Tema 7: Obiceiurile vicioase care pot declanșa anomalii dento-maxilare.

Mijloace de combatere.
1. Obiceiuri vicioase. Noțiune. Clasificare.
Obiceiurile vicioase sunt acte, gesturi insusite spontan de subiect, practicate in
mod consecvent pe o durata indelungata a existentei cu o anumita frecventa,
ritmicitate si intensitate si care in perioada dezvoltari ADM in corelatie cu alti
factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare.
Clasificare:
 obiceiuri de postura vicioasa a corpului, capului si mandibulei, in veghe,
somn sau activitate
 obiceiuri de sugere a degetelor, buzelor, sau diverse obiecte
 obiceiuri de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le musca.
Sau
 obiceiuri de sugere si interpunere:
 Sugerea policelui
 Sugerea buzei superioare
 Sugerea buzei inferioare
 Interpunerea limbii
 Interpunerea altor obiecte
 atitudini postural vicioase:
 Hiperflexia capului în timpul somnului
 Hiperextensia capului în timpul somnului
 Sprijinul feței pe pumn
 Înclinarea capului spre o parte sau alta în stare de veghe
Se impart in 2 grupe:
 Obiceiuri vicioase propriu zise:
 Sugerea degetelor, labio-jugala, a diferitelor obiecte.
 Interpozitia partilor moi, a diverselor obiecte.
 Roaderea unghiilor, a partilor moi.
 Obiceiuri posturale vicioase: extensia capului, flexia capului, barbia in
pumn, hemifata in podul palmei.
 Obiceiuri vicioase prin disfunctie:
 Respiratia orala.
 Deglutitia infantile.
 Brucsismul.
 Obiceiurile vicioase sunt clasificate în:
1. Atitudini posturale;
2. Obiceiuri de interpoziţii heterotrope;
3. Obiceiuri de interpoziţii autotrope de părţi moi;
4. Parafuncţii.

2. Obiceiuri vicioase bucale. Definiție. Clasificare.

Obiceiurile vicioase sunt acte, gesturi ânsușite spontan de subiect, practicate ân
mod consecvent, pe o durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență,
ritmicitate și intensitate și care în perioada dezvoltării ADM, în corelație cu alți
factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare.
Obiceiuri de sugere si interpunere:
 Sugerea policelui
 Sugerea buzei superioare
 Sugerea buzei inferioare
 Interpunerea limbii
 Interpunerea altor obiecte

3. Obiceiuri vicioase exobucale (atitudini vicioase de postură). Noțiune.

Clasificare. Consecințe. Metode de combatere și profilaxia a atitudinilor
vicioase de postură.
 Ob.de postură vicioasă a corpului, capului, mandibulei in timp de
veghe/somn
 Modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste, determinind
dezvoltarea neproportionala a elementelor scheletice pe care se insera.
 Timp de veghe
 Lordoza cervicala/lombara, cifoza toracală fav.inclinarea capului inapoi si
rotatia lui posterioara = retrognatia mandibulara cu raport distalizat al
dintilor.
 In timpul somnului decubit dorsal
Astfel daca copilul doarme in decubit dorsal cu o perna prea mare –
hiperflexia extremitatii cefalice cu deplasarea inainte peste limitele normei, a
mandibulei, ce poate sta la baza unei relatii prognate in raport cu maxilarul
superior.
 Dormitul in primii ani de viata cu capul sprijinit pe perne tari in zona
parieto-occipitala cu predominanta unilaterala- dezv.asimetrica a calotei
craniene, plagiocefalia, cu dezvoltarea asim a masivului facial si ocluzie
inversa laterala.
  Pe partea afectata observam
 bosa frontală mai proeminentă
 septul nazal deviat spre partea sanatoasa
 linia interincisivala inferioară deviată spre partea sănătoasă

Atitudini postural vicioase:

 Hiperflexia capului în timpul somnului
 Hiperextensia capului în timpul somnului
 Sprijinul feței pe pumn
 Înclinarea capului spre o parte sau alta în stare de veghe

Consecinte:
 Sprijinul feței pe pumn  deviații ale mandibulei;
 Hiperflexia capului în somn  deplasarea anterioara a mandibulei;
 Hiperextensia capului în somn  deplasarea în retropoziție a mandibulei;
 Dormitul în decubit lateral  asimetrii faciale;
 Înclinarea capului spre dreapta/stânga în repaus  laterognații mandibulare

4. Obiceiuri vicioase prin disfuncție (respirație bucală, deglutiție atipică etc.)

și impactul asupra sistemului stomatognat.
Respirația orală poate fi :
 R.O. Obstructiva-aerul la trecerea prin F.N. Intilneste obstructia lor
completa si copilul e nevoit sa respire prin cav.bucala.
 R.O. de obisnuinta-copilul respira permanent pe gura, chiar si dupa
inlaturarea obstructiei F.N.
 R.O.anatomica – copilul prezinta buzasuperioara mai scurta, ce nu permite
inchiderea completa a gurii fara efort.
Respirația orală este patologică:
La nivelul Ap.D.M.:
 Bolta palatina se adinceste si se ingusteaza
 Planseul foselor nasale se ingusteaza iar R.N. Devine greoaie.
 Tulburarea troficitatii mucoasei F.N. cu ap. rinitelor.
 Mandibula ocupa o pozitie posterioara pt a facilita trecerea coloanei de aer.
 Scade presiunea aerului din S.N., devine dominanta cea atm. Si are loc
turtirea maxilarelor.
 Limba nu mai contacteaza cu bolta palatina.
 Endoalveolodentia cu proalveolodentie superioara.
  Retrognatia mandibulara functionala
 Ocluzie distalizata cu inocluzie verticala.

Clinic un respirator oral se recunoaste prin:

1. Buze uscate si fisurate
2. Fata palida alungita
3. Obrajii aplatizati cu sant nazogenian sters
4. Nasul mic cu narine pensate
5. Gura permanent intredeschisa si buze hipotone
6. Proalveolodentie superioara si gingivita marginala hipertrofica a grupului frontal
superior.
7. Incapacitatea pacientului de a-si dilata narinele in inspir profund.

Deglutitia infantila in care subiectul inghite cu limba interpusa intre arcade, in

special in zona frontala. Considerata fenomen normal in primul an de viata. La
maxim 2 ani copilul trebuie sa posede o deglutitie maturizata.
Poate fi deteminata de:
1. Nematurizarea cailor senzitivo-motorii
2. Macroglosie.
3. Obiceiul vicios de sugere a degetului
Determina:
1. Proalveolodentie superioara (tractiunii pe sutura incisivo-canina)
2. Inocluzie verticala cu infraalveolodentie bimaxilara (interpozitiei limbii)
3. Endoalveolodentie cu proalveolodentie superioara (hipotonia buz.sup.),
retroalveolodentia inf si supraocluzie frontala cu inocluzie sagitala (hipertonia buz
inf si buccinatorului)

5. Obiceiuri vicioase de interpoziție heterototropă cu/fără succiune.

Mecanism de acțiune asupra sistemului stomatognat. Tablou clinic. Metode
de combatere
Interpozitii heterotrope la nivelul arcadelor: simple /+ succiune
 Sugerea degetului:
 fanta palmara in sus proalveolodentie maxilara cu retrodentie
mandibulara, bolta palatina adanca, ingustarea maxilarului
 fanta palmara in jos → ocluzie inversa frontala

6. Obiceiuri vicioase de interpoziție autotrop cu/fără succiune. Mecanism de

acțiune asupra sistemului stomatognat. Tablou clinic. Metode de
combatere
 Interpozitii autotrope:
 buze prodentie maxilara, retrodentie mandibulara, ocluzie deschisa
frontala
 obraji → ocluzie adanca cu ocluzie inversa
 limba → deglutitie infantila

7. Obicei vicios de sugere a policelui. Consecințe asupra dezvoltării sistemului

stomatognat. Tablou clinic.
Tablou clinic.
 nu este considerat nociv până la 2 ani deoarece fătul are mișcări de sugere a
degetului chiar și în viața intrauterină;
 dacă este decondiționat până la 3 ani, modificările produse se remit spontan
atât timp cât obiceiul vicios primar nu este înlocuit de un obicei vicios
secundar (interpunerea limbii, aspirare de buză);
Aproximativ toţi nou născuţii, din ultimul timp dezvoltă obiceiul de supt al
policelui/ a degetului arătător sau a obiectelor ce seamănă ca formă. La unii se
observă suptul degetului încă intrauterin, iar majoritatea păstrează acest obicei de
la 6 luni pînă la 2 ani şi mai tîrziu.
Sugerea policelui este considerată un act reflex înnăscut. Practicarea lui peste
vârsta de 4 ani în cazurile de instabilitate emoţională şi anxietate devine un obicei
vicios.
Acest tip de obicei modifică echilibrul dintre forţele musculare antagoniste,
determinănd o dezvoltare neproporţională a elementelor scheletice pe care se
inseră. Dacă obiceiul de interpoziţie cu succiune intesă şi aplicarea unor forţe de
presiune continuă după vîrsta de 3 ani, retrognaţia mandibulară se accentuează,
apare inocluzia sagitală, spaţierea interdentară superioară, lingualizarea cu
incongruenţă dento-alveolară inferioară, iar buza inferioară pătrunde în spaţiul de
inocluzie sagitală, accentuînd prodenţia superioară şi retrognaţia inferioară.
Sugerea buzei inferioare este un obicei primar sau urmează sugerii degetului,
tetinei, buza devenind adesea un veritabil înlocuitor al acestora.
Sugerea buzei superioare determină o retroalveolodenţie superioară.
Interpoziţia obrajilor poate determina o oprire în dezvoltarea verticală a arcadelor
în sectoarele laterale, cu apariţia unei supraocluzii incisive accentuate
Actiunea la nivelul bazei apicale se manifesta in modul urmator:
 presiune pe mandibula in zona frontala:poate sa produca turtire a arcului
frontal sau retrognatie mandibulara f-ala.
 denivelare a planului ocluzal  infraalveodontie
 dezechilibru muscular cu predominarea tonusului m. buccinatori 
endoalvelie superioara
  asocierea deglutitie atipice (sindrom protrusive anterior)

Dacă persistă > 3-4ani produce modificări de tipul: anterior am descris de ce ele se
produc:
 proalveolodenție superioară ( – protruzii cu treme însoțite de overjet mare)
 retruzii inferioare
 retrognație mandibulară
 ocluzii deschise
Efectele obiceiului vicios asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar depind de:
 Durata obiceiului vicios
 Frecvența
 Intensitatea practicării
 Tiparul morfogenetic
 Vârsta copilului (momentul în care se găsește evoluția ADM)

Efectele sugerii policelui asupra functiilor:

 Pastrarea deglutitiei atipice
 Prezenta respiratiei orale prin compresiune de maxilar si micsorarea volumul
foselor nazale
 Defecte de vorbire prin modoficari labiale, linguale si nazale.
Metode de decondiționare:
 decondiționare fiziologică – folosirea tetinei la sugar;
 decondiționare psihică – metoda convingerii;
 decondiționare chimică – substanțe chimice iritante (chinină, piper
Cayenne,etc.)
 decondiționare mecanică – diferite dispozitive sau aparate ortodontice
Metode de decondiționare până la 3 ani:
 înfășatul;
 suzete aplatizate;
 mănuși oarbe;
 cotiere din plastic sau carton;
Metode de decondiționare între 4-6 ani:
 folosirea unui degetar din plastic
 folosirea unui leucoplast
 utilizarea unor substanțe neplăcute la gust și miros
Metode de decondiționare după 6 ani:
  gutieră ocluzală frontală cu ”țepi”;
 placă palatinală cu ”țepi”;
 placă palatinală cu ”mărgele” (bluegrass appliance)

8. Obicei vicios de sugere a buzei superioare. Consecințe asupra dezvoltării

sistemului stomatognat. Tablou clinic.
sugerea buzei superioare  retroalveolodonție superioară;

9. Obicei vicios de sugere a buzei inferioare. Consecințe asupra dezvoltării

sistemului stomatognat. Tablou clinic.
Sugerea buzei inferioare este un obicei primar sau urmează sugerii degetului,
tetinei, buza devenind adesea un veritabil înlocuitor al acestora provoacă tulburare
scheletală de sector marcată prin:
 proalveolodonție superioară;
 retroalveolodonție inferioară;
 inocluzie sagitală;
 supraacoperire frontală

Pentru deconditionare se recomandă scutul vestibular parțial, care umple

vestibulul în zona mandibulei și ajunge până la marginea incizală a frontalilor
inferiori.
Pentru deconditionarea obiceiului de sugere a busei inferioare sau interpunerii ei
intre cele 2 arcade, Kraus recomanda scutul vestibular partial. Acest aparat umple
vestibulul in zona mandibulei si ajunge pina la marginea incizala a frontalilor
inferiori, fara sa atinga suprafata palatina a celor superiori. Scutul vestibular partial
nu trebuie sa apese dintii, iar pentru confectionarea sa este nevoie de rapoarte
normale intre arcadele dentare.

10. Principii de tratament ortodontic în cazul practicării obiceiurilor vicioase

bucale. Metode.
Deglutitia infantila - Trecerea de la deglutitia infantila, caracteristica sugarula la
deglutitia de tip adult este un fenomen complex de transfer functional pe ca
senzitivo-motori aparte. Premisele transferului sunt asigurate la vsrsta de 18 luni
dar aceasta se produce treptat, considerându-se de catre uni autori ca persistenta
obiceiului nu are semnificatie patologica inaintea varstei de 10 ani (la 6-9 ani, la 30
% dintre copii persista unele particularitati de comportament lingual specific de
glutitiei infantile). Mentinerea in timp a deglutitiei infantile poate tulbura echilibrul
culoarului dentar. Obiceiunile de deconditionare a deglutitiei infantile cum sunt
miogimnastica limbil cu ajutorul dispozitivului Nance. Se recomanda aplicarea
varfului limbi cât mai posterior pe palat, realizand o deglutitie concomitent cu
contactul interarcadic. Exercitile se fac de cateva ori pe zi câte 10-15 minute.
Deglutitia de tip infantil produce o inocluzie frontalá sau laterala, prin presiunile
pe care le exercita limba in axul dintilor si inhibarea dezvoltari verticale a
proceselor alveolare la nivelul respectiv. Tulburarile de dezvoltare find intotdeauna
asociate, reeducarea deglutitiei se impune ca o necesitate. In anomalile grave,
reeducarea degluttiei este doar o componentà obligatorie a tratamentului ortodontic
complex. Pentru reeducarea deglutitiei indicam copilor sa inghita cu varful limbii
aplicat pe palat si se insista ca apartinatorii sa urmareasca respectarea acestei
indicati la fiecare alimente. Daca este necesara aplicarea unui aparat sub forma
unei placi palatine, se confectioneaza un mic bombeu din acrilat pe portiunea
mijlocie a fetei tustruite a plaçii, cu indicatia ca la fiecare deglutitie varful limbi sa
fie aplicat pe acest bombeu. In cazurile rebele se confectionează un scut lingual
anexat unei placi palatine. Scutul este construit din un grilaj de sârmă de vipla,
modelat in dreptul spatiului de inocluzie verticală. Acesta reprezintă un obstacol
mecanic de care se loveste limba in tendința de a se interpune intre cele două
arcade dentare.

Respiratia orala - Deconditionarea respiratiei bucale trebuie incepută intotdeauna

cu un examen O.R.L. care să precizeze starea de permeabilitate a căilor respiratorii
superioare. In cazul existentei obstacolelor rinofaringiene trebuie realizată
permeabilizarea chirurgicală a rinofaringelui. Dar tratamentul O.R.L fără
reeducarea respiratiei nu este urmat in mod spontan de reluarea respirației nazale.
Adeseori prin persistenta respiratiei bucale, obstacolele faringiene recidivează.
Obişnuirea copilului cu o respiratie nazală normala cere o muncă îndelungată şi
perseverență. Reeducarea se face prin gimnastică respiratorie: copilul va efectua in
fiecare dimineată, cu geamul deschis, inspiratii şi expiratii profunde pe nas. Treptat
numărul exercitilor va creşte si vom indica practicarea lor şi in conditii de efort.
Pentru respiratorii bucali nocturni este indicata confectionarea unei placi
vestibulare (placa vestibulară Hotz perforată) care reprezintă un obstacol mecanic
pentru trecerea aerului prin cavitatea bucala. Pentru ca actiunea placii vestibulare
så nu fie brutala printr-o deconditionare bruscă şi greu de suportat, placa
vestibulară va fi prevăzuta initial cu câteva orifici care vor fi obturate pe rând, la
interval de 2-3 luni, cu acrilat autopolimerizabil. Placa va fi purtată noaptea,
copilul obişnuinduse cu ea în aproximativ 3 saptamani.

Sugerea degetelor - există 4 situatii în care poate apare acest obicei:

 copii care in primele săptămâni de viata au probleme cu alimentația;
  in momentul eruptiei molarilor temporari, degetul este folosit ca instrument
ajutător în eruptie;
 unii copii işi sug degetul pentru a micsora tensiunea dezvoltată de muşchi
mentonului;
 pentru a atrage atentia părintilor, la copii care au sentimente de insecuritate.

Problema reeducării acestui obicei vicios constă in primul rând:

 A observa capacitatea de intelegere a copilului;
 Cooperarea cu părinti;
 Stabilirea scopului legat varstei

Ca modalităti de decondiționare a obiceiului vicios:

 copilului i se va explica că va fi lasat să-şi practice mai departe obiceiul în
intentia de a-l face să se dezobişnuiască în mod constient;
 în caz contrar, va fi supus unor experiente neplacute, cum ar fi: aplicarea de
substante cu gust nepläcut, manşoane de carton, mâneci oarbe, manuşi fara
degete;
 dacă aceste metode simple, asociate cu masuri de educație nu au dat
rezultate se va recurge la aplicarea unor aparate ortodontice: placă
vestibulara cu sau fară tetină, gutiere acrilice cu tepi, aparat cu opritor pentru
limba, arcuri linguale fixate cu inele sau cape pe molari şi prevázute cu
pinteni scurți.

Poziția posturală in timpul somnului:

 Pozitia cu capul in extensie poate favoriza obiceiul de a tine gura deschisa şi
respiratia orală iar,
 Pozitia cu capul in flexie poate favoriza propulsia mandibulei.
 Pozitii anormale ale limbii în repaus:
 limba poate fi protractată datorită hipertrofiei cronice a amigdalelor
 poate avea o pozitie joasă, anterioară.
Se recomandă exercitii de miogimnastică a limbii şi se pot folosi scuturile
linguale.

Aspirarea sau muşcarea buzei - Poate determina sau intreține o protruzie a

incisivilor superiori, o retruzie a inferiorilor, ocluzii deschise.
Se recomandă:
 exercitii de miogimnastică statică aplicarea buzei inferioare peste buza
superioară;
  exercițiu de miogimnastică dinamică aplicarea vârfului limbii in şantul
vestibular inferior, cu deplasări ritmice spre stânga şi dreapta;
 aplicarea unei plăcute vestibulare partiale.

11. Combaterea obiceiurilor vicioase bucale. Aparate ortodontice indicate în

dependență de vârsta pacientului.
Efectele obiceiului vicios asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar depind de:
 Durata obiceiului vicios
 Frecvența
 Intensitatea practicării
 Tiparul morfogenetic
 Vârsta copilului (momentul în care se găsește evoluția ADM)
Metode de decondiționare:
 decondiționare fiziologică – folosirea tetinei la sugar;
 decondiționare psihică – metoda convingerii;
 decondiționare chimică – substanțe chimice iritante (chinină, piper Cayenne,
etc.)
 decondiționare mecanică – diferite dispozitive sau aparate ortodontice

Metode de decondiționare până la 3 ani:

 înfășatul;
 suzete aplatizate;
 mănuși oarbe;
 cotiere din plastic sau carton;
Metode de decondiționare între 4-6 ani:
 folosirea unui degetar din plastic
 folosirea unui leucoplast
 utilizarea unor substanțe neplăcute la gust și miros
Metode de decondiționare după 6 ani:
 gutieră ocluzală frontală cu ”țepi”;
 placă palatinală cu ”țepi”;
 placă palatinală cu ”mărgele” (bluegrass appliance)