27. Topografia ramurei mandibulare a n.trigemen.

Compus din fibre motorii si sensitive. Fibrele sensitive inerveaza pielea portiunii inf a obrajilor,
timplei, portiunii ant a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern, a mandibulei, barbiei
si bezei inf, mucoasa obrajilor si buzelor, a portiunii post si inf a cavitatii bucale, limba, dintii si
gingiile mandibulei, articulatia temporomandibulara. Fibrele motorii inerveaza muschii
masticatori, venter ant al muschiului digastric si milohioidianul.

Nervul iese din cavitatea craniana prin for.oval si se divide in:

 Ramuri sensitive:
 Nervul auriculotemporal: incepe prin 2 radacini, cuprinzind art.meningee
medie, si merg post de colul apofizei condiliene a mandibulei; se dispune in
grosimea gl.parotide inaintea conductului auditiv; da ramuri secretorii pentru
gl.parotida si ramuri sensitive.
 Nervul bucal: iiinerveaza mucoasa si pielea obrajilor
 Nervul alveolar inf: (senzitiv) patrunde prin for.mandibule –trimite ram spre
dintii si gingiile mandibulei, apoi iese prin for.mentale sub denumirea de nerv
mental.
 Nervul lingual: coboara intre muschii pterigoidieni; se incruciseaza cu ductul
excretor al glandei salivare submandibulare. Asigura inervatia mucoasei fetei sup
a limbii; la el se alipeste chorda tympani, ducind fibre gustative pt 2/3 ant ale
limbii si fibre parasimpatice spre gl.submandibulare si sublinguala.
 Ramuri motorii: (omonimi muschilor pe care inerveaza)
 Nervul maseteric
 Nn.temporali profunzi
 Nn.pterigoidieni lat si med

28. Anatomia topografica a regiunii geniene-stratigrafia, vascularizatia,

inervatia.
Limite: sup –marg inf a orbitei; inf –marg inf a corp mandibulei; ant –de pliurile nazogenian si
nazolabial; post –marg ant a m.maseter.

Straturile:

1. pielea
2. tes celulal subcutanat cu o depresiune in care este dispus corpul adipos al obrazului
3. fascia bucofaringiana –inveleste m.buccinator, care este strabatut de canalul excretor al
gl.salivare parotide.

Vascularizatia: prin art.faciala (tes.subcutanat) care anastomozeaza cu art.transversala, bucala,

infraorbitala. Refluxul venos –v.faciala si retromandibulara care se unesc cu plexul venos
pterigoid si cu venele faringiene.

Inervatia:

1. senzitiva: n infraorbital, bucal, mentonier (ram. nerv.trigemen)

2. motorie: n facial –inerveaza muschii mimici
29. Anatomia topografica a regiunii parotidomaseterice, limite, stratigrafia,
inervatia.
Delimitari: sup –arcada zigomatica; inf –marg inf a mandibulei; ant –marg ant a muschiului
maseter; post –marg post a ram mandibulare care limiteaza cu fosa retromandibulara

Straturi:

1. pielea
2. tes.subcutanat
3. fascia proprie –investe gl.parotida –fascia parotidea, apoi inconjoara muschiul maseter –
fascia masseterica. Fascia form o capsula pentru bula grasoasa a obrazului.

30. Loja si teaca fasciala a glandei parotidiene, limitele, vasele, nervii,

proiectia ductului Stenon.
Glanda parotid –cea mai voluminoasa glanda salivara, se afla in fosa retromandibulara.

Fosa retromandibulara: (gl.parotida, vase, nervi, tes.celular)

Limite: ant –ram mandibulei si muschiul pterigoid medial; post –apofiza mastoida, inceputul
muschiului sternocleidomastoidian si venterul post al m digastrics; sup –conductul auditiv
extern.

Gl.parotida:

Limite: marg.ant –deasupra port post a m maseter; marg post –pina la m

sternocleidomastoidian; marg sup –conductul auditiv extern; marg inf –pina la unghiul
mandibulei.

Fascia proprie a glandei parotide: formeaza capsula pt glanda. Mai groasa pe fata exterioara,
inferioara, posterioara si pe port aderate de ram mandibulei si m maseter. Capsula fasciala este
slab dezvoltata pe partea sup unde este in raport cu canalul auditiv extern, si pe partea mediala in
reg prelungirii faringiene. Loja glandei comunica cu spatiul parafaringian => posibilitatea
difuzarii puroiului din loja in spatiul prafaringian si in conductul auditiv extern; si din cav urechii
externe si interne pe glanda.

Ductul excretor al glandei parotide: mai jos de arcada zigomatica, pe fata exterioara a m
maseter; la marg ant a muschiului se indreapta in interior si penetreaza m buccinators si se
deschide in mucoasa cav bucale intre molarii I si II sup. Canalul se proiecteaza pe o linie care
uneste baza lobului urechii cu aripa nasului sau comisura bucala. (poate fi: drept,
ascendant/descend, S, dulblu, cotit)

31. Formatiuni anatomice situate in glanda parotida.

In grosimea glandei: art carotida externa si ram terminale, v retromandibulara, n
auriculotemporal, n facial, gangl limf parotidieni superficiali si profunzi.
32. Regiunea profunda a fetei-limitele, vasele si nervii.

33. Spatiile celuloadipoase temporopterigoidian si interpterigoidian in

regiunea profunda a fetei- delimitarea, continutul.
Dupa Pirogov se mai numeste si regiunea intermaxilara, poate fi accesibila dupa inlaturarea
ramurii mandibulei, a muschiului maseter si arcadei zigomatice.

Limite: din exterior –ram montanta a mandibulei; ant –tuberozitatea maxilarului; med –apof
pterigoida a os sphenoid; sup –baza craniului.

In portiunea profunda a fetei deosebim 2 spatii de tes.cel.interfascial care comunica intre ele si
cu alte spatii celuloadipoase in diverse directii (reg.temporala, fosa pterigopalatina, bula grasoasa
a obrazului).

Spatiul temporopterigoidian: intre muschii pterigoidian lat si temporal. Comunica cu corp

adipos al obrazului si cu fosa pterigopalatina, iar prin for.rotund cu cav.craniana; cu car.oribitei
prin fisura orbital inf; cu cav.nazala prin for.sfenopalatin; cu cav.bucala prin can.palatin. Sunt
dispuse art.maxilara, plexul venos pterigoidian.

Spatiul interpterigoidian: intre muschii pterigoidian lat si med. Comunica cu spatial

temporopterigoidian si parafaringian; cu cav.craniana prin for,spinos si oval; cu planseul
cav.bucale pe parcursul n.lingual. Se gaseste plexul venos, art.maxilara, n.lingual si alveolar inf
(ram ale n.mandibular).

34. Caile de difuzare ale colectiilor purulente din regiunea profunda a fetei.
Procesele din spatiile celulare intermusculare pot sa difuzeze in limitele cav bucale si pe traiectul
n lingual sa se raspindeasca in reg profunda a fetei.

35. Caile de difuzare ale puroiului din planseul bucal.

Procesele purulente aparute in spatiile celulare intermusculare (intern si extern) pot sa difuzeze
in limitele cav bucale si sa se raspindeasca in regiunile: in spatial parafaringian pe traiectul n
glosofaringian si m stiloglos; in port profunda a fetei pe traiectul n lingual; in reg
suprahioidiana pe traiectul n hipoglos si al vaselor linguale.

36. Topografia regiunii nasale- pretelui lateral, vascularizatia, inervatia.

Regiunea nazala este constituita din nasul extern, cav nasala si sinusurile paranazale.

Cav nazala este divizata de septul nazal in 2 parti, ce se deschid ant prin nari iar post comunica
cu nazofarine prin 2 orificii-coane. In fiecare jumatate a cav nazale distingem 4 pereti: sup –de
oasele nazale si partea nazala a os frontal, de lama ciuruita sic el os etmoid; inf –apof palatine ale
maxilarului si de lamele orizontale ale palatinului; med-din lama perpendicular a os etmoid, din
vomer si cartilajul sept nazal; lat –din oasele nazal si lacrimal, labirintul etmoidal, fata nazala a
corp maxilar si apofiza lui frontal, lama perpendiculara a os palatin si lama mediala a apof
pterigoide a os sphenoid.

Pe peretele lat sunt dispuse 3 cornete nazale: sup, mediu si inf; care delimiteaza 3 meaturi nazale:
  superior: intre cornele sup si mediu; in el se deschide in sinusul sphenoid si cel post ale
os etmoid
 mediu: intre cornetele nazale mediu si inf; in el se deschid cel ant si medii ale os etmoid,
orificiile sinusurilor frontal si maxilar
 inf: in partea sup –cornetul nazal inf, in parte inf –de planseul cav nasului; se deschide
orif can nazolacrimal

Vascularizatia si inervatia: ??? (corespunde cu nasul extern???)

37. Comunicarile orbitei cu regiunile limitrofe- difuzarea purulentei.

Cavitatea orbitei comunica cu: cav craniana prin canalul optic, fisura orbitala sup si orificiile
os etmoid; cu fosa infratemporala si pterigopalatina prin fisura orbital inf si can
zigomaticotemporal; cav nazala prin orificiul sfenopalatin si can nazolacrimal.

 Procesele purulente aparute in sinusul frontal se pot raspindi in spatial cellular

retrobulbar si cele aparute in spatial cellular al orbitei se pot difuza spre meninge si
sinusuri.
 In caz de highmorita (sinusita maxilara), care poate aparea din cauza peretilor fini ai
canalului infraorbital din grosimea peretelui inferior al orbitei, poate apareanevrita
infraorbitala.

38. Corpul grasos Bichat in regiunea geniana, valoarea lui clinica.

Corpul adipos al obrazului –acumulare de tes grasos, inglobat intr-o capsula fasciala densa,
localizat in depresiunea din cadrul tes cellular subcutanat al reg geniene. Dispus intre m maseter
si buccinator. Bula grasoasa poseda prelungire temporala, orbitala si pterigopalatina in regiunile
omonime; in caz de liza purulenta a tecii fasciala, puroiul se difuzeaza in reg limitrofe.

39. Topografia ramurei oftalmice a n.trigemen.

Este prima ram a n trigemen, senzitiva. Patrunde in cav orbital prin fisura orbital sup si se divizeaza in:

 N frontal –se divizeaza in ram supraorbitala si supratrohleara

 N lacrimal
 N nazociliar
40. Cum diferentiem clinic leziunea a.carotide externa de cea interna in
regiunea capului.

41. Proiectia arterei faciale, a.temporale superficiale si locul de determinare a

pulsului.
De la art carotida externa pleaca spre fata art faciala.

Port initiala a art faciale este dispusa peg it, apoi se plaseaza pe marg ant a m maseter, peste
marg mandibulei, unde poate fi coprimata la mandibula pt oprirea temporara a hemoragiei in
leziunile fetei. Se arcuieste sub pielea si se indreapta spre unghiul orificiului bucal si mai departe
spre unghiul intern al ochiului, unde art angulara (ram terminal) anastomoz cu art dorsal a
nasului (ram art oftalmice din art carotida int). De la ea pornesc ram: palatine ascendenta,
submentala, labiale inf si sup, amigdaliana.

Art temporal superficiala: ram terminal a art carotide ext. Trece prin grosimea gl salivare
parotide si iese sub piele inainte tragusului pavilionului urechii (ram auriculare ant) si da ram:
art transversal a fetei, temporala medie si zigomaticoorbitala. La niv marg sup orbitei da nastere
la 2 ram terminale –parietela si frontala.

42. Particularitatile de evolutie a proceselor inflamator-purulente a glandei

parotide, caile posibile de raspindire a puroiului, manifestarile clinice.
.Loja glandei comunica cu spatiul parafaringian => posibilitatea difuzarii puroiului din loja in
spatiul prafaringian si in conductul auditiv extern; si din cav urechii externe si interne pe glanda.

43. Particularitatile de cicatrizare a plagilor in regiunea fetei.

Vasele arteriale din diferite surse formeaza intre ele multiple anastomoze, asigurind o
alimentative bogata cu singe a tesuturilor fetei. Astfel, plagile fetei se cicatrizeaza rapid, iar
operatiile plastic se termina in mod favorabil.

44. Argumentati anatomic inciziile rationale pe tesuturile epicraniene.

Incizia se efectueaza in chenar, plaga in forma oval-alungita. In leziunile tes moi, excizia
marginilor plagii trebuie sa fie foarte economa, fara lezarea periostului.

In caz de rani penetrante cu lezarea durei mater, ea se va deschide larg pentru a examina creierul,
pt a inlatura fragmentele osoase vizibile din tes encefalului, cheagurile de singe si alte corpuri
straine.

45. Argumentati anatomic hemostaza din tesuturile epicraniene.

Pentru hemostaza din dura mater, vasele ei se clampeaza (cu cleme special metalice) sau se
aplica o sutura transfixianta si se ligatureaza ram principale ale art meningee medie.

Pentru hemostaza din granulatiile arahnoidei sau din peretii sinusurilor durei mater se recurge la
tamponarea temporara cu tifon, burete hemostatic sau cu lambou muscular. In lezarile masive ale
sinusurilor, se ligatureaza prin 2 ligaturi de matase, aplicate la o distant de 1-2 cm de la ambele
margini ala plagii sau dupa metoda N.Burdenko cind defectele se vor invhide cu dura mater
scindata.

46. Argumentati anatomic metodele de hemostaza in hemoragii din oasele

craniului.
In cazul lezarii pielii, marginile plagii se vor comprima la oasele craniului. Pe vasele lezate se
vor aplica pense hemostatice sau cleme, prinzind totodata cu aponevroza epicraniana. Vasele
sanguine se vor ligatura prin trnasfixie (prin electrocoagulare).

47. Argumentati anatomic hemostaza in lezarea a.meningee medie.

48. Argumentati anatomic metode de hemostaza in leziunile sinusurilor durei

mater.
In lezarile masive ale sinusurilor, se ligatureaza prin 2 ligaturi de matase, aplicate la o distant de
1-2 cm de la ambele margini ala plagii sau dupa metoda N.Burdenko cind defectele se vor
invhide cu dura mater scindata.

49. Argumentati anatomic inciziile rationale in regiunea facial a capului.

50. Argumentati anatomic particularitati in prelucrarea chirurgicala a
plagilor maxilofaciale.
Toaleta chirurgicala a plagilor fetei rezida in excizia tes neviabile moi si dure. Excizia tes trebuie
sa se efectueze econom iar incizia –moderat. Sunt extirpate numai tes neviabile. Se evita lezarea
nervilor, vaselor mari si a ductului gl parotide, apoi se efectueaza o hemostaza.

Plaga fetei trebuie suturata strat cu strat, inclusive muschii mimici. Daca e lezat trunchiul
principal al n facial =>se prepara fragmentele nervului si se aplica o sutura epinevrala; se
restabileste integritatea fasciei gl parotide si ductul ei.

Pe plagile faciale se aplica suture primare etanse

51. Punctia sinusului maxilar (Highmori), indicatii, tehnica.

Indicatii: in scop diagnosctic si curative se efectueaza cu un ac special sau cu un trocar.

Tehnica: se face prin meatul nazal inf cu 1,5-2cm mai post de capatul ant al cornetului nazal inf.
Sinusul se spala cu sol de antiseptic dup ace se introduce antibiotice.

52. Repere si triunghiuri topografice in regiunea cervicala, importanta

practica.
Din punct de vedere anatomotopografic, gitul se imparte in regiuni, limitele carora trec prin
punctele de reper externe ale gitului.

Planul frontal ce trece prin apofizele mastoida si acromiala imparte gitul in:

 Regiunea posterioara- occipitala (nucala)

 Regiunea anterioara-contine organele gitului, vase si nervi. Aici se afla triunghiul
medial al gitului.
 Triunghiul medial al gitului: (pachet v-n: art carotida comuna, v jugulara, n vag)

Limitat: de mandibula si marginile anteromediale ale muschilor sternocleidomastoidieni.

Linia mediana il imparte in trigonul medial drept si sting al gitului

 Triunghiul lateral al gitului (pachet v-n: art si v subclaviculara, plexul brachial)

Delimitat: marg post a muschiului sternocleidomastoidian; marg sup a claviculei si marg

muschiului trapez.

Se delimiteaza 2 triunghiuri: triunghiul omotrapezoid si triunghiul omoclavicular.

Planul dus prin corpul si coarnele mari ale os.hioid, imparte triunghiul medial al gitului in 2
portiuni –regiunea suprahioidiana si infrahioidiana.

 In reg suprahioidiana
 Triunghiul submental- limitele:venterele ant ale m.digastrici si corp os hioid.
 Triunghiul submandibular –limitele: marg. Inf a mandibulei, venterul ant si
post ale m.digastric. In limitele lui- triunghiul lingual (lui Pirogov)
  In regiunea infrahioidiana:
 Triunghiul carotidian –delimitat: de venterul post al m.digastric, venterul sup al
m.omohioidian, marg ant a m.sternocleidomastoidian. (pachet v-n: vena jugulara,
art arotida comuna, n vag)
 Triunghiul omotraheal.

53.Fasciile cervicale conform conceptului V. Sevkunenko,continutul,

importanta
1. Fascia superficială – se afla mai profund de tesutul subcutanat, formează teacă pentru
muşchiul platisma.

2. Lamela superficială a fasciei cervicale proprii – incepe de la apofizele spinoase ale

vertebrelor cervical despartind portiunea ant.de cea post a gitului si preintimpina raspindirea
proceselor purulente din tesutul intesfaciala regiunii ant si post a gitului. Formează teacă pentru
muşchii sternocleidomastoidian, trapez şi pentru glanda submandibulară si in profunzimea
muschilor da septuri ce ii impart in fascicule separate. Aceasta creeaza dificultati la separarea
muschilor de foita fasciala externa. Inferior ea se inseră pe marginea antero-superioară a
manubriului sternal şi a claviculelor, in partea superioara-de apofizele mastoid si marginea inf. a
mandibulei

3. Lamela profundă a fasciei cervicale proprii – fascia omoclaviculară, este situată în

profunzimea regiunii anterioare a gătului, se fixează superior de osul hioid, lateral se întinde
până la muşchii omohioidieni, iar inferior se inseră de marginea postero-superioară a sternului şi
claviculelor. Pe linia mediană fascia omoclaviculară împreună cu lamela superficială a fasciei
cervicale concresc, superior pâna la corpul osului hioid şi inferior neajungînd cu 3 cm până la
manubriul sternal formînd linia albă a gâtului. Ea formează teacă pentru muşchii pretraheali,
infrahioidieni: tirohioid, sternohioid, sternotiroid, omohioid. La contracţia muşchiului omohioid,
fascia se tensionează şi măreşte diametrul venelor(datorita unirii strinse a fasciei cu peretii
vasculari). În caz de leziuni – pericol de embolie gazoasă.

4. Fascia endocervicală este constituită din lamela viscerală, înconjoară organele,acoperind

laringele, taheea, faringele, esofagul,gl.tiroida şi parietală care tapetează „cavitatea” gîtului din
interior, formând teacă pentru pachetul neurovascular cervical medial. Pe traiectul vaselor fascia
endocervicala trece in mediastinul superior. Ea formează nişte prelungiri spre vasele magistrale
ale gîtului, iar în inspiraţie, cînd presiunea în vene este negativă, împiedică colabarea lor. În caz
de leziuni din regiunea cervicală, acest mecanizm poate favoriza apariţia emboliei aeriană.

5. Fascia prevertebrală formează teaca pentru muşchii lungi ai capului şi gâtului, muşchii
scaleni, vena subclaviculară, situată în spaţiul antescalen, artera subclavia şi plexul brahial situat
în spaţiul interscalen. Superior fascia începe la baza craniului, iar inferior coboară in cavitatea
toracica, trecind in partea ant. A coloanei vertebrale până la nivelul vertebrelor 3 – 4 toracice.

54.Spatiile celuloadipoase ale regiunii cervicale, caile posibile in difuzarea

puroiului (+pag.107)
1. Spaţiul interaponeurotic suprasternal-supraclavicular cu sacul cec retrosternocleidomastoidian.
Conţine: ganglioni limfatici şi arcada venoasă jugulară, tesut cellular lax,lateral este liber. Este
situate ntre foitele fasciale 2 si 3.Incepe de la incizura jugulara si ajunge la mijlocul distantei
dintre hyoid si stern

2. Spaţiul previsceral (pretraheal). Conţine: ganglioni limfatici pretraheali, plexul venos tiroid
impar, polul superior al timusului, aa. tiroidiene inferioare, a. tiroida ima (în 12% cazuri),
trunchiul arterial brahiocefalic (variantă rară), vena brahiocefalică stângă (condiţionat), nn.
laringieni recurenţi (condiţionat). E amplasat intre foitele fasciei endocervicale, de la hyoid pina
la manubriului sternal.

3. Spaţiul sternocleidomastoid. Din teaca m. sternocleidomastoidian, ce are traiect oblic de jos în

sus, de la stern şi claviculă spre apofiza mastoidiană. Comunica cu tesuturile adiacente prin
orificiile formate de vase.

4. Spaţiul submandibular (sacul hiomandibular). Conţine: glanda salivară submandibulară,

ganglioni limfatici (subfasciali şi din grosimea glandei), tesut cellular lax, a.,v. facial.Este
marginit de foitele fasciei proprii si periostul mandibulei.

5. Spaţiul neurovascular (sau al pachetului neurovascular cervical principal). Conţine: a.

carotidă, v. jugulară internă, n. vag, ganglioni limfatici. Este limitat de foita parietala a fasciei
endocervicale. In pareta inferioara comunica cu tesutul cellular mediastinal.

6. Spaţiul retrovisceral (retrofaringean în partea superioară). Se afla intre fascia endocervicala si

prevertebrala,post de faringe si esofag.Conţine: ganglioni limfatici şi plexul venos
retrofaringean. Comunica nemijlocit cu mediastinul posterior.

7. Spaţiul parafaringean. Este limitat de peretele lateral al faringelui şi fascia

faringoprevertebrală (medial), muşchiul pterigoid medial (lateral), apofizele transversale ale
vertebrelor cervicale (din posterior). Spaţiul parafaringian prin fascia stilofaringiană se împarte
în compartimentul anterior şi posterior. Compartimentul anterior este învecinat de apofiza
faringiană a glandei salivare parotide (exterior de faringe), amigdalele palatine (din faringe). În
compartimentul posterior este situat:  carotidă internă;  v. jugulară internă;  nn.
glosofaringean, vag, accesor, hipoglos;  ganglionii lifmatici. 8. Spaţiul prevertebral (cervical
profund). Conţine: muşchii lungi ai capului şi gâtului, trunchiul simpatic (sau în fascia
prevertebrală). E situate intre fascia prevertebrala si vertebrele cervicale pina la T3.

9. Spaţiul antescalen. Conţine: v. subclaviculară, n. frenic, aa.cervicale ascendentă şi

10ervical10al, a. suprascapulară, ramificările terminale ale ductul 10ervical (din stânga) şi ductul
limfatic drept (din dreapta).

10. Spaţiul interscalen. Conţine: a. subclaviculară, fasciculele plexului 10ervical, a.transversală

10ervical.

11. Spaţiul scalenovertebral (triunghiul scalenovertebral + triunghiul scalenotraheal). Conţine: în

triunghiul scalenotraheal (10ervica mai anterior, în interiorul fasciei endocervicale):  unghiul
venos Pirogov;  10ervica comună;  n. vag, n. frenic, n. laringian 10ervical10. În triunghiul
scalenovertebral (10ervica mai posterior, sub fascia prevertebrală):  porţiunea iniţială a arterei
subclaviculare şi ramificaţiile ei;  ganglionii inferiori şi ansa subclaviculară ale trunchiului
10ervical10;  porţiunea 10ervical a ductului 10ervical (din stânga) şi ductului limfatic drept.

12. Spaţiul superficial al triunghiului lateral al gâtului. Situat între fascia proprie şi fascia
prevertebrală. Conţine: 10ervical limfatici, a. 10ervical 10ervical10al, a. suprascapulară, n.
accesor. Pe trraiectul vaselor arteriale, venoase si limfatice comunica cu tesutul cellular al
regiunilor limitrofe.(ex.t. cel. a fosei supraclavic., pe traiectul vaselor suprascapulare comunica
cu t. cel. al fosei suprasinale)

13. Spaţiul profund al triunghiului lateral al gâtului. (amplasat posterior de fascia prevertebrală).
Conţine: a. şi v. subclaviculara, plexul 10ervical, a. 10ervical 10ervical10al, 10ervical limfatici.

55.Topografia vaselor si nervilor cervicali superficiali, importanta practica

Din ramurile superficiale ale plexului cervical fac parte: nervul frenic este format din fibre
provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior, apoi
prin mediastinul anterior şi traversează diafragmul cu ramurele frenicoabdominale. Ramurile
cutanate, sunt ramuri senzitive şi se împart în două grupuri: un grup formează trei nervi –
occipital mic, auricular mare, cutanat al gâtului şi alt grup cu trei ramuri: ramura suprasternală,
supraclaviculară şi supraacromială.

56.Iradierea durerilor in afectiunea plexului cervical

Durerea occipitala sau cervicalaDiscopatia cervicală reprezentată în special de hernia de disc
cervicală inferioară acută sau subacută este o cauză frecventă de durere cervicală, de umăr, de
braţ şi de mână. De regulă există durere cervicală (accentuată de mişcările gâtului), rigiditate şi
limitarea amplitudinii mişcărilor. Compresia rădăcinilor nervoase poate determina iradierea
durerii în umăr sau în braţ. Extensia şi rotaţia laterală a gâtului (semnul Spurling) pot îngusta
orificiul neural şi pot reproduce simptomele radiculare. Compresia acută a rădăcinii nervoase
cervicale de către un disc herniat este adeseori posttraumatică la tineri. Distribuţia anatomică a
durerii este cel mai variabil element clinic. Artroza coloanei cervicale poate determina durere
cervicală ce iradiază occipital, în umeri şi în braţe. Artrita sau alte condiţii patologice ale
coloanei cervicale superioare pot determina cefalee în regiunea occipitală (inervată de rădăcinile
nervoase C2 – C4).

57. Topografia nn.. frenici in reg. cervicala

Nervul frenic este format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară
a muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi traversează diafragmul cu ramurele
frenicoabdominale.

Nervul frenic drept este mai scurt si are un traiect mai vertical decit cel sting. La baza gitului
este separat de a doua portiune a arterei subclaviculare drepte prin muschiul scalen anterior.
Coboara lateral de vena branhiocefalica dreapta, vena cava superioara si pericardul fibros ce
acopera suprafata dreapta a atriului drept si vena cava inferioara. Se ramifica inainte de a se
distribui diafragmului sau la nivelul acestuia.

La nivelul radacinii gitului, nervul frenic sting este anterior de prima portiune a arterei
subclaviculare stingi si posterior de ductul toracic. Uneori, nervi frenici drept i sting au un traiect
identic la nivelul aperturii superioare a toracelui si astfel nervul frenic sting trece anterior de
portiunea a doua a arterei subclaviculare stingi, fata de care este separat prin scalenul anterior.

58. Segmente arteriale critice pe gat – argumentare topografică, circulaţia

sangvină colaterală.

59.Spaţiul celuloadipos previsceral al gâtului – delimitarea, conţinutul,

difuzarea puroiului.
Spaţiul previsceral e amplasat intre foitele fasciei endocervicale, de la hyoid pina la manubriului
sternal. O parte a acestui spatiu situate mai jos de istmul glandei tiroide, anterior de trahee, se
evidentiaza ca spatiu pretraheal. Conţine: ganglioni limfatici pretraheali, plexul venos tiroid
impar, polul superior al timusului, aa. tiroidiene inferioare, a. tiroida ima (în 12% cazuri),
trunchiul arterial brahiocefalic (variantă rară), vena brahiocefalică stângă (condiţionat), nn.
laringieni recurenţi (condiţionat). Acest spatiu e limitat de tesutul cellular mediastinal numai prin
septul fascial format la nivelul manubriului sternal, la trecerea foitei partietale a fasciei
endocervicale in viscerala.

60.Anatomia topografică a regiunii sternocleidomastoidiene, stratigrafia

triunghiului scalenovertebral. (+pag 109)
Regiunea sternocleidomastoidiană este situată în limitele muşchiului sternocleidomastoidian.
Stratigrafia: 1. Pielea(subtire, mobila)

2. Ţesutul subcutan adipos.

3. Fascia superficială. În treimea medie – cu muşchiul platisma. Sub fascia

superficială vena jugulară externă, ganglioni limfatici superficiali, nervii cutanaţi ai plexului
cervical. (Proiecţia venei jugulare externe: o linie ce uneşte unghiul mandibulei cu unghiul dintre
marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi claviculă). În treimea inferioară
vena jugulară externă străpunge fascia proprie şi omoclaviculară şi se varsă în vena subclavie, tot
în acest strat se află nervii: auricular mare, transvers al gâtului, occipital mic.

4. Fascia proprie formează teaca pentru muşchiul sternocleidomastoidian.

5. Fascia omoclaviculară, în treimea inferioară,in triunghiul omoclavicular.

6. Posterior de muşchi se află pachetul neurovascular cervical principal în teaca sa

fascială formată de foiţa parietală a fasciei endocervicale, care din anterior concreşte cu fasciile
proprie şi omoclaviculară, iar din posterior cu fascia prevertebrală. Superior, de sub marginea
posterioară a muschiului iese nervul accesor şi se îndreaptă în trigonul lateral spre muşchiul
trapez.

7. Fascia prevertebrală. Medial, sub fascia prevertebrală sânt situaţi muşchii lungi ai
capului şi gâtului, iar mai lateral muşchii scalen anterior şi mediu. Tot aici, se găseşte plexul
cevical, ce este format din ramurile primelor patru nervi cervicali, care apar pe faţa anterioară a
coloanei vertebrale, la nivelul inserţiei muşchilor profunzi ai gâtului. Acest plex dă două feluri
de ramuri: ramuri profunde, ce formează plexul cervical profund şi ramuri cutanate sau
superficiale, ce formează plexul cervical supeficial. Ramurile profunde sunt ramuri motorii.
Nervul frenic este format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară
a muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi traversează diafragmul cu ramurele
frenicoabdominale. Ramurile cutanate, sunt ramuri senzitive şi se împart în două grupuri: un
grup formează trei nervi – occipital mic, auricular mare, cutanat al gâtului şi alt grup cu trei
ramuri: ramura suprasternală, supraclaviculară şi supraacromială.

Triunghiul scalenovertebral (p.110)se determina in adincimea portiunii inferomediale a reg

SCM.
Delimitari: lat.- mm.scalen ant

med.-mm.lung al gatului

inf.-domul pleural

Virful triungiului corespunde tuberculului carotid al apofizei transversal a vertebrei C6. În acest
triunghi se localizează partea incipientă a arterei subclavie, cu ramurile sale, ductul toracic,
ganglionii simpatici inferior şi intermediar. Toate aceste formaţiuni sunt situate sub fascia
prevertebrală. Anterior de a. subclavia dreaptă este unghiul venos, între aceste vase trec nn. vag
şi diafragmatic. Anterior de a. subclavia stângă trece v. jugulară internă şi partea incipientă a
trunchiului brahiocefalic, între ei nn. vag şi phrenic. Artera subclavie are următoarele ramuri:
vertebrală, trunchiul tireocervical (arterele: tiroidă inferioară, cervicală ascendentă, cervicală
superficială, suprascapulară).

Comunicări: cu regiunea carotidiană de-a lungul pachetului vasculonervos; În jos cu mediastinul

superior,cu fosa axilară

*Se determină în adîncimea porțiunii inferomediale a reg. SCM.

 1-N.vag
 2-n.frenic
 3-tr.tireocervical
 4-n.laringeu recurent

61.Proiecţia, componenţa şi sintopia pachetului vasculonervos medial al

gâtului.
a. carotidă comună – medial

b. v. jugulară internă – lateral

c. n. vag – posterior, în unghiul format de cele două vase

62.Topografia triunghiului submandibular – limitele, stratigrafia,

formaţiunile anatomice.
Regiunea triunghiului submandibular este delimitat de marginea inferioară a mandibulei şi
venterul anterior şi posterior ale muşchiului digastric, împreuna cu muşchiul stilohioidian (fig
17)Straturile: 1. Pielea, 2. Ţesutul adipos subcutan, 3. Fascia superficială cu muşchiul platisma,
4–fascia proprie se împarte în două foiţe: superficială – ce acoperă glanda din exterior şi
profundă – ce tapetează glanda din interior şi se inseră pe linia milohioidă a mandibulei, formând
capsulă pentru glanda submandibulară. Fascia înconjoară glanda liber, fără a trimite septuri în
ţesutul glandei. Între glanda submandibulară şi capsula ei, este un strat de ţesut celular.
Ganglionii limfatici sunt situaţi în jurul şi în grosimea ei. 5. Planşeul trigonului submandibular –
m. milohioid şi m. hioglos. Între ei trece ductul glandei submandibulare, n. hipoglos, v. lingvală,
şi mai superior, n. lingval. Artera lingvală este situată mai profund de m. hioglos în triunghiul
Pirogov. care este delimitat: superior – n. hipoglos, inferior – tendonul intermediar al m.
digastric, medial – marginea m. milohioid, iar m. hioglos constituie planşeul triunghiului
Pirogov. Artera şi vena faciale sînt situate la nivelulu polului posterior a glandei submandibulare.
Vena trece sub foiţa superficială, iar artera – sub foiţa profundă a fasciei proprie.

63.Topografia triunghiului Pirogov pe gât, limitele, conţinutul.

Triunghiul Pirogov este delimitat: superior – n. hipoglos, inferior – tendonul intermediar al m.
digastric, medial – marginea m. milohioid, iar m. hioglos constituie planşeul triunghiului
Pirogov. In limitele acestui triunghi sunt posibile denudarea si ligaturarea arterei linguale, care
este situate mai profund fata de mm. hioglos. Mai superficial de muschi se afla vena linguala.
Acest triunghi se descopera la retropulsia capului, intors pe-o parte, in directie opusa interventiei
chirurgicale.

64. Topografia triunghiului carotidian – limitele, stratigrafia, pachetul

vasculonervos.(+pag 119)
Este delimitată de venterul posterior al muşchiului digastric, venterul superior al muşchiului
omohioid şi marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.

Straturile: 1. Pielea.

2. Ţesut adipos subcutan.

3. Fascia superficială cu m. platysma. Sub ea–ramura cervicală a nervului facial,

nervul transversal al gâtului din plexul cervical şi vena jugulară anterioară.

4. Fascia proprie, concreşte pe linia mediană formând linia albă.

5. Lamela parietală a fasciei endocervicale care face teacă pentru fascicolul

neurovascular principal al gâtului: vena jugulară internă, artera carotidă comună, posterior şi
între ele nervul vag, împreună cu ganglionii limfatici.

Proiecţia a. carotide comune–bisectoarea unghiului dintre muşchiul sternocleidomastoidian

şi omohioidian. Mai superficial de artera carotidă comună din superior se află rădăcina
superioară a ansei cervicale (din n. hypoglossus), iar inferior rădăcina inferioară (din plexul
cervical), ambele formează ansa cervicală, care inervează muşchii situaţi inferior de osul hyoid
(pretraheali).

Mai profund de acest pachet neurovascular se găseşte trunchiul simpatic (în grosimea fasciei
prevertebrale). Trunchiul simpatic este situat pe muşchii lungi ai capului şi gâtului.

Ganglionul cervical superior al trunchiului simpatic este situat anterior de fascia

prevertebrală, medial de nervul vag, la nivelul apofizelor transversale ale vertebrelor cervicale II
– III. De la el se ramifică nervul carotic, care împreună cu artera carotidă internă pătrunde în
cavitatea craniană.
 Ganglionul mediu este situat la nivelul vertebrei cervicale VI. Ganglionul intermediar – la
nivelul vertebrei VII cervicale şi este situat pe suprafaţa anterioară a a. vertebrale. De la aceşti
ganglioni pornesc cele mai multe ramuri spre inimă, care pe traiectul său cedează ramuri
comunicante nervilor vagi.

Ganglionul cervical inferior de obicei se contopeşte cu primul toracic, formând ganglionul

stelat. Acest ganglion este amplasat pe muşchiul lung al gâtului, în limitele trigonului
scalenovertebral. Scheletotopic este la nivelul apofizelor transversale ale vertebrei VII cervicale
şi capului coastei I. Aproape pe tot traiectul este acoperit de aa. subclavia şi vertebrală. Polul
inferior al ganglionului cervical inferior se învecinează cu cupola pleurei.

Ganglionii trunchiului simpatic sunt legaţi cu nervii cervicali prin ramuri comunicante. De la
fiecare ganglion emerg ramuri spre inimă şi organele cervicale.

Zona reflexogenă carotidiană este amplasată la nivelul bifurcaţiei arterei carotide comune.
Structural este formată din mai multe părţi componente, ce joacă un rol mare în reglarea
activităţii sistemului cardiovascular:

1. Sinus caroticus (o dilatare care trece şi pe artera carotidă internă).

2. Glomus caroticus (pe partea posterioară a a. carotide comune - chemoreceptori şi

baroreceptori).

3. Nervii glosofaringieni.

4. Nerii vagi.

5. Nervii simpatici.

65.Semnele distinctive dintre aa. carotide externă şi internă, importanţa

practică.
Spre deosebire de artera carotidă internă (ce nu dă ramuri pe gât), artera carotidă externă (se află
mai medial şi mai anterior decât cea internă) dând următoarele ramuri: 1. Artera tiroidiană
superioară, de la care se porneşte artera laringiană superioară. 2. Artera linguală. 3. Artera
facială. 4. Artera occipitală. 5. Ramuri sternocleidomastoidiene. 6. Arterele auriculare
posterioare şi stylomastoidiene. 7. Artera faringeană ascendentă.

66.Anatomia topografică a triunghiului scalenovertebral – limitele, sintopia

formaţiunilor anatomice.
Triunghiul scalenovertebral (p.110)se determina in adincimea portiunii inferomediale a reg
SCM.

Delimitari: lat.- mm.scalen ant

med.-mm.lung al gatului
 inf.-domul pleural

Virful triungiului corespunde tuberculului carotid al apofizei transversal a vertebrei C6. În acest
triunghi se localizează partea incipientă a arterei subclavie, cu ramurile sale, ductul toracic,
ganglionii simpatici inferior şi intermediar. Toate aceste formaţiuni sunt situate sub fascia
prevertebrală. Anterior de a. subclavia dreaptă este unghiul venos, între aceste vase trec nn. vag
şi diafragmatic. Anterior de a. subclavia stângă trece v. jugulară internă şi partea incipientă a
trunchiului brahiocefalic, între ei nn. vag şi phrenic. Artera subclavie are următoarele ramuri:
vertebrală, trunchiul tireocervical (arterele: tiroidă inferioară, cervicală ascendentă, cervicală
superficială, suprascapulară).

Comunicări: cu regiunea carotidiană de-a lungul pachetului vasculonervos; În jos cu mediastinul

superior,cu fosa axilară

*Se determină în adîncimea porțiunii inferomediale a reg. SCM.

1. N.vag
2. n.frenic
3. tr.tireocervical
4. n.laringeu recurent

67.Topografia triunghiului lateral al gâtului – limitele divizarea, vasele,

nervii.
Limitele: anterioara a trunchiuluilateral al gitului – marginea posterioara a
m.sternocleidomastoideus, posterioara – marginea superiorexterna a m. trapezius, inferioara -
marginea superioara a claviculei.

Straturile: Pielea in limitele trunchiului este subtire, mobile, elastic. Stratul celuloadipos
subcutanat e dezvoltat moderat, intre foitele superficale, in portiunile inferioare ale trunchiului
se afla fibrele muschiului subcutanat. Mai rofund, sub fascia proprie a gitului, e dispus stratul
adipos si v.jugularis interna. In truing sint situati, de obicei, doi-trei nervi suprascapulari (nn.
suprascapulares).

Fascia omoclaviculara a gitului in triunghiul lateral este prezenta numai in regiunea trigonum
omoclaviculare. In regiunea trigonum omotrapezoideum, care intra in componenta triunghiului
lateral al gitului, limitat de marginea m.trapezius, venterul inferior al m.omohyoideus, marginea
posterioara a portiunii superioare m.sternocleidomastoideus, fascia omoclaviculara lipseste. In
regiunea acestui triunghi sub fascia proprie a gitului, intre ea si fascia prevertebrala, se afla
tesutul celular prin care trec nervul accesor (n.accessorius) si ganglionii limfatici.

Mai jos de mijlocul claviculei aceste trunchiuri se unesc, se impletesc si coboara in fosa
axilara, unde, inconjurind a.axilaris- partea subclaviculara a plexului, formeaza fascicule lateral,
medial si posterior, (fasciculi lateralis, medialis et posterior). Anterior si posterior de partea
subclaviculara a plexului brachial, pornesc ramuri scurte pe peretele toracic anterior.

In regiunea trogonum omotrapezoideum, care intra in componenta trunchiului lateral al gitului,

limitat de marginea m.trapezius, venterul inferior al m.omohyoideus, marginea posterioara a
portiunii superioare a m.sternocleidomastodeus, fascia omoclaviculara lipseste. In regiunea
acestui trunchi sub fascia proprie a gitului, intre ea si fascia prevertebrala, se fla tesutul cellular
prin care trec nervul accesor(n.accessorius) si ganglionii limfatici.

Pachetul vasculonervosal trunchiului lateral al gitului este situate in tesutul celular sub fascia
omoclaviculara a gitului in limitele trigonum omoclavculare, fiind prezentat de artera si vena
subclaviculare (a. et v.subclavi) si de plexul brachial(plexus brachialis). A.subclavia ocupa o
pozitiemedie inferioara fata de plexul brachial. Inca mai jos si mai medial se afla v.subclavia.
Artera subclaviculara trece in regiunea trunchiului lateral din spatium intrascalenum si se
situeaza in tesutul celular lax, intre marginea laterala a muschiului scalen anterior si prima
coasta. Aici de la ea porneste artera transversala a gitului (a.transversa colli). In limitele
trunchiului lateral a gitului se afla si alte amuri ale a. subclavia: artera cervicala superficiala ( a.
cervicalis superficialis) si artera suprascaulara (a. suprascapularis).

In portiunea laterala a trigonum omoclaviculare artera subclaviculara coboara oblic si la

nivelul nijlocului claviculei se aranjeaza intre clavicula si coasta I. Mai anterior si mai jos artera
subclaviculara e dispusa cena subclaviculara, care se indreapta spre spatium antescalenum.
Asadar, in aceasta regiune vena e separata de artera prin muschiul scalen anterior.

Plexul brachial iese intre muschii scalen anterior si mediu si pe git si formeaza trei trunchiuri
nervoase – superior, mediu si inferior.

68.Căile de difuzare ale colecţiilor purulente din triunghiul lateral cervical.

Tesutul cellular din spatial cellular al triunghiului lateral comunica cu tesutul cellular al
regiunilor limitrofe. Tesutul cellular asl fosei supraclaviculare, de exemplu, pe traiectul vaselor
suprascapulare comunica cu tesutul cellular al fosei supraspinale.

69.Ce formaţiuni anatomice acoperă fascia prevertebrală cervicală?

Prelungirile fasciei acopera artera subclaviculare si plexul brahial in apropierea muschiului
scalen anterior.

70. Topografia spaţiului antescalen cervical – limite, conţinutul, importanţa

practică
Spaţiul antescalen este delimitat din posterior: de muşchiul scalen anterior, din antero-medial: –
muşchii sternohioid şi sternotiroid.; antero-lateral – de muşchiul sternocleidomastoidian (fig. 20).
În acest spaţiu sunt următoarele formaţiuni: bulbul venei jugulare interne, nervul vag; partea
incipientă a arterei carotide comune, inferioar se găseşte confluienţa venelor subclavia şi
jugularei interne (unghiul venos Pirogov), tot în acest unghi venos se mai varsă v. jugulară
externă, din stânga ductul toracic, iar din dreapta ductul limfatic drept. Ductul toracic trece din
mediastinul posterior pe partea stîngă a gâtului printre esofag şi porţiunea iniţială a a. subclavie.
La nivelul vertebrei CVII ductul toracic descrie o curbură, ce este situată în limitele trigonului
scalenovertebral, şi amplasată pe cupola pleurei, trecând anterior de artera subclavie, ganglionul
stelat, a. şi v. vertebrală. Pachetul neurovascular format din a. carotidă comună, v. jugulară
internă, n. vag este situat anterior de ductul toracic, iar n. phrenicus rămâne posterior. Porţiunea
terminală a ductului toracic se varsă în unghiul venos stâng – prin unul sau mai multe trunchiuri.
Pe suprafaţa anterioră a muşchiului scalen anterior trece n. phrenic, ce se formează din nervul
CIV, şi este acoperit de fascia prevertebrală. Vena jugulară internă este situată anterior de nerv,
ce are un traiect oblic, din superior în inferior şi din exterior în interior, trece în mediastinul
anterior între v. şi a. subclavie, mai exterior de n. vag.

71. Topografia spaţiului interscalenic în triunghiul cervical lateral.

Spaţiul interscalen este localizat în triungiul lateral, în care sunt situate segmentul III al arterei
subclavie şi plexul brahial, înconjurate de ţesut celular şi fascia prevertebrală, ultima formând o
lojă pentru aceste formaţiuni. Artera subclavie se situiază în unghiul format dintre marginea
laterală a muşchiului scalen anterior şi coasta I.

72. Topografia glandelor tiroidă şi paratiroide – vascularizaţia, inervaţia.(pag

117)

Glanda tiroidă este formată din doi lobi şi istm, capsulă de la care pornesc septuri şi o împart în
lobuli mici. Spre exterior de capsulă, se situează teacă fascială originară din foiţa viscerală a
fasciei endocervicale. În spaţiul celular limitat de capsulă şi teacă, sunt situate a.,v.,n., şi glandele
paratiroide. La acest nivel fascia endocervicală cedează nişte fibre mai groase, care au caracter
de ligamente şi trec de pe glandă spre alte organe (ligamentele median şi laterali). Istmul glandei
tiroide este situat anterior de traheie (corespunde inelelor 2 – 4). Părţile laterale aderă la trahee,
laringe, faringe, esofag şi acoperă circumferinţa medială a aa. carotide comune. La glandă din
posterior aderă n. laringeu recurent. Din anterior tiroida este acoperită de mm. sternohioid,
sternotiroid şi omohioid.

Vascularizaţia: aa. tiroidiene superioare şi inferioare şi rareori – a. thyreoidea ima. Arterele

tiroidiene formează două sisteme: intraorganică (din contul arterelor tiroidiene) şi extraorganică
(din contul arterelor organelor vecine). Venele formează plexuri pe istm şi partea laterală.

Inervaţia: trunchiurile simpatice şi nervii laringieni.

Glandele paratiroide: formaţiuni pare, situate pe suprafaţa posterioară a lobilor glandei tiroide
între capsula proprie şi fascia endocervicală.

73.Explicaţi tulburările de fonaţie şi respiraţie în guşa glandei tiroide.

Paralizia bilaterală a nervului laringeu superior, duce la diminuarea uşoară a fonaţiei, dar actul
respirator nu v-a fi dereglat. În cazul când nervul laringeu superior este intact, paralizia bilaterală
a nervului laringeu recurent aduce la dereglarea actului respirator (din cauza că muşchiul
cricotiroidian, ce este inervat de nervul laringeu superior este în tensiune, iar muşchii antagonişti
sunt paralizaţi), în stările acute. În stările cronice la paralizia nervului laringian recurent
dereglările ale respiraţiei se întâlnesc mai rar, pentru că se includ mecanismele compensatorii.

Uneori, tiroida poate creste in dimensiuni, in principal din cauza bolilor Hashimoto, Graves,
deficientelor nutritionale sau a altor dezechilibre tiroidiene. Atunci apare gusa.
In cazul acesteia, simptomele pot fi sensibilitatea la atingerea marului lui Adam, dificultatile
de respiratie, senzatia de sufocare sau lipsa de aer, tusea, raguseala sau senzatia ca exista
alimente ramase in gat.
Unele persoane pot dezvolta si anumite chisturi, atat solide, cat si umplute cu lichide, noduli,
tumori si umflaturi la nivelul glandei tiroide. Aceste simptome sint prezente si in cancerul
tiroidian din cauza maririi nodulilor.

74. Raportul nn. recurenţi cu traheea şi esofagul în regiunea cervicală,

importanţa practică.
Mai posterior de trahee e situat esofagul, marginea stinga a caruia proemineaza usor din cauza
traheei. In santul dintre ele in stinga e situat nn.laringeu recurent. In dreapta nervul laringeu
recurent trece mai posterior de trahee,la marginea ei dreapta.

75. Anatomia chirurgicală a ductului toracic pe gât – traiectul, confluerea,

formaţiunile învecinate, triunghiul.
– Ductul limfatic toracic – reprezint ă cel mai mare vas limfatic, se varsă în unghiul venos stâng.
Se formează la unirea trunchiului lombar drept şi stâng cu trunchiul intestinal. Th 12 - L2
• În regiunea cervicală se varsă în unghiul venos stâng, anterior la duct aderă trunchiul jugular
stâng şi subclavicular stâng.
• La vărsare ductul toracic arcuieşte şi se ramifică sub formă de “deltă” - 2-4 sau mai multe braţe
(ramuri).
Apexul arcului cervical al ductului thoracic corespunde C7.
La baza gatului descrie un arc care trece printr-un spatiu numit triunghiul arterei
vertebrale,delimitat:
− medial: de muschiul lung al gatului si esofag.
− lateral: de muschiul scalen anterior .
− inferior: de prima coasta.
-> la acest nivel, canalul toracic are raporturi:
− antero-lateral: cu MVN-ul gatului.
− postero-medial: cu vasele vertebrale.
− medial: cu nervul frenic.
-> in regiunea cervicala primeste:
− trunchiul jugular stang: care aduna limfa de la extremitateacefalica
 − −trunchiul subclavicular stang: care aduna limfa de laganglionii axilari
− −trunchiul bronhomediastinal stang: care aduna limfa de la viscerele toracice si de la
peretele toracic.

76. Zonele de drenare limfatică a ductului toracic şi a ductului

limfatic drept.
La nivelul gatului, ductul thoracic se varsa in vena subclavie stinga si colecteaza limfa de la: -
membrele inf.
-abdomen(hemitorace sting)
-membrul sup. Sting
-jumatatea stinga a extremitatii cefalice
Canalul limfatic drept se varsa in vena subclavie dreapta si dreneaza limfa din:
-membrul sup. Drept
-hemitoracele drept
- jumatatea dreapta a extremitatii cefalice

77. Zona reflexogenă sinocarotidă – noţiune, componenţa, importanţa.

In notiunea de zona reflexogena intra urmatoarele notiuni: glomusul carotidian, sinusul
carotidian, portiunea cervicala a arterei carotid interne, ramurile nervului glosofaringian, n
vag,trunchiul simpatic. Glomusul carotic, constituit din tesut conjunctiv si cellule specific, este
intim legat de membrane externa a arterei carotide. Impulsurile care nimeresc din baro- si
chemoreceptorii zonei carotid reflexogene influenteaza asupra nivelului tensiunii arteriale si
componentei chimice a singelui.

78.Fistule şi chisturi congenitale regiunea cervicală

Chistul branhial este o malformaţie congenitală ce rezultă din defectul de dezvoltare
embrionară a regiunii cervicale.

Localizarea orificiului poate fi uni- sau bilaterală, în apropierea liniei mediane a gâtului, cel
mai frecvent deasupra articulaţiei claviculo-sternale. La nivelul orificiului putem observa
scurgerea unui lichid de aspect opalescent, asemănător salivei. Suprainfectarea acestei secreţii
conduce la formarea unui abces. Foarte frecvent boala este asimptomatică, observăm numai o
depresiune ale pielii. În cazuri extreme imposibilitatea exteorizării secreţiilor (staza) este cauza
halenei urât mirositoare a pacientului.

Malformaţia este considerată un rest embrionar al aparatului branhial. Fistula mai sus
prezentată este consecinţa anomaliei de dezvoltare a arcului embrionar 4. Fistula asigură o
comunicare între faringe şi tegument, traiectul fistulei trece prin unghiul arterei carotide.

Anomalia de dezvoltare al primului arc branhial este foarte rar întâlnită. În acest caz fistula se
deschide pre-, retroauricular sau la nivelul unghiului submandibular.

Tratamentul este îndepărtarea chirurgicală a formaţiunii. Recidiva apare frecvent.

 79. Torticolisul congenital, modificările anatomice şi impactul asupra
funcţionalităţii.
Torticolisul este caracterizat prin retractia unilaterala a m.sternocleidomastoidian, antrenind o pozitie
asimetrica a capului si gatului, ceea ce determina inclinarea capului de partea afectata si rotatia fetei. De
obicei, torticolisul este depistat la cateva saptamani dupa nastere, atunci cand se observa ca capul copilului
sta inclinat intr-o singura parte si este dificil ca acesta sa fie inclinat in cealalta. Capul copilului este, de
obicei, inclinant, in asa fel incat acesta poate sa se uite sus, dar si intr-o parte. Aceasta inclinare se datoreaza
muschiului scurtat din partea opusa a gatului.
Etiologia torticolisului congenital include : miozita, rupturi musculare, vascularizatia deficitara a
m.sternocleidomastoidian, factori ereditari, malpozitie intrauterina.
Este descris ca o perturbare fuctionala a simetriei cranio-cervicale,caracterizata prin: inclinare a capului,
asimetrie a fetei si craniului, miscari asimetrice a membrelor, posturi unilaterale ale trunchiului, aplatizari
laterale sau mediale ale occipitului, perturbari ale somnului, miscari stereotipe ale capului, copilul plinge
frecvent. La copiii netratati sau adulti se descriu: dificultati de concentrare, invatare, hiperkinezie,cefalee,
tinitus, vertij, retard in dezvoltare, deficit motor, tulburari de echilibru, hernii discale.
Modificari structurale si functionale:
- copilul nu-si poate mentine aliniamentul pe linia mediana a capului, data fiind retractia si dezechilibrul
muscular cervical;
- copilul are diminuate rotatia homolaterala a gatului,flexia si extensia heterolaterala;
- apar modificari cranio-faciale: asimetrii ale structurii scheletice cranio-faciale, asimetrii ale muschilor
masticatori si linguali, lipsa de dezvoltare a maxilarului homolateral, hipoplazie mandibulara, ascensiune a
articulatiilor temporo-mandibulare, probleme de ocluzie dentara, orientare postero-inferioara a urechii
homolaterale, asimetrie a ochilor (cel homolateral – mai mic), deviatie a barbiei si a nasului, deformare a
bazei craniului.
Se mai descriu: curburi ale coloanei dorsale in plan sagital, pozitionare asimetrica a bazinului: soldul facial
in abductie iar cel occipital in adductie. Cand copilul va achizitiona postura sezind, va aparea o dubla
curbura a coloanei pentru a compensa inclinarea capului si cea a bazinului. Se vor limita miscarile : copilul
va prezenta asimetrie a miscarilor capului, a reflexelor primitive; isi foloseste mai putin mina homolaterala;
cimpul vizual homolateral se micsoreaza; apar asimetrii in modul de tîrîre, mers, rostogolire; dezvoltare
incompletă a reacțiilor automate posturale (persistența asimetriei posturale duce la deformări structurale, ca:
oblicitatea pelvisului și scolioza). Copilul se va comporta ca un hemiplegic: are dificultăți in a ține o greutate
în membrul superior homolateral, in extensia si supinatia antebratului pe linie mediana, in folosirea
membrului superior in reactiile de aparare si echilibru. In afara limitarii miscarilor zonei cervicale, sunt
afectate si sistemele senzoriale (vederea si functia vestibulara), organizarea posturala, orientarea, schema
corporala. Etapele de dezvoltare motorie evolueaza atipic, avind in vedere ca subsistemele (vizual,vestibular,
somato-senzorial si musculo-scheletal) se dezvolta asimetric.
Deformarile craniene: * zona fronto-temporala de partea torticolisului si zona occipito-parietala de
partea opusa sunt turtite; * zonele de partea opusa sunt proeminente.

80. Argumetaţi locul de comprimare cu scop de hemostază a a. carotide comune şi

riscurile hemoragiilor venoase în regiune cervicală.
Artera carotidă comună e palpabilă pe tot lungul şanţului jugular. La acest nivel de pe ea poate fi luat
pulsul sau auscultate unele zgomote cardiace, tot aici artera poate fi comprimată în scop de suspendare a
hemoragiei. Comprimarea arterei carotide comune e indicată în caz de hemoragie abundentă din plăgile
regiunilor medii şi superioare ale gâtului, a regiunii submandibulare sau a feţei şi se efectuează cu policele
sau degetele II – IV, orientate de-a lungul şanţului jugular, cu care se exercită presiune în direcţia apofizelor
transversale ale vertebrelor cervicale inferioare. De obicei artera se comprimă pe tuberculul anterior al
vertebrei cervicale VI (tuberculul carotidian sau tuberculul lui Chassaignac). Tuberculul carotidian
reprezintă reperul cel mai important în abordarea arterei carotide comune în scop de palpare, comprimare sau
ligaturare. La nivelul lui se suprapun arterele carotidă comună, tiroidiană inferioară şi vertebrală.
La lezarea venelor regiunii gâtului este pericol de embolie gazoasă.

81. Proiecţia şi metodele de identificare a venei jugulare interne, pentru

cateterizarea acesteia.
Vena jugulara interna reprezinta prelungirea sinusului sigmoid al pahimeningelui si incepe la nivelul
orificiului jugular, unde formeaza o dilatare numita bulbul superior al venei jugulare interne. Ea trece in
componenta fasciculului vasculonervos lateral al gatului, fiind lateral de artera carotida comuna si n.vag. La
nivelul articulatiei sternoclaviculare, ea se uneste cu vena subclaviculara, formand unghiul venos. In
portiunea inferioara, ea este acoperita de m.sternocleidomastoidian.
LIMITE: la inceput este situata posterior de artera carotida interna, apoi trece lateral posterior de catre
artera carotida printr-o teaca fasciala impreuna cu n.vag.
REPERE ANATOMICE: m.sternocleidomastoidian si locurile de insertie la stern sau clavicula,in
unele cazuri acest muschi poate fi greu apreciabil la persoanele supraponderale, la pacienti cu “git de bou”,
in aceste cazuri vom utiliza metoda de palpare a altor formatiuni anatomice precum: cartilajul tiroid, vena
jugulara externa, artera carotida.

Cel mai des se cateterizeaza vena jugulara dreapta, deoarece manipulatiile pe vena jugulara stinga
poate duce la lezarea ductului limfatic sting cu dezvoltarea ulterioara a chilotoraxului. Exista citeva
metode: cateterul pe ac (ca la venele periferice), cateterul prin ac (este nevoie de un ac gros) si cateterul
prin conductor (metoda Seldinger). Asezam pacientul in pozitie Trendelenburg (in decubit dorsal),
pentru scaderea riscului de embolie gazoasa, implerea si contrastarea mai buna a venei jugulare interne.
Ca repere externe folosim : clavicula si ambele picioruse ale m.sternocleidomastoidian, care reprezinta 3
laturi ale unui triunghi. Dupa prelucrarea pielii, regiunea virfului triunghiului se anesteziaza. Vena
jugulara interna se puncteaza la virful acestui triunghi sub un unghi de 30o fata de suprafata pielii, si se
directioneaza spre mamelonul ipsilateral (fig.31).

82. Scheletotopia şi holotopia glandelor parotide şi a glandei tiroide.

Glanda tiroida consta din lobii drept si stang si istm. Istmul glandei,de obicei, este situat la nivelul
inelelor 2-3 ale traheii. Lobii au o forma ovala-aplatizata, cu inaltimea de 3-5 cm si latimea de 2-3cm, adera
la portiunile corespunzatoare ale traheii, laringelui, faringelui,esofagului,partial acopera arterele carotide
comune in treimea lor medie. In locurile trecerii suprafetelor antero-laterale ale glandei in cele postero-
mediale, la glanda tiroida adera componentele pachetului vasculonervos principal al gatului – a.carotida
comuna, n.vag si v.jugulara interna. La marginea posteromediala a lobilor glandei trece n.laringeu
recurent. Are raport : lateral mm.sternocleidomastoidieni si
m.omohioidian si pachetul vasculonervos al gatului; posterior –
cu traheea si esofagul, coloana vertebrala (corpurile vertebrelor
C5-C7) cu musculatura adiacenta; posterolateral – cu glandele
paratiroide; anterior – mm.subhioidieni.
Cele mai importante raporturi anatomice pentru chirurgia
tiroidei sunt urmatoarele: nervul laringeu inferior care se afla in
raport cu artera tiroidiana inferioara si cu gl.paratiroide pe
fata postero-interna a gl.tiroide; n.laringeu extern in raport cu
artera tiroidiana superioara la polul superior al glandei.

Glanda parotida este cea mai mare glanda salivara. Ea este situata in loja parotidiana, ce se afla asezata
in fosa retromandibulara. Ea prezinta raporturi extrinseci cu organele invecinate ei, precum si raporturi
intrinseci cu formatiuni vasculo-nervoase ce strabat glanda parotida.
Raporturi extrinseci : - fata laterala: este in raport cu fascia cervicala superficiala si cu tegumentul;
- fata mediala: este in raport cu faringele, cu procesul stiloidian si cu buchetul lui Riolan; - fata anterioara:
cu marginea si ramul vertical a mandibulei, precum si cu muschiul maseter si muschiul pterigoidian medial;
- fata posterioara: cu procesul mastoidian si muschii sternocleidomastoidian si digastric; - fata superioara:
cu articulatia temporo-mandibulara si conductul auditiv extern; - fata inferioara: cu glanda submandibulara,
de care este separata prin septul submandibulo-parotidian.
Raporturi intrinseci : - cu artera carotida externa si cu ramurile ei terminale: artera maxilara interna si
artera temporala superficiala; - vena retromandibulara; - nervul facial iese din stanca temporalului prin
orificiul stilo-mastoidian si patrunde in glanda parotida clivand glanda in doua planuri: unul superficial situat
lateral de nervul facial, altul profund situat medial de nervul facial.

83. Argumentaţi anatomic înciziile raţionale în flegmonul tecii fasciale a

pachetului vasculonervos medial al gâtului.
Flegmoanele tecii fasciale ale pachetului vasculonervos se deschid cu ajutorul instrumentelor ascutite,
strat cu strat, sectionind teaca lui de-a lungul marginii anterioare a m.sternocleidomastoidian. Cu un
instrument bont se patrunde spre pachetul vasculonervos. In tesutul celular care inconjoara vasele se
introduce un dren.

84. Argumentaţi anatomic inciziile raţionale în flegmonul suprasternal,

stratigrafia, complicaţii.
Spatiul suprasternal — un spatiu fascial inchis. Infectarea lui poate fi realizata prin ranirea acestei
regiuni, prin rani purulente. Procesul inflamator se extinde cu intirziere, doar daca sunt “distruse” placile
fasciale. Prin deteriorarea suprafetei placii, procesul purulent se extinde pe peretele anterior toracic; la
deteriorarea suprafetei placii posterioare, se extinde in spatele sternului si mediastinului anterior.
Pacientul este culcat pe spate, se realizeaza hiperextensia capului si se pune un sul sub umeri. Incizia
pielii se face cu 1-1.5 cm mai sus de incizura sternului.
Se taie pielea, spatiul subcutanat, fascia superficiala, care formeaza peretele anterior al spatiului
suprasternal, se inlatura procesul purulent si se palpeaza(controleaza) cavitatea cu ajutorul degetului.
 Sursele principale si caile de infectie :
ranile infectate, hematoame purulente,
raspindirea procesului infectior-inflamator de-a
lungul regiunilor anatomice adiacente.
Metoda chirurgicala de deschidere a
abcesului in flegmonul suprasternal :
1. Anestezia – intravenoasa sau prin inhalare –
anestezie locala de infiltrare pe fundalul
premedicatiei;
2. Pentru deschiderea spatiului suprasternal
(fig. 90, A), se foloseste incizia pielii paralela
cu marginea superioara a manubriului sternului
(fig. 90, Б, В);
3. Se taie pielea, tesutul subcutanat cu fascia
superficiala si cu ajutorul a doua carlige
chirurgicale se largeste rana astfel incat sa se
vada cea de-a doua fascie a gatului (lamina
superficialis fasciae Colli propriae)
(fig.90 Г);
4. Pentru a preveni lezarea venelor si a arcului
venos jugular (arcus venosus juguli) amplasate
in spatiul celular suprasternal, printr-o incizie
mica de 0.5 cm sub nivelul fasciei a doua a
gatului se face hemostaza (fig.90, D);
5. Exfoliem fibrele cu ajutorul hemostatului
(pentru a preveni lezarea arcului venos jugular),
si ne mutam in centrul focarului purulent-
inflamator, il deschidem si evacuam puroiul
(fig.90, E);
6. Exfoliem fibrele in directii laterale, pentru a efectua un asa-zis audit al pungilor oarbe (recessus lateralis)
situate in spatele capatului inferior al m.sternocleidomastoidian. Hemostaza. (fig.90, Ж);
7. In focarele inflamatorii-supurative, plaga se dreneaza cu ajutorul unui tub de cauciuc sau a foliei de
polietilen (fig.90, 3) ;
8. Pe rana se pun bandaje din tifon aseptice, cu solutie hipertona si antiseptice.

85. Argumentaţi anatomic inciziile raţionale pe gât în caz de flegmon

retrovisceral, stratigrafia.
Procesele purulente ale spatiului de tesut celular retrovisceral sint prezentate de flegmoane si abcese
retrofaringiene(retroesofagiene). Deschiderea abcesului retrofaringian prin cavitatea bucala mai frecvent se
efectueaza la copiii de virsta frageda. Cu departatorul bucal se deschide larg gura, se apasa in jos radacina
limbii, peretele posterior proeminent al faringelui se badijoneaza cu solutie anestezica. Cu bisturiul “dozat”
se efectueaza incizia longitudinala pe peretele posterior al faringelui, deasupra proeminentei maximale a
focarului purulent. Dupa deschiderea lui,capul bolnavului se apleaca repede inainte,preintimpinind in asa fel
nimerirea puroiului in laringe.
 Flegmonul retrofaringian poate fi deschis din partea gitului, efectuind incizia de-a lungul marginii
posterioare a m.sternocleidomastoidian. In spatiul celular retrofaringian,dupa disecarea pielii, a tesutului
celular subcutanat, fasciei superficiale, a tecii m.sternocleidomastoidian, se patrunde pe cale boantă. Rana se
drenează.

86. Argumentaţi anatomic particularităţile în toaleta chirurgicală primară a

plăgilor gâtului.
La toaleta chirurgicala primara se largesc canalele plagii care se caracterizeaza prin aceea ca sunt inguste
si intortocheate. Canalul plagii se largeste corespunzator topografiei acelei regiuni, in care se efectueaza
prelucrarea plagii. Daca se prelucreaza plaga in regiunea triunghiului submandibular, atunci ea se largeste
paralel marginii inferioare a mandibulei. La prelucrarea plagilor in regiunea triunghiului lateral al gatului,
ultimile se largesc paralel claviculei, in regiunea m.sternocleidomastoidian – paralel marginii anterioare sau
celei posterioare acestui muschi.
Tesuturile moi neviabile se excizeaza, se inlatura coprii straini, hematoamele interfasciale, se largesc
spatiile interfasciale afectate. Fisurile interfasciale intacte de obiectul vulnerant nu se deschid. Plagile trebuie
bine drenate. Corpii straini se inaltura numai in caz ca viata bolnavului este in pericol sau provoaca
complicatii grave, adica daca eschilele, de exemplu, situindu-se in apropierea vaselor arteriale sau venoase
mari, linga n.vag, duc la dereglari ale sist.cardiovascular. Corpii straini in aceste cazuri trebuie sa fie
inlaturati din plaga bine deschisa sub controlul vederii.
Daca eschila este situata profund in tesuturi si nu provoaca complicatii, atunci, de obicei, nu se atinge,
deoarece ea se incapsuleaza si ramane in tesuturi. Daca eschila incapsulata se deplaseaza, apropiindu-se de
vasele mari de singe, atunci ea trebuie inlaturata.

87. Argumentaţi anatomic inciziile în traheostomia superioară – indicaţii, tehnica,

complicaţii.
Printr-o incizie lunga de 5-6 cm, de la mijlocul cartilajului tiroid in jos, sectionam pielea, tesutul celular
subcutanat, fascia superficiala a gatului. Vena mediana a gatului se deplaseaza intr-o parte sau se ligatureaza
si se sectioneaza. Se sectioneaza linia alba a gatului,ligamentele care fixeaza istmul glandei tiroide de trahee
si cartilajul tiroid. In acest moment trebuie sa fim atenti ca sa nu lezam ramurile superioare ale arterelor
tiroide superioare. Cu un carlig bont istmul se trage in jos si se denudeaza inelele superioare a traheii. Se
opreste cu minutiozitate hemoragia. In peretii traheii lateral de linia mediana, se introduc doua departatoare
monodentare pentru traheotomie, ridicam putin traheea si laringele in partea anterioara, fixindu-le. Cu un
bisturiu sectionam de jos in sus 2-3 inele cartilaginoase ale traheii. Pentru a evita lezarea peretelui posterior
al traheii, bisturiul se infasoara in tifon, lasand 1cm din lama bisturiului. Rana traheii se largeste cu ajutorul
dilatatorului Trusseau si in ea se introduce canula, la inceput cu pavilionul in plan sagital, apoi apasind
canula in trahee, o transferam in plan frontal. Rana se sutureaza strat cu strat.
Stratigrafic : pielea, tesut adipos subcutan, fascia superficiala, linia alba, si apoi se denudeaza
m.sternohioid si sternotiroid bilateral. Acesti muschi se dau la o parte, dupa ei se gaseste cartilajul cricoid,
iar sub el – istmul glandei tiroide.
Avantaje : situarea superficiala a traheii; in aria manipulatiilor lipsesc vase sangvine mari.
Dezavantaje : incizia este in apropierea cartilajului cricoid si a coardelor vocale.
Indicatii: Asfixia in urma laringospasmului, edemul coardelor vocale, tumori si leziuni ale laringelui,
corpi straini in laringe si trahee, in intubatia prin traheostoma la executarea narcozei la copii.
Complicatii in traheostomie :
A. Intraoperatorii :
 - hemoragii, cu sau fara aspirarea singelui in caile respiratorii;
- lezarea peretelui posterior al traheei sau chiar al esofagului;
- introducerea canulei in spatiul submucos;
- dereglari hipoxice si reflectorii cardiace, respiratorii in timpul traheostomiei;
- rupturi ale inelelor traheale in timpul introducerii canulei.
B. Postoperatorii :
- complicatii din partea canulei (patrunderea in spatiul pretraheal, obliterarea etc.);
- complicatii din partea stomei si traheei (procese inflamatorii, hemoragii, necroza inelelor traheale,
stenoza traheala, fistule traheoesofagiene);
- alte complicatii (emfizema subcutana, mediastinala, pneumotorace, atelectazie, pneumonia de
aspiratie).
Mai poate fi lezarea venei jugulare interne, iar uneori si a arterei carotide.

88. Argumentaţi anatomic inciziile în traheostomia inferioară – indicaţii, tehnica,

complicaţii.
Incizia se executa in plan longitudinal de la cartilajul cricoid pina la incizura jugulara a sternului. Se
sectioneaza pielea, tesutul celular subcutanat, fascia superficiala. Vena mediana a gatului se deplaseaza sau
se ligatureaza si se sectioneaza. Se deschide atent spatiul de tesut celular interaponeurotic suprasternal,
pentru a nu leza arcada venoasa jugulara. Sectionam fasciile omoclaviculara si prevertebrala ale gatului,
deplasam muschiul sternohioidian si muschiul sternotiroidian. Se ligatureaza venele plexului tiroid impar
care sint situate in tesutul celular pretraheal. Inelele traheii se deschid mai jos de istmul glandei tiroide, la fel
ca si in trahestomia superioara.
Avantaje : rar se dezvolta stenoza si traumatismul coardelor vocale.
Dezavantaje : pericolul traumatizarii trunchiului brahiocefalic venos stang.
Unii chirurgi considera ca la traheostomia longitudinala apare ingustarea cicatrizata a traheei din cauza
modificarii inelelor ei cartilaginoase, mai ales la expunerea indelungata la traheostomie. De aceea se
recomanda de efectuat traheostomia dupa Biork (Bjork) : consta in formarea unui lambou din peretele
anterior al traheei, baza fiind orientata spre partea caudala. Marginea libera a lamboului se sutureaza la piele.
Aceasta preintimpina prabusirea canulei in spatiul celular pretraheal, permite o respiratie prin stoma fara
canula, simplifica procedura de schimbare a canulei si a traheobronhoscopiei.La copii, traheea fiind ingusta,
aceasta metoda nu se foloseste.
Indicatii: Asfixia in urma laringospasmului, edemul coardelor vocale, tumori si leziuni ale laringelui,
corpi straini in laringe si trahee, in intubatia prin traheostoma la executarea narcozei la copii.
Complicatii in traheostomie :
A. Intraoperatorii :
- hemoragii, cu sau fara aspirarea singelui in caile respiratorii;
- lezarea peretelui posterior al traheei sau chiar al esofagului;
- introducerea canulei in spatiul submucos;
- dereglari hipoxice si reflectorii cardiace, respiratorii in timpul traheostomiei;
- rupturi ale inelelor traheale in timpul introducerii canulei.
B. Postoperatorii :
- complicatii din partea canulei (patrunderea in spatiul pretraheal, obliterarea etc.);
- complicatii din partea stomei si traheei (procese inflamatorii, hemoragii, necroza inelelor traheale,
stenoza traheala, fistule traheoesofagiene);
 - alte complicatii (emfizema subcutana, mediastinala, pneumotorace, atelectazie, pneumonia de
aspiratie).
Mai poate fi lezarea venei jugulare interne, iar uneori si a arterei carotide.

89. Argumentaţi anatomic inciziile în conicotomia – indicaţii, tehnica.

Conicotomia sau crico-conicotomia reprezinta deschiderea laringelui prin sectionarea cartilajului cricoid
si a membranei cricotiroidiene (ligamentul conic). Interventia se efectueaza in starile de urgenta cand nu
avem timp pentru traheostomie.
Indicatii :
- incapacitatea de intubare;
- incapacitatea de ventilare;
- plagi severe faciale sau nazale;
- traume masive faciale;
- leziuni cauzate prin inhalarea substantelor chimice;
- anafilaxia;
- traumatisme la nivelul regiunii cervicale, care impiedica o ventilatie adecvata.
Tehnica : Conicotomia se face, de obicei, pozitionind bolnavul culcat, dar se face si cand pacientul sta
sezand, ceea ce imbunatateste starea bolnavului. In primul rind, prin palpare se determina localizarea arcului
cartilajului cricoid si marginea inferioara a glandei tiroide. Bisturiul cu o lama ingusta este pozitionat
vertical pe linia mediana a gatului, chiar deasupra arcului cricoid si printr-o miscare, adancim cutitul pina la
o adincime de 1,5-2,0 cm , sectionind toate straturile peretelui anterior al faringelui (fig.1); incizia poate
incepe de la marginea inferioara a cartilajului tiroidian si va avea o lungime de 4 cm. Neindepartind
bisturiul, incizia este prelungita cu cativa milimetri pina la marginea inferioara a cartilajului tiroidian (uneori
incizia este orizontala), pentru a evita lezarea partii posterioare a gatului; pe baza bisturiului se inveleste
vata, lasind deschisa lama doar de 1,5-2,0 cm. Dupa indepartarea bisturiului din incizie, se introduce cleste
de tip Trusso, apoi un tub utilizat in traheostomie (fig.2). Este important sa retinem ca sub cartilajul cricoid
se afla glanda tiroida, lezarea careia este insotita de o hemoragie puternica.

90. Argumentaţi anatomic inciziile în traheostomie la copii.

La copii, in majoritatea cazurilor se efectueaza trahestomia inferioara, din cauza situarii istmului glandei
tiroide mai sus decat la maturi. Traheostomia efectuata in portiunile superioare a traheei poate dezvolta
procese inflamatorii secundare in spatiul infraglotic, ceea ce poate complica decanularea. Se mai poate
dezvolta : - pseudocrupul traheal intraoperator cauzat de edemul stratului submucos; - strictura traheei in
perioada de crestere conditionata de atrofia cartilajelor traheali dupa separarea istmului glandei tiroide.
Tehnica : incizia incepe la nivelul cartilajului cricoid pina la incizura jugulara. Dupa incizia fasciilor,
patrundem in spatiul interaponeurotic suprasternal, unde pe cale bontă gasim arcul venos jugular pe care il
tractionam inferior. Muschii sunt deplasati spre stanga si dreapta, mai profund se incizeaza fascia
endocervicala si se patrunde in spatiul pretraheal, unde este localizat plexul venos tiroidean, iar uneori in
12% cazuri – artera thiroidea ima. Vasele se ligatureaza iar istmul se tractioneaza in sus. Se elibereaza
traheea si sectionam inelul traheal 4 sau 5. Directia bisturiului este de la incizura jugulara spre istm, pentru a
nu leza trunchiul brahiocefalic venos stang.
Complicatii posibile (intra- si postoperatorii):
- lezarea peretelui posterior al traheei si esofagului;
- introducerea canulei sub tunica mucoasa dar nu in lumenul traheei;
- lezarea venei brahiocefalice stangi si emgolia gazoasa de volum mare;
- emfizema subcutanata si pericolul infectarii;
- aspirarea singelui, aparitia asfixiei si dezvoltarea pneumoniei;
- lezarea arterelor carotide sau venelor jugulare;
- lezarea arterei tiroide ime;
- necroza cartilajelor traheei, si ca consecinta – strictura traheei.

91. Argumentaţi anatomic puncţia venei subclaviculare – indicaţii, tehnica,

complicaţii.
- locul punctiei : in dependenta de tipul de acces (infraclavicular sau supraclavicular);
- pacientul se afla in decubit dorsal cu capul inclinat in directia opusa, cu umerii relaxati si
bratele intinse de-a lungul corpului;
- accesul infraclavicular (fig.3) : la unirea 1/3 interne cu cea mijlocie a claviculei acul de
punctie adaptat la seringa se introduce sub un unghi de 50o; medial si ascendent intre clavicula si prima
coasta se aspira usor, in continuu; la accesarea venei, va veni singe abundent, se va introduce cateterul si se
va conecta la trusa de perfuzie.
- accesul supraclavicular (fig.4) : punctia se va face la virful unghiului format de fata
superioara a claviculei cu limita laterala a insertiei m.sternocleidomastoidian sub un unghi de 45o;
Din punct de vedere anatomo-topografic, este justificata punctia inferior de clavicula din urmatoarele
considerente:
- in peretele superior conflueaza mai multe vene si ductul limfatic;
- superior de clavicula ea este in apropierea cupolei pleurei, pe cand mai inferior sunt despartite de
coasta;
- medial, vena subclavie cu marginea sa acopera artera, iar lateral aceste formatiuni sunt despartite de
catre m.scalen anterior.
Tehnica : 1) se aseaza pacientul in decubit dorsal, cu bratul in extensie, pe o mica perna protejata de
mușama, aleză sau prosop;
2) se dezinfecteaza locul punctiei, se leaga garoul si se efectueaza punctia venoasa;
3) punctia venoasa : clavicula conventional se imparte in 3 parti. Cel mai comod este
punctul Aubaniac, care se afla cu 1cm mai jos de clavicula la limita dintre treimea interna si cea mediala.
Dupa strapungerea pielii, acul se introduce sub clavicula, se indreapta mai profund , medial si superior spre
mijlocul piciorusului lateral al m.SCM. Se patrunde in portiunea terminala a venei, sau in segmentul initial
al venei brahiocefalice (se controleaza daca acul este in vena – incetam introducerea acului la aparitia
singelui; se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea usoara a garoului; se retrage brusc acul si pe locul
punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv.
Indicatii :
- necesitatea in cercetarile diagnostice si de control;
Complicatii :
- hematom, prin strapungerea venei;
- tromboflebita;
- flebalgie;
- embolia gazoasa;
- se poate leza domul pleural, cu pneumotorax;
- lezare nervoasa;
- infectii;
- aritmii;

Regiunea toracică
92. Punctele de reper osteomusculare, limitele şi regiuni topografice pe torace.
Limita intre reginea toracica si cea cervicala e prezentata printr-o linie, trasata pe marginea superioara a
manubriului sternal, a claviculelor pina la unirea lor cu procesul acromial al omoplatului, apoi posterior pina
la apofiza spinala a vertebrei C7. Drept limita inferioara serveste linia dusa de la procesul xifoid sternal pe
marginile arcurilor costale, apoi pe extremele anterioare ale ultimilor 2 coaste si posterior pe coasta XII pina
la apofiza spinala a vertebrei T12. Regiunea toracica e delimitata din dreapta si din stinga de extremitatile
superioare prin liniile care coincid cu sulcus deltoidopectoralis, iar posterior – cu marginea mediala a
muschiului deltoid.
Limite conventionale de orientare :
- linia mediana anterioara (intersecteaza mijlocul sternului);
- linia sternala (coincide cu marginea sternala);
- linia parasternala (e situata la o distanta egala dintre liniile sternala si medioclaviculara);
- linia medioclaviculara (intersecteaza mijlocul claviculei);
- linia axilara medie ;
- linia mediana posterioara;
- linia vertebrala (corespunde apofizelor transversale ale vertebrelor);
- linia paravertebrala;
- linia scapulara (trece prin unghiul inferior al omoplatului).
La examinarea si la palparea toracelui se determina claviculele, fosa si incizura jugulara. Locurile de
unire a manubriului cu corpul sternului coincid cu nivelul de fixare a coastei a doua la stern. La barbati
mamelonul corespunde aproximativ nivelului spatiului intercostal IV.
Pe suprafata toracica anterolaterala poate fi usor palpat arcul costal si toate coastele, cu exceptia primei,
care din anterior este acoperita de clavicula. Pe spate pot fi usor palpate apofizele spinoase ale vertebrelor
toracice, spina scapulei, marginea mediala si unghiul inferior al omoplatului.
Divizarea toracelui in regiuni se efectueaza prin trasarea liniilor axilare medii, ca urmare apar suprafetele
toracice anterioara si posterioara. Apoi pe fiecare din suprafetele numite se determina cate 5 regiuni.
Regiunile suprafetei anterioare a toracelui : 1) regiunea sternala sau regiunea mediana anterioara a
toracelui; 2) si 3) regiunile pectorale anterioare superioare dreapta si stinga; 4) si 5) regiunile pectorale
anterioare inferioare dreapta si stanga.
Regiunile suprafetei posterioare a toracelui : 1) regiunea posterioara mediana a toracelui (coloana
vertebrala); 2) si 3) regiunea posterioara superioara a toracelui (reg.scapulara) dreapta si stanga;
4) si 5) regiunea posterioara inferioara a toracelui (reg.subscapulara) dreapta si stanga.
 93. Structura strat cu strat a toracelui din anterior, vascularizarea, inervaţia.
1) pielea – este mai subtire, contine glande sebacee si sudoripare; este mobila deoarece contine un strat
bine dezvoltat de t.adipos subcutanat.
2) t. adipos subcutanat – depinde de virsta, sex, alimentatie. Este mai pronuntat la femei. El contine o
retea venoasa bogata, strins legata cu retelele venoase ale straturilor vecine. In afara de aceasta, prin stratul
dat trece o multime de artere ce-l vascularizeaza pe el si pielea. Pe suprafata anterioara reteaua arteriala e
prezentata de ramificatiile terminale aa.thoracica interna, aa.intercostales, aa.thoracales laterales. Tot aici
sunt situate ramificatiile terminale nn.supraclaviculares si ramificatiile anterioare si laterale ale n.intercostali.
3) fascia superficiala – prezinta o foita subtire de t.conjunctiv ce adera nemijlocit la stratul intern al
t.adipos subcutanat. Pe suprafata anterioara, sub clavicula, fascia inconjoara fibrele m.subcutanat cervical
(m.platysma). La femei, fascia alcatuieste capsula gl.mamare. Vascularizatia ei are loc prin a.thoracica
interna, a.thoracica lateralis, a.thoracica suprema, II-VII aa.intercostales. Refluxul venos are loc prin
venele superficiale si profunde. Inervatia se realizeaza prin ramurile laterale ale nervilor intercostali II-VII,
prin ramurile plexurilor cervical si brahial.
4) fascia proprie lamela superficiala – formeaza teaca pentru m.pectoral mare.
5) fascia proprie lamela profunda – formeaza teaca pentru m.pectoral mic.
6) coastele si spatiul intercostal – 12 perechi de coaste unite la stern
7) fascia endotoracica
8) spatiul adipos parapleural
9) pleura parietala

94. Structura strat cu strat a toracelui din posterior, vascularizarea, inervaţia.

1) pielea – este mai groasa si mai putin mobila;
2) t. adipos subcutanat – depinde de virsta, sex, alimentatie. El contine o retea venoasa bogata, strins
legata cu retelele venoase ale straturilor vecine. In afara de aceasta, prin stratul dat trece o multime de artere
ce-l vascularizeaza pe el si pielea. Pe suprafata dorsala artelele analoage incep de la ramurile posterioare si
laterale ale arterelor intercostale.
3) fascia superficiala – prezinta o foita subtire de t.conjunctiv ce adera nemijlocit la stratul intern al
t.adipos subcutanat.
4) fascia proprie lamela superficiala – formeaza teaca pentru m.dintat anterior, m.trapez si m.lat al
spatelui.
5) fascia proprie lamela profunda – formeaza teaca pentru m.levator al scapulei, m.rhomboidei major et
minor, m.dintat posterior superior (in regiunea posterosuperioara); pentru m.erector al spatelui si
m.transversospinal – in regiunea posteromediana; pentru m.dintat posterior inferior – in regiunea
posteroinferioara.
6) coastele si spatiul intercostal – 12 perechi de coaste unite la vertebrele corespunzatoare;
7) fascia endotoracica
8) spatiul adipos parapleural
9) pleura parietala

95. Anatomia chirurgicală a spaţiului intercostal – vasele, nervii, importanţa

practică.
Un complex de formatiuni (vase,nervi,muschi) situate intre 2 coaste vecine constituie spatiul intercostal.
Cele mai late satii intercostale sunt situate in portiunea superioara a cutiei toracice. In portiunile lor
anterioare ele sint mai late decat in cele posterioare. Intervalul dintre coaste variaza in timpul respiratiei si la
diverse stari patologice. La suprafata sunt situati m.intercostali externi, ei completeaza spatiul intercostal de
la tuberculul costal pina la extremele laterale ale cartilajelor costale. Mai profund de acesti muschi se afla
m.intercostali interni. Ei ocupa spatiile intercostale de la unghiurile costale pina la stern. Arterele intercostale
se divizeaza in anterioare si posterioare. Cele anterioare prezinta ramificatii ale art.toracice interne. In fiecare
spatiu intercostal se afla cite 2 artere (pe marginile costale superioara si inferioara), ele se anastomozeaza cu
arterele intercostale posterioare. Art.intercostale posterioare la nivelul capetelor costale se divizeaza in
ramurile anterioara si posterioara. Ramura posterioara ramane situata pe suprafata toracica posterioara si a
coloanei vertebrale, vascularizand muschii si pielea spatelui. Ramura anterioara participa la formarea
pachetului neurovascular al spatiului intercostal Vena intercostala se afla mai sus de artera, iar nervul – mai
jos de artera. De la unghiurile costale pina la linia axilara medie, vasele spatiului intercostal se afla sub
protectia marginii costale inferioare, iar nervul respectiv trece de-a lungul acestei margini.
Tinand cont de particularitatile anatomotopografice ale pachetului neurovascular intercostal, spre a evita
lezarea lui, punctia toracica se recomanda a fi efectuata in spatiile intercostale VII-VIII, intre liniile
scapulara si axilara medie, pe marginea superioara a coastei situate mai jos.

96. Anatomia chirurgicală a glandei mamare, limitele, vascularizaţia, inervaţia.

Glanda mamara se supune examinarii impreuna cu straturile superficiale, deoarece dupa provenienta sa
prezinta un derivat cutanat aparut din glande sudoripare de tip apocrin.
Din punct de vedere scheletotopic, la femei gl.mamara e situata de sus in jos intre coastele III si VII si
intre linia parasternala si linia axilara anterioara – in partile laterale.
Vascularizatia glandei mamare are loc prin ramurile art.toracice interne, art.toracice laterale, art.toracice
supreme si arterelor intercostale II-VII. Venele profunde insotesc arterele omonime, cele superficiale
formeaza reteaua subcutanata, unele ramuri ale careia se varsa in vena axilara.
 Inervatia glandei mamare se realizeaza prin ramurile laterale ale n.intercostali II-VII, prin ramurile
plexurilor cervical si brahial. Nervii simpatici formeaza plexuri pe parcursul vaselor sangvine.

97. Sistemul limfatic al glandei mamare, căile de drenare a limfei, rolul lor în
răspândirea metastazelor.
Sistemul limfatic al gl.mamare si asezarea ganglionilor limfatici regionali au importanta practica
deosebita in legatura cu afectarea frecventa a organului de procese maligne. Glanda are o retea dezvoltata
din vase limfatice superficiale si profunde. Circulatia limfatica eferenta are loc in diferite directii. De la
sectoarele laterale si laterosuperioare ale glandei limfa se indreapta in 2-3 vase limfatice mari, situate pe
m.pectoral mare si se varsa in ganglionii limfatici ai fosei axilare, situati in jurul v.axilare. Pe traseul vaselor
limfatice,pe dintele 3 al m.dintat anterior, adeseori se afla un ganglion limfatic (ganglionul Zorghius). El, de
obicei, mai des ca altii e atacat de metastaze canceroase.
Limfa ce se formeaza in portiunile mediale ale glandei se indreapta in vasele care perforeaza spatiile
intercostale (I-V) pe linia parasternala si se varsa in ganglionii limfatici parasternali, situati pe traseul
art.toracice interne.
Vasele limfatice de la suprafata posterioara a gl.mamare se indreapta in sus,perforeaza fascia
clavipectorala, atingand ganglionii subclaviculari, iar mai apoi si pe cei supraclaviculari. In afara de aceasta,
trebuie de mentionat ca prin intermediul vaselor limfatice superficiale si prin ganglionii limfatici parasternali
are loc comunicarea vaselor limfatice ale ambelor glande.
Vasele limfatice ale cadranului medioinferior ale glandei se unesc cu vasele limfatice ale peretelui
abdominal anterior si ale organelor etajului superior al cavitatii abdominale.
 98. Căile de drenaj venos a glandei mamare, rolul lor în răspândirea metastazelor
canceroase.
 99. Zonele de rezistenţă scăzută ale diafragmului, conţinutul lor.
Aceste zone sunt: fisura Larrei – zona triunghiului sterno-costal, formata in locul unirii partii musculare
sternale si costale a diafragmei; fisura Bochdalek – localizata in regiunea triunghiului lumbo-costal. In aceste
locuri diafragma este lipsita de muschi si prezinta o foita din tesut conjunctiv acoperita de peritoneu si
pleura.

Intre portiunile costala si sternala – trigonul sternoscostal : Acestea sunt mici spatii triunghiulare,
lipsite de muschi, situate lateral de stern, prin care trec vasele epigastrice superioare. Prin aceste trigoane
tesutul conjunctiv adipos preperitoneal al cavitatii abdominale se continua cu tesutul conjunctiv adipos de
sub pleurele diafragmatice respective. Larrey si Morgagni au descris aceste spatii si au aratat ca atunci cand
sunt mai largi, favorizeaza aparitia herniilor diafragmatice anterioare. Cel mai frecvent herniaza pe aici
colonul transvers.
Intre cele doua fascicule ale portiunii sternale : Chiar intre fasciculele ce isi au originea pe procesul
xifoid poate exista un spatiu mai mic sau mai mare prin care spatiul retrosternal conjunctiv comunica cu
spatiul preperitoneal al cavitatii abdominale, prin acest loc putand hernia, cu totul exceptional, cordul in
abdomen, realizand una din variantele herniilor diafragmatice anterioare.
 100. Topografia pleurei – limitele, sinusurile pleurale.
Drept limite ale pleurei servesc proiectiile pe peretele toracic ale locurilor de tranzitie a unei portiuni
pleurale in alta; pozitia limitelor variaza.
Limita anterioara (pasajul pleurei costale in cea mediastinala) din dreapta de cele mai dese ori incepe de
la domul pleural, situat cu 1-4 cm mai sus de clavicula sau la nivelul colului coastei 1, trece in jos si medial,
intersectand articulatia sternoclaviculara dreapta, urmeaza dupa jumatatea dreapta a manubriului si corpului
sternal, apropiindu-se de linia mediana anterioara. Din stinga limita pleurii urmeaza tot dupa manubriu si
corpul sternal, deplasindu-se putin in stinga de la linia mediana. La nivelul coastei 4 ea brusc se inclina in
stinga (respectiv incizurii cardiace), trece in limita inferioara a pleurei la nivelul cartilajului coastei 6.
Limita inferioara incepe la nivelul spatiilor intercostale V-VI in locul de trecere a pleurei
costomediastinale in cea costodiafragmatica. De la cartilajul coastei 6 pleura urmeaza in jos si lateral, trecind
din dreapta pe linia parasternala de la marginea inferioara a cartilajului costal 6 pina la marginea inferioara a
coastei 7, pe linia medioclaviculara – de la marginea inferioara a coastei 6 pina la marginea superioara a
coastei 7, pe linia axilara medie – de la marginea superioara a coastei 9 pina la jumatatea latimii coastei 10,
pe linia scapulara – de la marginea inferioara a coastei 11 pina la nivelul coastei 12. Din stinga limita
inferioara trece pe linia parasternala de la marginea superioara a coastei 5 pina la marginea inferioara a
cartilajului coastei 6 si marginea superioara a cartilajului coastei 7. Pe linia axilara medie limita se afla la
nivelul jumatatii coastei 9 pina la marginea inferioara a coastei 10. pe linia scapulara limita inferioara trece
de la marginea inferioara a coastei 11 ajungand putin mai inferior de coasta 12.
Limita posterioara din dreapta incepe la nivelul domului pleural, apoi brusc deviaza spre centru,
atingand linia mediana la nivelul vertebrelor Th3-4. Mai departe limita urmeaza pe aceiasi linie pina la
nivelul vertebrelor Th8-9, devieri de la aceasta linie se admit in limitele 0,5-0,6cm. Apoi limita posterioara
deviind neinsemnat de la linia mediana la nivelul treimii superioare a corpului vertebral T12, trece in limita
pleurala inferioara.
Sectoarele cavitatii pleurale situate in locurile de trecere a unei portiuni a pleurei parietale in alta sint
numite sinusuri (adancituri) pleurale. Se disting urmatoarele sinusuri pleurale:
1) sinusul costodiafragmal – par, cel mai profund, situat in locul de trecere a pleurei costale in cea
diafragmala;
2) sinusul costomediastinal – par (anterior si posterior), e bine distins in partea anterioara in locul tranzitiei
pleurei costale in cea mediastinala. Cel drept este mai pronuntat decat cel stang.
Sinusul diafragmomediastinal este cel mai slab dezvoltat.

101. Topografia sinusului costodiafragmatic pleural – limitele, profunzimea.

Sinusul costodiafragmatic pleural este cel mai mare din recesurile pleurale, este par si cel mai profund
sinus, situat in locul de trecere a pleurei costale in cea diafragmala (in unghiul costofrenic). El masoara
aproximativ 5 cm pe vertical si se intinde de la a 8a pina la a 10a coasta de-a lungul liniei medii axilare. Cel
mai adinc loc al acestui sinus (pina la 6-8cm) corespunde liniei axilare medii dintre coastele VII-X.

102. Structura segmentară a plămânilor, conform Nomenclaturii Internaţionale,

însemnătatea practică.
Conform nomenclaturii internationale in plamanul stang se disting 2 lobi – superior si inferior, iar in cel
drept 3 lobi – superior, mediu si inferior. Structura segmentara a plaminilor e urmatoarea:
- plamanul drept - lobul superior : segmentul apical, segmentul posterior, segmentul anterior;
 - lobul mediu : segmentul lateral, segmentul medial;
- lobul inferior : segmentul apical, segmentul bazal medial (cardiac), segmentul bazal
anterior, segmentul bazal posterior, segmentul bazal lateral;
- plaminul stang - lobul superior : segmentul apicoposterior, segmentul anterior, segmentul lingual
superior, segmentul lingual inferior;
- lobul inferior : segmentul apical (superior), segmentul subapical (subsuperior),
segmentul bazal medial (cardiac), segmentul bazal anterior, segmentul bazal lateral,
segmentul bazal posterior.

Importanta ???

103. Topografia hilului pulmonar stâng şi drept, conţinutul, sintopia în plan

frontal şi orizontal.
Pe suprafata mediala a fiecarui plaman este situat hilul pulmonar cu elementele anatomice care alcatuiesc
radacina plamanului : bronhul, arterele si venele pulmonare, vasele si nervii bronhiali, ganglionii limfatici.
Radacina plamanului scheletotopic e situata la nivelul vertebrelor Th5-7. In componenta radacinii pulmonare
intra portiunile pericardiaca si pleurala.
Cu radacina plaminului drept din partea ei anterioara vin in contact vena cava superioara, nervul frenic si
partial atriu drept. In partea posterioara a hilului trece vena azigos, cu 0,5-1cm mai sus se afla arcul venei
azigos si n.vag drept, care da ramuri pulmonare. In partea anterioara a hilului pulmonar sting nu sint situate
organe. Nervul frenic sting, trecand in apropierea radacinii pulmonare, nu contacteaza cu ea. Suprafata
posterioara a hilului pulmonar sting vine in contact cu esofagul, care e strins legat de segmentul incipient al
bronhului. In partile laterale si posterioara e situata portiunea descendenta a aortei, separata printr-un strat de
tesut celular; in partea superioar a hilului pulmonar se afla arcul aortei. Nervul vag stang, intersectand
suprafata anterioara a arcului aortei, urmeaza dupa bronhul stang, aflindu-se intr-o vecinatate strinsa cu el,
iar mai departe se ramifica pe esofag. Corelatiile componentelor hilului pulmonar in plan frontal , de obicei,
sint dispuse astfel incat in partea lui inferioara sa fie venele pulmonare. In hilul pulmonar drept superior e
situat bronhul principal, iar in partea lui anteroinferioara trece artera pulmonara. In hilul pulmonar stang
superior se afla artera pulmonara, iar mai jos – bronhia principala. Pe linga aceasta in hilul pulmonar vasele
sunt situate inaintea bronhiilor.

104. Topografia formaţiunilor anatomice ale mediastinului anterior, importanţa

practică.
Timusul reprezinta organul central al sistemului imunitar. El ocupa spatiul interpleural superior, fiind
situat intre vasele mari ale mediastinului. Extremele lobare superioare, mai inguste, ies din limitele cavitatii
toracice, uneori ajungand pina la glanda tiroida. Lobii timusului in partea superioara patrund sub muschii
sternohioidian si sternotiroidian, lobii inferiori sunt situat sub venele brahiocefalica si cava superioara, arcul
aortei si portiunea superioara a pericardului. Lobii cu marginile lor laterale contacteaza cu pleura
mediastinala.
 Venele brahiocefalice. VBstinga se formeaza in spatele articulatiei sternoclaviculare, indreptindu-se
oblic la dreapta si in jos spre a se uni cu vena brahiocefalica dreapta. La inceput ea intersecteaza artera
subclaviculara stinga in partea ei anterioara, apoi din partea posterioara vena este intersectata de artera
carotida comuna stinga, in cea anterioara – de catre nervii vag si frenic. Portiunea medie a ei contacteaza cu
semicircumferinta superioara a arcului aortei. VBdreapta e mult mai scurta decat cea stinga. Ea se formeaza
in partea posterioara a articulatiei sternoclaviculare drepte, urmeaza in jos si medial catre extrema cartilajului
coastei 1 din dreapta. Ea este situata in dreapta si putin mai inainte de trunchiul brahiocefalic, contacteaza cu
pleura mediastinala si nervul frenic drept. Acestea 2 contopindu-se, formeaza vena cava superioara. Ea
contacteaza cu pleura mediastinala dreapta, cu inceputul arcului aortei, unde intre ele trece n.frenic drept.
Nervii frenici sunt situati in mediastinul anterior intre pericard si pleura. Ei pornesc din plexul cervical,
se indreapta in jos pe m.scalen anterior intre artera si vena subclaviculare catre cavitatea toracica. NFdrept
este situat aproape vertical, insotit la inceput de vena cava superioara, apoi el intersecteaza hilul pulmonar in
partea anterioara. Mai departe merge pe suprafata laterala a pericardului spre diafragm. NFsting
intersecteaza semicircumferinta anterioara a arcului aortei, fiind situat in partea anteromediala a n.vag. In
drum spre diafragm, el trece printre pleura mediastinala stinga si pericard. Nervii frenici intotdeauna sunt
situati in partea anterioara a hilului pulmonar, iar n.vagi – in cea posterioara.
Traheea si bronhiile principale sunt situate la limita dintre mediastinul anterior si cel posterior.
Portiunea toracica a traheii corespunde liniei mediane si se proiecteaza pe manubriul sternal. Bifurcatia
traheii coincide cu vertebrele Th5-6. In fata traheii se afla vena brahiocefalica stanga, la nivelul vertebrei
Th4 traheea contacteaza cu arcul aortei si trunchiul brahiocefalic ce porneste de la aorta. In dreapta traheii se
afla n.vag si pleura, in stinga – artera carotida comuna stinga si nervul recurent laringeu. In urma traheii se
afla esofagul. Bronhia principala dreapta este situata mai jos de arcul aortei, trece in partea anterioara a
esofagului, suprafata ei anterioara fiind acoperita partial de artera pulmonara dreapta. Bronhia principala
stinga este situata inaintea esofagului in portiunea descendenta a aortei. Suprafata anterioara a ei contacteaza
cu segmentul incipient al arcului aortei.