defect (cicatrici cheloide voluminoase, deformante,
mutilante
 * FURUNCULUL
Tratament=
a) Profilactic: igiena regiunilor piloase, evitarea traumatismelor;
b) Curativ:
General: antibioticoterapie antistafilococică, imunostimulare
nespecifică (vaccin polimicrobian) sau specifică ( vaccin
antistafilococic, autovaccin), corectarea tarelor asociatice
(diabet, anemie, etc.), analgezice, antipiretice;
Local: antiseptice, revulsive, pungă cu gheaţă;
- în faza de abcedare se face incizie (preferabil cu bisturiul
electric pentru hemostază) „în cruce” sau radiară, cu evacuarea
burbionului şi debridare atentă, decolarea lambourilor
tegumentare până în zonă sănătoasă, pansamente antiseptice;
în cazuri severe se preferă anestezia generală.
 1.4.HIDROSADENITA

Definitie = infecţie stafilococică a glandelor sudoripare apocrine → glande

sudoripare de 10-20 de ori mai mari, ramificate şi mai profunde decât cele
obişnuite, produc secreţie vâscoasă cu miros caracteristic
Localizare: reg axilară, mamară, anală şi genitală
- sunt afectate obişnuit mai multe glande aflate în stadii diferite de evoluţie
(asemănare cu furunculul antracoid).
Etiopatogenie: stafilococ auriu + condiţii favorizante locale şi generale.
Morfopatologie:
- leziune localizată în derm şi hipoderm ce interesează de la început
glomerulul glandei sudoripare, îmbrăcând mai mult aspectul unui abces
(lipsesc firul de păr şi zona de necroză întâlnite în cazul furunculului);
- tumorete inflamatorii ce pot conflua şi fistuliza succesiv prin mai multe
orificii, separate de septuri, prin care se scurge puroi alb, cremos, inodor
 * HIDROSADENITA
Clinic: - local: - iniţial: tumefacţie nodulară profundă pruri­ginoasă dură
dureroasă aderentă la piele;
- ulterior: colecţie fluctuentă ce fistulizează; asociere frecventă cu alte
formaţiuni aflate în stadii evolutive diferite
- tendinţă la recidivă şi cronicizare, vindecare spontană foarte rară (în
absenţa abcedării);
- regional: limfangită, edem (al braţului, etc.), impotenţă funcţională a
membrului (fixare în semiabducţie);
- general: semne de intensitate mai mică decât în cazul furunculului
Tratament - general: antibioticoterapie antistafilococică (se preferă
oxacilina);
- local: - conservator (epilare, antiseptice)
- chirurgical (în fazele abcedate) → incizii paralele cu pliurile de flexie,
evacuare, debridare, lavaj, drenaj; repetare a toaletei locale timp de câteva zile;
excizia tegumentelor axilare ce conţin glande sudoripare în cazul celor
predispuşi la recidive .
 1.5.LIMFANGITA ACUTA
Definitie= inflamaţie septică a vaselor şi trunchiurilor limfatice
produsă prin afectarea peretelui acestora de către germeni proveniţi de
la o infecţie situată în teritoriul drenat de ele sau inoculaţi printr-o soluţie
de continuitate (plagă, escoriaţie, înţepătură, etc.)
Etiopatogenie: - poate fi produsă de orice germene patogen (mai
ales streptococul are tropism limfatic) şi reprezintă un mod de reacţie a
organismului la transportul limfatic al germenilor
Morfopatologie = forme anatomo-clinice (evolutive):
- limfangită reticulară: în reţeaua limfatică tegumentară superficială din
vecinătatea infecţiei sau a porţii de intrare; clinic se constată prezenţa de
travée serpiginoase, roşii-violacee, pe fond de hiperemie cutanată şi
edem, cu durere accentuată de palpare; semne generale (febră,
curbatură);
- limfangită tronculară: este stadiu evolutiv ulterior, în care sunt vizibile
unul sau mai multe trunchiuri limfatice ce apar ca „lovituri de bici”; sunt
cordoane roşii indurate şi dureroase; adenită regională satelită; semne
generale (febră, frisoane, cefalee)
 * LIMFANGITA ACUTA
- limfangită supurată: în caz de virulenţă crescută a germenilor se
produce tromboza septică a vasului limfatic cu perilimfangită şi constituire
de microabcese ce pot conflua (evoluează ca un flegmon însoţit de
fenomene generale accentuate);
- limfangită gangrenoasă (pare a fi la originea fasceitei necrozante):
la bolnavi cu reactivitate scăzută, pe fondul unui placard de limfangită
reticulară apar flictene sero-sanghinolente care se sparg lăsând în urmă
false membrane cenuşii-murdare (instalare a supuraţiei cu aspect
gangrenos )
Tratament: - profilactic: atitudine corectă faţă de plăgi şi infecţii;
- curativ: - medical: antibioticoterapie, analgetice,
antipiretice, antiinflamatoare; antiseptice şi revulsive local
- chirurgical - în limfangitele supurate şi gangrenoase →
incizii, lavaj, drenaj + trat infecţiei cauzale
 * 1.6.ADENITA ACUTA
Definitie= inflamaţie acută de natură septică a limfonodulului secundară
unei limfangite acute evidente clinic sau cu evoluţie ştearsă
- inflamaţia limfonodulară poate să apară şi:
- tardiv (la distanţă de vindecarea procesului limfangitic)
- la distanţă de focarul primar
Forme anatomo-clinice=
- adenita congestivă: afectează unul sau mai mulţi ganglioni limfatici
(limfonoduli) care prezintă hiperemie şi edem, iar la palpare apar măriţi de
volum, cu consistenţă crescută, dureroşi la presiune, cu mobilitate păstrată
sau uşor diminuată, acoperiţi de tegumente de aspect normal; răsunet general
minim;
- adenita supurată (abcesul limfonodular): apare în cazul infecţiei cu
germeni virulenţi pe un teren deficitar; în interiorul ganglionului apar
microabcese separate de septuri care se distrug formând un abces delimitat
de un perete; clinic se constată creştere de volum, durere, fluctuenţă, fixare la
piele (periadenită intensă), tegumente modificate inflamator (hiperemie,
edem);
 * ADENITA ACUTA
- -adenoflegmonul (periadenită supurată): extindere a supuraţiei la mai
mulţi limfonoduli şi la ţesuturile din jur; se prezintă ca un bloc inflamator
pseudotumoral de dimensiuni mari, indurat, dureros, cu zone fluctuente
cu tendinţă la fistulizare; se asociază impotenţa funcţională a segmentului
respectiv, pe fondul unui răsunet septic general sever; localizare
preferenţială în regiunea inghinală;
- adenita fistulizată: apare tardiv în evoluţie, printr-unul sau mai multe
orificii, evacuarea puroiului fiind însoţită de cedarea simptomatologiei
locale şi generale;
- adenita scleroasă: se constituie în timp, limfonodulul devine dur,
scleros, cu structură limfatică distrusă (determină stază limfatică în
amonte).
Tratament: - medical: - general-antibioticoterapie, vaccinoterapie,
analgetice, antipiretice şi local-pungă cu gheaţă, revulsive, antiseptice,
imobilizarea segmentului
- chirurgical → în caz de abces sau flegmon (incizii largi, multiple,
evacuare, debridare, lavaj, drenaj, pansamente umede); trebuie asigurat
tratamentul corect al porţii de intrare.
 * 1.7.ABCESUL RECE
Definitie=este urmarea evolutiei unui proces tuberculos
osteoarticular,ganglionar sau pleural.
Simptomatologie=
 -formatiune tumorala relativ moale ,voluminoasa ,continand 1-2 l puroi sau mai
mult
 -nu prezinta semnele tipice ale unei inflamatii,ci doar tumefiere,cu evolutie lenta
 -se poate suprainfecta cu germeni banali.
Tratament=
 -abcesele mici se vindeca in momentul in care procesul tuberculos determinant
se vindeca
 -repaus ,vitaminoterapie ,antibiotice
 -punctie :se goleste puroiul si se introduc in cavitate Streptomicina si Hidrazida.
* 1.8.TBC GANGLIONARA
Definitie=este consecinta unei infectii TBC care evolueaza sau a
evoluat intr-un organ.Poate sa evolueze ca o boala de sine statatoare
chiar dupa ce focarul primitiv s-a linistit sau s-a vindecat.

Simptomatologie=
  -prezenta uneia sau a mai multor tumorete,insirate de-a lungul lantului
limfatic respectiv:gat,axila ,regiunea inghinala,etc.
La inceput ,ggl.sunt tari si de marime medie ,apoi cresc in
volum,mijlocul lor se ramoleste si apare un mic abces rece  si devin mai
moi.
Cateva saptamani,ggl.evolueaza independent unul de altul,se
palpeaza bine si seamana cu niste “margele  pe ata”.
Ulterior se aduna si adera la tesuturile vecine si contin puroi(cazeum).
 
 * TBC GANGLIONARA

-starea generala se altereaza :subfebrilitate ,VSH crescuta,,leucocitoza

(predomina limfocitele)
  -pielea se subtiaza si se perforeaza lasand sa se evacueze puroi
cremos,galben-verzui,continand grunji alb-galbui (cazeum)
Tratament=
 -profilactic-copilul trebuie vaccinat imediat dupa nastere cu BCG
  -curativ-antibiotice si
tuberculostatice(Hidrazida,Rifampicina,Streptomicina,etc.)
  -alimentatie bogata in vitamine,calciu;odihna,cure repetate la munte
  -tratament chirurgical-cand adenopatia nu are tendinta la retrocedare ci
tinde spre ramolire
 * 1.9.SEPTICEMIA
Definitie=Este o infectie acuta generalizata in care, din unul sau
mai multe focare septice existente in organism,se descarca repetat in
circulatie germeni patogeni si toxine microbiene .
Etiologie=-germeni aerobi si anaerobi
-este determinata de patrunderea in sange a germenilor din abcese,
flegmoane mari si profunde ,netratate la timp,dar apar si in urma unor
infectii limitate dentare,amigdaliene, otice,renale,apendiculare,etc
Simptomatologie=
  -stare generala alterata toxica:
frison,greata,varsaturi,cefalee,tahicardie,dispnee,stare de
semiconstienta,oligurie,tegumente si mucoase uscate.
  -leucocitoza,albuminurie,hemocultura pozitiva in plin frison
 * SEPTICEMIA

  -semnele locale permit uneori depistarea sursei generatoare de

septicemie : flegmon fesier ,abces apendicular ,plaga infectata,etc.
Tratament=
-profilactic-tratarea corecta a plagilor,evitarea suprainfectiilor
,evacuarea completa a abceselor si flegmoanelor ,
hematoamelor,evitarea infectiilor in timpul si dupa operatii.
  -curativ-in cazul aparitiei focarelor septice,acestea se evacueaza
prin punctie sau chirurgical + antibiotice conform antibiogramei+
seroterapie specifica ,transfuzii de sange,plasma,vitamine,cortizon.
 * 1.10.PIOEMIA
Definitie=este o infectie generalizata in care exista foarte multe focare
metastatice purulente localizate in special in
plamani,rinichi,splina,creier.oase,cavitatea abdominala .
Simptomatologie=
-cea de la septicemie + prezenta focarelor infectioase multiple descoperite
prin diferite manevre clinice,ex.radiologic sau interventii chirurgicale
Prognostic=prost,mai ales daca germenii sunt rezistenti la antibiotice si
daca organismul are o rezistenta scazuta
Tratament=
  -profilactic-tratarea corecta a plagilor,evitarea suprainfectiilor, evacuarea
completa a abceselor si flegmoanelor ,hematoamelor,evitarea infectiilor in
timpul si dupa operatii.
  -curativ-in cazul aparitiei focarelor septice,acestea se evacueaza prin punctie
sau chirurgical + antibiotice conform antibiogramei+ seroterapie specifica
,transfuzii de sange,plasma,vitamine,cortizon.
 * 1.11.TETANOSUL
Definitie=este o boala infectioasa manifestata printr-o
hiperexcitabilitate generala,cu contractii musculare spasmodice ,
tonice,dureroase,paroxistice.
Etiologie=
 -Bacilul tetanic(anaerob) ce se gaseste in praf si pe/sub  pamant pana la
o adancime de 30 cm
 -Infectia tetanica apare dupa plagi in care a patruns si pamant dar si 
dupa o simpla intepatura ,in plagi infectate inchise

Patogenie=
-bacilul tetanic,odata patruns in organism,se 
cantoneaza la locul de intrare ,se inmulteste si elibereaza  o toxina foarte
puternica numita exotoxina tetanica;aceasta se imprastie in tot organismul
,fie de-a lungul nervilor periferici,fie pe cale sangvina ,producand o
intoxicatie grava ,urmata de deces.
 * TETANOSUL
Simptomatologie= -perioada de incubatie =15 zile
 -plaga in care se dezvolta infectia tetanica nu are tendinta la
cicatrizare,are un aspect uscat,negricios si aton
 -cefalee,greata,anorexie,somnolenta  marcata ;b.acuza dureri la cea
mai mica atingere a corpului 
 -cu atentie se pot observa contractii mici,repetate,spontane sau
declansate de medic,ale maselor musculare din vecinatatea plagii
 -temperatura creste la 38-39 grade,tahicardie
 -dupa 5-6 zile apare semnul tipic:contractura musculara permanenta!
aceasta incepe intai la grupele musculare din jurul portii de intrare a
infectiei, apoi se generalizeaza prin contractura maseterilor care da un
trismus tipic(b.pare ca rade fortat sau rautacios = risus sardonicus) si
apare opistotonusul.
 
 * TETANOSUL
-apare fotofobie accentuata ,sfincterele se contracta si rezulta retentie de urina
 

si materii fecale;temperatura creste la 41-42 grade →moarte prin asfixie

datorata contracturii muschilor respiratori si spasmului glotei
  -uneori,dupa o infectie cu tetanus,bacilii tetanici se pot inchista la locul de
intrare ,plaga se vindeca si boala poate sa nu apara imediat ci peste ani de
zile,ca urmare a unei operatii in zona respectiva sau a unui traumatism care a
produs o plaga.
Tratament=
I.Preventiv,nelegat de existenta plagilor tetanigene-vaccinare diferentiata:
               * imunizare in prima copilarie-se face cu trivaccin DTP:
-la 3 luni:0,5 ml DTP+2 inoculari cu 0,5 ml DTP la cate 4 saptamani diferenta
-intre 1-2 ani:rapel cu 0,5 ml DTP
-la 3 ani:rapel cu 0,5 ml DTP
-intre 6-7 ani:rapel cu 0,5 ml DT (bivaccin)
-la 13 ani:rapel cu 0,5 ml DT
               
 * TETANOSUL
*imunizare activa la cei ce nu au fost vaccinati in copilarie –se face cu ATPA: 2
inoculari de 0,5 ml DTP la interval de 4 saptamani
-rapel 1 peste 1 an cu 0,5 ml ATPA
-rapel 2 dupa 5 ani cu 0,5 ml ATPA
                profilaxie antitetanica a nou-nascutului –se face prin inocularea mamei in
luna a VI-a de sarcina cu 0,5 ml ATPA.
II.Profilaxia la bolnavi cu plagi tetanigene:plagi intepate cu aschii,cuie,spini,prin
muscatura de animale ,plagi cu tesuturi devitalizate , infectate ,fracturi deschise
,avort empiric,arsuri de grd.2 si 3 sau orice plaga murdarita cu pamant,praf:
-se face curatirea chirurgicala a plagilor ,extragerea si curatirea de corpi straini
,spalarea cu apa oxigenata ,KnMnO4(permanganat de potasiu) +penicilina G 2-3
milioane/zi-7-10 zile
-masurile  de profilaxie specifica se aplica diferentiat:
               - persoanele sigur vaccinate antitetanic-se fac 0,5 ml ATPA i.m.
                -persoanele nevaccinate sau cu antecedente vaccinale nesigure –ser
antitetanic in doza unica de 3000-15000 cu desensibilizare prealabila si 0,5 ml ATPA
in alta zona decat serul antitetanic + inca 2 inoculari de 0,5 ml ATPA la cate 14 zile.
               
 * TETANOSUL

  - seroprofilaxia antitetanica la nou-nascut-se face doar cand nasterea

s-a produs in conditii neigienice –se administreaza o doza unica de 500
unitati ser antitetanic si zilnic cate 400000 unitati Penicilina G-timp de 7-10
zile ;daca b.este alergic la ser ,se adm.numai ATPA si Ig antitetanica
umana in doza unica de 200 u.la copil i.m.si 400-500 u.la adult.

III.Tratament curativ-in serviciile de boli infectioase.

OPISTOTONUS
 * 1.12.ANTRAXUL
(carbunele sau pustula maligna)
Definitie=Este o boala infectioasa produsa de bacilul carbunos
(rezista pana la 120 grade).
Etiologie=-sursa de infectie :cadavrele animalelor moarte de
carbune si aruncate pe camp sau ingropate superficial;poate apare
ca o imbolnavire profesionala la cei ce manipuleaza carne sau piei
provenite de la animale bolnave(ciobani,macelari,tabacari,etc.)
Patogenie=-infectarea se poate face pe 3 cai:
 -tegumentara-rezulta carbunele cutanat sau pustula maligna-98 %
din cazuri
  -digestiva-rezulta carbunele intestinal
  -respiratorie-aspect de pneumonie
-indiferent de calea de infectare ,ele se pot complica cu septicemia
carbunoasa si meningoencefalita purulenta si hemoragica.
 * ANTRAXUL
Simptomatologie=pentru antraxul cutanat:
  -locala-pustula maligna(buba neagra)-apare la locul de inoculare,cel mai des
pe maini,antebrat,brat,fata,gat;in 1-2 zile apare o macula pruriginoasa;la 24-48
ore apare o vezicula cu lichid serosangvinolent sau purulent care prin grataj se
sparge si rezulta o eroziune dermica galbuie sau rosietica ce devine rapid neagra
,marginita de un inel de vezicule ;ea este insotita de un edem perilezional
important,nedureros
  -generala-initial minore:febra care ajunge la 40-41 grade , frison,cefalee,dureri
in membre, astenie, tahicardie, hTA, varsaturi, diaree, oligurie.
  -netratat,bolnavul intra in septicemia,colaps,coma,moarte
Tratament=-profilactic-masuri de protectie a muncii in industria
carnii,blanariei,tabacariei;animalele vor fi vaccinate preventive
  -curativ:-local-pansamente sterile
-general-ser anticarbunos 60-100 ml/24 ore in pustula maligna si
100-200 ml in celelate forme;antibioticoterapie cu Penicilina G in doze de la 2
milioane unitati pana la 20 mil.-i.m. si i.v.
* 1.13.GANGRENA GAZOASA
Definitie=Este o infectie acuta cu germeni anaerobi ,foarte grava
,caracterizata printr-o necroza masiva si extensiva a tesutului ,infiltratie
gazoasa si alterarea rapida a starii generale.
Etiologie= -Orice plaga se poate complica cu o gangrena gazoasa  dar in
special cele aparute dupa traumatisme grave,cu distrugeri mari de tesut ,in
care circulatia arteriala e suprimata si in plaga au patruns resturi de
imbracaminte sau pamant.

 -Germenii anaerobi implicati:bacilul perfringes,bacilul edemului malign si

clostridiile ;
G.G netratata evolueaza rapid spre septicemie;microbii nu patrund in sange
deci NU VOM GASI IN HEMOCULTURA O BACTERIEMIE !!
Simptomatologie =-G.G. se declanseaza dupa cateva ore sau dupa 4-5
zile de la accident
 -Daca leziunea este la unul din membre ,acesta se tumefiaza ,apare
edemul,pielea devine livida,cu flictene;bolnavul declara CA-L STRANGE
PANSAMENTUL SI CERE INSISTENT SA-I FIE LARGIT SAU SCHIMBAT!!
* GANGRENA GAZOASA
-Plaga ia aspect mortificat,are miros fetid,se observa sfaceluri si,prin
presiune ,se evidentiaza crepitatii ,degetele sunt palide ,nu mai pot
executa miscari obisnuite ,pielea este rece.
  -BOALA ESTE FOARTE  CONTAGIOASA!! Astfel incat personalul
sanitar care efectueaza pansamente trebuie sa ia masuri speciale de
dezinfectie :materialul moale folosit este trimis la crematoriu iar
instrumentarul este sterilizat.
  -BOLNAVII CU G.G. VOR FI  IZOLATI  DE  CEILALTI!!
  -Odata cu extinderea G.G.,starea generala se altereaza foarte rapid :
fata pamantie,ochi excavati,infundati in orbite, apar transpiratii ,limba
uscata ,agitatie initiala apoi inconstienta ,temperatura creste la 40-42
grade ,puls filiform ,tahipnee,colaps,deces.
* GANGRENA GAZOASA
Tratament=
 -Profilactic-CEL MAI IMPORTANT!!-RESPECTAREA MASURILOR DE
ASEPSIE;cand in unitatea sanitara vine un bolnav cu o plaga plina de
sfaceluri ,pamant,resturi alimentare primul gest va fi ca,sub anestezie locala sau
rahidiana sa-i facem o  toaleta chirurgicala foarte  riguroasa ,sa-i extragem
tesuturile mortificate si sa ne asiguram ca beneficiaza de o circulatie arteriala
buna ;ori de cate ori vascularizatia intr-o extremitate este compromisa definitiv
,se va recurge la amputatie.
  -Curativ
-chirurgical:debridari largi,excizii ale tesuturilor necrotice ,incizii plasate in axul
membrului ;plagile vor fi spalate cu multa apa oxigenata si lasate larg deschise
;in caz de evolutie extensiva ,se amputeaza membrul ,la distanta de focar,in plin
tesut sanatos,circular,fara sutura
-general-simultan:echilibrare hidroelectrolitica ,hemodinamica si metabolica
prin perfuzii cu SG 5-10%,sange ,solutii electrolitice ,albumina umana;sedare cu
morfina ,novocaina sau barbiturice ;oxigenoterapie hiperbara;Penicilina 20
milioane unitati/zi i.m. sau i.v.+metronidazol.
 * 1.14.ERIZIPELUL
Definitie=este o inflamatie a pielii care intereseaza dermul ,produsa de
streptococ,foarte contagioasa.
Etiologie=este rezultatul inocularii in derm a streptococului ,fiind urmarea
suprainfectarii unei plagi mai mari,neglijate sau chiar a unor mici zgarieturi ; are
tendinta la recidiva.
Simptomatologie=Temperatura creste brusc la 39-41 grade ;puls slab,rapid
 -Dupa 1-2 zile ,apar fenomene locale :pielea din jurul plagii sau a portii de intrare a
infectiei devine rosietica ,calda ,tumefiata ,dureroasa.
 -Marginile erizipelului sunt proeminente (inalte),cu aspect de placard
 -De la nivelul placardului pleaca travee de limfangita +adenopatie satelita
Tratament=Profilactic-cel mai eficace
 -Cand a aparut se face i.m. sau i.v. in perfuzie –Penicilina 4 mil.u./zi la adult
 -Local-badijonari repetate cu tinctura de iod 
 -In caz de intoxicatie accentuata,se face reechilibrarea organismului cu
SG,SF,vitamine
  NU NECESITA INTERVENTIE CHIRURGICALA(INCIZII)!!!   
 * 1.15.FLEGMONUL
Definitie=este o inflamatie difuza ,rezultata in urma unei inoculari microbiene de o
virulenta foarte crescuta si in cantitate mare .Spre deosebire de abces,infectia nu are
tendinta de limitare ,de aceea starea bolnavului se altereaza foarte repede.
Etiologie=este urmarea unei infectii intrate in organism prin plagi (zdrobiri de tesut).
  -Cel mai frecvent germene este streptococul si foarte des ,germeni anaerobi(asocieri).
Simptomatologie=
  -Stare generala grava,cu febra > 40 grade ,cu oscilatii mari seara fata de
dimineata,frisoane,vomismente
  -Local-durere vie,palparea evidentiaza la inceput o impastare difuza ,apoi o zona
fluctuenta ,apare o limgangita intensa si adenopatie satelita.
  -Regiunea cu flegmon nu poate fi miscata din cauza durerii
  -Leucocitoza
Tratament=
 -Local-incizie larga,evacuatoare,drenaj,contraincizii+o lunga perioada de pansamente
  -General-antibiotice cat mai precoce pe baza antibiogramei ,perfuzii cu
SG,SF,vitamine(in special vitamina C).
 * 2.PROFILAXIA INFECTIILOR
CHIRURGICALE
* Infecţiile chirurgicale reprezintă reacţiile organismului faţă de pătrunderea de
germeni şi multiplicarea lor. Ele se datoresc contaminării cu germeni proveniţi
din mediul extern sau cu germeni saprofiţi aflaţi pe tegumente, mucoase, căi
respiratorii, căi urinare, şi cavităţi naturale (nas, gât, urechi, gura). Termenul
de infecţie provine din cuvântul latin “inficere”, care înseamnă a murdări.
* Pătrunderea germenilor în organism poarta numele de inoculare.
* Porţile de intrare cele mai frecvente pentru microbi sunt: tegumentele, căile
respiratorii şi aparatul digestiv.
* Contaminarea reprezintă prezenţa germenilor vii în organism şi precede
apariţia semnelor (manifestărilor) de infecţie.
* Incubaţia reprezintă timpul scurs de la momentul inoculării şi până la apariţia
primelor semene de boala.
* Microbii au caractere variate de virulenţă, de toxicitate şi condiţii de viaţa
aeroba sau anaeroba.
*Infecţiile chirurgicale se deosebesc de infecţiile din bolile
interne şi din bolile contagioase prin faptul ca ele impun un
tratament chirurgical.
*Manifestările locale, la locul de pătrundere a microbilor poartă
numele de inflamaţie.
*Cauzele acestora au fost confuze, până în anul 1878, când
Louis Pasteur prezintă în fata Academiei de Chirurgie din
Paris, microbii.
*Este de remarcat faptul ca Pasteur nu a fost chirurg, nici medic
ci a fost chimist şi biolog.
*Descoperire microbilor reprezintă un moment epocal ca şi
prepararea primului vaccin antirabic. Pentru aceasta
descoperire socotim pe Pasteur drept” părintele asepsiei”.
*Până atunci, deşi infecţiile existau, ele erau atribuite altor
cauze.
*Microb, în limba greaca, se numeşte ”sepsis”. De la acest
cuvânt deriva Asepsie care însemnă fara microb şi
Antisepsie care reprezintă metodele de indepartare a
microbiilor pătrunşi în plăgi sau pe obiecte.
*Dacă asepsia este o metoda de profilaxie (prevenire),
antisepsia este metoda curativa.
*Dezinfecţia reprezintă metoda prin care distugem microbii,
formele lor vegetative şi sporii acestora care pot sa produca
infecţii chirurgicale sau boli transmisibile.
*Contaminarea chirurgicala poate fi:
*-directa, prin tegumente, mâini murdare, puroi, urina, fecale,
etc.
*-indirecta, din aer (aeroflora), haine, instumente şi obiecte
diverse.
 * 2.1.ASEPSIA
*Asepsia cuprinde metodele utilizate pentru evitarea apariţiei
microbilor în plăgi. Este o metoda de prevenire a infecţiillor.
*Metoda principala de asepsie şi cea mai perfectă care
realizează distrugerea microbilor, a formelor sporuale
microbiene, a ciupercilor şi virusurilor, poarta numele de
sterilizare.
*Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, după sursa folosită:
*A. Metode fizice: -prin caldura
-prin iradiere
*B. Metode chimice: -formolizarea
-sterilizarea
*C. Metode biologice: -sulfamide
-antibiotice
* Spalarea pe mâini de către chirurgi reprezintă o metoda de
asepsie obligatorie. De asemenea echipamentul de protecție
chirugical şi cel al personalului din blocul operator, compus din
bonete, măști, halate şi manuși sterile, a cărei îmbrăcare
necesită reguli stricte ce se vor învăța în stagile practice.
* Asepsia campului operator prin badijonarea tegumentelor
din zona care va fi supusă operaţiei, cu tinctura de iod sau
substanţe antiseptice, reprezintă o importantă masură de
asepsie, îndepartand microbii saprofiti existenti pe tegumentul
bolnavului şi care ar putea fi introdusi în plaga operatorie.
* Filtrul sau sala de pregatire preoperatorie are de asemenea
un rol deosebit de important în prevenirea patrunderii de
germeni în blocul operator. Germenii pot patrunde în blocul
operator prin intermediul încălțămintei. Aceasta impune
purtarea unor papuci sau botine de pânză sterile pentru cei
care patrund în blocul operator.
* ANTISEPSIA- este o metodă curativă.

*Pentru realizarea asepsiei şi antiasepsiei se folosesc

substanţele numite antiseptice. Aceste substanţe trebuie sa
indeplineasaca urmatoarele condiţii:
*sa distruga germenii şi porii lor;
*sa impiedice multiplicarea lor;sa menajeze ţesuturile
bolnavului.
*Substanţele antiseptice se impart în două categorii:
*-substanţe antiseptice citofilactice, care menajeaza ţesuturile
*-substanţe antiseptice citocaustice, care o dată cu microbii
distrug şi ţesuturile pe care au fost aplicate.
*Marile dezavantaje ale multor antiseptice este ca ele nu
distrug numai germenii patogeni, ci dăunează și țesuturile, prin
absorbția lor la nivelul plăgii pot să dea intoxicații grave.