OBICEIURILE VICIOASE ȘI

CONSECINȚELE ORTODONTICE
ALE ACESTORA
Obiceiurile vicioase sunt un factor important în producerea
anomaliilor dento-maxilare.
  În cazurile în care nu sunt depistate si decondiționate la
timp provoacă tulburări importante ale aparatului dento-
maxilar, care necesită, apoi, tratamente complexe.
Un procent de 40-45% din anomaliile dento-maxilare
dentare se datorează obiceiurilor vicioase(suptul degetului,
mușcarea buzei superioare sau inferioare, respirația orală,
bruxismul, deglutiția de tip infantil ,fonația
defectuoasă,onicofagia etc. )
Obicei vicios - orice comportament repetitiv
care utilizează cavitatea orală, obiceiuri care
au efect dăunător asupra dinților și
structurilor lor de susținere,pot genera sau
agrava o anomalie dento-maxilară.
 OBICEIURI VICIOASE

Obiceiuri de sugere și Bruxism

interpunere(autotrope Respirația orală
sau heterotrope)

Deglutiția infantilă, Onicofagia

disfuncția linguală
• DORLAND [1957]- obiceiul vicios poate fi
definit ca o practică fixă ​sau constantă stabilită
prin repetare frecventă.
• BUTTERSWORTH [1961] -o practică frecventă
sau constantă sau o tendință dobândită, care a
fost fixată prin repetare frecventă.
CLASIFICĂRI
Kingsley (1956):
• Obiceiuri orale funcționale (respirație orală)
• Obiceiuri musculare (deglutiția infantilă)
• Obiceiuri musculare combinate (suptul degetului
mare- thumb sucking- sau a altor degete)
• Atitudini posturale vicioase(sprijinirea bărbiei,
dormitul cu pumnul sub obraz etc.)
Finn (1987):
Compulsive: - Acestea sunt obiceiuri adânc
înrădăcinate care au dobândit o fixare la copil.
Copilul tinde să sufere o anxietate crescută
atunci când încearcă să se corecteze
Necompulsive : - Acestea sunt obiceiuri ușor de
învățat și abandonate pe măsură ce copilul se
maturizează
ETIOLOGIE
• CONFLICTE FAMILIALE
• PRESIUNE ȘCOLARĂ
• GELOZIE
• STRESS
• INTERFERENȚE OCLUZALE
• OBSTRUCȚIE NAZALĂ
• TULBURĂRI DE ERUPȚIE DENTARĂ
• AFECȚIUNI GENERALE
Graber a inclus toate obiceiurile ca factori extrinseci în cauze
generale ale malocluziilor.
 sugerea degetului
 deglutiția infantilă, disfuncția linguală
 interpoziția+/- mușcarea buzelor,onicofagia
 respirația orală
 tulburări fonetice
 tulburări posturale
 obiceiuri psihogene - bruxism
 tulburări ocluzale
Suptul degetului(THUMB SUCKING )
Este un obicei frecvent întîlnit, se observă la copii de la
vârste foarte mici, la vârsta de 3 luni,dezvoltarea
neuromotorie ajunge la un stadiu în care sunt posibile
mișcări suficient de ample ale membrelor superioare
și mîna poate ajunge la nivelul gurii. Atingerea feței și
a buzelor cu mâna declanșează reflexul de sugere.
A fost evidențiat chiar și intrauterin
Suptul degetului-este un obicei vicios de interpoziție
heterotropă(a unor elemente ce nu aparțin Ap.D.M.)
Se dezvoltă ca un obicei sau pentru obținerea
confortului psihic. Este definită ca plasarea degetului
mare sau a altui sau mai multor degete cu adâncime
variată în cavitatea bucală
Suptul degetului la sugari este frecvent și este
menit să îndeplinească atât nevoi psihologice
cât și nutriționale. Majoritatea copiilor
întrerup spontan acest obicei la 3-4 ani.
Dacă obiceiul continuă dincolo de această
vârstă, există riscuri mari de modificări
dentofaciale.
Cauze
copiii cu mame care muncesc își iau obiceiul de
sugere pentru a obține un sentiment de
securitate emoțională
Numărul de frați –când sunt mai mulți frați
atenția acordată copiilor este împărțită
Stresul școlar-datorită colegilor sau părinților
EXAMINAREA EXTRAORALĂ • Pot fi prezente tulburări
• Poziția buzelor în fonetice-în articularea
repaus(frecvent sunetelor s/n/t/d/l/th/z/v/
incompetență labială) și în
timpul înghițirii -adesea
deglutiție cu interpoziție
linguală,retruzie
mandibulară, protruzie
maxilară.Buza superioară
este hioptonă, pe când cea
inferioară , hipertonă,se
interpune între arcade
accentuând decalajul sagital.
În deglutiție se observă
prezența unei grimase faciale
sau contracția excesive a
mușchiului mentalis.Profilul
facial este convex sau drept.
• EXAMINAREA INTRAORALĂ-presiunea
exercitată de deget asupra maxilarului
determină vestibularizarea incisivilor superiori
cu apariția de treme și diastemă, ingustarea și
adâncirea palatului cu stabilirea unei ocluzii
încrucișate în zona laterală. Incisivii
mandibulari pot fi retrudați sau vestibularizați,
în funcție de acțiunea limbii și a buzei
inferioare.
Dacă interpoziția se face cu sprijin pe arcada
inferioară incisivii se vor vestibulariza. Ocluzia
în zona frontală este modificată-frecvent
ocluzie deschisă cu treaptă sagitală,egresia
dinților laterali crește inocluzia frontală. Se
asociază deseori respirația orală.
Modificările depind de frecvența, intensitatea și
durata practicării obiceiului vicios
Management
TERAPIE PSIHOLOGICĂ: -se investighează pacientul
pentru eventuale tulburări psihologice care susțin
obiceiul de supt al degetului. Odată ce dependența
psihologică este suspectată, copilul este îndreptat
spre consiliere. Sunt folosite diverse mijloace pentru
a aduce obiceiul sub observația copilului, cum ar fi
studiul modelul, oglinda etc. Ipoteza Dunlop: Dacă
un subiect este forțat să se concentreze asupra unui
obicei în momentul în care îl practică, el poate
renunța la acesta. Copilul va fii învățat să stea în fața
oglinzii și să se observe în timp ce practică obiceiul
vicios, expicându-i în prealabil ce modificări
produce acest obicei.
Decondiționarea psihică este extrem de utilă
Copiii si parintii vor fi informati despre riscul de
apariție a AnDM
Angajarea copilului în diferite activități
Se aplică pe degete substanțe cu gust neplăcut sau
iritante
Aplicarea pe deget a diverse dispozitive
Variate aparate ortodontice sunt utilizate pentru a
împiedica practicarea obiceiului și a corecta
modificările produse
• MECANOTERAPIA Aparate mobilizabile - plăci
palatinale cu scut lingual, pinteni linguali,
placa Hawley, aparate fixe care să împiedice
interpunerea degetului
• Blue-grass appliance Quad-helix
 Tot ca obiceiuri vicioase de interpoziție întilnim
suptul suzetei, interpoziția de obiecte-rosul
creioanelor, onicofagia.
Consecințele ortodontice ale acestora sunt reduse
ca și gravitate, comparativ cu suptul degetului,
fiind diferențe în frecvența și intensitatea
practicării. De asemenea, presiunea exercitată
asupra arcadelor este mult redusă, modificările
apărute în aceste situații sunt mai degrabă
rezultat al dezechilibrelor musculare de la nivelul
buzelor și limbii și, în unele cazuri, instalării
respirației orale sau deglutiției infantile.
Onicofagia este tot mai frecvent întâlnită, atât la copii cât și la
adulți.Cauzele onicofagiei sunt multiple şi, în general, de natură
psihologică. Cel mai frecvent, obiceiul roaderii unghiilor debutează
în copilărie, din plictiseală, din cauza foamei sau din pricina
frustrării; cauzele pot fi legate de stres, de probleme la școală sau
la locul de muncă , anumite evenimente din cadrul familiei.
Psihologii vorbesc în aceste cazuri despre o tulburare de
comportament manifestată printr-un gest obsesiv.
Onicofagia face parte din categoria ticurilor nervoase automutilante,
alături de răsucirea şi ruperea firelor de păr (tricotilomania), scărpinarea şi
lezarea pielii (dermatilomania).
Peste 60% dintre copii obişnuiesc să-şi roadă unghiile
sau să ţină degetul în gură ca mijloc de autoaliniştire.
Incidenţa onicofagiei este din ce în ce mai mică în
cazul persoanelor peste 18 ani. Totuşi, în jur de 25-
30% dintre adulţi obişnuiesc să-şi roadă obsesiv
unghiile.
Consecinţele onicofagiei : vârfurile degetelor sunt
inflamate şi dureroase, apar leziuni ale cuticulelor,
unghiile au un aspect inestetic,pot să apară infecţii la
rădăcina unghiilor sau la nivelul gurii(inflamații
gingivale, favorizarea apariției cariilor) din cauza
transmiterii microbilor de pe mâini în cavitatea bucală
şi invers.
Interpozițiile autotrope Interpoziția buzei
sunt reprezentate de superioare poate antrena
interpoziția buzelor sau modificări sagitale ale
obrajilor, asociată sau nu axelor dentare-
cu mușcarea acestora și retrodenție maxilară,
de interpoziția linguală, prodenție mandibulară și
cu sau fără presiune. alterarea ocluziei în sens
sagital, cu instalarea unei
relații de clasa a-III-a .
Interpoziția buzei
inferioare poate
determina
proalveolodenție
maxilară, retrodenție
mandibulară, distalizare
mandibulară,
accentuând modificarile
induse de o respirație
orală sau alți factori
etiologici ai anomaliei
clasa II/1
În 1942, BREITNER a declarat că ar trebui să
existe un echilibru între forțele limbii din
interiorul arcadelor dentare și acțiunea
compensatoare a buzelor și a musculaturii
obrazului. El a numit-o echilibru
funcțional.perturbarea acestui echilibru
determină malpoziții dentare și malocluzii
RESPIRAȚIA ORALĂ

Respirația în mod obișnuit pe gură în loc de nas.De

obicei se întîlnește la persoanele cu obstrucție
nazală. Poate să apară și ca obicei vicios .
Cauze
Anatomice-Buza superioară scurtă anatomic determină
închiderea incompletă a cavității bucale
Obstructive - vegetații adenoide ,deviație de sept ,
polipi nazali, rinite cronice , tumori benigne.
Habituală - Respirația orală continuă din obișnuință,
deși obstrucția nazală a fost eliminată
Dacă respirația orală se
prelungește multă
vreme (obstrucții
cronice ale pasajului
nazal) pot apărea
tulburări atât în
dezvoltarea maxilo-
facială, cât și în cea
generală a copilului.
Pentru aprecierea
rolului respirației
orale în producerea
unor modificări
locale și generale
prezintă importanță
CARACTERISTICI CLINICE
Efecte generale Purificarea și umidificarea
aerului inspirat nu se produce. Lubrifierea
esofagului nu are loc, deoarece orofaringele
este uscat, iar mucoasa colectată este deseori
expectorată, poate duce la o ușoară esofagită.
Respiratorii din gură au 20% mai mult CO2 și
20% mai puțin O2 în sânge.
Efecte asupra
structurilor faciale –
față îngustă,etaj
inferior mărit,
unghiul planului
mandibular crescut
La respiratorii orali cu
vegetatii adenoide si
obstructie nazală severă
apar modificări faciale,
„facies adenoidian“:
facies alungit, șanțuri
faciale șterse,
incompetență labială,
buze uscate, fisurate,
incisivii superiori vizibili
în repaus, carii, narine
hipotone,profil convex,
paloare, cearcăne,
mimică facială
diminuată, voce
nazonată, oboseală
cronică, frecvente dureri
de cap
Gingivite la nivelul
frontalilor maxilari ,
gingia este
hiperplazică datorită
expunerii continue a
țesuturilor la aer,
papilă interdentară
mărită Buza
superioară scurtă,
incompetență
labială. În zâmbet,
devine foarte vizibilă
gingia -surâs gingival-
‘gummy smile’
Incisivii superiori și uneori și cei inferiori sunt
vestibularizați, îngustare maxilară cu ocluzie
distalizată sau încrucișată, tendința spre
ocluzie deschisă , over jet mărit
Alte efecte Respirația orală poate duce la otita
medie și la pierderea gustului, tulburări
fonetice
Tratamentul respirației orale include:
Eliminarea cauzei-intervenție ORL
Întreruperea obiceiului de respirație orală-
exerciții de respirație
Corectarea malocluziei-aparate ortodontice
Deglutiția infantilă

Deglutiția infantilă este deglutiția cu interpoziție

linguală. Adesea interpoziția persistă și în
repaus, determinând diverse forme de
malocluzii
CLASIFICARE • Funcțională -când este
• Fiziologică –la sugar un comportament
adaptiv dezvoltat pentru
• Habituală-prezentă ca a obține o etanșare orală
obișnuință chiar și după
corectarea malocluziei • Anatomică-în cazul
macroglosiilor
ETIOLOGIE
Adaptare funcțională la schimbarea tranzitorie
a anatomiei –în perioada înlocuirii incisivilor
Indusă de alte obiceiuri orale
Infecție a tractului respirator superior
Tulburări neurologice
Dimensiunea limbii
Ereditară
Practici de hrănire
Deglutiția infantilă este incriminată ca factor în
anomaliile aparținând celor trei clase Angle ,
care pot apărea prin mai multe mecanisme
• Deglutiția cu presiune
linguală- arcadele
depărtate. În timpul
deglutiției, limba se
îngustează și se
deplasează anterior,
între arcade, pentru a
asigura etanșeitatea
cavității orale
împreună cu buzele,
care sunt hipotone. În
deplasarea sa, limba
exercită o presiune
asupra incisivilor,
vestibularizându-i.
• Deglutiția cu
presiune
linguală-
arcadele în
contact cel puțin
în regiunile
posterioare.
Dacă tonusul
labial este
puternic, se
produce o oprire
în evoluția
verticală a
incisivilor, cu
producerea unei
ocluzii deschise.
Când tonusul
labial este
scăzut, se
produce o
vestibularizare a
Deglutiția cu arcadele depărtate, fară presiunea
limbii. Limba face contact cu bolta palatină
mai posterior, există o contracție foarte
puternică a buzelor, care, nefiind compensată
de cea linguală, produce o retrodenție
superioară cu supraocluzie
accentuată,interpoziția limbii între sectoarele
laterale ale arcadei determină ingresia dinților
laterali,cu scăderea înălțimii etajului inferior.
Macroglosia poate fi cauza unei anomalii de clasa a III-a
prin presiunea exercitată pe fața internă a proceselor
alveolare, perimetrul mandibular crește, apar spațieri
la nivelul arcadei dentare
• Interpoziția linguală în zona laterală poate
determina ocluzie deschisă laterală
Tratament Logopedie
Deglutiția infantilă se Aparate ortodontice-placă
poate corecta spontan, vestibulară, aparate cu
după erupția tuturor scut lingual
incisivilor permanenți.
Se recomandă practicarea
exercițiilor de reeducare
a deglutiției