Cursul 3

Medicul si societatea. Statutul social al

medicului

Practica medicala este profund implicata in societate, din aceasta cauza foarte de
timpuriu practicantii profesiei medicale si-au dorit crearea unui statut legal, recunoscut de
societate, care sa le confere anumite drepturi si implicit asumarea unor responsabilitati.

Aceste drepturi si responsabilitati nu se pot acorda individual(dupa parerea fiecacui

practicant) ci numai intr-un cadru organizat in care sa existe o majoritate de vederi si un
consens de interese specifice tuturor practicantilor.

Dupa primul Razboi Mondial a functionat o asociatie denumita ”Asociatia Profesionala

a Medicilor” cu membrii din 23 de tari, dar care si-a incetat activitatea la inceperea celui de
al-2 lea Razboi Mondial. Dupa acest razboi, in anul 1947, la Geneva se infiinteaza „Asociatia
Medicala Mondiala”(AMM) cu membrii din 27 tari.

AMM infiintata la Geneva nu trebuie confundata cu Organizatia Mondiala a Sanatatii

(OMS) infiintata la 7 aprilie 1948 tot la Geneva, care este dependenta de ONU si este
finantata de guvernele tarilor care fac parte din aceasta organizatie. AMM isi muta sediul la
New York in anul 1964 iar din anul 1974 se muta in Franta. Scopul acestei organizatii este
dezbaterea libera si neingradita a problemelor de etica medicala, de formare, specializare si
perfectionare profesionala a medicilor.

Concluziile AMM au intodeauna un caracter orientativ, fiind formulate sub forma de

recomandari adresate organizatiilor statale si organizatiilor profesionale nationale. Prin
definitie practica medicalaeste o profesie liberala si se poate desfasura doar in conditiile
autonomiei profesionale si a institutiilor de administrare a corpului medical.

Ce presupune (implica) autonomia profesionala? Autonomia profesionala presupune ca

fiecare medic sa aiba dreptul sa-si trateze pacientii in baza conceptiilor sale profesionale si in
avantajul individual al acestora. Controlul acestor activitati medicale este de competenta
corpului medical, care este dator sa infiinteze organizatii profesionale, care sa elaboreze
criterii si metodologii de practicare a profesiei(ex. Ghidurile de practica: chirurgie BMF,
endodontie, protetica,... etc.)

Profesia medicala se mai exercita si in cadrul unor reguli impuse de Codul Deontologic
promovat tot de organizatia profesionala nationala. Prin Codul Deontologic se reglementeaza
comportamentul individual al medicului in societate si se sanctioneaza, in diferite moduri,
abaterile de la normele codului.
 Pentru garantarea exercitarii controlului asupra profesiei medicale, organismele
nationale isi creaza regulamente si comisii care dezbat problemele profesionale. Scopul
acestor dezbateri, in organizatiile profesionale, este asumarea raspunderii publice pentru
controlul practicii profesionale. In acest mod medicul poate fi sigur ca va avea dreptul sa-si
exercite profesia dupa proprile convingeri, la nivelul specializarii sale fara nicio imixtiune din
afara corpului medical.

Pana in anul 1990, la noi in tara, raspunderea asistentei medicale stomatologice revenea
integral Ministerului Sanatatii, care elabora acte normative, ordine si dispozitii in acord cu
politica centralizata a guvernului.

In anul 1995 se infiinteaza Colegiul Medicilor din Romania(Legea 74/1995) din care au
facut parte si medicii stomatologi. Din anul 2004 se infiinteaza Colegiul Medicilor
Stomatologi din Romania(Legea 305/2004)

Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania (CMSR)este o organizatie profesionala,

non profit, autonoma care isi exercita atributiile fara posibilitatea vreunei imixtiuni din afara.
Colegiul participa la elaborarea programelor de sanatate si a legilor de reglementare a
profesiei de medicina stomatologica.

In anul 2006 reforma sanitara initiata de guvernul tarii, unifica legislatia sanitara intr-un
pachet de legi intitulat Legea sanatatii sau Legea 95/2006, care cuprinde 13 titluri, fiecare
referandu-se la un domeniu specific (ex. farmacie, asistenta spitaliceasca, medicina
dentara, ....iar titlul XIII se refera la organizarea si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti
din Romania). Prin acest pachet de legi se aduc unele modificari functionarii colegiului
national, care constau in esenta la participarea la deciziile luate si a unor membrii desemnati
de Ministerul Sanatatii si a unor membrii din ministerele care au retea sanitara de
stomatologie: Ministerul Apararii, Ministerul Afacerilor Interne.

CMSR dispune de structuri abilitate sa reprezinte corpul medical in relatiile cu

autoritatile guvernamentale si internationale. La nivel teritorial colegiul este reprezentat in
fiecare judet de un Colegiu Judetean pe baza principiului descentralizarii si subsidiaritatii.
Autoritatea colegiului national cuprinde urmatoarale domenii de activitate:

 Comisia profesional-științifică și învățământ (CPSI)

 Comisia pentru avizări, studii și strategii de dezvoltare (CASSD)
 Comisia pentru probleme socio-economice, financiar-contabilă și administrativ
(CPSEFCA)
 Comisia pentru secretariat (CS)
 Comisiile de specialitate ale Consiliului național

1. Comisia de ortodonție și ortopedie dento-facială

2. Comisia de chirurgie
3. Comisia de protetica dentară
4. Comisia de parodontologie
5. Comisia de endodonție
6. Comisia de pedodonție
În cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din România mai funcționează și:

 Comisia superioară de disciplină

Toti medici care practica stomatologia in Romania trebuie sa fie membrii ai colegiului,
sa fie autorizati, sa aiba studiile recunoscute de Ministerul Sanatatii si sa aiba drept de libera
practica. Medicii pensionari isi pot pastra calitatea de membrii activi(desfasoara activitate
profesionala si platesc cotizatie) sau membrii onorifici(fara activitate profesionala). In statutul
Colegiului se stipuleaza ca membrii isi pot suspenda activitatea din motive obiective pana la 5
ani. Suspendarea peste 5 ani necesita un stagiu profesional de 6 luni finalizat un examen la
colegiul teritorial in care doreste sa activeze.

Medicii straini care doresc sa-si exercite profesia in Romaniaau obligatia sa se inscrie
in Colegiu, sa respecte Codul Deontologic, Regulamentul de Organizare si Functionare al
CMSR, precum si deciziile CMSR.

Specific profesiei de medic sunt urmatoarele: pastrarea secretului profesional,

respectarea normelor de etica profesionala si deontologie medicala, spiritul de sacrificiu in
slujba binelui. Indatorirea principala a membrilor CMSR este acordarea cu promtitudine si
neconditionat a ingrijirilor medicale de urgenta. Codul Deontologic prevede la articolul 13 ca
medicul poate refuza tratamentul unui bolnav numai dupa acordarea tratamentului de urgenta.
Trebuie insa sa avem grija cum formulam refuzul unui pacient pentru ca exista riscul sa fim
acuzati de discriminare etnica, religioasa, etc.

Statutul CMSR si Codul Deontologic au regulamente de aplicare, care pot fi

modificate si adaptate de catre Adunarea Generala Nationala. Intre adunarile generale colegiul
este condus de Consiliul National format din presedintele colegiului si cei 4 vicepresedinti
plus presedintii celor 41 de judete, intre sedintele Consiliului National colegiul este condus de
Biroul Executiv National.

Statutul social al medicului este asociat cu valori morale precum: vocatia,

devotamentul, cunoasterea, eroismul si puterea de sacrificiu. O particularitate a profesiei de
medic este depunerea unui juramant odata in viata, pentru care medicul raspunde cu constiinta
sa. Juramantul lui Hipocrate anticipeaza pe langa priceperea profesionala, etica si moralade
care trebuie sa dea dovada medicul. Acest juramant a fost adoptat de catre AMM in anul 1948
iar apoi actualizat in anii 1968, 1983 iar ultima actualizare s-a produs in 1994 la adunarea
generala a AMM desfasurata la Stockholm.

Perceptele actualului juramant nu sunt formulate de institutiile statale ci ele sunt

izvorate din convingerile medicilor, ca acestea sunt coordonate morale in care este bine sa-si
desfasoare activitatea.

Corpul medical isi impune astfel singur reguli etice si profesionale pe care le aplica in
favoarea societatii, iar la randul ei societatea are datoria sa raspunda eforturilor medicului prin
cinferirea unul statut pe masuraaportului sau adus in societate.

Statutul socialal medicului are urmatoarele componente:

a. Increderea membrilor societatii in medic- este primul element al raportuluibilateral.

Nu iti poti incredinta un bun de pret cuivain care nu ai increderesi cu atat mai mult sa-ti
incredintezi sanatatea ta si a familiei daca nu ai incredere in medic(ex. pacientii isi aleg
medicul de familie, stomatolog, oftalmolog,...etc.)

b.Competenta profesionala – este rezultatul pregatirii specifice intr-o universitate

(prestigiul acesteia poate influienta pacientul in alegerea medicului) Aceasta impune insusirea
unui volum foarte mare de notiuni teoretice dar si deprinderi practice care presupun eforturi si
sacrificii din partea unei persoane cu un anumit nivel intelectual, o anumita structura
sufleteasca, dispozitie si empatie fata de semeni. Pregatirea profesionala a medicului trebuie
sa cuntinuie si dupa absolvirea facultatii pe tot restul activitatii profesionale (ex. cursurile
EMC, participarea la congrese, abonament la reviste stiintifice, competente noi,etc.

c. Nivelul cultural - prin cultura sa, medicul isi permite sa abordeze fiecare situatie sau
pacient in parte, sa inteleaga specificul fiecarui caz. Tot cultura va permite sa realizeze sinteze
clare care sa poata fi intelese si de persoanele mai putin instruite.

d. Starea materiala - este un aspect mai delicat din statutul social al medicului. Toata
lumeaeste de acord ca sanatatea este scumpa, ca actulmedical este costisitor. Intrebarea este
cat din acest cost ajunge la medic, iar raspunsul este clar: foarte putin (ex. actual acest raport a
fost imbunatatit si retributiile medicilor au crescut semnificativ in unitatile de stat,...). Persista
inca in societate mentalitatea invechita ca actul medical trebuie sa fie gratuitsi nu necesita
onorarii. Aceasta este o mentalitate paguboasapentru societate care trebuie sa recunoasca intr-
un fel valoarea muncii si pregatirii medicului si sa construiasca un cadru prin care veniturile
medicului sa nu provina pe cai dezonorante subterane (plati informale, spaga, etc. care sunt
pedepsite de Codul Penal).

e. Tinuta medicului - pe langa normele de asepsie, antisepsie si de protectie a muncii,

tinuta medicului trebuie sa fie si o expresie a sigurantei, stapaniri de sine, seriozitatii, decentei
care sa inspire calm si incredere(ex. tinuta de cabinet difera de tinuta ocazionala, de vacanta,...
etc.)

f. Limbajul medicului - prin limbajul sau medicul trebuie sa “traduca” terminologia

medicala in functie de nivelul de pregatire al pacientilor sai.

g.Curajul medicului - este de alt fel decat in alte profesii. Medicul este dator sa aiba
curajul de a lua o decizie sau atitudine, materializata prin prescrierea unor tratamente sau
manopere, in slujba binelui si a sanatatii pacientilor sai.

h. Permanenta –este o alta caracteristica a medicului, care-i confera un statut aparte in

societate. Medicul este medic toata viata, 24 ore din 24, el isi pastreaza calitatea si in afara
clinicii, cabinetului, putand fi util semenilor sai prins faturi, exemple si atitudini in folosul
sanatatii membrilor societatii.

Cursul 4
Medicina dentara si practica
odontologica ca specialitati medicale
integrate in societate

Datele istorice ne arata ca in ciuda existentei preocuparilor medicale legate de

afectiunile aparatului dento maxilar, tratamentul acestora nu era recunoscut ca apartinand de
medicina. Interventiile asupra dintilor si maxilarelor se considera ca au un caracter
chirurgical, iar chirurgia nu a fost de la inceput recunoscuta ca apartine medicinei. Abia
incepand cu secolul XIX se contureaza apartenenta terapiei odontale la medicina.

In sec XX terapia leziunilor dintilor se impune definitiv ca apartinatoare medicinei.

Abia in urma descoperirii microorganismelor patogene, a structurii celulei, a corelatiilor
dintre diferite aparate si sisteme, dentstica reuseste sa-si perfectioneze metodele de diagnostic
si tratament. Acestea presupun cunoasterea fizioologiei si fiziopatologiei cavitatii orale ceea
ce o incadreaza deplin in cadrul specialitatilor medicale.

Este unanim admis astazi ca structurile cavitatii orale sunt de multe ori oglinda
modificarilor patologice din organism dar si invers adica afectiunile orale au de multe ori o
influienta asupra sanatatii organismului (ex. boala de focar, legaturile dintre afectiunile
parodontale si diabet, boli cardio-vasculare, sindrom metabolic, etc. ).

Nu de putine ori medicii de diferite specialitati apeleaza la consultatii oferite de colegii

stomatologi. Prin aceasta se recunoaste autoritatea in domeniu a medicului stomatolog. In
plus, in cadrul facultatilor de medicina sunt incluse cursuri de patologie dento parodontala
care au menirea sa ofere notiuni considerate indispensabile pentru formarea completa a unui
medic generalist.

Problema apartenentei stomatologiei la disciplinele medicale si a medicului

stomatolog la corpul medical, desi parea lamurita in deceniile 7-8 ale secolului XX, este
readusa in discutie, in mod surprinzator, la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului
XXI. Astfel in 1995 AMM, intrunita la Paris, a adoptat un statul si regulament prin care
considera ca medici stomatologi sau dentistii (chirurgien dentiste in Franta) nu sunt medici si
in consecinta nu pot fi primiti in AMM (ex. SUA,Canada, Germania, Franta,... s.a. medicii
stomatologi au fost exclusi din AMM)

Problemele practicii stomatologice sunt indiscutabil probleme medicale desi au

anumite particularitati. Cu toate aceste interpretari organizatorice si de conjunctura, a
apartenentei stomatologiei la o organizatie sau alta, nu se poate exclude stomatologia din
categoria disciplinelor medicale.
 Obiectivul de activitate al stomatologiei este legat de existenta afectiunilor de larga
raspandire caria si parodontopatiile, dar si alte afectiuniale zonei oro maxilo faciale, care il fac
pe stomatolog sa recurga la ajutorul altor specialisti chirurgi, orelisti, medici de
laborator,...s.a.

Locul de desfasurare al practicii stomatologice este cabinetul de profil, care trebuie sa

asigure un confort optim pentru medic si echipa sa, dar si conditii adecvate pentru pactenti si
apartinatori (ex. suprafata minim 9 mp, sala de asteptare cu scaune, toalete, iluminat natural si
artificial, apa curenta, canalizare, separator pt. amalgam,...etc)

S-a incercat tipizarea si incadrarea in norme a tuturor aspectelor tehnice care tin de
functionarea unui cabinet (ideal ar fi proiecterea si construirea unui spatiu medical cu circuite
separate pentru copii si adulti). In realitate majoritater cabinetelor autorizate functioneaza in
locatii care nu aveau destinatia initiala de cabinet stomatologicsi si care au fost ulterior
adaptate astfel incat sa corespunda normelor pentru autorizare (ex. acordul vecinilor, acces
separat, rampa de acces, protectie pt. radiatii X,...etc.). Acest fapt nu este caracteristic doar
pentru Romania ci pot fi intalnite cabinete asemanatoare si in alte tari din UE.

De la cerintele privind suprafata recomandata de medicina muncii (initial 16-22 mp,

apoi 12 mp iar actual 9 mp) sala separata de tratamente (specifica medicinei de familie) sunt
uneori cerinte exagerate care nu pot fi pretinse cabinetului dentar. Activitatea pe care medicul
o desfasoara in cabinetul de medicina dentara presupune asumarea unei raspunderi in fata
pacientului dar si in fata asociatiei profesionale (care pretinde respectarea Codului profesional
Deontologic, dar si a legilor tarii.

Cerintele sociale ale profesiei de medic stomatolog.

In practica curenta medicul stomatolog trebuie sa-si bazeze activitatea curenta pornind de
la stabilirea unor relatii inter umane particulare cu pacientii bazate pe incredere, pe
comunicare si empatie. Indiferent de boala pentru care se adreseaza medicul stomatolog nu
trebuie sa renunte la amamneza bolnavului. Aceasta este o buna ocazie de a castiga increderea
pacientului printr-o atitudine echilibrata, un limbaj care sa permita comunicarea si care sa
comtina si un mesaj optomist echilibrat bazat pe competenta profesionala. Anamneza trebuie
finalizata cu obtinerea in scris a acordului in cunostiinta de cauza.

Interventia medicului stomatolog inspira teama, pentru majoritatea pacientilor, inca din
cele mai vechi timpuri. De aceea medicul trebuie sa aiba o capacitate de sugestie care sa
alunge teama prin gestica sa si prin limbajul care trebuie sa-l foloseasca. Acestea impun
medicului saposede notiuni de psihologie care sa-i permita abordarea individualizata a
pacientului (acest fapt contribuie si la renumele medicului).

 Adaptabilitatea medicului dentist este o alta cerinta indispensabila, deoarece pacientii

nu sunt aceeasi(copii, femei, barbati, bolnavi cronici, batrani,...) iar conditiile de
munca se pot schimba, aparatura se perfectioneaza, apar materiale noi, cadrul social
dar si aspectele materiale sunt intr-o permanenta schimbare.
  Zgarcenia si mercantilismul pot marca in sens negativ „valoarea medicului”. Un
stomatolog trebuie sa castige, sa fie recompensat material, dar acest castig trebuie sa
se reflecte si in investitiile pe care le face pentru imbunatatirea asistentei pe care o
acorda.
 Pe langa asistenta de specialitate in cabinetul medical, medicul trebuie sa faca si
educatie sanitara indiferent de motivul pentru care pacientui i s-a adresat.
 Deontologia profesionala nu-i permite medicului sa refuze un pacient facind
discriminare, pe motiv de stare sociala, apartenenta etnica, religie, orientare sexuala,
rasa, etc. Refuzul din aceste considerente este sanctionat atat de Consiliul pentru
Combaterea Discriminarii, asociatia profesionala(CMSR), cat si de societate.

Problemele delicate ale costurilor tratamentelor stomatologice trebuie sa tina cont de

costurile materiale si remunerarea muncii medicului si a echipei sale dar in acelasi timp
trebuie sa evite ”pretentiile” exagerate solicitate de uni practicieni.

Tratamentul de urgenta nu poate fi refuzat chiar in situatia imposibilitatii pacientului de

a achita costul. Medicul trebiue sa gaseasca resurse pentru rezolvarea acestei situatii apeland
la colectivitatea locala sau la sponsori care pot contribui la rezolvarea acestei situatii limita.
La noi in tara incepand cu anul 2002 asistenta stomatologica de urgenta este compensata
integral(gratuita indiferent de virsta sau asigurare) de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate
atat la copii cat si la adulti.

Cursul 5

Orientarea profilactica ca necesitate

activitatii curative in odontologie

Orientarea profilactica este o conceptie medicala, larg folosita, cu efecte benefice pe

plan social si cu aplicabilitate practica in stomatologie. Profilaxia odontologica are ca obiectiv
generaldezvoltarea si conservarea uniu aparat dento-maxilar (ApDM) sanatos dea lungul
intregii vieti. Prin aceasta maniera de rtatament se obtine o reducere a indicilor de morbiditate
a principalelor bolior oro- dentare si implicit a nevoilor de tratament.

Modalitatea de realizare a profilaxiei imbolnavirilor din sfera oro-dentara este

depistarea si anihilarea cauzelor care determina imbolnavirea pe de o parte, iar pe de alta parte
depistarea si tratamentul precoce al leziunilor.
 Programele de profilaxie au in vedere instituirea unei strategii specifice, pe bazaunor
obiective clare.determinarea obioectivelor se facepe baza unor studii epidemiologice, care
identifica problemele reale de sanatate oro-dentara. Apoi in functie de mijloacele financiare,
personalul disponibil si mijloacele materiale disponibile se concep si apoi se pun in aplicare
programele de profilaxie.

In medicina dentara exista 4 nivele ale aplicarii profilaxiei astfel:

1. Profilaxie “primar”- primara: care cuprinde informarea parintilor despre cauzele

care pot determina carii dentare(structura dintelui, alimentatia si bacteriile), reducerea
numarului de bacterii patogene care pot determina carii, boli parodontale la mama/
ingrijitoare, masuri preventive generale in privinta stilului de viata.
2. Profilaxie primara: in privinta cariei se efectueaza fluorizari generale si locale,
cunostiinte despre igiena alimentatiei sanogene, igiena oro dentara prin tehnici
eficiente si sigilarea santurilor si fisurilor. Pentru parodontopatii profilaxia
primaraprevede controlul placii bacteriene subgingivale prin tehnici de periaj gingivo
dentare si asigurarea igienei orale corecte cu folosirea mijloacelor auxiliare de igiena.
3. Profilaxia secundara : cuprinde pentru caria dentara depistarea si tratamentul correct
si precoce al leziunilor odontale, fluorizare locala cu geluri sau fluide cu fluor si apoi
dispensarizare(re-kall) in functie de riscul la carie. Pentru parodontopati sunt
prevazute depistarea si tratamentul correct si precoce al gingivitelor(forme de afectare
reversibile)si al formelor incipiente de parodontopatii, planificarea controlului
periodic.
4. Profilaxia tertiara: se petrace in etapa tratamentelor curative si impune ca aceste
tratamente sa fie dublate de conceptii preventive care sa impiedice aparitia unor noi
imbolnaviri (ex. extensii preventive ale restaurarilor directe, protectia parodontiului
gingival prin convexitati corecte a microprotezelor, prin contacte proximale ferme care
refac punctul de contact, folosirea de materiale bioactive care previn caria secundara
marginala, prin eliberare de fluor, etc.)

Ca mijloace profilactice se pot recomanda pacientilor urmatoarele:

 rationalizarea consumului de produse zaharoase rafinate (repartizarea lor in cadrul
meselor principale)
 incurajarea consumului de legume sau fructe crude la sfarsitul meselor daca nu este
posibil periajul
 profilaxie profesionala (bazata pe date stiintifice certe adaptata societatii actuale -
fluorizari, detartraj,periaj profesional)
 dispensarizarea pacientilor
 utilizarea judicioasa a fluorului in paste de dinti, ape de gura, geluri
 sigilari profilactice cu composite sau ionomeri de sticla.

Oricare dintre aceste masuri este ineficienta daca nu este dublata de educatie sanitara,
corespunzatoare virstei si nivelului de instruire, pentru mentinerea unei sanatati a intregului
organism si care sa determine formarea unei motivatii in folosul sanatatii.
 Pentru realizarea educatiei sanitare este nevoie sa existe un educator si un educabil.
Principial educatia sanitara se recomanda la varste tinere(deoarece are cel mai mare
randament pe termen lung), dar de ea pot beneficia pacientii de orice varsta.
Medicul stomatolog are in general o activitate preponderent curativa in cabinetul sau,
dar va trebui sa gaseasca timp si pentru diseminarea unor notiuni de educativ sanitare. Aceasta
educatie sanitara presupune pe langa cunostiinte de specialitate si un buget de timp prin care
sa ofere explicatii si demonstratii care presupun unele cheltuieli materiale.
Realitatea demonstreaza ca in activitatea “de rurina” dintr-un cabinet stomatologic
volumul cel mai mare de tratamente il detin cele dic categoria celor curative deci masurile
preventive se incadreaza in nivelul profilaxiei tertiare. In schimb medicii din domeniul
stomatologiei pediatrice au indiscutabil mai multe activitati din etapele profilaxiei primare si
secundare.
Datele stiintifice arata ca pe termen scurt costul activitatilor preventive este egal cu cel
al activitatilor curative ins ape termen mediu si lung eficienta(masurata prin castul
tratamentelor si mentinerea calitatii vietii) este net in favoarea activitatilor preventive.
Placa dentara patogena(biofilmul patogen), cunoscuta si incriminate de peste o suta de
ani ca un factor local cu potential pathogen, este unul din mijloacele cele mai eficiente prin
care se poate controla si mentine sanatatea dentara.
Igiena orala, alaturi de igiena generala este o expresie a civilizatiei unei societati.
Consumul de pasta de dinti pe cap de locuitor, scimbarea periutei de dinti dupa 3 luni de
folosinta, consumul de sapun sau detergent pot fi indicatori pentru aprecierea sanatatii unei
societati (tema exercitiu de cautat pe internet aceste date statistice).
Igiena orala se efectueaza cu mijloacele cunoscute: periuta de dinti, pasta, apa de gura
(cu fluor sau clorhexidina), ata dentara, stimulatoare gingivale, s.a. mijloace auxiliare. Este de
prisos sa vorbesti unei colectivitati despre necesitatea igienei orale si tehnici de periaj dentar
daca membrii colactivitatii nu au perie, pasta....si apartin unor grupuri defavorizate: someri,
emigranti. Statisticele actuale referitoare la peria si pasta de dinti, la schimbarea periutei arata
date ingrijoratoare,mai ales in mediul rural in care pacientii recunosc spalatul pe dinti sambata
sau dumineca...!
Profilaxia bolilor oro dentare este o problema sociala de interes general si national, in
care Ministerul Sanatatii este principalul organism abilitatsi responsabilsa intocmeasca si sa
promoveze programe sociale de sanatate oro dentara. In acest sens a existat la noi in tara, in
anul 2000 un program care a prevazut la nivelulș a 5 orase mari(Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca,
Timisoara si Constanta) fluorizarea scolarilor de 12 ani prin clatirea gurii cu o solutie
fluorurata (fluorostom produsa de Institutul National de Cercetare in Chimie). Clatirile se
facea organizat in scoli in pauza mare ,dupa servirea gustarii. Rezultatele nu au putut fi
validate deoarece programul nu a fost consecvent si a durat putin.
O alta posibilitate de profilaxie stomatologica este profilaxia individualizata (este mai
scumpa si mai greu de efectuat. Ea se adreseaza in general grupurilor de risc crescut(riscul
crescut are un criteriu important indicele CAO-D>/= 2 )si a celor care nu raspund la profilaxia
generalizata(profilaxia generalizata este cea mai ieftina).
Pe termen scurt, profilaxia individualizata este egala ca si cost cu tratamentul curativ
insa pe termen mediu si lung profilaxia individualizata este net mai eficienta fata de
tratamentul curativ. Esenta profilaxiei individualizate este suprimarea ”rezervoarelor” de
bacterii si efectuarea tratamentelor conservatoare intr-un mediu cat mai putin ”infectat” care
poate oferi o siguranta in mentinerea in timp a rezultatelor terapeutice(ex. nu este eficient sa
tratezi o carie cu o obturatie care este corecta doar un an pt ca fie face carie secundara, fie este
dislocata,etc.)

Cursul 6

Aplicarea cunostiintelor si metodelor epidemiologice in aprecierea starii de

sanatate odontala a unei colectivitati

Evaluarea starii de sanatate denara a colectivitatilor se face cu ajutorul unor indici utilizati
international, prin calcularea numarului mediu de dinti prezenti(D), dinti cariati (C), dinti absenti (A),
sau dinti obturati (O). Acest indice CAO –D pt. limba romana sau DMF-T (decay, missing, filled-
tooth pt. limba engleza), poate reprezenta dintii sau supafetele afectate (CAO-S pt suprafete, sau
DMF-S pt suprafete).

Din studiile publicate in literatura de specialitate se remarca o diminuare semnificativa a

incidentei cariei dentare dupa ani 1970, in majoritatea tarilor industrializate, cu variatii de la o tara la
alta. In 1981, OMS de comun acord cu FDI (Federatia Dentara Internationala), au elaborat o serie de
obiective (tinte) de sanatate pt anul 2000, sub sloganul „Sanatate pentru toti in anul 2000”. Aceste
obiective propun tarilor membre nivele de sanatate orala accesibile de atins si care au la baza
indeplinirea unor deziderate astfel:

 -50 % din copii de 5-6 ani sa fie total indemni la carie,

 -un indice CAO-D <3 la varsta de 12 ani,
 -85 % din tinerii de 18 ani sa fie cu o dentitie completa,
 -reducerea cu 50% a edentatiilor la grupa de varsta 35-44 ani
 -reducerea cu 50% a numarului de edentatii la populatia de peste 65 ani.

A urmat apoi in 1984 o intrunire regional a tarilor europene membre OMS (ORE) care au
adoptat obiectivele de imbunatatire a sanatatii orale pentru anul 2015. Acestea au prevazut
urmatoarele tinte de sanatate orala:

 -80% din copii de5- 6 ani indemni la carie

 -un indice CAO-D < 1,5 pentru copii de 12 ani,
 -eliminarea extractiilor din cauza cariei si acomplicatiilor sale pana la 18 ani,
 -pentru grupa de varsta 35-44ani un indice CAO-D < 10 si reducerea edentatiilor cu 2%,
  -90% din persoanele dentate sa aiba cel putin 20 dinti naturali iar pentru grupa de varsta 65-74
ani reducerea cu 10% a edentatiilor.

Din rapoartele tarilor europene la OMS, rezulta ca unele tari precum tarile nordice (Finlanda,
Norvegia Suedia, Danemarca), Belgia,Olanda, Marea Britanie si Elvetia au atins inca inainte de anul
2015 tintele propuse pt 2015. Alte tari precum cele din Europa de Est chiar si dupa 2015 abia ating
tintele propuse pt anul 2000, acestea au un indice CAO-D mediu sau chiar crescut (ex Romania avea
indicele CAO-D la 12 ani 1992=3,4 in 1995=2,8 in 2006=2,5. Valorile sunt aproximativ egale si in
alte tari din est precum Ungaria, Bulgaria, Estonia).

In studiile epidemiologice actuale nu exista o metoda standard pt diagnosticul carie dentare si in

consecinta se poate opta pentru una din urmatoarele variante.

1. Criterile propuse de OMS - se bazeaza pe principiul dihotomizarii: DA/NU

(Prezenta/Absenta) si apreciaza caria dentara intr-un stadiu avansat. Conform acestui criteriu,
caria se inregistreaza ca prezenta in santuri, fosete sau pe suprafetele netede cand are baza
cavitatii decelebila si moale si are smaltul subminat. In categoria de dinti cariati sunt cuprinsi si
dintii cu obturatii provizorii. Pentru inregistrare este necesar deci, ca medical sa se asigure ca a
patruns in leziune si palpeaza baza inmuiata a cariei, in caz contrar se considera absenta cariei.
Conform criteriilor OMS exista 4 grade de carie:
- Gr 1 – carie in smalt
- Gr 2 – carie in dentina intr-o cavitate intinsa
- Gr 3 – carie profunda fara afectarea pulpei
- Gr 4 – carie profunda in dentina cu afectarea pulpei.

Conform acestor criterii se considera absenta cariei pe dintii cu pete albe cretoase, pete
colorate, coloratii ale santurilor si fisurilor care agata sonda dar nu putem palpa baza ramolita
a cariei. Cu alte cuvinte criteriile OMS recunosc numai leziunile cavitare.

2. Clasificarea propusa de Schimono – aduce unele modificari criteriilor diagnostic propuse de

OMS propunand urmatoarele scoruri:
- S – dinte sanatos (fara carie)
- C1 – fosete sau santuri modificate sau nu la culoare care agata sonda dar la care nu se
poate palpa baza cavitatii, smaltul subminat sau pereti moi ai cavitatii.
- C2 – carii la care se evidenteaza prin palpare cu sonda baza moale peretii moi sau
subminati,
- C3 – carii profunde in care se palpeaza peretii moi baza moale si este prezenta inflamatia
pulpei,
- C4 – in care avem distructia in intregime a coroanei din cauza cariei.
 Alti indicatori recunoscuti si utilizati international in studiile epidemiologice sunt: indicatorul de
frecventa (prevelenta) a cariei si indicatorul de intensitate a cariei.

Indicele de frecventa (If ) reprezinta procentul subiectilor afectati de carie la un moment dat
din totalul subiectilor examinati. Acest indice se exprima in % si se calculeaza dupa formula:

If =nr subiectilor cu carie/nr subiectilor examinati X 100

Ex in anul 4 MD, in urma consultatiilor, am descoperit 7 subiecti cu carii din totalul de 32

subiecti examinati deci If =7/32 X 100=2,24.

Indicele de intensitate –( completeaza indicele de frecventa) reprezinta cresterea sau scaderea

numarului de cazuri noi de carii care apar intr-o colectivitate (populatie) intr-un interval de timp. El se
poate exprima in doua moduri:

I1 – numarul de dinti Cariati, Absenti(extrasi) sau Obturati care revin /subiect

Se calculeaza prin adunare.

Ex CAO-D = 7 poate proven, in urma examenului clinic, astfel: 2 dinti cariati, 2 dinti extrasi si
3 dinti obturati la primul student din anul 4 MD, se pot examina toti studentii si se face media indicelui
CAO-D, in acest an, la fel se calculeaza numarul de suprafete cariate CAO-S (atentie un frontal are 4
suprafete iar un lateral 5 suprafete , cand este un dinte lateral extras sunt 5 suprafete lipsa! ….s.a.m.d.

I2 - reprezinta % dintilor afectati din totalul dintilor examinati.

Se calculeaza dupa regula de 3 simpla.

Ex in anul 4 MD am examinat molarii de sase ani ai celor 32 studenti si am gasit in total 128
molari de sase ani, acestia au avut 34 carii dentare. In acest caz I2 = 128X32/100=40,96 se rotunjeste si
deci % molarilor afectati de carii in anul 4MD este, in acest caz ipotetic I2 = 41%.

Indicele CAO a fost propus de Klein si Palmer in1938 si evidenteaza, intr-un anumit mod,
experienta anterioara la carie a unui individ. El este recomandat de OMS si astazi datorita usurintei
realizarii sale (indicele poate fi folosit si in calculul riscului viitor la carie, ex. pt valori >1 se
considera ca este in categoria riscului crescut). Valorile indicelui CAO-D pot fi de la 0 (indemn la
carie) la 28 (molarii de minte nu se iau deobicei in calcul), iar CAO-S poate avea valori intre 0 si 128.

Folosirea lor ridica unele probleme practice astfel:

 criteriile folosite in definirea prezentei/ absentei cariei reprezinta o valoare prag si in

consecinta un compromis. Suprafetele diagnosticate ca fiind indemne de carie includ
intr-o proportie necunoscuta rezultate fals negative si in consecinta experienta la carie
 poate fi subestimata (ex o fata proximala cu carie pe un molar 2,situata sub punctual
ce contact care nu este vizibila, nu intrerupe creasta, nu are alte semen clinice, etc)
 pemtru ca dintele sa fie inregistrat ca lipsa trebuie sa existe siguranta ca a fost pierdut
din cauza cariei(se poate pierde prin traumatisme, parodontoza sau anodontie).
 Componenta O (obturatie)_poate proveni din carie sau din extensia in scop de retentie
pe o fata dentara indemna de carie (in acest caz component O este supraestimata).

Un alt indice mai rar folosit este Indicele de Severitate a Cariei (ISC). Acest indice se
calculeaza pentru fiecare individ pe baza scorurilor propuse de Schimono conform formulei:

ISC = suma scorurilor cariei la nivelul tuturor suprafetelor dentare/numarul dintilor

cariati+obturati+extrasi

Pentru calcularea acestui indice se acorda urmatoarele scoruri numerice: S=0, C1=1, C2=2,
C3=3,C4=4. Valoarea crescuta a acestui indice are urmatoarea semnificatie pacientul examinat are
dintii nerestaurati cu o activitate carioasa avansata.

Cursul 10.
Medicina dentara in tarile Uniunii Europene, organizatii profesionale care militeaza
pentru adaptarea ingrijirilor oro- dentare la necesitatiile sociale.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in anul 2007 a

implicat, dupa cativa ani de la primire, o mare mobilitate a fortei de
munca si implicit a medicilor dentisti (stomatologi) in particular. In
aceasta perspectiva cunoasterea unor particularitati din tarile Uniunii
este un deziderat pentru practicienii din tara noastra.
La nivelul UE exista structuri extraprofesionalecare au ca
oboictde lucru monitorizarea unor aspecte generale ale asistentei
stomatologice. Un exemplu de acest fel este Consiliul Functionarilor
Superiori, pentru probleme de stomatologie, infiintat in 1992 (CE-
CDO- Community Europe - Chief Dental Officiers).
 Activitatea acestui consiliu se desfasoara sub deviza colectarii
unor date si a intocmirii unor rapoarte avand ca scop cunoasterea
situatiei reale a asistentei stomatologice din UE. El mai intocmeste si
recomandari pruivind forta de munca, planificarea serviciilor de
sanatate orala, specializarea profesionala continuua a personalului
sanitar.
La nivelul anului 2000 in tarile UE existau apriximativ 375
milioane locuitori repartizati in principal astfel 22% in Germania, 16%
Marea Britanie, 15% in Franta, 10% in Spania, 10% Italia iar restul in
alte tari mici. In urma aderari in 2004 a celor 10 tari din Europa de Est
si apoi in urma aderarii de la 1 ianuarie 2007 a Romaniei si Bulgariei
populatia UE este de aproape 500 milioane de locuitori. Romania este
dupa numarul de locuitori pe locurile 5-6 in UE.
Pana in 2004 s-a estimat ca existau in UE 230 000 stomatologi
activi, deci circa1 la 1660 locuitori. Acest numar nu este insa
repertizat echilibrat in toate tarile de exemplu in Portugalia 1
stomatolog revine la 3500 locuitori iar in Grecia 1 stomatolog revine
la 950 locuitori. Aceste cifre sunt in permanenta modificare din cauza
migratiei fortei de munca. Recent Marea Britanie si Franta au anuntat
ca au mare nevoie si accepta 4-5 sute de stomatologi romani.
In UE exista tari care nu fac deosebirea intre stomatologi si
dentisti dupa cum exista si tari care fac aceasta deosebire in functie de
durata studiilor.
Domeniile stomatologiei recunoscute ca specializari in tarile
UE sunt: ortodontia, chirurgia OMF, parodontologia, protetica,
sanatate publica, pedodontia, medicina orala, patologia orala,
odontologia, radiologia orala, bacteriologia orala, ocluzologia si
implantologia. Pregatirea pentru unul din domeniile de specialitate
mentionate anterior difera de la o tara la alta putand fi de la cateva
lunii de zile de cursuri si activitati practice pana la 3-5 ani de zile.
 In unele tari din UE (Marea Britanie, Suedia, Finlanda, Olanda)
exista o categorie de personal medical stomatologic denumita igenisti
orali repartizati 1la 6 medici stomatologi. pregatirea lor se desfasoara
prin invatamant mediu intre 2-4 ani sau pot proveni din cadrul
asistentilor de stomatologie din cabinetul stomatologic.
In marea Britanie mai exista un numar redus de asa numiti
terapeuti dentari care au competenta de a lucradoar in serviciile
publice acordand asistenta doar copiilor (pot efectua doar tratamente
odontale si extractii nu si lucrari protetice), fiind sub indrumarea uniu
medic stomatolog.
In majoritatea tarilor UE medicul stomatolog lucreaza ajutat de
asistenti de cabinet sau surori medicale, dar exista si personal auxiliar
de tipul receptioner, secretara sau registrator medical, care sunt
incadrati ca functionari cu atributii de sora de cabinet.
Si tehnicienii dentariau un statut diferit, astfel in unele tari ei
sunt incadrati ca membrii ai echipei stomatologiceiar in alte tari
lucreaza pe cont propriu, total independenti fiind asimilati furnizorilor
de produse tehnico medicale conexe actului medical.
In unele tari exista o categorie de practicanti denumita denturiști
care realizeaza doar proteze mobile (ex. in Danemarca, Portugalia,
Finlanda, Olanda).
Pregatirea stomatologilor in UE se face in cadrul Invatamantului
superior universitar stomatologiccare dureaza 5-6 ani. Austria are un
sistem de studii superioare stomatologice care dureaza 8 ani astfel: in
primii 5 ani se studiaza medicina generala si in urmatorii 3 ani se
studiaza stomatologia. In Germania studiile dureaza 5 ani urmati apoi
de 2 ani de pregatite practica pe langa un cabinet stomatologic pentru
a primi competenta de a putea lucra in contract cu casa de sanatate.
Rezultatele activitatii globale stomatologice se apraciaza prin
diversi indicatori de morbiditate si/sau de eficienta terapeutica astfel:
indicele CAO-D (DMF-T) pentru populatia de 12 ani in UE prezinta
valori medii care difera de la o tara la alta. Un alt indicator este
numarul de edentati total la varsta de 65-75 ani care difera astfel: 68%
in Irlanda, 65% in Olanda, 28% in Suedia, 25% in Grecia, 67% in
Romania.
In aproape jumatate dintarile UE tinerii pana la 17- 19 ani
beneficiaza de tratamente stomatologice gratuite (la noi pana la 18
ani). Asistenta acordata adultilor difera foarte mult in UE, in functie
de sistemele de asigurari cu care se incheie contract.
Cat se cheltuieste in tarile UE pentru stomatologie?. Nu se poate
raspunde cu certitudine existand valori diferite in functie de procentul
din PIB alocat pentru sanatate (de la 3-5-7-9-11% din PIB). La noi in
tara circa 3% se aloca pentru sanatate din care 0,3-0,5% pentru
stomatologie.
La noi in tara s-au adaptatprogramele de pregatire universitara
comuna cvu cele din Europa (curicula comuna adoptata la Bolonia)
astfel incat pregatirea profesionala sa nu impiedice libera circulatie a
medicilor. Pe langa dreptul la munca mai exista si un drept la libera
practica care este acordat de asociatiile profesionale carte pot pretinde
o anume experienta practica si un istoric profesional si mai ales daca
au fost sanctionati in ultimii ani.
In tara noastra coexista sistemul public de stomatologie relativ
putin reprezentat (cabinete de urgenta pe langa spitalele de urgenta, un
numar redus de cabinete scolare si un numar de cabinete ale unor
ministere precum de interne, armata, transporturi) iar restul sunt
cabinete private in contract sau nu cu casele de sanatate.
CE-CDO emite unele previziuni pentru perioada urmatoare in
Europa, cu intentia de a indruma practica stomatologica in uniune
astfel:
 -se preconizeaza imbunatatirea acordarii actului medical pentru
toate grupele de varsta,
-vor crestecerintele pentru tratamente ortodonticesi pentru
implante,
-numarul locurilor de munca pentru medicii stomatologi va
scadea,
-va scadea drastic finantarea din bani publici ai asistentei
stomatologice. Ideal ar fi ca in mod compensator sa creasca ponderea
asigurarilor private!,
-va creste necesitatea perfectionarii profesionale a medicilor in
toata cariera,
-va exista un excedent de personalde specialitate in tarile UE dar
care va fi greu de dirijat spre zonele rurale, devavorizate si neacoperite
cu cadre de specialitate,
-costurile tratamentelor vor fi in crestere, determinand ca unele
tratamente sa fie inacesibile pentru o buna parte din populatie.
CE-CDO nu face refereire la programele de profilaxie si nici nu
incearca sa prognozeze valorile indicatorilor de morbiditate specifici
stomatologiei. Deci rezulta ca aceste probleme apartin medicilor
stomatologisi asociatiilor profesionalesau chiar organismelor
guvernamentale ale statelor.
Programele de porfilaxie necesita fonduri pe langa fonduri
consistente si un cadru organizatoricstatal care sa atraga pe baza
cointeresarii materiale medicii studentii ,elevii mas media,ONG urile ,
s.a.
Ceea ce se doreste sa se uniformizeze in UE este modul de
abordare a practicii stomatologiceimplementarea unor algoritmi
terapeutici daca nu identice macar apropiate de destasurare a
tratamentelor stomatologice.

Cursul 11 – 12

Rolul educatiei sanitare in profilaxia odonto stomatologica

Educatia sanitara(ES) reprezinta un proces complex de comunicare interumana prin care se

realizeaza un transfer de informatii, care au ca obiectiv obtinerea unei stari de sanatate cat
mai bune fie la nivel individual fie la nivel colectiv. In particular starea de sanatate se doreste
la nivelul dento oral.

Scopul ES este de a obtine deprinderi si comportamente sanogene care sa pastreze sanatatea

oro dentara. Cu alte cuvinte prin ES, educatorul transmite cunostiintele profesionale
diferitelor categorii de persoane, de varste diferite si cu diferite pregatiri socio-profesionale,
cu scopul pastrarii sanatatii structurilor orale.

Un alt scop al ES este constientizarea pacientilor asupra importantei mentinerii sanatatii oro-
dentare prin cunoasterea si insusirea mijloacelor de igiena oro-dentara si prin aplicarea unor
metode profesionale de preventie stomatologica.

Obiectivele ES - sunt complexe si presupun urmatoarele:

a. Cunoasterea bolilor oro-dentare,

b. Cunoasterea cauzelor acestor boli(caria, parodontopatiile si cancerul din sfera orala),
c. Constientizarea populatiei asupra necesitatii ingrijirii sistsmatice si permanente a
dintilor si a importantei lor pentru organism,
d. Informarea pacientilor asupra raportului cost- eficienta si a calitatii vietii.

Metodele de promovare a ES sunt: auditive, vizuale, audio-vizuale, mass-media. Ele se

concretizeaza prin lectii de educatie sanitara in scoli, intreprinderi, sali de spectacole,
conferinte, planse, postere, dispozitive demonstrative, filme, casete audio video, spoturi
audio-video in mass-media, etc.

ES se adreseaza fie individului cu care medicul vine in contact in cabinet, fie unor grupuri mai
largi sau chiar unor grupuri populationale cand se desfasoara prin intermediul mass-media (ex
sfaturile sanogene promovate la tv, radio privind consumul de sare, zahar...., spalatul pe dinti
de minim 2 ori pe zi, gumele de mestecat fara zahar, controlul stomatologic, sanatatea
gingivala, s.a.)

Pentru efectuarea ES este nevoie de cunoasterea unor factori din teoria comunicarii. Acestia
presupun existenta unui emitator (Em) cel care transmite mesajul educational (poate fi
medicul sau asistenta de profilaxie) si a unui receptor (R); ca receptor poate fi pacientul sau
grupul caruia i se adreseaza Em.
Etapele comunicarii in ES necesita urmatoarele:

1. Trezirea interesului pentru pastrarea sanatatii proprii si a celor din jur,

2. Crearea unui fond de cunostiinte privind igiena generala,

3. Pe aceasta matrice se transmit date privind ES cu profil stomatologic.

Fluxul informational in timpul ES trebuie sa circule in ambele sensuri intre Em si R,

realizandu-se o relatie de feed-back privind nivelul de receptare, deoarece comunicarea pe
baza de dialog este cea mai eficienta (pentru ca aceasta capteaza interesul ascultatorului
privind actul educational).

In cazul in care fluxul informational intre Em si R este unidirectional, exiata doar un

monolog, obiectivele ES sunt foarte greu de atins, deoarece fara interes cunostiintele sunt
foarte greu asimilate.

Pentru a ne putea adresa unor grupuri de persoane trebuie sa avem in vedere cunostiinte
psihologice despre grupul caruia ne adresam de tipul:

-factorii intelectuali ai grupului (elevi, studenti, muncitori, agricultori, etc.)

-factorii neintelectuali (motivatia, nivelul aspiratiilor, emotia,, receptivitatea,

disponibilitatea psihica),

-factorii biologici (varsta, sanatatea, oboseala, capacitatea de adaptare la stres, etc.).

Pe baza cunoasterii acestor factori, mesajul ES trebuie alcatuit in raport cu posibilitatiile

de receptare, de intelegere sisistematizare (retinere a cunostiintelor) a R adaptat varstei si
psihicului auditoriului. Deci trebuie sa existe o compatibilitate intre Em si R , care poate
sa duca la obtinerea rezultatelor dorite: deprinderi si comportamente sanogene.

Pentru efectuarea ES se utilizeaza toate formele de simboluri cunoscute pentru a trazi

interesul pentru problamatica ingrijirii propriei sanatati. Dintre acestea imaginile larg
comentate reprezinta forma cea mai eficienta de constructie a mesajului educational,
creaza posibilitatea asocierilor si faciliteaza intelegerea verbala.

Actul educational efectuat trebuie sa tina cont de metoda repetitiei care fixeaza si intareste
acumularea cunostiintelor.

Exista numeroase modele de colaborare pentru obtinerea ES, de exemplu:

1. Modelul nonparticipativ: are randamentul cel mai scazut, datorita fluxului

informational cu sens unic, dezorganizat intre Em si R (Em spre R),
2. Modelul autoritar: in acesta fluxul informational are tot un sens unic este organizat,
dar nu pune in valoare capacitatea individuala si colectiva a grupului si are un
randament ceva mai ridicat,
3. Modelul de coparticipare: reprezinta modelul optim de organizare pentru transmiterea
ES, are randamentul cel mai ridicat si cele mai bune rezultate.
Pentru reusita in ES medicul stomatolog trebuie sa creeze un climat propice, care sa
capteze interesul si sa-i reduca anxietatea pacientului (frica fata de halatul alb, fata de
freze, instrumente de extractie, etc.).

Aceasta presupune urmatoarele conditii de realizare a ES:

-distsnta dintre Em si R sa fie mica (circa 1 metru) pentru ca doar asa se poate crea un
climat de intimitate,

-pozitia Em fata de R sa permita urmarirea expresiei fetei si a ochilor pacientului,

-pacientul sa fie asazat confortabil, pe un alt scaun decat fotoliul dentar,

-medicul trebuie sa vorbeasca clar, sa aleaga un vocabular simplu in corelatie cu nivelul

de cultura al pacientului,

-medicul sa orienteze discutia astfel incat sa capteze interesul si atentia auditoriului,

-medicul sa intrebe intodeauna (sa revina asupra unor tinte) daca pacientul a inteles si in
sedintele urmatoare sa recapituleze ceea ce s-a discutat anterior.

Deci, se poate concluziona ca randamentul cel mai bun in actul educational se obtine in
cabinetul stomatologic, prin demonstratii si manopere practice (ex periajul in fata oglinzii
cu insusirea detaliilor teoretice privind tehnica propusa). Alte detalii care trebuie insusite
in ES privesc igiena personala, controalele periodice, dieta sanogena, utilizarea fluorului,
mijloacele auxiliare de igiena dentara, etc.

Modalitatile practice de realizare a ES in cabinetul stomatologic comporta urmatoarele

etape:

1. Etapa de contact, de legatura medic-pacient,

2. Etapa de constientizare si motivare a pacientului,
3. Demonstratii practice pe modele si in cavitatea orala,
4. Repetarea si intarirea notiunilor teoratice si a deprinderilor practice,
5. Controlul insusirii tehnicilor predate (eventual cu unele corectii).

Preventia in medicina dentara incepe si se termina cu educatia sanitara!