Anatomie

Musculatura:

Muschii mimici

Muschii mobilizatori ai mandibulei

Muschii mimicii
M. Orbicular al ochiului

M. Sprancenos

M. Coborator al sprancenei

M. Nazal

M. Orbicular al gurii

M. Buccinator

M. Ridicator al buzei superioare si al aripii nasului

M. Ridicator al buzei superioare

M. Zigomatic mic

M. Zigomatic mare

M. Rizorius

M. Coborator al unghiului gurii

M. Coborator al buzei inferioare

M. Mentonier

M. Transvers al mentonului

Muschii ridicatori ai mandibulei:

 M. Maseter

M. Temporal

M. Pterigoidian lateral

M. Pterigoidian medial

Muschii coboratori ai mandibulei:

M. Suprahioidieni:

M. Milohioidian

M. Digastric

M. Geniohioidian

M. Infrahioidieni:

M. Omohioidian

M. Sternohioihian

M. Tirohioihian

Spatiul vestibular
Delimitare:

medial: mandibulă sau maxilar împreună cu periostul acoperitor

lateral: mucoasa vestibulară

superior la maxilar: inserţia m. buccinator (zona posterioară), respectiv

inserţiile mm. RUG, RCUGAN (zona frontală)

inferior la mandibulă: inserţia m. buccinator (zona posterioară), respectiv

inserţiile mm. CUG, mental (zona frontală)

anterior: mm. intrinseci ai buzelor

posterior: spaţiul maseterin şi laterofaringian

Spatiul bucal
Delimitare:

medial: m. buccinator

lateral: tegumentul

superior: arcul zigomatic

inferior: spaţiul corpului mandibulei şi spaţiul submandibular

anterior: m. Zigomatic mare, m. CUG, spaţiul infraorbital

posterior: rafeul pterigomandibular şi spaţiul maseterin

Anatomoclinic regiunea bucală este subîmpărţită :

spaţiul genian (cuprinde cea mai mare parte a regiunii bucale, este interesat de
supuraţii extinse ale obrazului)

spaţiul paramandibular (porţiunea inferioară a regiunii bucale, interesată de

supuraţii limitate ale obrazului cu originea la nivelul M3 inferior).

Spatiul canin
Delimitare:

medial: oasele nazale

lateral: spaţiul bucal

superior: marginea infraorbitală

inferior: m. ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului

anterior: tegument

posterior: os maxilar

Regiunea infratemporala
este un spaţiu profund,
 situat în partea laterală a feţei.

Delimitare:

superior: baza craniului

lateral: ramul mandibulei, tendonul m. temporal

medial: mm. pterigoidieni

inferior: inserţia inferioară a m. pterigoidian lateral

anterior: tuberozitatea maxilarului

Continut

nervii maxilar şi mandibular

artera maxilară internă

plexul venos pterigoidian

muşchiul pterigoidian extern

muşchiul pterigoidian intern

Regiunea submadibulara
Regiunea submandibulară este o regiune pereche, situată în planşeul inferior, la
limita dintre gât şi cap şi înăuntrul mandibulei, în porţiunea distală a corpului
acesteia.

Delimitare:

medial: mm. milohioidian, hioglos, stiloglos

lateral: tegument, m. platisma

superior: mandibula, mm. milohioidian, maseter

inferior: osul hioid

anterior: pântecele anterior al m. digastric, spaţiul submental

posterior: pântecele posterior al m. digastric, m. stilohioidian

Comunică cu:

înainte cu loja sublinguală

în sus cu loja geniană

în sus şi înapoi, cu loja parotidiană,

în sus şi înăuntru, cu fosa infratemporală

în sus, înăuntru şi înapoi, cu spaţiul latero-faringian

Continut

Glanda submandibulară este o glandă cu secreţie salivară de tip mixt.

trimite o prelungire între muşchiul milohioidian şi hioglos, în loja sublinguală

Ganglionii submandibulari – aşezaţi în trei grupe: superficiali, profunzi şi

anteriori;

Artera şi vena facială – străbat regiunea de jos în sus, vena pe deasupra

glandei, artera pe dedesubt;

Nervul lingual – situat deasupra glandei;

Nervul hipoglos;

Ţesut celular lax.

Regiunea sublinguala
Delimitare:

superior: mucoasa sublinguală

inferior: m. milohioidian

anterior: faţa internă a arcului mentonier

posterior: osul hioid

 medial: mm. genioglos şi geniohioidian

lateral: arcul mentonier

Continut

Vasele linguale;

Nervul lingual – ajunge superficial în planşeu, sub mucoasă, în zona canin-

premolar, situaţie exploatată în efectuarea anesteziei acestui nerv;

Un conţinut deosebit de important al lojii sublinguale îl constituie ţesutul

celular subcutanat, ţesut de minimă rezistenţă la infecţii, punct de plecare al
flegmonului de planşeu bucal, una dintre cele mai severe infecţii din
specialitatea noastră.

canalele Wharton, pe unde se scurge saliva glandelor submandibulare.

lateral de acestea se găsesc bilateral proeminenţe ale glandei sublinguale,

plicile sublinguale.

pe linia mediană se găseşte frenul lingual,

în jurul papilei canalului Wharton se află orificiile canalelor Rivinius, canale de

excreţie ale glandelor sublinguale.

Spatiul submentonier
Delimitare:

superior: m. milohioidian

inferior: fascia cervicală superficială, m. platisma

posterior: osul hioid

 lateral: pântecele anterior al m. digastric

Conţinutul lojii:

ţesut celular lax;

ganglionii submentonieri

vasele submentale

Spatiul maseterin
Muşchiul maseter – se inseră pe faţa externă a ramului mandibulei şi pe apofiza
temporo-zigomatică.

Prelungirea maseterină a glandei parotide;

Nervul facial – aici, se împarte în cele două ramuri ale sale: ramul temporo-
fascial şi ramul cervico-facial;

Artera transversă a feţei;

Traiectul maseterin a canalului Stenon;

Ganglionul pretragian – culege limfa din regiunea temporală inferioară, frontală

inferioară, sprâncenoasă şi palpebrală.

Spatiul pterigomandibular
Delimitare:

medial: m. pterigoidian medial

lateral: faţa internă a ramului mandibular

inferior: chinga pterigomaseterină

anterior: rafeul pterigomandibular

posterior: glanda parotidă

 Regiunea parotidiana
Delimitare:

postero-medial: pântecele posterior al m. digastric, elementele buchetului

Riolan (mm. stilieni cu fasciile lor, ligamentele stilomandibular şi stilohioidian)

lateral: fascia parotideo-maseterină

anterior: marginea posterioară a ramului mandibular

Conţinutul lojii:

Glanda parotidă

este cea mai importantă glandă salivară, a cărei salivă este de aspect seros.

este acoperită de capsula parotidiană, iar pe un plan mai superficial, de fascia

parotideo-maseterină.

trimite două prelungiri importante: prelungirea maseterină şi prelungirea

faringiană.

Nervul facial – iese din gaura stilo-mastoidiană la nivelul prelungirii

maseterine a glandei parotide , unde, după un scurt, se desparte în cele două
ramuri terminale ale sale: temporo-facială şi temporo-cervicală.

Artera carotidă externă – se desparte în ramurile sale terminale: maxilara

internă şi temporala superficială.

Ganglionii parotidieni – sunt aşezaţi în mai multe grupe, superficiali şi

profunzi.

Fosa pretigomaxilara (pterigopalatina)

Este situata intre : -tuberozitatea maxilei,

-procesul pterigoid si

-lama perpendiculara a palatinului.

 In fosa pterigomaxilara este situat nervul maxilar, ganglionul pterigopalatin
si terminatia arterei maxilare . Nervul maxilar merge dinspre posterior spre
anterior, de la gaura rotunda la fisura orbitala inferioara. Artera maxilara-da
ramuri si apoi se termina in artera sfenopalatina. Artera sfenopalatina trece inferior
de nervul maxilar si anterior de ggl , merge apoi prin gaura sfenopalatina spre cavit
nazala

De la nervul maxilar , ganglionul pterigopalatin si artera maxilara pleaca multe

ramuri, care strabat orificiile acestei fose si se raspandesc in regiunile invecinate.

Fosa pterigomaxilara este comparata cu o piramida patrunghiulara , care prezinta o

baza, un varf si patru pereti.

Baza este indreptata in sus. Este formata din fata maxilara a aripii mari a
sfenoidului si de fata inferioara a corpului acestuia ;

prezinta: -gaura rotunda, prin care nervul maxilar patrunde in aceasta

fosa;

-fisura orbitara inferioara, prin care ies nervul maxilar si artera

suborbitara

Varful este indreptat in jos si este format prin intalnirea procesului pterigoid cu
tuberozitatea maxilei. Varful se continua cu trei canale : canalul palatin mare prin
care ies nervul palatin mare si artera palatina descendenta, si cele doua canale
palatine mici pentru arterele si nervii omonimi.

Peretele anterior este format din tuberozitatea maxilei; prezinta gaurile si canalele
alveolare pentru trecerea nervilor si arterelor alveolare postero-superioare.
Peretele posterior este format din procesul pterigoid . Aici se gaseste canalul
pterigoid prin care trece nervul canalului pterigoidian.

Peretele medial este format de lama perpendiculara a palatinului. Aici se gaseste

gaura sfenopalatina , pentru trecerea arterei omonime si a ramurilor nervoase
destinate cavitatii nazale.

Peretele lateral lipseste; el este inlocuit prin fisura pterigomaxilara.

Comunicarille fosei pterigomaxilare:

Se realizeaza astfel:

Cu craniul – prin gaura rotunda

Cu orbita – prin fisura orbitara inferioara
Cu cavitatea nazala – prin gaura sfenopalatina
Cu exobaza prin canalul pterigoidian
Cu palatul osos prin- canalul palatin mate si cananlele palatine mici
Cu alveolele dentare – prin orificiile si canalele alveolare de pe tuberozitatea
maxilei;
Cu fosa infratemporala prin fisura pterigomaxilara.

Anestezia la tuberozitate
este anestezia nervului alveolar superior și se indică pentru anestezia osului
alveolar din dreptul molarilor 1, 2, 3, pentru anestezia peretelui posterior al
sinusului maxilar și a mucoasei sinusale, iar nu în ultimul rând pentru anestezia
molarilor 1, 2 și 3, practicată în vederea preparării unor cavități, extracții,
pulpectomii etc.

Se poate realiza pe cale cutanata, când există procese supurative vestibulare,

trismus accentuat sau procese proliferative. Pacientul este asezat pe fotoliul dentar
cu capul in usoara extensie si arcadele dentare in contact.

Repere: marginea anterioară a mușchiului maseter, marginea inferioară a osului

zigomatic și creasta zigomatico alveolară.

Puncția se face la nivelul obrazului, înaintea mușchiului maseter, sub marginea

inferioară a zigomaticului și distal de creasta zigomatico-alveolară. Direcția acului
este sus, înăuntru, până se ajunge la contact cu tuberozitatea, apoi în contact cu
osul se va da acului o direcție în sus, dinăuntru și posterior. Se pătrunde 3- 3,5 cm
și se lasă anestezicul. Se aspiră pentru a ne asigura că nu am lezat formațiunle din
plexul venos pterigoidian.

Calea endoorala este cel mai frecvent utilizată. Pacientul se așează pe un fotoliu,
cu capul în extensie și cu gura întredeschisă. Ca repere avem creasta zigomatico-
alveolară, rădăcina mezială a molarului doi și limita dintre mucoasa fixă și
mucoasa mobilă.

PUNCȚIA se realizează la nivelul mucoasei mobile, deasupra rădăcinii mezio

vestibulare a molarului doi, înapoia crestei zigomatico-alveolare. Direcția acului e
supero-posterior și medial, în unghi de 45 de grade cu planul de ocluzie al
molarului superior. Se ajunge în contact cu osul de-a lungul tuberozității până la o
profunzime de 2,5 sau 3,5 cm, lăsând progresiv depozitul anestezic. Se aspiră
continuu pentru a nu pătrunde în plexul venos pterigoidian. Se lasă 2 sau 3 ml timp
de cinci sau zece minut.

Anestezia nervului infraorbital

Reperele: 8 sau 10 mm sub rebordul orbitar inferior, la unire celor două treimi
externe cu treimea internă a crestei infraorbitare, la 5 mm înăuntrul liniei verticale
mediopupilară, pe linia verticală ce trece prin axul premolarului doi superior, la 2,5
cm deasupra apexului. Orificiul infraorbitar se găsește pe aceeasi linie cu orificul
mentonier și cu orificiul supraorbitar.

Cutanat: Puncția se realizează mezial și inferior de gaura infraorbitală, în dreptul

aripii nazale, la 0,5 sau 1 cm înafara șanțului nazo genian. Direcția acului este în
sus, înapoi și înafară. Se pătrunde 0,5 cm

Edooral: Puncția se face în fosa canină, la nivelul mucoasei mobile, deasupra și

lateral de vârful rădăcinii caninului. Direcția acului este în sus, înapoi și înafară, în
unghi de 45 de grade față de planul medio-sagital. Se traversează părțile moi până
la contactul cu osul, se merge de-a lungul fosei, la o profunzime de 0,25 m,
pătrunzând în orificiul infraorbitar.

Anestezia la gaura palatina:

Repere: în dreptul molarului doi, la 1 cm deasupra coletului. La 0,5 cm înaintea
marginii posterioare a palatului dur, în unghiul diedru format de creasta alveolară
și lama orizontală a palatului. La 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei
posterioare.

Puncția se face în șanțul palatin, în dreptul molarului doi la 1 cm deasupra dintelui

și puțin înaintea găurii. Direcția acului este superior, posterior și lateral. Nu e
necesar pătrunderea în canal, depozitul anestezic se lasă la 1 cm sub mucoasă, în
dreptul găurii palatine.

Anestezia la Spix:
Repere: la nivelul planului de ocluzie a molarului inferior, creasta temporală,
medial și posterior de marginea anterioară a ramului mandibular, plica
pterigomandibulară.

Puncția: Pentru efectuarea puncției, se palpează cu indexul mâinii stângi (pentru

partea dreaptă a pacientului) și cu policele mâinii stângi ( pentru partea stângă a
pacientului). Locul puncției va fi între creasta temporală (medial) și plica
ptergomandibulară (lateral), la 1 cm deasupra planului de ocluzie. Direcția acului e
sagitală la început, antero-posterioară până la contactul cu osul, apoi corpul seringii
devine paralel cu hemiarcada inferioară. Acul progresează în profunzime, păstrând
contactul intim cu osul. Pe măsură ce avansăm, corpul se deplasează spre medial,
ajungând în direcția premolarilor arcadei. Injectarea se face imediat după contactul
cu osul, până șa 2 cm profunzime.