Anatomia topografică a capului

(compartimentul facial).
Diviziuini topografice.
Regiunea orbitală, şi nazală. Vascularizarea,
inervarea şi sistemul limfatic.
Fasciile şi spaţiile celulare.
Toaleta chirurgicală a plăgilor în regiunea
maxilofacială.
Regiunea facială
Superior: marginea supraobitală,
osul zigomatic, arcada zigomatică până
la orificiul auditiv extern;
Inferior: limita inferioară a
capului care corespunde ramurii
inferioare şi bazei mandibulei.
Porţiunea facială a capului
convenţional se împarte în regiunea
anterioară şi laterală. În regiunea
anterioară intră:
regiunile orbitală; nazală, bucală
şi submentală;
În regiunea laterală a feţei mai
deosebim încă trei regiuni mai mici:
regiunile geniană,
parotidomaseterică şi facială profundă.
Regiuinea facială anterioară.
Repere externe.

Marginile orbitelor, apertura

piriformă, nasul extern, osul
zigomatic şi arcada zigomatică,
mandibula şi ramura mandibulei,
marginea anterioară a muşchiului
maseter.
Regiuinea facială anterioară.
Repere externe.
- orificiul infraorbital: 0,5 cm
mai inferior de mijlocul marginii
inferioare a orbitei – n. infraorbital;
- orificiul mental: 1/2 înălţimii
mandibulei, între I şi II premolari – n.
Mental;
 Regiuinea facială anterioară.
Repere externe.

- ram. n. facial emerg în direcţie radială de la punctul ce este situat aproximativ cu 1 cm. mai inferior
de canalul auditiv extern;
 Regiuinea facială anterioară.
Repere externe.

- ductul glandei parotide este situat la distanţa de 2 – 2,5 cm mai inferior şi paralel arcadei
zigomatice, şi se deschide în vestibulul cavităţii bucale la nivelul al II –lea molar superior
Regiuinea facială anterioară.
Repere externe.
- orificiul mandibular, (canalul
mandibular): din interiorul cavităţii bucale la
½ distanţei dintre marginea anterioară şi
posterioară a ramurei mandibulei şi cu 2-3 cm
mai superior de marginea ei inferioară,
pătrunde n. alveolar inferior în canalul
omonim;
Regiuinea facială anterioară.
Vascularizarea.

Sistemul a. carotide
externe: aa. temporală
superficială, maxilară şi facială.
Mai participă şi a. oftalmică din
sistemul a.carotide interne.
Regiuinea facială anterioară.
Vascularizarea.
Venele feţii formeză două
plexuri: superficial şi profund.
- Superficial: vv. faciale
anterioară şi posterioară.
V.facială anterioară acompaniază
a.facială, iar v.facială posterioară
se formează prin confluierea vv.
temporale superficiale şi
maxilare. V.facială anterioară
comunică cu plexul pterigoid prin
intermediul v.faciale profunde,
care se proiectează la marginea
anterioară a m.maseter la nivelul
unghiului gurii. Ambele vene se
unesc şi se varsă în vena jugulară
internă.
Regiuinea facială anterioară.
Vascularizarea.

Plexul venos profund:

- plexul pterigoid, care se
situează între mandibulă
şi mm.pterigoizi.
Refluxul din acest plex se
realizează în v.maxilară.
Plexul pterigoid este legat
cu sinusul cavernos al
durei mater prin
vv.emisarii şi oftalmice.
Regiuinea facială anterioară. Inervarea.

N. facial trece
prin canalul n.facial, iese
prin orificiul stilomastoid
din cavitatea craniană.
Regiuinea facială anterioară.
Nervul trigemen.
Perechea a V de n.cranieni,
este prezentată de 2
rădăcini: senzitivă mare şi
motorie mai mică. Pe
suprafaţa anterioară a
piramidei osului temporal,
la vârful ei, rădăcina
senzitivă constituie
ganglionul trigeminal.
De la ganglion pleacă 3
nervi: oftalmic, maxilar,
mandibular.
Regiuinea facială anterioară.
Nervul oftalmic.
Regiuinea facială anterioară.
Nervul maxilar.
Regiuinea facială anterioară. Fasciile feţii.
Fascia superficială: foiţă subţire,
şi este situată mai profund de stratul
subcutanat, formează loje pentru
mm. mimici, vasele şi nervii
superficiali. Mm. mimici sunt situaţi
în mai multe straturi, deaceea şi
fascia superficială are o amplasare
destul de complicată.
Fascia proprie: este delimitată în
foiţa superficială şi profundă. Foiţa
superficială are un caracter mai dens
şi acoperă glanda parotidă,
m.maseter, se inseră superior la osul
şi arcul zigomatic, inferior la
marginea inferioară a mandibulei şi
unghiul ei. Ulterior această foiţă
trece în fascia cervicală proprie.
Foiţa profundă se începe la baza
craniului, trece între mm. pterigoizi
şi se inseră la partea interioară a
unghiului mandibulei.
Regiuinea facială anterioară. Fasciile feţii.

Fascia viscerală este situată în

jurul faringelui, de la care se
delimitează prin intermediul uni strat
subţire de ţesut celular.
Regiuinea facială anterioară. Fasciile feţii.

Fascia prevertebrală acoperă din

anterior corpurile vertebrelor, mm. lungi
ai capului şi gâtului formând teci pentru
ei.
 Spaţiile
celulare ale
feţii
Spaţiul situat între muşchiul maseter
şi ramura mandibulei.
Spaţiile celulare ale feţii
Spaţiile temporopterigoidian (mm. pterigoidian
lateral şi temporal) şi interpterigoidian (între mm.
pterigoidieni lateral şi medial) sunt situaţi în
regiunea profundă a feţii.
Spaţiile celulare
ale feţii
Spaţiul temporal este par.
Spaţiile celulare ale feţii

Corpul adipos
Spaţiile celulare ale feţii
Spaţiul parafaringian
Regiuinea facială anterioară. Spaţiile celulare ale feţii.

Limitele spaţiului
retrofaringian sunt: anterior:
faringele şi fascia ce îl
înconjoară; posterior: fascia
prevertebrală; lateral: o foiţă
fascială ce este situată între
părţile laterale ale faringelui
şi fascia prevertebrală;
superior: baza craniului;
inferior se prelungeşte până
la vertebrele C. VI-VII.
 Regiuinea facială anterioară.
Spaţiile celulare ale feţii.
Spațiul celular
al glandei
parotide și
planșeului
bucal.

1 – m.hioglos; 2 – m.genioglos; 3 – m.stilohioid; 4 – mandibula; 5 –

m.mlihioidian; 6 – m.digastric; 7 – m.geniohioidian; 8 – gl.sublinguală; 9 –
a.sublinguală; 10 – n.sublingual, 11 – a.profundă a limbii.
Regiunea orbitală. Compartimentul superficial
(palpebral).
Regiunea palpebrală
Este reprezentată de un
complex de ţesuturi, care delimitează
fanta palpebrală.
- Pielea este subţire, la marginea liberă
a pleoapelor sunt situate genele, care
conţine glande sebacee şi sudoripare.
- Ţesutul subcutan este lax şi este
lipsit de acumulări grăsoase. Deaceia
în el se răspândesc edemele şi se pot
infiltra mai uşor cu sânge în
traumatismul cerebral.
- Mai inferior este situat muşchiul
orbicular care este inervat de n.facial.
Regiunea palpebrală

- După muşchi urmează o

placă conjunctivă compactă.
- Mai profund de placa
conjunctivă şi un strat celular
subţire merge conjunctiva.
 Regiunea orbitală propriu-zisă

- Superior: osul frontal şi aripa mică a osului sfenoidal, reprezintă planşeul fosei
cerebrale anterioare şi a sinusului frontal;
- Inferior: osul maxilar, osul zigomatic şi lamela verticală a osului palatin, are rol
şi de perete superior al sinusului maxilar;
- Extern: osul zigomatic şi aripa mare a osului sfenoid. În acest perete sunt
două orificii;
- Intern: osul lacrimal, etmoid şi faţa laterală a corpului sfenoidului. În partea
posterioară peretele intern se vecinează cu sinusul sfenoidal, iar în
partea anterioară pe o porţiune mai mare – cu celulele etmoidale.
Regiunea orbitală proprie
În cavitatea orbitei deosebim:
globul ocular şi porţiunea
retrobulbară.
Regiunea nazală
În superior este limitată de
rădăcina nasului. Lateral
de plica nazolabială şi
continuarea ei în sus către
unghiul intern al ochiului,
în inferior de linia
orizontală care trece prin
baza septului cutanat nazal.

În regiunea nazală
distingem o regiune externă
şi internă (cavitatea
nazală).
Regiunea nazală. Nasul extern.
Nasul extern
prezintă un schelet
osteocartilaginos.
Regiunea nazală. Nasul extern.
Straturile
1. Pielea subţire conţine numeroase
glande sebacee şi sudoripare.
2. Ţesutul celular s/c este bogat în vase,
unde se găsesc mm. mimici (mm. nazal,
depresor al septului nazal).
Vascularizarea este asigurată de aa.
angulare şi dorsale a nasului.
Cavitatea nazală
Este despărţită în jumătatea
dreaptă şi stângă prin septul
nazal (format din lamela
perpendiculară a osului
etmoidal, vomer şi cartilagiu
septal), se deschide anterior prin
nări, iar posterior prin coane
comunică cu nazofaringele. În
fiecare jumătate a nasului
deosebim patru pereţi: superior,
inferior, extern şi intern.
 Cavitatea nazală

- Superior este subţire (până la 4 mm): partea nazală a osului frontal, osul etmoidal şi corpul osului
sfenoid;
- Inferior este bolta cavităţii bucale: procesele palatine a osului maxilar şi placa orizontală a osului
palatin;
- Lateral: corpul maxilei şi osul etmoid. Pe peretele lateral sunt dispuse trei cornete nazale, care atârnă
liber în cavitatea nazală. Cele două cornete superioare sunt apofize ale osului etmoid, iar cel inferior este
os independent;
- Medial al cavităţii nazale este format de septul nazal.
 Cavitatea nazală

Cornetele ce sunt situate pe peretele lateral delimitează câte trei meaturi de fiecare parte a
cavităţii nazale:
- meatul nazal superior: între cornetul superior şi mediu, în el se deschid celulele posterioare ale
osului etmoid;
- meatul nazal mediu: între cornetele medii şi inferior - se deschid celulele anterioare şi medii ale
osului etmoid, orificiile sinusurilor maxilar şi frontal;
- meatul nazal inferior: între cornetul nazal inferior şi planşeul cavităţii nazale, aici se deschide
orificiul canalului nazolacrimal.
- superior de cornetul nazal superior este situat orificiul sinusului sfenoidal.
 Cavitatea nazală

Tunica mucoasă a nasului continuă în mucoasa sinusurilor paranazale, sacului lacrimal,

rinofaringelui şi palatului moale (prin coane). Ea aderă intim la periostul şi pericondrul
pereţilor cavităţii nazale. Distingem regiunea olfactivă, care acoperă cornetele nazale
superioare drept şi stâng şi o parte din cele medii, precum şi porţiunea respectivă a
septului nazal care comportă celule senzoriale olfactive. Restul tunicii
mucoase nazale se referă la regiunea respiratorie, care e tapetată cu epiteliu ciliat şi conţine
glande mucipare şi seroase.
 Sinusurile paranazale

Sinusurile paranazale reprezintă niște cavități aerate cu sediul în grosimea osului

frontal, maxilar, sfenoid și etmoid. De regulă sunt 8 sinusuri, câte 4 de fiecare
parte.
Cavităţile sinusurilor sunt căptuşite cu o prelungire mai subţire a
mucoasei nazale (epiteliu cilindric ciliat, mişcarea cililor vibratili fiind orientată
spre orificiile de drenaj), sunt pline cu aer, în normă sunt sterile.
Vascularizarea cavităţii nazale
Vascularizaţia arterială este
asigurată de ramuri din: sistemul
carotidian extern
-A.maxilară internă şi

-A. facială

şi artera carotidă internă prin:

-aa. etmoidale anterioare şi
posterioare, via artera oftalmică.
În partea anterioară a septului
nazal se află o zonă capilarică
bine dezvoltată (Kiesselbach)
unde anastamozează toate
arterele cavităţii nazale. Acest
fapt pot determina hemoragiile
abundente, profuze nazale.
 Vascularizarea cavităţii nazale

Drenajul venos este asigurat de vv.oftalmică şi facială, precum şi de plexul pterigoid şi

faringian. Deasemenea, în stratul submucos este prezent şi plexul venos bine dezvoltat care
dreneaza în vv.sfenopalatine, oftalmice şi faciale. Acest plex venos este important în
funcţionarea sistemului termoregulator. Prin orificiul orb, plexul venos submucos poate
comunica cu sinusul sagital superior prin vena emisarie (cale posibilă de pătrundere a
microbilor în cavitatea craniană).
Inervația
Inervarea este specifică (n. olfactor) şi
generală. Ramurile nervului olfactor sunt
repartizate în mucoasa peretelui superior
ce cuprinde cornetul nazal şi septul nazal
la fel porţiunea superioară.
Inervarea senzitivă se realizează de I şi a II
ramură a n.trigemen: de la n.oftalmic
pornesc nn. etmoidali anteriori şi posteriori
ce inervează porţiunile laterale şi bolta
cavităţii nazale; de la n.infraorbital (n.
maxilaris) pornesc ramurile nazale interne
ce asigură inervaţia zonală anterioară a
cavităţii nazale. Ramurile nazale
posterioare (conţin şi fibre secretorii)
pornesc de la ganglionul pterigopalatin, iar
septul nazal este inervat de n.nazopalatin.
 Toaleta chirurgicală a plăgilor din
regiunea facială
În dependenţă de timpul efectuării se deosebeşte:
- prelucrarea chirurgicală primară imediată, dacă ea se efectuează în
primele 24ore
- prelucrare primară chirurgucală amânată- în timp de 24-48ore şi
-prelucrare tardivă după 48ore.
Toaleta chirurgicală constă în excizia ţesuturilor neviabile moi şi dure.
Având în vedere particularităţile anatomo-fiziologice ale regiunii faciale,
capacitatea lor regenerativ înaltă, precum şi cerinţele funcţionale faţă de
intervenţiile chirurgicale în această regiune, excizia ţesuturilor trebue să
se efectueze econom, iar incizia moderată. Trebuie de evitat lezarea
nervilor, a vaselor mari, a ductului parotid şi de efectuat o hemostază
minuţioasă.
Incizii raţionale în purulenţe pe faţă
Trepanaţia sinusului maxilar
(procedeul Caldwell-Luc)
Puncţia sinusului maxilar
în scop diagnostic şi curativ se
efectuează cu un ac special sau
un trocar. Mucoasa nasului se
badijonează cu o soluţie de 2-3%
dicaină. Puncţia se face prin
meatul nazal inferior cu 1,5-2cm
mai posterior de capătul anterior
al cornetului nazal inferior.
Sinusul se spală cu soluţii
antiseptice dupa ce se introduc
antibiotice.
Sinuplastia cu balon – dilatarea cu balon al
ostiumului sinusal

Sinuplastia cu balon este un abord chirurgical minim invaziv foarte

util în sinuzitele cronice maxilare, frontale si sfenoidale.
 Sinuplastia cu balon – dilatarea cu balon al
ostiumului sinusal

În timpul procedurii sub control endoscopic un cateter mic, flexibil cu balon este
amplasat prin narină în orificiul blocat al sinusului afectat. Ulterior balonul este
umflat ușor pentru a restructuriza și a deschide ostiumul sinusal, astfel
restabilind funcția normală de drenare, menținând intactă structura anatomică.
Avantaje: Sigur și efectiv; Minim invazivă; Hemoragie minimă; Timp rapid de
recuperare – datorită naturii minim invazive a acestei proceduri , pacienții de
obicei revin la activitatea lor obișnuită după 24 de ore.
 FESS: Functional Endoscopic Sinus Surgery

Avantajele tehnicii FESS:

- Vizibilitate adecvată
- Risc scăzut de complicații 0.44%vs.1.4%
- Daune minime structurii normale ale cavității nazale
- Rezultate excelente: rata clinică de vindecare este de pînă la 80% ～ 90%
- Durata scurtă de spitalizare și respectiv a costurilor