Tema 8: Anatomia topografică a capului. Bolta craniului. Stratigrafia regiunii frontoparietooccipitale.

Topografia regiunii temporale. Particularitățile structurale și de vascularizare a țesuturilor

epicraniene. Anatomia chirurgicală a regiunii mastoidiene. Tunicile creierului. Sinusurile venoase ale
durei mater. Schema topografiei craniocerebrale a capului.

Anatomia topografică a capului

Limite
Linia ce trece de la proeminența mentonieră, spre conductul auditiv extern, ajunge la proeminența
occipitală externă (inion, punctul proeminent).
Dimensiuni
Lungimea (antero-posterioară): distanța de la glabelă spre inion (17-22 cm);
Lățimea: distanța dintre protuberanțele temporale (14-16 cm);
Înălțimea: distanța de la orificiul occipital mare până la punctul cel mai înalt al suturii sagitale (12-16
cm);
Circumferința capului: linia ce trece prin marginile supraorbitale și protuberanța occipitală externă (54-
58 cm).

Forme ale capului:

- dimensiunile transversale și longitudinale: dolicocefalică (cap lung), brahicefalică (cap lat) și
mezocefalică (mediu);
- dimensiunile verticale: hipsicefalic (înalt), platicefalic (scurt) și ortocefalic (mediu).
Craniul este asimetric, jumătatea dreaptă fiind mai bine dezvoltată.

Capul are 2 regiuni: cerebrală și facială.

Porțiunea cerebrală
Limite (de porțiunea facială)
Linia ce trece pe marginea supraorbitală a osului frontal, spre orificiul auditiv extern.

Craniul este alcătuit din: bază și boltă. Pe suprafața laterală a porțiunii deosebim: regiunea
frontoparietooccipitală (impară), temporală și mastoidiană (pare).

Regiunea frontoparietooccipitală
Limite
- anterior: marginea supraorbitală a osului frontal;
- posterior: linia nucală superioară;
- părțile laterale: linia temporală superioară.

Straturile
Pielea – densă, cu păr, nr. mare de glande sudoripare și sebacee (în caz de obstrucție, se pot forma
ateroame).
Țesutul subcutanat - divizat în celule de septuri conjunctive, care se îndreaptă spre calota aponevrotică.
La aceste septuri aderă adventiția vaselor sanguine, care pot prezenta hemoragii abundente în caz de
leziuni traumatice. Calota aponevrotică este o placă situată între venterul frontal și occipital ale m.
occipitofrontal.
Toate 3 straturi – pielea, țesutul subcutanat și aponevroza, în caz de traumatizare pot prezenta răni prin
scalpare.
Periostul - aderă lax de oase, cu excepția suturilor osoase, unde este o legătură solidă.
Țesutul celular subperiostal – poate fi ușor decolat de oase, pot fi posibile colecții purulente
subperiostale (în limitele unui os).

Oasele bolții craniene – plate, formate din 2 lame: internă (vitroasă, mai fragilă) și externă, între care se
află substanța spongioasă diploică.

Vascularizația – vasele sunt localizate în țesutul subcutanat, orientate de sus în jos.

- regiunea frontală: este vascularizată de a. supraorbitală și supratrohleară (de la a. oftalmică, a
sistemului a. carotide interne). Toate acestea anastomozează între ele, precum și cu a. angulară (de la a.
facială), și ramurile frontale ale a. temporale superficiale (ramura terminală a. carotide externe). Aceasta
poate fi palpată, anterior de tragusul urechii.
Artera temporală superificială mai emite ramuri: parietală, auriculară anterioară, parotidiene, temporală
medie etc.
Regiunea temporală mai este irigată și de a. temporale profunde (de la a. maxilară).
- regiunea occipitală: este vascularizată de 2 artere: occipitală și auriculară posterioară (ramuri ale a.
carotide externe). Ultima emite ramuri: stilomastoidiană, timpanică posterioară, ramurile auriculară,
mastoidiene și occipitale.

Sistemul venos – unesc venele craniului cerebral și facial, este dispus în 3 etaje:
- vene superficiale (I): v. subcutanate, reflexul venos se face în v. jugulară internă, facială,
retromandibulară și jugulară externă;
- vene diploice (II): în substanța spongioasă a oaselor plate;
- sinusurile venoase intracraniene (III).
Toate 3 etaje comunică prin vasele emisare.

Inervația – nervii superficiali însoțesc arterele și venele.

În regiunea frontală – n. frontal (cel mai mare de la n. oftalmic), ce se divide în 2 ramuri: supraorbitală și
supratrohleară.
Venterul frontal al m. occipitofrontal este inervat de n. facial.
În regiunea temporală – n. auriculotemporal (de la n. mandibular).
În regiunea occipitală – n. occipital mic și occipital mare (de la plexul cervical).
În partea posterioară a pavilionului urechii – n. auricular posterior (de la n. facial), care inervează
venterul occipital a m. occipitofrontal.

Circulația limfatică eferentă din:

- formațiunile superficiale: în ganglionii limfatici, situați anterior de pavilionul auricular;
- regiunile medii: în ganglionii limfatici retroauriculari.
Limfa, din regiunea occipitală, nimerește în nodulii limfatici occipitali. Vasele limfatice eferente, se varsă
în ganglionii cervicali superficiali și profunzi.

Regiunea temporală
Limite – corespund extinderii m. temporal
- anterior: apofiza frontală a osului zigomatic;
- superior și posterior: linia temporală superioară;
- inferior: arcada zigomatică.
Straturi - pielea este subțire, țesutul subcutanat este slab pronunțat. Fascia superficială este
continuarea aponevrozei epicraniene. Fascia proprie este placa aponevrotică densă, are 2 foițe:
superficială și profundă, între care se află un spațiu umplut cu țesut celular adipos, prin care trece a.
temporală medie (de la a. temporală superficială).
Mai profund de fascia proprie, se află m. temporal. Fibrele acestuia converg și printr-un tendon scurt se
fixează pe apofiza coronară a mandibulei. Îndeplinește rol în masticație, ridică și retropulsează madibula.
În grosimea acestuia trec a. temporale profunde (din a. și v. maxilare), și ramurile musculare ale n.
madibular.
Periostul, în regiunea inferioară aderă la os, în alte regiuni este separat printr-un strat celular subțire
periostal.

Vascularizația și inervația – are loc prin aceleași vase și nervi ce alimentează regiunea
frontoparietooccipitală.
În stratul subcutanat se află a. temporală superficială. În straturile profunde se ramifică a. temporale
profunde.
Inervația are loc de n. auriculotemporal (de la n. trigemen). Mușchii sunt inervați de ramurile temporale
ale n. facial și n. profunzi temporali (de la n. trigemen).

Circulația limfatică – are loc prin ganglionii limfatici superficiali și profunzi (ai glandei parotide), și în
ganglionii preauriculari.

Regiunea apofizei mastoide

Limite – corespund amplasării apofizei mastoide a osului temporal.

Straturi – pielea este subțire. Țesutul subcutanat conține fascia superficială și m. auricular posterior.
Periostul aderă la os. În el se împletesc mușchii: sternocleidomastoidian, splenius al capului, venterul
posterior al m. digastric, lung dorsal al capului. Astfel apofiza mastoidă are o suprafață rugoasă, cu
excepția triunghiului Chipault (zonă netedă).
În interiorul apofizei mastoide se află celulele osoase mastoidiene, care se clasifică după gradul de
dezvoltare: pneumatică (multe celule, toată cavitatea), și sclerozată (puține celule). Deosebim antrul
mastoidian care comunică cu urechea medie sau cu cavitatea timpanică.

Vascularizația – are loc prin a. auriculară posterioară, prin ramurile mastoidiene și a. occipitale.

Inervația are loc prin n. occipital mic, n. auricular mare și n. auricular posterior.

Circulația limfatică eferentă are loc în ganglionii limfatici retroauriculari.

Baza externă a craniului (exobaza) – se împarte în 2 porțiuni: anterioară și posterioară. Cea anterioară
conține orificii prin care trec vase și nervi. Aceste orificii se aranjează simetric pe linia foraminifera, ce
unește gaura incisivă (palatul dur) cu gaura stilomastoidiană (temporalul). Pe această linie se aranjează
creasta osoasă. Între creste se află partea mediană a hilului, iar regiunea exterioară a crestelor – partea
laterală (conține fosa intratemporală și a articulației temporomandibulare). Partea medie a hilului se
numește recesul faringian, care este cale de acces prin cavitățile bucală și nazală, spre peretele superior
al porțiunii nazale faringelui și ulterior spre șaua turcească.
Baza internă a craniului (endobaza) – constă din 3 fose: anterioară, medie și posterioară.

Fosa anterioară – deasupra cavității nazale și a orbitelor. Deosebim crista galii a etmoidului, la marginea
anterioară a căruia se află gaura oarbă, prin care trece v. emisară (unește sinusul sagital superior cu v.
cavității nazale). Pe ambele părți ale crestei se află lamina cribrosa, prin orificiile căreia trec n. olfactivi,
n. etmoidal anterior și a. omonimă.

Fosa medie – formată din corpul osului sfenoidal. În fosa șeii turcești se află hipofiza, iar înaintea ei –
chiasma optică. În părțile laterale ale fosei se află sinusurile cavernoase, în care confluează v. oftalmice
superioară și inferioară. Deosebim:
- șanțurile carotidiene: trec a. carotide interne;
- canalul optic: trec n. optic și a. oftalmică;
- fisura orbitală superioară: v. oftalmice și nervii (oculomotor, trohlear, abducens, oftalmic);
- orificiul rotund: trece n. maxilar;
- orificiul oval: trec n. mandibular și venele, unesc plexul pterigoidian și sinusul cavernos. În apropie rea
orificiului se află ganglionul n. trigemen;
- orificiul spinos: a. meningea media și ramura meningeala la n. mandibular;
- orificiul lancerat: trec n. pietros mare și v. emisare, unesc plexul pterigoid cu sinusul cavernos.

Fosa posterioară – între piramida osului temporal și osul occipital. Conține puntea lui Varolio și medulla
oblongata, cerebelul și lobulii occipitali. În centrul fosei se află orificiul occipital mare, prin care trec
bulbul rahidian, a. vertebrale, porțiunea spinală a n. accesor. Lateral se află canalul hipoglos prin trece n.
hipoglos. Deosebim orificiul jugular care are 2 porțiuni – anterioară (trec n. glosofaringian, vag și
accesor), și posterioară (dispuși bulbul superior al v. jugulare interne și a. meningee posterioară). Avem
și orificiul acustic intern (trec n. facial, intermediu și vestibulocohlear), ce duce în meatul acustic intern.

Meningele encefalului – creierul are 3 tunici: dura mater (externă), arahnoida encefalică (medie) și pia
mater (internă, vine în contact cu creierul).

Dura mater – aderă lax la oase. Formează un șir de prelungiri, care formează cavități, lipsite de valvule și
tapetate cu endoteliu – sinusuri venoase. Deosebim expansiuni:
- coasa creierului: de la crista galii până la protuberanța occipitală internă, unde ajunge la corpul calos,
astfel divizează emisferele creierului mare;
- cortul creierului: se inseră între marginile superioare ale piramidelor osului temporal și procesul clinoid
al osului sfenoid. Desparte cerebelul de emisferele creierului mare.
- coasa cerebelului: de la cortul cerebelului spre fisura interemisferică a cerebelului;
- diafragma șeii: acoperă șaua turcească, în centrul căreia se află orificiul prin care trece tija hipofizei;
- cavitatea trigeminală: loja pentru ganglionul n. trigemen.

Coasa creierului are 2 sinusuri: sagital superior și inferior. Ultimul trece în sinusul rect, care este dispus
în locul unirii coasei creierului mare cu cortul cerebelului. Sinusul transversal se află în locul de inserție a
cortului cerebelului, șanțul sinusului transversal. Acesta trece în sinusul sigmoidian, dispus în șanțul
omonim. În grosima coasei cerebelului, trece sinusul occipital, care confluează cu sagital superior, rect și
transversal (în regiunea proeminenței occipitale interne).
Lateral de șaua turcească se află sinusul cavernos par, care se unesc prin anastomoza sinusurilor
intercavernoase și formează sinusul circular.
În sinusul cavernos par se varsă: v. oftalmice superioară și inferioară. Cea superioară anastomozează cu
v. feței (angulară), iar prin v. emisare sinusului cavernos se unește cu plexul venos pterigoidian. Prin
sinusul cavernos trece a. carotidă internă. În pereții sinusului se găsesc n. abductor, oculomotor,
trohlear și oftalmic. Reflexul venos de la sinus are loc prin sinusurile pietroase inferior și superior,
dispuse în șanțurile omonime, și se varsă în sinusul sigmoid.

Arahnoida – placă fină de țesut conjunctiv nevascularizat. Este delimitată de dura mater printr-un spațiu
subdural. Formează vilozități care pătrund în lumenul sinusurilor venoase – granulațiile arahnoidiene.

Pia mater – străbate toate șanțurile creierului mare și ventriculele cerebrale, unde formează plexuri
vasculare. Este delimitată de arahnoida printr-un spațiu subarahnoidian îngust. Deosebim cisterne
arahnoidiene: chiasmatică, fosei cerebrale laterale, interpedunculară și cebelomedulară (practic cea mai
importantă). Ultima comunică cu ventriculele IV, III și cele laterale.

Șanțurile și cicumvoluțiunile de bază ale creierului mare

Creierul are 3 formațiuni mari: emisferele cerebrale, cerebelul și trunchiul cerebral.
Emisferele sunt delimitate prin fisura longitudinală, iar în adâncul acesteia, sânt legate prin corpul calos.
În partea anterioară, fisura penetrează corpul calos, iar în partea posterioară trece în fisura transversală
a creierului, care desparte lobii occipitali de cerebel.
Scizurile interlobare scindează fiecare emisferă în 5 lobi: frontal, temporal, parietal, occipital și insula
(ascunsă în șanțul lateral). Șanțul central delimitează lobii frontal și parietal. În partea anterioară este
dispus girusul precentral (centrii motori, pentru mușchii extremității inferioare, cavității bucale,
faringelui și laringelui). În girusul postcentral se află centrii sensibilității cutanate și propriorecptive.
Șanțul lateral departe lobii frontal și parietal de cel temporal.

Vascularizația encefalului – a. carotide și vertebrale.

Artera vertebrală – pornește de la a. subclaviculară, ajunge în cavitatea craniului prin orificiul occipital
mare, unde ambele a. vertebrale se unesc formând a. bazilică, care se împarte în două a. cerebrale
posterioare. Formează cercul arterial cerebral.
Artera carotidă internă – ramură a a. carotide comune, prin canalul carotid pătrunde în cavitatea
craniului. Emite ramuri: a. cerebrală anterioară, cerebrală medie și comunicantă posterioară (unește a.
carotidă internă cu cerebrală posterioară). Arterele cerebrale anterioare formează circuitul arterial al
creierului.
Venele encefalului nu însoțesc arterele. Venele cerebrale profunde, formează vena cerebrală mare, care
se varsă în sinusul rect. Reflexul venos din sistemul venelor cerebrale superficiale are loc în sinusul
sagital superior și sinusurile venoase de la baza creierului.