Metode de tratament complex al

anomaliilor dento-maxilare

Realizat: Dolință Victoria

Clasa I Angle
Tratamentul  Începe încă din perioada prenatală prin: - menţinerea
stării de sănătate a gravidei - alimentaţie echilibrată -
profilactic menţinerea stării de igienă orală - depistarea unor
anomalii dentare cu transmitere ereditară şi continuă
postnatal prin: - deprinderea unor tehnici corecte de
periaj de către copil şi a unor obiceiuri alimentare
adecvate - masticaţie bilaterală eficientă care să
favorizeze abrazia fiziologică - dispensarizare
stomatologică pentru prevenirea sau depistarea cariilor
incipiente - refacerea morfo-funcţională a coroanelor
dentare afectate de carie pentru menţinerea integritaţii
zonelor de sprijin până la vârsta înlocuirii dentare -
odontectomia profilactică a mugurilor molarilor trei în
dentaţia permanentă incipientă
  Obiectivul tratamentului interceptiv în dizarmonia dento-
maxilară este urmărirea procesului de înlocuire dentară.
Tratamentul Constă în : - extracţia dinţilor temporari persistenţi pe arcade
peste vârsta fiziologică de eliminare, dacă este confirmată
precoce radiologic prezenţa omologului permanent - extracţii ale
dinţilor temporari (canini, molari unu temporari) pentru
echilibrarea hemiarcadelor şi menţinerea coincidenţei liniilor
interincisive atunci când s-a pierdut omologul contralateral -
depistarea radiologică a dinţilor supranumerari şi extracţia lor
- extracţia dinţilor permanenţi incluşi în poziţii anormale care
nu permit aducerea lor pe arcadă - excizia chirurgicală a
fibromucoasei gingivale îngroşate în urma pierderii precoce a
unui dinte temporar pentru a facilita erupţia omologului
permanent şi a preveni tulburările de ordine de erupţie şi
pierderea spaţiului - aplicarea de menţinătoare de spaţiu sau a
protezelor infantile în caz de pierdere prematură a zonelor de
sprijin sau a zonelor frontale, readaptate periodic pentru a nu
împiedica creşterea maxilarelor.
Tratamentul  a. Obiective terapeutice generale: 1. îmbunătăţirea

curativ fizionomiei în surâs şi vorbire 2. rapoarte ocluzale stabile

3. îmbunătăţirea stării de sănătate dentară 4. asigurarea
funcţionalităţii aparatului dento-maxilar
 b. Tratamentul etiologic urmăreşte înlăturarea factorilor
cauzali
 c. Tratamentul simptomatic urmăreşte: managementul
spaţiului pe arcadă (creere de spaţiu sau închiderea
spaţiului, în funcţie de forma clinică a anomaliei),
aliniere dentară, menţinerea rapoartelor ocluzale stabile
 Tratamentul în angrenajul invers:
 A. OBIECTIVE TERAPEUTICE: obiectivul terapeutic principal îl constituie realizarea saltului articular; saltul
articular se realizează fără probleme dacă sunt îndeplinite două condiţii: să existe spaţiu pe arcadă Şi
supraacoperirea să fie mare; dacă spaţiul este micşorat, primul obiectiv terapeutic este de creare a spaţiului pe
arcadă, ca într-un D.D.M. cu înghesuire
 B. CONDUITA TERAPEUTICĂ
 • PROFILACTICĂ: extracţia incisivilor temporari în momentul erupţiei celor permanenţi, pentru a împiedica
erupţia oralizată a permanenţilor superiori secundari persistenţei incisivilor temporari
 • INTERCEPTIVĂ: exerciţiul cu spatula, cu acţiune reciprocă de vestibularizare a incisivilor superiori şi
lingualizare a celor inferiori; se poate realiza dacă dintele este în erupţie, cu supraacoperire mică şi spaţiu păstrat;
sunt exerciţii de închidere ritmică pe spatula interpusă oblic între dinţii angrenaţi invers, efectuate de 3 ori pe zi
câte 15-20 minute
 • CURATIVĂ: dacă gradul de acoperire este mare, se pot folosi aparate ortodontice cu plan înclinat: inel cu plan
înclinat pentru unul, maximum doi dinţi sau gutieră cu plan înclinat; dacă acoperirea este mică, planul înclinat este
contraindicat, deoarece întreruperea contactului ocluzal lateral va permite egresiunea dinţilor posteriori, care va
duce la o reducere şi mai accentuată a acoperirii incisive; în aceste condiţii se utilizează o placă palatinală ancorată
cu gutiere, cu arc în opt sau semiopt pentru vestibularizarea incisivilor superiori şi realizarea saltului; după
realizarea saltului articular, aparatul trebuie purtat în continuare pentru menţinerea rezultatului.
Tratamentul în anomaliile cu dinţi supranumerari:
 A. OBIECTIVE TERAPEUTICE - este necesară îndepărtarea supranumerarilor cât mai repede
posibil în marea majoritate a cazurilor, pentru a asigura o evoluţie favorabilă a aparatului dento-
maxilar - când diagnosticul s-a făcut tardiv, se pune problema creerii de spaţiu pentru incisivii
retenţionaţi şi aducerea lor în arcadă cu mijloace chirurgical-ortodontice.
 B. CONDUITA TERAPEUTICĂ
 • PROFILACTICĂ - dacă supranumerarii erup pe arcadă, se impune extracţia lor cât mai
precoce - dacă supranumerarii sunt incluşi, intervenţia chirurgicală se va face după vârsta de 6
ani, deoarece anterior acestei vârste există pericolul deplasării mugurilor permanenţi.
 • CURATIVĂ - în cazul incisivilor laterali supranumerari care frecvent dau înghesuiri dentare,
dintele supranumerar are o morfologie asemănătoare cu cel din seria normală – din această
cauză se extrage dintele cel mai malpoziţionat - supranumerarii din regiunea premolar-molară
sunt frecvent conici, erup tardiv, extracţia lor fiind suficientă pentru rezolvarea cazului.
 Concluzie: Când diagnosticul s-a realizat tardiv, se crează spaţiu pe
arcadă şi apoi se tracţionează dintele supranumerar prin mijloace
chirurgical-ortodontice.
 Tratamentul în hipodonţie:
 A. OBIECTIVE TERAPEUTICE: cele două obiective terapeutice în cazul hipodonţiei incisivilor laterali sunt închiderea
biologică a breşei sau menţinerea breşei, depinzând de mărimea arcadei (prezenţa unei spaţieri sau înghesuiri) şi de
relaţiile de ocluzie (Cls. I sau Cls. III Angle)
 B. CONDUITA TERAPEUTICĂ
 - închiderea biologică a breşei e favorabilă în cazul relaţiilor ocluzale de clasa I Angle şi a prezenţei unor înghesuiri
dentare
 - este stimulată erupţia caninilor lângă incisivii centrali, urmată de o modelare a cuspidului caninului pentru un aspect
fizionomic corespunzător
 - închiderea breşei se poate realiza cu ajutorul aparatelor fixe sau mobilizabile (placă palatinală cu arcuri în diapazon)
 - menţinerea breşei este indicată în cazul existenţei unui exces de spaţiu pe arcadă
 - dacă este prezentă o diastemă, iar spaţiul pentru incisivii laterali este micşorat, diastema se va închide cu ajutorul unei
plăci palatinale cu arcuri în diapazon şi se vor aplica menţinătoare de spaţiu pentru incisivii laterali
 - în cazul ageneziei premolarilor avem următoarele situaţii: în unele cazuri de D.D.M. cu înghesuire, lipsa lor este
benefică, deci se va extrage şi molarul temporar; dacă există exces de spaţiu pe arcadă şi molarii temporari sunt sănătoşi,
aceştia se vor păstra pe arcadă; în cazul unei aplazii în diagonală, se indică extracţiile în hemiarcada opusă;
 - în cazul hipodonţiilor extinse, atitudinea terapeutică va urmări: stimularea proceselor de creştere maxilară; corectarea
poziţiilor vicioase ale dinţilor prezenţi; refacerea funcţiilor perturbate
 - acestea se realizează cu aparate mobilizabile şi proteze infantile
 Tratamentul în anomaliile cu rotaţie:
 A. OBIECTIVE TERAPEUTICE
 - obiectivul major îl constituie derotarea dinţilor rotaţi şi alinierea acestora pe arcadă
 - în situaţia în care spaţiul este micşorat, primul obiectiv terapeutic îl constituie crearea de spaţiu în arcadă
pentru dintele rotat, după care se va realiza derotarea acestuia
 B. CONDUITA TERAPEUTICĂ
 - derotarea incisivilor se poate realiza cu un cuplu de forţe asociat la un aparat mobilizabil, respectiv un arc
vestibular şi un arc palatinal ( în opt, semiopt, ciupercă)
 - dacă rădăcina este în curs de formare, derotarea se obţine uşor
 - deoarece tendinţa de recidivă este mare, contenţia rezultatului devine o problemă; contenţia se poate
realiza prin secţionarea fibrelor supraligamentare a acestor dinţi
 - dacă rădăcina este complet formată, derotarea se face greu, deoarece diametrul mare al rădăcinii se
suprapune peste diametrul mic al alveolei
 - derotarea premolarilor se poate realiza cu ajutorul unor tracţiuni elastice de la un bracket sau buton colat
pe premolar la inelul de pe molarul din vecinătate
 Tratamentul în transpoziţii:
 A. OBIECTIVE TERAPEUTICE: sunt reprezentate de refacerea funcţiei fizionomică şi
masticatorie şi alinierea dinţilor pe arcadă
 B. CONDUITA TERAPEUTICĂ: în transpoziţiile complete nu se intervine ortodontic; în
transpoziţia incisiv lateral-canin, se fac modelări ale cuspidului caninului pentru îmbunătăţirea
aspectului fizionomic; în transpoziţia canin-premolar, se şlefuieşte cuspidul palatinal al primului
premolar pentru eliminarea interferenţelor ocluzale; în transpoziţiile incomplete, dinţii se
suprapun, unul este ectopic, celălalt entopic; în această situaţie este necesar tratamentul
ortodontic pentru alinierea dinţilor pe arcadă
Anomalii clasa II/ 1 Angle
 Tratamentul profilactic
 Vor fi identificate cauzele posibile de a acţiona în teritoriul dento-maxilo-facial şi a dezvolta o
malocluzie Clasa II/1. Medicul va urmări: desfăşurarea proceselor de creştere şi dezvoltare a
pacienţilor cu dezvoltare normală; pacienţi ce derivă din familii care relatează existenţa
malocluziei II/1; apnee obstructivă de somn; tipar facial cu evoluţie către Clasa II; va
recomanda alimentaţia naturală în perioada de sugar; recomandarea şi supravegherea sistemului
de alimentaţie a copilului în perioada copilăriei mici şi mijlocii; combaterea obiceiului vicios de
respiraţie oronazală; tratamentul corect al copiilor adenoidieni în echipă interdisciplinară;
evitarea traumatismelor maxilo-mandibulare în perioada de sugar, copil mic; decondiţionarea
obiceiului vicios de sugere a buzei inferioare sau a altor obiecte.
 Recomandări
 Recomandare: monitorizarea copiilor la care predecesorii prezintă tipar facial favorabil
dezvoltării Clasei II/1 sau care au efectuat tratamente ortodontice/ortopedice pentru o Clasa II/1.
Dacă sugarul sau copilul mic din astfel de familii are tendinţă de sugere a degetului, se indică
imediat introducerea suzetei ca înlocuitor pentru deget.
 Recomandare: se monitorizează pacientul adenoidian de către medicul ortodont, evoluţia
postintervenţie ORL, intervenindu-se pentru recuperarea funcţională. Argumentare: un procent
important din pacienţii care sunt trataţi chirurgical în clinici ORL pentru vegetaţii adenoide nu
urmează terapia de reeducare funcţională.
 Recomandare: în condiţia în care traumatismul s-a produs, abordarea pacientului trebuie făcută
cât mai devreme şi în echipă interdisciplinară.
 Tratamentul precoce
 Dentiţia temporară:
 Tratamenul interceptiv este introdus în dentiţia temporară ca o excepţie.
 Medicul îşi centrează terapia pe: îmbunătăţirea mediului funcţional, combaterea obiceiurilor
vicioase, reechilibrarea relaţiilor intermaxilare.
 Recomandare: tratamentul devine obligatoriu în malocluziile Clasa II/1 cu inocluzie mai mare
de 10 mm.
 Recomandare: până la erupţia grupului incisivo-molar este indicat să obtinem reglarea relaţiilor
intermaxilare, corecţia treptei sagitale, a ocluziei distalizate şi a gradului de acoperire.
 Tratamentul în dentiţia permanentă:
 Medicul va supraveghea următoarele obiective: faciale; scheletale; dentare; funcţionale;
stabilitatea rezultatelor tratamentului ortodontic
 Opţiunile de tratament vor fi: tratament nechirurgical; tratament chirurgical.
 Tip de tratament: tratament conservativ; tratament extracţional.
 Tratamentul conservativ: intervine prin: expansiune – disjuncţie lentă, disjuncţie rapidă;
distalizare; deplasare spre anterior; stripping. Mijloace de tratament: aparate mobile; aparate
mobilizabile; aparate fixe.
 Tratamentul extracțional
 Este impus de lipsa de spaţiu din arcul dentar. Extracţia se face în funcţie de: tiparul facial; grosimea
părţilor moi; tipul de rotaţie.
 Extracţia Pm 2 la maxilar şi mandibulă: medicul indică această extracţie când sunt întrunite
cumulativ următoarele caracteristici: tipar scheletal bun; discrepanţa în arcul dentar de la uşor la
moderat; ţesuturile moi într-o condiţie de normalitate sau cu un dezechilibru uşor.
 Extracţia Pm1 maxilar: medicul indică această extracţie când sunt întrunite cumulativ următoarele
caracteristici: protruzie maxilară; înghesuire maxilară; Clasa a II a dentară; poziţia incisivilor
inferiori bună sau cu o uşoară înghesuire.
 Extracţia Pm1 la maxilar şi a Pm2 la mandibulă: medicul indică această extracţie când sunt întrunite
cumulativ următoarele caracteristici: model scheletal Clasa a II a de la uşor la moderat; discrepanţa
în arcul dentar de la uşor la moderat; relaţie dentară Clasa a II a; dezechilibrul ţesuturilor moi faciale
la mandibulă; unghiul FMA de la scăzut la mediu.
 Extracţia Pm1 la maxilar şi a Pm1 la mandibulă: medicul indică această extracţie când sunt întrunite
cumulativ următoarele caracteristici: discrepanţă severă în arcul dentar; relaţie dentară de Clasa a I a
sau Clasa a II-a; unghi FMA de la valoare medie la mare.
 Recomandare: Decizia de extracţie poate să vizeze şi alte tipuri dentare, element ce rămâne în
responsabilitatea medicului.
 Argumentare: Starea de sănătate odontală a pacientului impune maniera de raţionament a
medicului.
 Tratamentul extracţional va fi urmat, de regulă, de terapie ortodontică poliagregată. Tratamentul
ortodonto - chirurgical (chirurgie ortognatică
 Recomandare: Abordarea se va face de la diagnostic la contenţie în echipa interdisciplinară.
Anomalia de clasa II/ 2 Angle
 Tratamentul profilactic
 Acţiunile terapeutice care vor antrena corectarea tulburărilor din Clasa II/2 vor viza modificări
la nivel scheletic, cât şi la nivel dento-alveolar şi ocluzal, compensator sau în hipercorecţie,
astfel încât rezultatul ortodontic să se menţină; în cazul pacienţilor în perioada de creştere,
scopurile terapiei sunt de a modifica şi orienta raporturile dintre diferitele entităţi scheletice
cranio-faciale, astfel încât modelul de creştere să se reia pe o direcţie favorabilă
 Taratamentul precoce
 Dentiţia temporară: tratamenul interceptiv este introdus în dentiţia temporară ca o excepţie.
Obiective: înlăturarea cauzei; evaluarea dezechilibrelor produse şi tratarea lor cu mijloace
terapeutice cât mai simple şi într-un timp cât mai scurt; modelarea creşterii; îmbunătăţtirea
mediului funcţional şi prin aceasta echilibrarea balanţei între unitatea scheletală şi matricea
musculară funcţională; reglarea relaţiilor intermaxilare.
 Tratamentul în perioada dentiţiei mixte:
 Obiectivele tratamentului sunt: echilibrarea creşterii scheletale şi a relaţiilor intermaxilare;
echilibrarea activităţii musculare între grupurile antagoniste; desfăşurarea normală a funcţiilor;
urmărirea şi dirijarea erupţiei dentare (grupul incisivo-molar) cu obţinerea unor relaţii
echilibrate sagitale, transversale şi verticale.
 Se recomandă utilizarea terapiei ortodontice prin: aparate hibride (expansiune lentă); aparate
funcţionale (reglatorul funcţional Frankel tip I, activatoarele rigide); aparate fixe poliagregate,
acolo unde este cazul. În cazurile de dezechilibre maxilare mari se practică mecanoterapie lentă
asociată cu mioterapie. Sunt folosite aparatele de expansiune asociate cu activatoare, sau numai
activatoare. Un control bun asupra poziţiei molarului 1 maxilar, cu efecte modelante ale
creşterii maxilarului superior este head-gear-ul. În funcţie de gravitatea anomaliei (ocluziile
inverse laterale scheletale cu index palatal marit) sunt utilizate disjunctoarele
 Tratamentul în a doua perioadă a dentiţiei mixte: medicul va supraveghea următoarele: evaluarea
lee-way space-ului; secvenţa de erupţie dentară. Terapia utilizată va fi reprezentată de: activatoare,
extrem de utile, mai ales în formele cu retrognatism mandibular; terapia prin activatoare, asociată
în caz de necesitate cu aparate extraorale (Head-gear-ul); terapia biomecanică.
 Tratamentul în dentiţia permanentă: medicul va avea obiective: faciale; scheletale; dentare;
funcţionale; stabilitatea rezultatelor tratamentului ortodontic. Opţiunile de tratament vor fi:
tratament nechirurgical, tratament chirurgical.
 Tip de tratament: tratament conservativ, tratament extracţional.
 Tratamentul conservativ: intervine prin: expansiune – disjuncţie; distalizare cu dispozitiv de tip
pendulum; deplasare spre anterior; stripping. Mijloace de tratament: aparate mobile; aparate
mobilizabile; aparate fixe.
 Tratamentul extracţional: este impus de lipsa de spaţiu din arcul dentar. Extracţia se face în funcţie de :
tiparul facial; grosimea părţilor moi; tipul de rotaţie;
 Extracţia Pm 2 la maxilar şi mandibulă: medicul indică această extracţie când sunt întrunite cumulativ
următoarele caracteristici: tipar scheletal bun; discrepanţa în arcul dentar de la uşor la moderat; ţesuturile
moi într-o condiţie de normalitate sau cu un dezechilibru uşor.
 Extracţia Pm1 maxilar: medicul indică această extracţie când sunt întrunite cumulativ următoarele
caracteristici: protruzie maxilară; înghesuire maxilară; Clasa a II a dentară; poziţia incisivilor inferiori
bună sau cu o uşoară înghesuire;
 Extracţia Pm1 la maxilar şi a Pm2 la mandibulă: medicul indică această extracţie când sunt întrunite
cumulativ următoarele caracteristici: model scheletal Clasa a II a de la uşor la moderat; discrepanţa în
arcul dentar de la uşor la moderat; relaţie dentară Clasa a II a; dezechilibrul ţesuturilor moi faciale la
mandibulă; unghiul FMA de la scăzut la mediu;
 Extracţia Pm1 la maxilar şi a Pm1 la mandibulă: medicul indică această extracţie când sunt întrunite
cumulativ următoarele caracteristici: discrepanţă severă în arcul dentar; relaţie dentară de Clasa a I a sau
Clasa a II-a; unghi FMA de la valoare medie la mare.
Anomalii clasa III Angle
 Tratament profilactic
 În cazurile cu macrogenie anatomică, ereditară terapia trebuie să înceapă din timpul dentaţiei temporare, prin
aplicarea unei tracţiuni cranio-mentoniere pentru diminuarea şi modificarea tiparului de creştere mandibulară.
Extracţia în timp optim a unui incisiv temporar superior ce persistă pe arcadă peste vârsta normală de exfoliere
împiedică erupţia spre palatinal a succesorului permanent şi apariţia unui angrenaj invers. În perioada dentiţiei
temporare (3-6 ani) îşi găseşte indicaţia tratamentul ortopedic. Se urmăreşte creşterea propulsiei mandibulei, a
prognaţiei mandibulare şi retrognaţiei maxilare. La această vârstă îşi găseşte indicaţia tracţiunea extra-orală cu
capelină şi bărbiţă asociată sau nu cu placă mobilizabilă. Dacă terapia nu dă rezultate după 6 luni (corectarea
ocluziei inverse) se impune schimbarea tratamentului. Retrognaţia maxilară beneficiază de tratament cu mască
Delaire, tracţiuni elastice pe gutiere cimentate pe dinţii arcadei superioare. Scopul profilaxiei este de a combate
toţi factorii favorizanţi: atitudini posturale vicioase (capul în hiperflexie); ticuri de propulsie a mandibulei;
respiraţie orală; mişcarea buzei superioare; prevenirea apariţiei şi desfiinţarea contactelor premature; şlefuiri
selective ale dinţilor ce depăşesc planul de ocluzie (în special caninii temporari); cicatrice retractile; fonaţia la
cei cu despicături labio-maxilo-palatină; extracţia dinţilor temporari supraretenţionaţi; aplicarea preventivă (2-3
nopţi pe săptămână) a bărbiţei cu capelină la copii care provin din familii cu prognatism mandibular; exerciţii
cu spatula.
 Terapia interceptivă
 Cu excepţia macrogeniei anatomice ereditare, în celelalte forme clinice cuprinse în sindromul
progenic tratamentul trebuie început încă în timpul dentiţiei mixte, cel mai bine în timpul
erupţiei dinţilor 1.1 şi 2.1. Prin acesta se împiedică apariţia ocluziei inverse frontale, a
blocajului articular, a tulburărilor parodontale. Şi în cazurile în care progenia se datorează
deficitului de dezvoltare a maxilarului superior, trebuie intervenit cât mai devreme pentru a
specula maxim creşterea la nivelul suturilor maxilarului superior. Tratamentele interceptive
urmăresc: realizarea de rapoarte sagitale frontale normale, cu o supraacoperire incisivă, corectă
pentru o ghidare anterioară şi suprimarea ticului de propulsie; modificarea rapoartelor maxilare
prin terapie ortopedică şi ortodontică, în sensul stimulării avansării anterioare a maxilarului
superior, blocajul creşterii condiliene şi retropoziţia mandibulei. Crossbite-ul trebuie tratat în
dentaţia temporară şi în dentiţia mixtă.
 Tratamentul ortodontic propriu-zis: tratamentul se aplică în dentiţia mixtă şi în dentaţia
permanentă. Obiectivele tratamentului se adresează atât frânării creşterii şi retropoziţia
mandibulei, cât şi stimularea dezvoltării maxilarului superior. În cazul depistării şi a unor
înghesuiri a dinţilor frontali superiori cu palato-poziţia incisivilor laterali şi a erupţiei caninilor
în vestibul, este absolut necesar să se intervină cu mijloace ortodontice cu sau fără extracţii în
scop ortodontic
 Tratamentul în dentiţia permanentă: medicul va avea obiective: faciale; scheletale; dentare;
funcţionale; stabilitatea rezultatului.
 Opţiunile de tratament vor fi: tratament nechirurgical; tratament chirurgical
 Tipul de tratament: tratament conservativ; tratament extracţional
 Tehnicile ortodontice utilizate vor fi fixe şi extracţiile se vor practica după trecerea vârfului de
creştere puberală. Terapia adultului se va realiza prin: tratament ortodontic cu extracţie;
tratament chirurgical sau chirurgical-ortodontic; osteotomie sau nu de glosectomie; în acest caz
contenţia va dura în medie 1 – 2 ani, iar în caz de recidivă numai terapia chirurgicală îşi mai
găseşte indicaţia. În formele accentuate ale anomaliei terapia corectoare se realizează prin
terapia fixă. În varianta dento-alveolară se recomandă extracţia primului premolar mandibular
pentru a uşura lingualizarea incisivilor inferiori. În malocluziile de Clasa a III-a severe, cu o
alungire a mandibulei se recomandă extracţia primilor premolari inferiori. Aparatul de elecţie
este aparatul fix.
 Tratamentul extracțional
 Extracţia ca şi atitudine terapeutică În perioada dentaţiei mixte, unu sau doi incisivi în angrenaj invers
deseori se asociază cu lipsa de spaţiu la nivelul arcadei superioare. Deseori se indică extracţia caninilor
temporari superiori pentru a permite eliminarea temporară a înghesuirii frontalilor superiori. Corecţia
precoce poate fi importantă deoarece se realizează mai uşor înainte ca erupţia dinţilor permanenţi să
determine alte obstacole. Frecvent, astfel de cazuri necesită extracţia caninilor temporari inferiori pentru
a permite o eliminare temporară a înghesuirii incisivilor inferiori, ce va ajuta orice corecţie. Excesul de
spaţiu rezultat în urma extracţiei din apropierea zonei frontale poate permite recidiva poziţiei corectate a
incisivilor şi din acest motiv, extracţiile primilor premolari trebuie luate în considerare numai atunci
când lipsa de spaţiu este severă. În cazurile ce prezintă o STANDARD ghid practic de ortodonţie şi
ortopedie dento-facială 2012 49 uşoară lipsă de spaţiu, extracţiile premolarilor primi trebuie evitate.
Uneori poate fi luată în considerare extracţia molarilor secunzi superiori. Când la nivelul arcadei
inferioare înghesuirea este severă, poate fi luată în considerare extracţia premolarilor primi pentru a
elimina înghesuirea canină şi incisivă, dar în cazul înghesuirilor uşoare, se indică aparatele fixe.
 Bibliografie
1. Grivu O. “Ortodonție și ortopedie dento-facială”, 2001
2. Fratu A. ”Ortodonție. Diagnostic, clinică, tratament”, 2001
3. Stanciu D., Dorobăț V. ” Ortodonție”, 1991
4. Firu P. ”Prevenirea DDDAM la copii”, 1991
5. Firu P. ” Stomatologie preventivă”, 2003
Mulțumesc pentru atenție