36. Loja şi teaca fascială a glandei parotidiene, limitele, vasele, nervii, proiecţia ductului Stenon.

Glanda parotid –cea mai voluminoasa glanda salivara, se afla in fosa retromandibulara.
Fosa retromandibulara: (gl.parotida, vase, nervi, tes.celular)
Limite: ant –ram mandibulei si muschiul pterigoid medial; post –apofiza mastoida, inceputul
muschiului sternocleidomastoidian si venterul post al m digastrics; sup –conductul auditiv extern.
Gl.parotida:
Limite: marg.ant –deasupra port post a m maseter; marg post –pina la m sternocleidomastoidian;
marg sup –conductul auditiv extern; marg inf –pina la unghiul mandibulei.
Fascia proprie a glandei parotide: formeaza capsula pt glanda. Mai groasa pe fata exterioara,
inferioara, posterioara si pe port aderate de ram mandibulei si m maseter. Capsula fasciala este slab
dezvoltata pe partea sup unde este in raport cu canalul auditiv extern, si pe partea mediala in reg
prelungirii faringiene. Loja glandei comunica cu spatiul parafaringian => posibilitatea difuzarii
puroiului din loja in spatiul prafaringian si in conductul auditiv extern; si din cav urechii externe si
interne pe glanda.
Ductul excretor al glandei parotide: mai jos de arcada zigomatica, pe fata exterioara a m maseter;
la marg ant a muschiului se indreapta in interior si penetreaza m buccinators si se deschide in
mucoasa cav bucale intre molarii I si II sup. Canalul se proiecteaza pe o linie care uneste baza
lobului urechii cu aripa nasului sau comisura bucala. (poate fi: drept, ascendant/descend, S, dulblu,
cotit)

37. Regiunea geniană și corpul grăsos Bichat, valoarea lui clinică.

Limite :superior -regiunea este delimitata de marginea inferioara a orbitei ,inferior de marginea
inferioara a corpului mandibulei ,anterior-de pliurile nazogenian si nazolabial ,posterior- de
marginea anterioara a muschiului maseter.
Starturile:
a.)Pielea este fina ,foarte mobila contine o cantitate mare de glande sudoripare si sebacee.
b)Tesutul cellular subcutanat este bine dezvoltat .Aici se afla o depresiune in care este dispus
corpul adipos al obrazului care reprezinta o acumulare de tesut grasos inglobat intro capsula
fasciala densa .Bula grasoasa a obrazului este dispusa intre m.maseter si buccinator.Ea poseda
prelungirele:temporala,orbital si pterigopalatin .Procesele inflamatorii in acest corp adipos initial
au un caracter limitat iar in caz de liza purulenta a tecii fasciale puroiul se difuzeaza in regiunile
limitrofe .In tesutul subcutanat sunt dispuse citeva straturi de muschi mimici.
c).Fascia bucofaringiana :inveleste m.buccinator .Acest muschi este strabatut de canalul excretor al
glandei salivare parotide.din interior muschiul este tapetat de tunica mucoasa prelungirea mucoasei
vestibulului cavitatii bucale.Aici se gaseste papilla canalului glandei parotide si orificiul lui de
deschidere.
Vacularizatia regiunii geniene se realizeaza prin artera faciala ,aflata in grosimea tesutului
subcutanat la marginea muschiului maseter.Artera facial anastamozeaza cu arterele :transversal a
gitului,bucala,si infraprbitala care de asemenea alimenteaza regiunea obrazului.
Drenajul venos este asigurat de venele:fasciala si retromandibulara .Ele se unesc cu cu plexul
venos pterigoid si cu venele faringiene .
Inervatia este asigurata de ramurile nervului trigemen :infraorbital ,bucal ,mentonier.Ramurile lui
inerveaza si muschii mimici .
Corpul adipos al obrazului (corpul grasos Bichat) –acumulare de tes grasos, inglobat intr-o
capsula fasciala densa, localizat in depresiunea din cadrul tes cellular subcutanat al reg geniene.
Dispus intre m maseter si buccinator. Bula grasoasa poseda prelungire temporala, orbitala si
pterigopalatina in regiunile omonime; in caz de liza purulenta a tecii fasciala, puroiul se difuzeaza
in reg limitrofe.
38. Sistemul venos facial, conexiunile venoase şi importanţa lor practică.
Venele feței formează două plexuri:
• Superficial- este alcătuit din venele facială și retromandibulară. V.facială colectează venele ce
vin din regiunile frontală, orbitală, de la nas, pleoape, obraji, buze și bărbie. Vena retromandibulară
colectează sîngele venos din regiunile irigate de ramurile terminale ale arterei carotide externe.
• Rețeaua venoasă profundă e prezentată prin plexul pterigoid și plexuri mai mici dispuse în
grosimea mușchilor și în spațiul celular intermuscular al porțiunii faciale profunde.Prin intermediul
venelor oftalmice el anastamozeaza cu vene faciale superficiale si sinusul cavernos al durei mater.
39. Porţiunea cerebrală a capului. Repere, proiecția formațiunilor anatomice şi regiuni topografice.
Capul se delimitează de gat prin linia ce porneşte de la marginea inferioară a mandibulei şi
unghiul ei, pană la conductul auditiv extern, apoi de la varful apofizei mastoidiene spre linia
nucală superioară pană la proieminenţa occipitală externă.
Capul se imparte intr-un compartiment cerebral (neurocranium, cranium cerebrale) şi unul
facial (viscerocranium,cranium faciale).
Limita dintre ele o constituie linia ce trece de-a lungul marginii superioare a orbitei, osul
zigomatic, arcada zigomatică către conductul auditiv extern. Fiecare dintre ele se impart la randul
său in regiuni mai mici.
Compartimentul cerebral se imparte in bolta craniului şi baza craniului. Limita dintre ele o
constituie o linie neregulată de la sutura nazo-frontală spre marginile supraorbitale, marginea
superioară a arcadei zigomatice, baza apofizei mastoidiene pe linia nucală superioară pană la
protuberanţa occipitală externă.
La nivelul bolţii craniului
deosebim:
1. Regiunea frontoparietooccipitală
2. Regiunea temporală
3. Regiunea mastoidiană, ce face parte din baza craniului, dar se descrie aici din consideraţii
practice.
40. Fasciile cervicale conform conceptului V. Şevkunenko, conţinutul, importanţa practică. Spațiile
celulare și răspândirea colecțiilor purulente.
1. Fascia superficială – se afla mai profund de tesutul subcutanat, formează teacă pentru muşchiul
platisma.
2. Lamela superficială a fasciei cervicale proprii – incepe de la apofizele spinoase ale
vertebrelor cervical despartind portiunea ant.de cea post a gitului si preintimpina raspindirea
proceselor purulente din tesutul intesfaciala regiunii ant si post a gitului. Formează teacă pentru
muşchii sternocleidomastoidian, trapez şi pentru glanda submandibulară si in profunzimea
muschilor da septuri ce ii impart in fascicule separate. Aceasta creeaza dificultati la separarea
muschilor de foita fasciala externa. Inferior ea se inseră pe marginea antero-superioară a
manubriului sternal şi a claviculelor, in partea superioara-de apofizele mastoid si marginea inf. a
mandibulei
3. Lamela profundă a fasciei cervicale proprii – fascia omoclaviculară, este situată în
profunzimea regiunii anterioare a gătului, se fixează superior de osul hioid, lateral se întinde până
la muşchii omohioidieni, iar inferior se inseră de marginea postero-superioară a sternului şi
claviculelor. Pe linia mediană fascia omoclaviculară împreună cu lamela superficială a fasciei
cervicale concresc, superior pâna la corpul osului hioid şi inferior neajungînd cu 3 cm până la
manubriul sternal formînd linia albă a gâtului. Ea formează teacă pentru muşchii pretraheali,
infrahioidieni: tirohioid, sternohioid, sternotiroid, omohioid. La contracţia muşchiului omohioid,
fascia se tensionează şi măreşte diametrul venelor(datorita unirii strinse a fasciei cu peretii
vasculari). În caz de leziuni – pericol de embolie gazoasă.
4. Fascia endocervicală este constituită din lamela viscerală, înconjoară organele,acoperind
laringele, taheea, faringele, esofagul,gl.tiroida şi parietală care tapetează „cavitatea” gîtului din
interior, formând teacă pentru pachetul neurovascular cervical medial. Pe traiectul vaselor fascia
endocervicala trece in mediastinul superior. Ea formează nişte prelungiri spre vasele magistrale ale
gîtului, iar în inspiraţie, cînd presiunea în vene este negativă, împiedică colabarea lor. În caz de
leziuni din regiunea cervicală, acest mecanizm poate favoriza apariţia emboliei aeriană.
5. Fascia prevertebrală formează teaca pentru muşchii lungi ai capului şi gâtului, muşchii
scaleni, vena subclaviculară, situată în spaţiul antescalen, artera subclavia şi plexul brahial situat în
spaţiul interscalen. Superior fascia începe la baza craniului, iar inferior coboară in cavitatea
toracica, trecind in partea ant. A coloanei vertebrale până la nivelul vertebrelor 3 – 4 toracice.
41. Anatomia topografică a regiunii sternocleidomastoidiene, stratigrafia în triunghiul
scalenovertebral.
Regiunea sternocleidomastoidiană este situată în limitele muşchiului sternocleidomastoidian.
Stratigrafia: 1. Pielea(subtire, mobila)
2. Ţesutul subcutan adipos.
3. Fascia superficială. În treimea medie – cu muşchiul platisma. Sub fascia superficială
vena jugulară externă, ganglioni limfatici superficiali, nervii cutanaţi ai plexului cervical. (Proiecţia
venei jugulare externe: o linie ce uneşte unghiul mandibulei cu unghiul dintre marginea posterioară
a muşchiului sternocleidomastoidian şi claviculă). În treimea inferioară vena jugulară externă
străpunge fascia proprie şi omoclaviculară şi se varsă în vena subclavie, tot în acest strat se află
nervii: auricular mare, transvers al gâtului, occipital mic.
4. Fascia proprie formează teaca pentru muşchiul sternocleidomastoidian.
5. Fascia omoclaviculară, în treimea inferioară,in triunghiul omoclavicular.
6. Posterior de muşchi se află pachetul neurovascular cervical principal în teaca sa
fascială formată de foiţa parietală a fasciei endocervicale, care din anterior concreşte cu fasciile
proprie şi omoclaviculară, iar din posterior cu fascia prevertebrală. Superior, de sub marginea
posterioară a muschiului iese nervul accesor şi se îndreaptă în trigonul lateral spre muşchiul trapez.
7. Fascia prevertebrală. Medial, sub fascia prevertebrală sânt situaţi muşchii lungi ai
capului şi gâtului, iar mai lateral muşchii scalen anterior şi mediu. Tot aici, se găseşte plexul
cevical, ce este format din ramurile primelor patru nervi cervicali, care apar pe faţa anterioară a
coloanei vertebrale, la nivelul inserţiei muşchilor profunzi ai gâtului. Acest plex dă două feluri de
ramuri: ramuri profunde, ce formează plexul cervical profund şi ramuri cutanate sau superficiale,
ce formează plexul cervical supeficial. Ramurile profunde sunt ramuri motorii. Nervul frenic este
format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen
anterior, apoi prin mediastinul anterior şi traversează diafragmul cu ramurele frenicoabdominale.
Ramurile cutanate, sunt ramuri senzitive şi se împart în două grupuri: un grup formează trei nervi –
occipital mic, auricular mare, cutanat al gâtului şi alt grup cu trei ramuri: ramura suprasternală,
supraclaviculară şi supraacromială.
Triunghiul scalenovertebral (p.110)se determina in adincimea portiunii inferomediale a reg
SCM.
Delimitari: lat.- mm.scalen ant
med.-mm.lung al gatului
inf.-domul pleural
Virful triungiului corespunde tuberculului carotid al apofizei transversal a vertebrei C6. În acest
triunghi se localizează partea incipientă a arterei subclavie, cu ramurile sale, ductul toracic,
ganglionii simpatici inferior şi intermediar. Toate aceste formaţiuni sunt situate sub fascia
prevertebrală. Anterior de a. subclavia dreaptă este unghiul venos, între aceste vase trec nn. vag şi
diafragmatic. Anterior de a. subclavia stângă trece v. jugulară internă şi partea incipientă a
trunchiului brahiocefalic, între ei nn. vag şi phrenic. Artera subclavie are următoarele ramuri:
vertebrală, trunchiul tireocervical (arterele: tiroidă inferioară, cervicală ascendentă, cervicală
superficială, suprascapulară).
Comunicări: cu regiunea carotidiană de-a lungul pachetului vasculonervos; În jos cu mediastinul
superior,cu fosa axilară
*Se determină în adîncimea porțiunii inferomediale a reg. SCM.
 1-N.vag
 2-n.frenic
 3-tr.tireocervical
 4-n.laringeu recurent

42. Proiecţia, componenţa şi sintopia pachetului vasculonervos medial al gâtului.

a. carotidă comună – medial
b. v. jugulară internă – lateral
c. n. vag – posterior, în unghiul format de cele două vase

43. Topografia spaţiului antescalen – limite, conţinut, importanţa practică.

Spaţiul antescalen este delimitat din posterior: de muşchiul scalen anterior, din antero-medial: –
muşchii sternohioid şi sternotiroid.; antero-lateral – de muşchiul sternocleidomastoidian (fig. 20).
În acest spaţiu sunt următoarele formaţiuni: bulbul venei jugulare interne, nervul vag; partea
incipientă a arterei carotide comune, inferioar se găseşte confluienţa venelor subclavia şi jugularei
interne (unghiul venos Pirogov), tot în acest unghi venos se mai varsă v. jugulară externă, din
stânga ductul toracic, iar din dreapta ductul limfatic drept. Ductul toracic trece din mediastinul
posterior pe partea stîngă a gâtului printre esofag şi porţiunea iniţială a a. subclavie. La nivelul
vertebrei CVII ductul toracic descrie o curbură, ce este situată în limitele trigonului
scalenovertebral, şi amplasată pe cupola pleurei, trecând anterior de artera subclavie, ganglionul
stelat, a. şi v. vertebrală. Pachetul neurovascular format din a. carotidă comună, v. jugulară internă,
n. vag este situat anterior de ductul toracic, iar n. phrenicus rămâne posterior. Porţiunea terminală a
ductului toracic se varsă în unghiul venos stâng – prin unul sau mai multe trunchiuri. Pe suprafaţa
anterioră a muşchiului scalen anterior trece n. phrenic, ce se formează din nervul CIV, şi este
acoperit de fascia prevertebrală. Vena jugulară internă este situată anterior de nerv, ce are un traiect
oblic, din superior în inferior şi din exterior în interior, trece în mediastinul anterior între v. şi a.
subclavie, mai exterior de n. vag.
44. Explicaţi tulburările de fonaţie şi respiraţie în guşa glandei tiroide. Noțiune de tiroidectomie,
indicații.
Paralizia bilaterală a nervului laringeu superior, duce la diminuarea uşoară a fonaţiei, dar actul
respirator nu v-a fi dereglat. În cazul când nervul laringeu superior este intact, paralizia bilaterală a
nervului laringeu recurent aduce la dereglarea actului respirator (din cauza că muşchiul
cricotiroidian, ce este inervat de nervul laringeu superior este în tensiune, iar muşchii antagonişti
sunt paralizaţi), în stările acute. În stările cronice la paralizia nervului laringian recurent dereglările
ale respiraţiei se întâlnesc mai rar, pentru că se includ mecanismele compensatorii.
Uneori, tiroida poate creste in dimensiuni, in principal din cauza bolilor Hashimoto, Graves,
deficientelor nutritionale sau a altor dezechilibre tiroidiene. Atunci apare gusa.
In cazul acesteia, simptomele pot fi sensibilitatea la atingerea marului lui Adam, dificultatile de
respiratie, senzatia de sufocare sau lipsa de aer, tusea, raguseala sau senzatia ca exista alimente
ramase in gat.
Unele persoane pot dezvolta si anumite chisturi, atat solide, cat si umplute cu lichide, noduli,
tumori si umflaturi la nivelul glandei tiroide. Aceste simptome sint prezente si in cancerul tiroidian
din cauza maririi nodulilor.
Tiroidectomie- Extirpare a tiroidei
45. Anatomia chirurgicală a traheei cervicale. Traheostomia (tipuri, tehnica).
Traheea
Traheea şi bronhiile principale (dreaptă/stingă) (trachea et bronchus principalis dexter/sinister)
sint situate la limita dintre mediastinul anterior şi cel posterior. Porţiunea toracică a
traheii corespunde liniei mediane şi se proiectează pe manubriul sternal. Bifurcaţia traheii
coincide cu vertebrele Tv> vi* Unghiul bifurcaţiei la maturi constituie 55-60'. in faţa traheii se
află vena brahiocefalică stingă, la nivelul vertebrei Tlv traheea contactează cu arcul aortei şi
trunchiul brahiocefalic ce porneşte de la aortă.

Traheostomia superioara
Printr-o incizie lunga de 5-6 cm, de la mijlocul cartilajului tiroid in jos, sectionam pielea, tesutul
celular subcutanat, fascia superficiala a gatului. Vena mediana a gatului se deplaseaza intr-o parte
sau se ligatureaza si se sectioneaza. Se sectioneaza linia alba a gatului,ligamentele care fixeaza
istmul glandei tiroide de trahee si cartilajul tiroid. In acest moment trebuie sa fim atenti ca sa nu
lezam ramurile superioare ale arterelor tiroide superioare. Cu un carlig bont istmul se trage in jos si
se denudeaza inelele superioare a traheii. Se opreste cu minutiozitate hemoragia. In peretii traheii
lateral de linia mediana, se introduc doua departatoare monodentare pentru traheotomie, ridicam
putin traheea si laringele in partea anterioara, fixindu-le. Cu un bisturiu sectionam de jos in sus 2-3
inele cartilaginoase ale traheii. Pentru a evita lezarea peretelui posterior al traheii, bisturiul se
infasoara in tifon, lasand 1cm din lama bisturiului. Rana traheii se largeste cu ajutorul dilatatorului
Trusseau si in ea se introduce canula, la inceput cu pavilionul in plan sagital, apoi apasind canula
in trahee, o transferam in plan frontal. Rana se sutureaza strat cu strat.
Stratigrafic : pielea, tesut adipos subcutan, fascia superficiala, linia alba, si apoi se denudeaza
m.sternohioid si sternotiroid bilateral. Acesti muschi se dau la o parte, dupa ei se gaseste cartilajul
cricoid, iar sub el – istmul glandei tiroide.
Avantaje : situarea superficiala a traheii; in aria manipulatiilor lipsesc vase sangvine mari.
Dezavantaje : incizia este in apropierea cartilajului cricoid si a coardelor vocale.
Indicatii: Asfixia in urma laringospasmului, edemul coardelor vocale, tumori si leziuni ale
laringelui, corpi straini in laringe si trahee, in intubatia prin traheostoma la executarea narcozei la
copii.
Complicatii in traheostomie :
A. Intraoperatorii :
- hemoragii, cu sau fara aspirarea singelui in caile respiratorii;
- lezarea peretelui posterior al traheei sau chiar al esofagului;
- introducerea canulei in spatiul submucos;
- dereglari hipoxice si reflectorii cardiace, respiratorii in timpul traheostomiei;
- rupturi ale inelelor traheale in timpul introducerii canulei.
B. Postoperatorii :
- complicatii din partea canulei (patrunderea in spatiul pretraheal, obliterarea etc.);
- complicatii din partea stomei si traheei (procese inflamatorii, hemoragii, necroza inelelor
traheale, stenoza traheala, fistule traheoesofagiene);
- alte complicatii (emfizema subcutana, mediastinala, pneumotorace, atelectazie, pneumonia
de aspiratie).
Mai poate fi lezarea venei jugulare interne, iar uneori si a arterei carotide.

traheostomia inferioară – indicaţii, tehnica, complicaţii.

Incizia se executa in plan longitudinal de la cartilajul cricoid pina la incizura jugulara a
sternului. Se sectioneaza pielea, tesutul celular subcutanat, fascia superficiala. Vena mediana a
gatului se deplaseaza sau se ligatureaza si se sectioneaza. Se deschide atent spatiul de tesut celular
interaponeurotic suprasternal, pentru a nu leza arcada venoasa jugulara. Sectionam fasciile
omoclaviculara si prevertebrala ale gatului, deplasam muschiul sternohioidian si muschiul
sternotiroidian. Se ligatureaza venele plexului tiroid impar care sint situate in tesutul celular
pretraheal. Inelele traheii se deschid mai jos de istmul glandei tiroide, la fel ca si in trahestomia
superioara.
Avantaje : rar se dezvolta stenoza si traumatismul coardelor vocale.
Dezavantaje : pericolul traumatizarii trunchiului brahiocefalic venos stang.
Unii chirurgi considera ca la traheostomia longitudinala apare ingustarea cicatrizata a traheei
din cauza modificarii inelelor ei cartilaginoase, mai ales la expunerea indelungata la traheostomie.
De aceea se recomanda de efectuat traheostomia dupa Biork (Bjork) : consta in formarea unui
lambou din peretele anterior al traheei, baza fiind orientata spre partea caudala. Marginea libera a
lamboului se sutureaza la piele. Aceasta preintimpina prabusirea canulei in spatiul celular
pretraheal, permite o respiratie prin stoma fara canula, simplifica procedura de schimbare a canulei
si a traheobronhoscopiei.La copii, traheea fiind ingusta, aceasta metoda nu se foloseste.
Indicatii: Asfixia in urma laringospasmului, edemul coardelor vocale, tumori si leziuni ale
laringelui, corpi straini in laringe si trahee, in intubatia prin traheostoma la executarea narcozei la
copii.
Complicatii in traheostomie :
A. Intraoperatorii :
- hemoragii, cu sau fara aspirarea singelui in caile respiratorii;
- lezarea peretelui posterior al traheei sau chiar al esofagului;
- introducerea canulei in spatiul submucos;
- dereglari hipoxice si reflectorii cardiace, respiratorii in timpul traheostomiei;
- rupturi ale inelelor traheale in timpul introducerii canulei.
B. Postoperatorii :
- complicatii din partea canulei (patrunderea in spatiul pretraheal, obliterarea etc.);
- complicatii din partea stomei si traheei (procese inflamatorii, hemoragii, necroza inelelor
traheale, stenoza traheala, fistule traheoesofagiene);
 - alte complicatii (emfizema subcutana, mediastinala, pneumotorace, atelectazie, pneumonia
de aspiratie).
Mai poate fi lezarea venei jugulare interne, iar uneori si a arterei carotide.

46. Topografia glandelor tiroidă şi paratiroide – vascularizaţia, inervaţia.

Glanda tiroidă este formată din doi lobi şi istm, capsulă de la care pornesc septuri şi o împart în
lobuli mici. Spre exterior de capsulă, se situează teacă fascială originară din foiţa viscerală a fasciei
endocervicale. În spaţiul celular limitat de capsulă şi teacă, sunt situate a.,v.,n., şi glandele
paratiroide. La acest nivel fascia endocervicală cedează nişte fibre mai groase, care au caracter de
ligamente şi trec de pe glandă spre alte organe (ligamentele median şi laterali). Istmul glandei
tiroide este situat anterior de traheie (corespunde inelelor 2 – 4). Părţile laterale aderă la trahee,
laringe, faringe, esofag şi acoperă circumferinţa medială a aa. carotide comune. La glandă din
posterior aderă n. laringeu recurent. Din anterior tiroida este acoperită de mm. sternohioid,
sternotiroid şi omohioid.
Vascularizaţia: aa. tiroidiene superioare şi inferioare şi rareori – a. thyreoidea ima. Arterele
tiroidiene formează două sisteme: intraorganică (din contul arterelor tiroidiene) şi extraorganică
(din contul arterelor organelor vecine). Venele formează plexuri pe istm şi partea laterală.
Inervaţia: trunchiurile simpatice şi nervii laringieni.
Glandele paratiroide: formaţiuni pare, situate pe suprafaţa posterioară a lobilor glandei tiroide între
capsula proprie şi fascia endocervicală.

47. Ce formaţiuni anatomice acoperă fascia prevertebrală cervicală? Comunicările spațiului celular
prevertebral.
Prelungirile fasciei acopera artera subclaviculare si plexul brahial in apropierea muschiului scalen
anterior.

48. Spaţiile celuloadipoase ale regiunii cervicale, căile posibile în difuzarea puroiului. Puncte de
reper în deschiderea spațiilor celulare.
1. Spaţiul interaponeurotic suprasternal-supraclavicular cu sacul cec retrosternocleidomastoidian.
Conţine: ganglioni limfatici şi arcada venoasă jugulară, tesut cellular lax,lateral este liber. Este
situate ntre foitele fasciale 2 si 3.Incepe de la incizura jugulara si ajunge la mijlocul distantei dintre
hyoid si stern
2. Spaţiul previsceral (pretraheal). Conţine: ganglioni limfatici pretraheali, plexul venos tiroid
impar, polul superior al timusului, aa. tiroidiene inferioare, a. tiroida ima (în 12% cazuri), trunchiul
arterial brahiocefalic (variantă rară), vena brahiocefalică stângă (condiţionat), nn. laringieni
recurenţi (condiţionat). E amplasat intre foitele fasciei endocervicale, de la hyoid pina la
manubriului sternal.
3. Spaţiul sternocleidomastoid. Din teaca m. sternocleidomastoidian, ce are traiect oblic de jos în
sus, de la stern şi claviculă spre apofiza mastoidiană. Comunica cu tesuturile adiacente prin
orificiile formate de vase.
4. Spaţiul submandibular (sacul hiomandibular). Conţine: glanda salivară submandibulară,
ganglioni limfatici (subfasciali şi din grosimea glandei), tesut cellular lax, a.,v. facial.Este marginit
de foitele fasciei proprii si periostul mandibulei.
5. Spaţiul neurovascular (sau al pachetului neurovascular cervical principal). Conţine: a. carotidă,
v. jugulară internă, n. vag, ganglioni limfatici. Este limitat de foita parietala a fasciei endocervicale.
In pareta inferioara comunica cu tesutul cellular mediastinal.
6. Spaţiul retrovisceral (retrofaringean în partea superioară). Se afla intre fascia endocervicala si
prevertebrala,post de faringe si esofag.Conţine: ganglioni limfatici şi plexul venos retrofaringean.
Comunica nemijlocit cu mediastinul posterior.
7. Spaţiul parafaringean. Este limitat de peretele lateral al faringelui şi fascia faringoprevertebrală
(medial), muşchiul pterigoid medial (lateral), apofizele transversale ale vertebrelor cervicale (din
posterior). Spaţiul parafaringian prin fascia stilofaringiană se împarte în compartimentul anterior şi
posterior. Compartimentul anterior este învecinat de apofiza faringiană a glandei salivare parotide
(exterior de faringe), amigdalele palatine (din faringe). În compartimentul posterior este situat: 
carotidă internă;  v. jugulară internă;  nn. glosofaringean, vag, accesor, hipoglos;  ganglionii
lifmatici. 8. Spaţiul prevertebral (cervical profund). Conţine: muşchii lungi ai capului şi gâtului,
trunchiul simpatic (sau în fascia prevertebrală). E situate intre fascia prevertebrala si vertebrele
cervicale pina la T3.
9. Spaţiul antescalen. Conţine: v. subclaviculară, n. frenic, aa.cervicale ascendentă şi ervical al, a.
suprascapulară, ramificările terminale ale ductul cervical (din stânga) şi ductul limfatic drept (din
dreapta).
10. Spaţiul interscalen. Conţine: a. subclaviculară, fasciculele plexului ervical, a.transversală
ervical.
11. Spaţiul scalenovertebral (triunghiul scalenovertebral + triunghiul scalenotraheal). Conţine: în
triunghiul scalenotraheal (cervica mai anterior, în interiorul fasciei endocervicale):  unghiul venos
Pirogov;  cervicala comună;  n. vag, n. frenic, n. laringian cervical . În triunghiul
scalenovertebral (cervical mai posterior, sub fascia prevertebrală):  porţiunea iniţială a arterei
subclaviculare şi ramificaţiile ei;  ganglionii inferiori şi ansa subclaviculară ale trunchiului
cervical;  porţiunea cervical a ductului cervical (din stânga) şi ductului limfatic drept.
12. Spaţiul superficial al triunghiului lateral al gâtului. Situat între fascia proprie şi fascia
prevertebrală. Conţine: ervical limfatici, a. ervical ervical al, a. suprascapulară, n. accesor. Pe
trraiectul vaselor arteriale, venoase si limfatice comunica cu tesutul cellular al regiunilor limitrofe.
(ex.t. cel. a fosei supraclavic., pe traiectul vaselor suprascapulare comunica cu t. cel. al fosei
suprasinale)
13. Spaţiul profund al triunghiului lateral al gâtului. (amplasat posterior de fascia prevertebrală).
Conţine: a. şi v. subclaviculara, plexul ervical, a. ervical ervical al, ervical limfatici.

49. Pachetul vascolonervos medial al gâtului. Argumentaţi locul de comprimare cu scop de

hemostază a a. carotide comune şi riscurile hemoragiilor venoase în regiune cervicală.
a. carotidă comună – medial
b. v. jugulară internă – lateral
c. n. vag – posterior, în unghiul format de cele două vase
Artera carotidă comună e palpabilă pe tot lungul şanţului jugular. La acest nivel de pe ea
poate fi luat pulsul sau auscultate unele zgomote cardiace, tot aici artera poate fi comprimată în
scop de suspendare a hemoragiei. Comprimarea arterei carotide comune e indicată în caz de
hemoragie abundentă din plăgile regiunilor medii şi superioare ale gâtului, a regiunii
submandibulare sau a feţei şi se efectuează cu policele sau degetele II – IV, orientate de-a lungul
şanţului jugular, cu care se exercită presiune în direcţia apofizelor transversale ale vertebrelor
cervicale inferioare. De obicei artera se comprimă pe tuberculul anterior al vertebrei cervicale VI
(tuberculul carotidian sau tuberculul lui Chassaignac). Tuberculul carotidian reprezintă reperul cel
mai important în abordarea arterei carotide comune în scop de palpare, comprimare sau ligaturare.
La nivelul lui se suprapun arterele carotidă comună, tiroidiană inferioară şi vertebrală.
La lezarea venelor regiunii gâtului este pericol de embolie gazoasă.

50. Proiecţia şi metodele de identificare a venei jugulare interne pentru cateterizarea acesteia.
Vena jugulara interna reprezinta prelungirea sinusului sigmoid al pahimeningelui si incepe la
nivelul orificiului jugular, unde formeaza o dilatare numita bulbul superior al venei jugulare
interne. Ea trece in componenta fasciculului vasculonervos lateral al gatului, fiind lateral de
artera carotida comuna si n.vag. La nivelul articulatiei sternoclaviculare, ea se uneste cu vena
subclaviculara, formand unghiul venos. In portiunea inferioara, ea este acoperita de
m.sternocleidomastoidian.
LIMITE: la inceput este situata posterior de artera carotida interna, apoi trece lateral
posterior de catre artera carotida printr-o teaca fasciala impreuna cu n.vag.
REPERE ANATOMICE: m.sternocleidomastoidian si locurile de insertie la stern sau
clavicula,in unele cazuri acest muschi poate fi greu apreciabil la persoanele supraponderale, la
pacienti cu “git de bou”, in aceste cazuri vom utiliza metoda de palpare a altor formatiuni
anatomice precum: cartilajul tiroid, vena jugulara externa, artera carotida.

Cel mai des se cateterizeaza vena jugulara dreapta, deoarece manipulatiile pe vena jugulara
stinga poate duce la lezarea ductului limfatic sting cu dezvoltarea ulterioara a chilotoraxului. Exista
citeva metode: cateterul pe ac (ca la venele periferice), cateterul prin ac (este nevoie de un ac gros)
si cateterul prin conductor (metoda Seldinger). Asezam pacientul in pozitie Trendelenburg (in
decubit dorsal), pentru scaderea riscului de embolie gazoasa, implerea si contrastarea mai buna a
venei jugulare interne. Ca repere externe folosim : clavicula si ambele picioruse ale
m.sternocleidomastoidian, care reprezinta 3 laturi ale unui triunghi. Dupa prelucrarea pielii,
regiunea virfului triunghiului se anesteziaza. Vena jugulara interna se puncteaza la virful acestui
triunghi sub un unghi de 30o fata de suprafata pielii, si se directioneaza spre mamelonul ipsilateral
(fig.31).
51. Raportul nn. laringieni cu traheea şi esofagul în regiunea cervicală, importanţa practică.
Mai posterior de trahee e situat esofagul, marginea stinga a caruia proemineaza usor din cauza
traheei. In santul dintre ele in stinga e situat nn.laringeu recurent. In dreapta nervul laringeu
recurent trece mai posterior de trahee,la marginea ei dreapta.