Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Piodermitele = infecţiile pielii cu bacterii piogene (cel mai frecvent stafilococi şi streptococi)
1.1 IMPETIGO
piodermită superficială
Impetigo - complicaţii
impetigo streptococic
celulită
scarlatină
urticare
eritem polimorf
Impetigo - tratament
ciprofloxacin, josamicină
1.2 ECTIMA
infecţie piogenică caracterizată prin formarea de cruste aderente sub care apar ulceraţii
clinic
Ectima
clinic
eritem difuz
tratament
antiseptice
antibiotice local
căldură, umezeală
clinic
formele restrânse
antimicotic
erizipelul: infecţie bacteriană a dermului şi ţesutului subcutanat superior, este bine delimitat,
burelet marginal
celulita: inflamaţie acută, subacută sau cronică a ţesutului conjunctiv lax (ţesutului subcutanat)
de cauză bacteriană
etiologie
streptococ şi stafilococ
clinic:
erizipel
• vezicule
celulită
• margini difuze
abcese
meningită
complicaţii
nefrită.
recurenţele: afecţiuni vase limfatice sau IVC
tratament
fiziopatologie
clinic
Tratament
antibioterapie masivă
• corticoterapie
• anticoagulante, vasodilatatoare
chirurgical de urgenţă
• debridare
• deschiderea colecţiilor
rezistenţă la tratament
Tratament
clinic: papulo – pustule inflamatorii centrate de firul de păr care prezintă un abces în zona
mijlocie a foliculului pilos (abces în buton de cămaşă)
tratament
SICOZIS
2.3 FURUNCULUL
clinic
durere, febră
Furuncul antracoid
Furunculoza recidivantă
proces inflamator cronic ce implică foliculii piloşi din regiunea cefei şi conduce la cicatrici
keloidiene.
tratament
corticoizi intralezional,
radioterapie
clinic
frecventă la bărbaţi
tratament
antistafilococic / cicline
clindamicina topic
retinoizi
clinic
puroi la apăsare
4.1 HIDROSADENITA
clinic
una sau mai multe nodozităţi inflamatorii izolate sau confluente, indurate, dureroase
Hidrosadenita - tratament
Eritromicina + Metronidazol
Clindamicina, Minociclina, Clindamicina
anticoncepţionale
5.1 ERITRASMA
clinic
tratament
azoli, 2 săptămâni
Eritromicină p.o.
5.2 ERIZIPELOIDUL
forme clinice
cutanată generalizată
sistemică
5.3 ANTRAXUL
tratament
Tetraciclină, Eritromicină
dermatită exfoliativă în care aproape toată suprafaţa cutanată devine eritematoasă iar
epidermul superficial necrotizat se detaşează
SESA
Clinic
După câteva zile pacientul dezvoltă febră şi o erupţie eritematoasă generalizată care
progresează cu formare de bule.
Culturile efectuate din lichidul bulelor sunt sterile, deoarece formarea bulelor este
mediată de toxinele stafilococice.
SESA
Clivajul epidermic are loc între stratul granulos şi cel spinos. Semn Nikolski pozitiv.
Prognosticul este mai bun la copii unde antibioterapia determină recăderare rapidă şi
mortalitate mică. Necesită atentă echilibrare hidro-electrolitică.
Acest sindrom nu trebuie confundat cu TEN (Epidermoliza toxică necrotică) unde există celule
necrotice epidermice, pe când în SSS, nu. De asememnea, în SSSS nu apar celule inflamatorii pe
când în TEN, da.
6.3 SCARLATINA
Scarlatina
Clinic
Scarlatina
Complicaţii
miocardită
glomerulonefrită
reumatism articular acut
artrită
meningită
Tratament
Moldamin
INFECŢII MYCOBACTERIENE
genul Mycobacteria include specii patogene pentru om (M. tuberculosis, M. leprae, M. bovis şi
M. africanum) precum şi specii facultativ patogene pentru om (mycobacterii atipice)
V. Babeş şi C. Levaditi: descriu caracterele BK (celule bacteriene care emit prelungiri, similare
filamentelor micotice)
1. Tuberculozele cutanate
Tuberculoza cutanată
şancrul tuberculos
tuberculoza verucoasă
clinic: papulă care ulcerează rapid asociată cu limfangită şi adenopatie regională (complex
primar tuberculos cutanat)
frecventă la femei
clinic: nodul dermic (tubercul, lupom) 3-4 mm, rotund, galben-portocaliu la vitropresiune.
Nodulii confluează în plăci (placa lupică). Leziunea este de obicei unică şi se localizează
perinarinar, la vivelul feţei sau gâtului. Evoluează spre ulcerare cu formare de cicatrici atrofice
pe suprafaţa cărăra pot apare noduli de recidivă
consistenţă moale
ulcero-crustos
ulcero-serpiginos (membre)
deformări cicatriceale
1.4 Scrofuloderma
1.6. Tuberculidele
se deosebesc de tuberculozele cutanate prin absenţa BK de la nivel lezional dar IDR la PPD
este intens pozitivă
erupţie lichenoidă la copii dispusă pe trunchi sub formă de papule mici ferme, roz-gălbui cu
scuame acuminate pe suprafaţa lezională
leziunile evoluează folicular sau perifolicular se pot conflua şi evoluează autolimitat în timp
b) aspect histopatologic de granulom tuberculos (folicul Koster: cazeum central, celule Langhans apoi
limfocite în periferie)
STR – 2g/zi
condiţiile precare sunt factor favorizant: 80% din cazurile mondiale de lepră se află în 6 ţări:
Bangladesh, Brazilia, India, Indonezia, Myanmar şi Nigeria
Incubaţia
Patogenie
LL este rezultatul eşecului imunităţii celulare asupra microbacteriei şi are drept urmare
multiplicarea bacilară, răspândirea şi acumularea de antigen în ţesuturi. Absenţa
limfocitelor şi macrofagelor activate face ca afectarea nervilor să fie lentă
LT are imunitate celulară puternică astfel încât infecţia este limitată la câteva teritorii
cutanate şi nervi periferici. Infiltrarea limfocitară determină rapid distrucţia nervilor.
Patogenie
LL: răspândire hematogenă a bacililor către locuri cu temperatură joasă: ochi, faţă, nervi
periferici şi tegument.
Patogenie
LT
LT minoră - erupţia cutanată prezintă lepride eritematoase sau pigmentare, inelare sau
policiclice dispuse asimetric.
LT majoră - noduli emisferici izolaţi sau plăci şi placarde proeminente sau infiltrate
violacee, cu periferie micropapuloasă sau nodulară şi evoluţie excentrică.
LT
Reacţia MItsuda (la lepromină) este pozitivă iar anticorpii circulanţi anti M. leprae sunt în titru
mic.
LT
LL
clinic: lepride plane sau papuloase şi infiltrate, noduli sau placarde difuze. Tulburările anestezice
sunt adesea absente dar bacilii sunt abundenţi în leziuni. Leproamele sunt leziunile
caracteristice acestei forme clinice, fiind reprezentate de noduli voluminoşi, nedureroşi, de
consistenţă fermă, dermici sau hipodermici. Tegumentul supraiacent este roşu-arămiu sau brun.
Pot fi izolaţi sau cofluează în placarde, leziunile fiind de obicei simetrice.
LL
localizare leziuni: faţa şi urechile (facies leonin). În fazele avansate leproamele pot ulcera. Pielea
este uscată fără sudoraţie. Membrele inferioare au aspect hiperkeratozic şi pahidermic. Rinita şi
coriza sunt prezente, fiind surse de contagiune. Se pot produce ulceraţii ale septului = nas în
lornietă. Mucoasa bucofaringiană şi laringiană pot fi afectate: răguşeală, afonie. Leziuni oculare
prezente ce merg până la cecitate. Se asociază cu leziuni viscerale. Leziuni osoase: osteoartrite,
osteolize
LL
bb
Lepra indeterminată
Leziunile tegumentare sunt în număr intermediar între cele două forme polare şi sunt distribuite
asimetric. Este cel mai frecvent tip de lepră
Reacţiile leproase
Reacţii de tip 1 apar în formele indeterminate şi se caracterizează prin nevrite acute şi/sau
leziuni tegumentare inflamatorii acute. Pot apare oricând, dar de obicei apar la începerea
terapiei
Reacţii de tip 2 (eritem nodos lepros) apar la LL, BL. Pot apare spontan sau în timpul terapiei.
Se manifestă ca noduli dureroşi faciali sau pe zonele de extensie ale membrelor.Pot ulcera. Se
însoţeşte de manifestări sistemice.
Afectarea nervoasă
disfuncţiile vegetative sunt prezente constant: absenţa sudoraţiei, a creşterii părului, etc.
Diagnostic
Biopsie cutanată
Biopsie de nerv
Test la lepromină
este nespecific
se citeşte
Tratament
Supraveghere 2 ani
supraveghere 5 ani