Anastasiu Maria

MD IV

Examen practică de vară

După efectuarea corectă a anamnezei, pacienta se așază pe fotoliul dentar, unde

se trece la examinarea extra și apoi intraorală. Examinarea intraorală are ca scop
punerea diagnosticului pozitiv și a celui diferențiar care se pun pe baza unor
semne și simptome. Din anamneză am aflat că pacienta prezintă sensibilitate
dureroasă, în special la rece și dulce care dispare odată cu îndepărtarea
agentului cauzal. Realizăm inspecția dintelui respectiv unde vom observa o
lipsă de substanță dură dentară extinsă în suprafață, cu pată cretoasă sau chiar o
colorație brună a smalțului. La palpare cu sonda vom constata zone rugoase în
dreptul zonei pigmentate, zone cu duritate modificată, mai mică decât cea
normală, dar și zone cu sensibilitate la palpare. Totodată va apărea strigătul
dentinar. Percuția dintelui în ax și orizontală este negativă. Putem efectua teste
de vitalitate (termice sau electrice) care vor da răspunsuri asemănătoare cu cazul
dinților normali. În cazul în care procesul carios pare extins și pe una sau
ambele fețe proximale, dar nu suntem întocmai siguri de aceasta putem aplica
firul de mătase care poate fi un semn relativ prin scămoșarea sa de marginile
aproximale.
Diagnosticul diferențiar se face cu displaziile și distrofiile dentare unde nu se
găsește dentină alterată, cu hiperemia preinflamatorie pulpară unde
sensibilitatea provocată persistă mai mult (10 minute), cu gangrena pulpară
unde semnele clinice și testele de vitalitate indică un dinte cu organul pulpar
mort, cu pulpitele cronice închise unde apar semne de vitalitate doar la
intensități foarte mari ale excitanților, cu colorații ale smalțului produse de
agenți externi (nicotină, tartru, germeni microbieni) sau interni (intoxicații cu
cadmiu, tetraciclină, fluor).
După ce diagnosticul a fost pus se poate trece la începerea tratamentului
propriu-zis. Se efectuează o anestezie la tuberozitatea maxilară, asociată cu
anestezie la gaura palatină mare.
Timpul chirurgical constă în realizarea unei cavități, cu ajutorul turbinei și al
frezelor rotative diamantate, conform principiilor lui Black. În funcție de
extinderea suprafeței carioase pe una sau ambele fețe proximale, sau menținerea
ei în limitele feței ocluzale putem realiza mai multe tipuri de cavități – de clasa I
sau a II-a, sau o cavitate atipică, mezio-ocluzo-distală. Cavitatea se realizează
ținând cont de următoarele etape: deschiderea cavității carioase, exereza
țesuturilor alterate (se realizează până ajungem la țesutul sănătos, evidențiind
astfel și întinderea în profunzime a procesului carios și rezultând o cavitate
profundă). Trebuie evitată supraîncălzirea sau deschiderea accidentală a camerei
pulpare. Se asigură apoi retenția cavității - cavitatea preparată trebuie să aibă o
formă care să asigure stabilitatea și menținerea materialului de obturație, apoi
rezistența pereților ei. Orientarea lor trebuie făcută astfel încât ei să fie
perpendiculari pe direcția de transmitere a forței (axul lung al dintelui), iar
pereții prea subțiri să fie scurtați din înălțime. Se finisează marginile de smalț.
Urmează timpul medicamentos sau tratamentul plăgii dentinare. La această
cavitate profundă se realizează coafajul indirect, astfel există mai multe
posibilități: când avem dentină normală sau pigmentată (se realizează spălarea,
izolarea, toaleta cavității, uscarea, protecția și dezinfectarea cu hidroxid de
calciu) sau când avem dentină ramolită (pacienta fiind tânără se lasă dentina
respectivă în dreptul coarnelor pulpare, necesită o dezinfectare mai eficientă cu
ajutorul unui pansament cu antibiotice aplicat in cavitate pentru 48 ore, apoi
ceilalți timpi operatori sunt la fel ca in situațiile anterioare).
Dacă, însă, s-a produs în timpul realizării cavității deschiderea accidentală a
camerei pulpare, se va face coafaj direct. Diagnosticul acestei situații se pune pe
baza prezenței orificiului de comunicare, a hemoragiei, a durerii la palparea cu
sonda. Pentru reușita coafajului direct este necesar ca deschiderea să nu fie mai
mare de 1,5 mm. Se realizează coafajul cu hidroxid de calciu. După o
temporizare de 20 - 30 de zile sub obturație provizorie, se va efectua obturația
definitivă a cavității daca nu apar complicații.
Urmează timpul ortopedic adică refacerea morfologiei coronare. Dacă vrem să
realizăm o obturație provizorie pentru că dorim să protejăm pansamentele
medicamentoase sau spațiul endodontic și plaga dentinară între două ședințe de
tratament, vom folosi un material de obturație provizorie ca: eugenat de zinc,
ciment fosfat de zinc, gutapercă, indiana, cavidur, etc.
Pentru obturația definitivă vom folosi material compozit deoarece prezintă atât
argumente de ordin estetic, cât și o bună rezistență, cu o duritate
corespunzătoare, o aderență bună, compoziție stabilă și nu reprezintă o
amenințare pentru organism.
Se alege culoarea compozitului înainte de izolarea și uscarea dintelui, la lumină
naturală cu ajutorul cheii de culori. Se aplică acidul demineralizant pe marginile
cavității timp de 15 secunde, se spală dintele timp de alte 15 secunde și se
usucă, se aplică adezivul în întreaga cavitate și se polimerizează timp de 20 de
secunde. Dacă este nevoie se aplică o matrice transparentă, un conformator. Se
introduce materialul compozit cu o spatulă de plastic in straturi de 2 mm care se
fotopolimerizează timp de 40 secunde. Se reconstituie pierderea de substanță
aplicând și modelând strat cu strat, polimerizându-l pe fiecare în parte. Se
îndepărtează materialul în exces cu freze diamantate fine de diferite forme, se
finisează și se lustruiește obturația cu discuri abrazive (medii, fine), gume
rotative cu paste speciale de lustruit. Pacienta este rugată să verifice dacă
obturația i se pare prea înaltă. Cu ajutorul hârtiei de articulație se verifică
reconstituirea corectă a ocluziei dentare, în cazul în care pacienta o simte mai
înaltă, iar hârtia de articulație îi confirmă spusele, se face echilibrarea ocluzală
cu ajutorul instrumentarului rotativ. Daca obturația este extinsă și pe una sau
ambele fețe proximale se face și proba adaptării marginale cu ajutorul firului de
mătase, iar în cazul deficiențelor se adaptează.