UNIVERSITATEA DE MEDICINÃ ŞI

FARMACIE
GR. T. POPA IASI
FACULTATEA DE MEDICINÃ DENTARĂ

PARODONTOLOGIE

CURS NR 1

SEF LUCRARI DR LILIANA PASARIN

INTRODUCERE IN PARODONTOLOGIE

DEFINITIE,ISTORIC SI TERMINOLOGIE

CONCEPTE ACTUALE IN PARODONTOLOGIE

ELEMENTE DE MORFOFIZIOLOGIE A PARODONTIULUI

SUPERFICIAL SANATOS

PARTICULARITATI CLINICE IN CONTEXT

ETIOPATOGENIC

PREVALENTA BOLILOR PARODONTALE

Parodontologia --ramura ştiinţelor medicinii
dentare care se preocupă de starea de sănătate şi de
îmbolnăvire a parodonţiului marginal.În acest scop
studiază şi promovează metode moderne de diagnostic şi
clasificare a îmbolnăvirilor şi tratamente complexe
medicale,chirurgicale şi de restaurare dento-ocluzală.
SANATATEA PARODONTALA=STARE DE STABILITATE IN TIMP A
COMPONENTELOR PARODONTIULUI

---GINGIA (PARODONTIUL DE INVELIS)

---CEMENTUL RADICULAR
---OSUL ALVEOLAR
---DESMODONTIUL

PARODONTIUL= TOTALITATEA TESUTURILOR CE MENTIN SI SUSTIN

DINTELE IN OSUL MAXILAR
STRUCTURA ŢESUTURILOR PARODONTALE

a. Parodonţiul marginal
superficial (de
înveliş):gingia :
- Gingia marginala libera:
- marginea gingivală
- papila interdentară
- Gingia fixă
b. Parodonţiul profund (de
susţinere):
- Cement radicular
- Desmodonţiu – ligamentul
parodontal
- Os alveolar
ISTORICUL PARODONTOLOGIEI

BOLILE PARODONTALE,CONTRAR LEZIUNILOR CARIOASE,

NU SANT REZULTATUL CIVILIZATIEI MODERNE.

SEMNE DE RESORBTIE A OSULUI ALVEOLAR____AU FOST

DESCOPERITE PE O MANDIBULA MAUER cu o vechime de 640-
735000 ani,in Germania.
ISTORIC

---anul 4000 i.H.-mumiile egiptene aveau semne de parodontopatii

---papirusul lui EBERS-scriere egipteana cu referiri la gingivopatii
si ingrijirile acestora
---anul 3000i.H.sumerienii erau preocupati de igiena orala(scobitori
decorate cu aur)
---babilonienii si asirienii,urmasi ai civilizatiei sumeriene,sufereau de boli
parodontale(masajul gingival cu ierburi medicinale)
Egiptenii se pot lauda cu faptul ca au inventat cosmetica
dentara, atunci cand au folosit fire din aur pentru a lega
dintii si a crea o punte dentara.
                                                                                                        
    
 

Acestea erau purtate de catre femei, care faceau dovada

 
statutului lor social.
---anul 2500.i.H. cea mai veche lucrare medicala chineza clasifica bolile
cavitatii orale in:-FONG-YA (boli inflamatorii)
-YA-KON(boli parodontale)
-KHONG-YA(caria dentara)

---chinezii sunt primii care au utilizat betisoare de mestecat

HIPOCRATE(460-375 i.H.)—descrie tartrul drept cauza a inflamatiilor gingivale

-la romani,CORNELIUS CELSIUS ,sec.I d.H.—recomanda periuta de dinti

-in evul mediu,arabii RHAZES,si ALBUCAZE,descriu afectiunile parodontale
si dau indicatii terapeutice
 Primele periute de dinti : meritul le apartine
chinezilor antici, care au creat stramosul periutei de dinti de astazi
folosind bambusul pentru a confectiona coada periutei si par de pe
gatul mistretilor siberieni pentru peri.
Chinezii sunt considerati a fi inventatorii periutei de dinti, care prin
intermediul calatorilor a ajuns foarte repede din China in Europa,
unde parul de mistret a fost inlocuit cu cel de cal, pentru ca cel
dintai producea rani gingiilor
In 1563 anatomistul si medicul ITALIEI renascentiste BARTOLOMEO

EUSTACHIO (1514-1574) a scris LIBELLUS de DENTIBUS,prima carte

dedicata exclusiv descrierii dintilor.

----a fost primul care a descris ligamentul parodontal,precum si dentitiile

temporare si permanente
Stiati ca…?
Cea mai veche reteta pentru pasta de dinti dateaza din anul 400 i.e.n
si a fost descoperita in Egiptul antic, fiind scrisa de catre un scrib pe
o foaie de pergament. Documentul se afla astazi la un muzeu vienez.
Conform acestuia, pentru o dantura perfect curata, erau necesare:
1/100 uncie de sare gema, 2/100 uncie de menta, 1/100 uncie de
floare de iris uscata si 20 de boabe de piper.
PIERRE FAUCHARD(1678-1761)---parintele stomatologiei moderne
---prima lucrare cu caracter stiintific

----in tratatul sau ,,LE CHIRURGIEN DENTISTE,,-descrie maladia parodontala

cronica si recomanda ablatia depozitelor tartrice cu instrumente concepute
de el,utilizarea pastelor de dinti,bai de gura si atele ptr imobilizarea dintilor

JOHN HUNTER (SEC XVIII-lea) ---publica doua carti de dentistica in care se

ocupa de supuratiile gingivo-alveolare

JOHN RIGGS – 1856—prin chiuretajul subgingival se inlatura inflamatia

-1913 se infiinteaza prima scoala de igienisti

-1920-1930-lucrari de pionierat in
parodontologie(Gottlieb,Orban,Lang,reprezen-
tanti ai scolii vieneze plecati din cauza nazismului in SUA)
Tot in 1790 a fost inventat
si primul scaun
stomatologic, dintr-un
scaun Windsor din lemn
caruia i s-a adaugat o
tetiera.
1996—CARRANZA si NEWMAN-clasificare :

GINGIVITE
1.Gingivita acuta ulcero-necrotica si gingivita HIV
2.Gingivo-stomatita acuta virala,bacteriana sau fungica
3.Gingivita alergica
4.Gingivita din afectiunile dermatologice-lichen plan,pemfigus,eritem polimorf
5.Gingivita initiata de placa bacteriana
6.Cresterea gingivala-modificari asociate administrarii de medicamente
7.Tumori benigne si maligne
PARODONTITE
1.Parodontita lent-progresiva
2.Parodontita rapid-progresiva
3.Parodontita ulcero-necrotica
4.Parodontita refractara
TRAUMA din OCLUZIE
ATROFIA PARODONTALA
MANIFESTARI ORALE ALE BOLILOR SISTEMICE
I. Boli gingivale VI. Abcese ale parodonțiului
A. Boli gingivale induse de placa bacteriană A. Abces gingival
B. Leziuni gingivale ne-induse de placa bacteriană B. Abces parodontal
II. Parodontita cronică
A. Localizată C. Abces pericoronar
VII. Parodontite asociate cu leziuni
B. Generalizată (>30% din situsuri sunt afectate) endodontice
III. Parodontita agresivă A. Leziuni endo-parodontale combinate
A. Localizată
B. Generalizată (>30% din situsuri sunt afectate) VIII. Deformări și afecțiuni de dezvoltare
IV. Parodontita ca manifestare a bolilor sistemice sau dobândite

A. Asociată cu maladii hematologice A. Factori dentari localizați ce modifică sau

predispun la boli gngivale/parodontite
B. Asociată cu maladii genetice induse de placa bacteriană
C. Ne-specificate B. Deformări și afecțiuni mucogingivale peri-
V. Boli parodontale necrozante dentare
C. Deformări și afecțiuni mucogingivale la
A. Gingivita ulcero-necrotică nivel de creste edentate
B. Parodontita ulcero-necrotică D. Trauma ocluzală

CLASIFICAREA IMBOLNAVIRILOR PARODONTALE (ARMITAGE,1999)

GINGIVITA (inflamatia gingiei)
-este forma cea mai comuna de boala parodontala
-placa bacteriana care produce inflamatia si factorii de iritatie care favorizeaza
acumularea de placa sunt regasiti frecvent in mediul gingival

PARODONTITA—este un termen general care cuprinde numeroase forme de boli

inflamatorii
--difera si in ceea ce priveste etiologia microbiana
--rolul pe care il joaca raspunsul gazdei este foarte variabil

Dupa RATEITSCHAK se folosesc in practica clinica termeni de:- USOARA

-MODERATA
-SEVERA
--1931 –PARIS,al VIII-lea CONGRES DENTAR INTERNATIONAL a permis
schimburi largi de opinii intre reprezentantii diferitelor scoli
--1932-infiintarea Asociatiei internationale ptr promovarea cercetarilor si schimbu-
rilor de opinie intre universitati A.R.P.A (clasificare a bolilor parodontale)

DISCUTII ---originea inflamatorie a bolii parodontale si alterari distrofice ale tesu-

tului osos
---s-a adoptat termenul de ,,paradentium,,(limbile de origine latina)
,,parodontiu,,(lb franceza si romana)
,,periodontium,,(lb anglo-saxone si scandinave)

--1966—reuniunea mondiala de la MICHIGAN—rol important in diferentierea gradelor

de afectare parodontala

Scoala Americana—1988—clasificare bazata pe observatii clinice si parametri

imunologici : --GINGIVITE
---PARODONTITA ADULTULUI (dupa 35 de ani)
--PARODONTITA RAPID PROGRESIVA TIP A(14-26 ani,>femei)
--PARODONTITA RAPID PROGRESIVA TIP B(26-35ani)
--PARODONTITA JUVENILA (12-26 ani)
--PARODONTITA POSTJUVENILA (26-35 ani)
--PARODONTITA PREPUBERTALA(5-8-12 ani)
 PREVALENTA BOLII PARODONTALE

Studiile epidemiologice efectuate în ultimii ani

arată o creştere alarmantă a prevalenţei bolilor
parodontale la nivelul populaţiei mondiale şi chiar
în rândul populaţiei tinere, determinând intensifi -
carea cercetărilor privind etiopatogenia acestora.
Interesul lumii medicale pentru parodontite a crescutdin momentul
în care s-a demonstrat ştiinţific că acestea sunt implicate în apariţia
bolilor cardiovasculare şi a naşterilor premature.
 Încercări de obţinere a unui instrument de evaluare a bolilor
parodontale au existat încă din anul 1977, când
Departamentul Sănătăţii Dentare al OMS-ului a
cerut unor specialişti parodontologi punerea la
punct a unor metode internaţionale de evaluare a
necesităţilor de tratament parodontal. Propunerea
în 1982 a indicelui cerinţelor de tratament parodontal
al colectivităţii CPITN (Community Periodontal
Index of Treatment Needs) şi acceptarea rapidă a
acestui instrument a oferit comunităţii ştiinţifice o
cantitate enormă de date epidemiologice. Examenul
şi înregistrarea parodontală cu ajutorul indicelui
CPITN sunt aprobate de Organizaţia Mondială aSănătăţii şi Federaţia
Dentară Internaţională. Asociaţia
Stomatologică Americană, Academia Americană de
Parodontologie şi cea Europeană recomandă ca
examenul şi înregistrarea parodontală să fi efectuate
de medicul de medicină dentară şi parodontologi la toţi
pacienţii, ca o parte integrată în examinarea orală.
 La vârsta şcolară peste 30% dintre copii prezintă gingivite.
 În comparaţie cu caria dentară, care afectează mai mult
vârstele tinere cuprinse între 12-35 ani (având un maxim
între 18-25 ani), parodontopatia se manifestă mai mult după
vârsta de 35 de ani, pierderea dinţilor crescând odată cu
vârsta datorită acestei cauze (Lindhe).

România – Morbiditatea determinată de

boala parodontală
 Datele epidemiologice oficiale OMS au relevat că din
aproximativ 90 milioane adulţi examinaţi ce mai aveau dinţi,
doi din patru dinţi prezentau semne de afectare parodontală
uşoară sau moderată, iar la unul din patru distrucţie avansată
a osului alveolar şi a celorlalte ţesuturi de susţinere care au
determinat mobilizarea şi extracţia dinţilor.

Morbiditatea determinată de boala

parodontală – gravitatea bolii
PARODONTOLOGIA MODERNA== rezultatul progreselor inregistrate in
ultimii 20 de ani ca urmare a evolutiei
conceptelor etiologice si terapeutice ale
bolii parodontale

Anul 2000 a adus un nou concept in etiologia bolii parodontale ,CONCEPTUL

De BIOFILM

BIOFILMUL= CAUZA INFECTIILOR PERSISTENTE,O COMUNITATE FOARTE

BINE STRUCTURATA DE BACTERII,ARANJATE IN MICROCOLONII
SI INCONJURATE DE O MATRICE INTERMICROBIANA POLIME-
RICA PROTECTOARE
MATRICEA INTERMICROBIANA---este penetrata de canale,care conduc
hrana,enzimele,metabolitii si oxigenul spre bacterii

--placa bacteriana
cu o vechime de o
saptamana
INFECTIILE CAUZATE DE BIOFILME-prezinta aspecte clinice caracteristice:
--evolutie lenta,progresiva,dificil de tratat;
--frecvent,bacteriile biofilmului sunt rezistente fata de agentii antimicrobieni;
--recidiva dupa intreruperea terapiei medicamentoase
--raspuns imun ineficient sau agresiv pentru gazda

Evolutia conceptului etiologic de la placa la biofilm,a modificat atitudinea

terapeutica in boala parodontala cu urmatoarele repere:

--parodontita este o infectie data de biofilm

--prezenta patogenilor subgingivali indica o modificare a biofilmului saprofit
In biofilm patogenic
--modificarea microbiana este consecinta modificarii biofilmului patogenic
--scopul terapiei parodontale consta in modificarea mediului oral ptr a bloca
multiplicarea bacteriilor parodonto-patogene
--abordarea simplista de folosire doar a antimicrobienelor ,duce la o terapie
ineficienta
Parodonţiul marginal are două componente principale :
Parodonţiu superficial sau de înveliş format din gingie cu:
epiteliu gingival;
corion gingival;
ligamente supraalveolare.
 
B. Parodonţiu profund, de susţinere sau funcţional, format din :
cement radicular,
desmodonţiu,
os alveolar.
Structura parodonţiului marginal de înveliş (superficial)
 
Parodonţiul superficial sau de înveliş reprezentat de gingia propriu-
zisă este parte componentă a parodonţiului marginal alături,
bineînţeles, de parodonţiul profund de susţinere sau funcţional.
În ceea ce priveşte parodonţiul marginal superficial, de înveliş,
trebuie precizat faptul că mucoasa cavităţii orale poate fi împărţită
în trei zone principale:

1. Gingia şi mucoasa care acoperă bolta palatină osoasă

(formată din apofizele palatine ale oaselor maxilare şi
lamele orizontale ale oaselor palatine), denumită şi
mucoasa masticatorie.
2. Mucoasa de pe faţa dorsală a limbii specializată în
receptarea stimulilor care produc senzaţii gustative.
3. Mucoasa de căptuşire a cavităţii orale, slab keratinizată şi cu
o submucoasă bine reprezentată de ţesut conjunctiv lax, este
mucoasa buzelor,obrajilor, suprafeţei ventrale a limbii, a
planşeului bucal, a palatului moale şi uvulei, precum şi mucoasa
alveolară.

Aşadar, gingia reprezintă unul din ţesuturile care acoperă

cavitatea bucală, fiind acea porţiune a mucoasei masticatorii
care începe de la linia muco-gingivală şi acoperă procesele
alveolare în jurul părţilor cervicale ale dintelui. Rolul său este de
a furniza un ataşament epitelial organic şi de a acoperi partea
coronară a dintelui.
Gingia poate fi împărţită în trei zone adiacente:
- gingia marginală(liberă sau neataşată) de 1,5 mm
lăţime;
- gingia ataşată(solidarizată ferm la osul
subiacent), cu lăţimi diferite;
- gingia interdentară(papilară) situată între doi dinţi
adiacenţi.

a) Gingia marginală liberă - este partea cea mai

coronară a gingiei şi corespunde sulcusului
gingival. Ea nu aderă la dinte şi formează peretele
moale al şanţului gingival. Lăţimea marginii
gingivale libere variază între 0,5-2 mm. Gingia
marginală sănătoasă are profil ascuţit în lamă de
cuţit, aspect regulat, consistenţă fermă şi textură
netedă.
Limita dintre marginea gingivală liberă şi gingia fixă
este marcată de şanţul marginii gingivale libere (o
depresiune puţin profundă a suprafeţei gingivale),
care, uneori, poate fi şters sau lipseşte. Acest şanţ
corespunde în general cu porţiunea cea mai declivă
a şanţului gingival.
b) Gingia fixă – se situează apical în raport cu gingia
marginală şi şanţul gingival liber şi este solidarizată ferm la
dinte şi la osul alveolar subiacent. Are o înălţime verticală
cuprinsă între 1 şi 9 mm, în funcţie de dintele investigat, de
localizarea frenurilor, bridelor şi fasciculelor musculare
subiacente.
Gingia fixă are, în general, o înălţime mai mare la maxilar
decât la mandibulă, în special la incisivii şi molarii
maxilarului pe faţa vestibulară şi este foarte îngustă la
molarii 2 şi 3 mandibulari.
În general gingia ataşată este mai lata în regiunile
maxilare anterioare şi mai îngustă în regiunile molare şi
premolare.
Gingia ataşată devine tot mai largă pe măsură ce pacientul
înaintează în vârstă (după Ainamo şi Coll - 1981).
Gingia fixă constituie o zonă de rezistenţă împotriva tendinţelor de
retracţie şi deplasare ale marginii gingivale libere, rezultate prin periaj
sau prin tracţiunile exercitate de mucoasa alveolară şi formaţiunile
subiacente acesteia (frenuri, bride, fascicule de fibre musculare).
Limita dintre gingia fixă şi mucoasa alveolară este joncţiunea
muco-gingivală , reprezentată printr-o linie de demarcaţie, şi
anume, linia muco-gingivală vizibilă pe faţa vestibulară a
ambelor arcade. Această linie este vizibilă şi pe faţa linguală a
versantului alveolar mandibular dar lipseşte în zona palatinală,
unde mucoasa palatului dur este ferm ataşată de osul
subiacent, bine keratinizată şi se continuă fără o linie de
demarcaţie cu gingia.
Limita joncţiunii muco-gingivale marchează debutul
mucoasei alveolare spre apical, mucoasă care este
mai elastică şi mai mobilă, decât mucoasa fixă
situată în direcţie inversă, coronară, ea fiind o
mucoasă legată într-o manieră laxă de structurile
subiacente şi care prezintă o suprafaţă netedă, este
acoperită de un strat fin de epiteliu şi nu poate
suporta aceeaşi fricţiune ca suprafaţa gingiei
ataşate.
c) Gingia interdentară (papila interdentară) – este partea gingiei
situată în spaţiul interproximal (ambrazura gingivală), creat de dinţii
adiacenţi în contact şi care se găseşte în mod normal sub punctul
de contact.
Papila interdentară îmbracă o formă piramidală în regiunea frontală
şi aspectul unui cort cu o depresiune pe muchia superioară în zona
laterală. Când punctul de contact între doi dinţi vecini lipseşte
(diastemă primară, incongruenţă dento-alveolară cu spaţiere,
treme, etc. ) ea poate lua formă de platou sau chiar de şa, ca o
depresiune concavă, gingia retractându-se.
În sens mezio-distal, forma papilei interdentare , în general
triunghiulară, depinde de contururile proximale ale dinţilor care
creează spaţiile interproximale: papila este scurtată şi îngustată
când contururile sunt plate şi contactele interproximale sunt largi;
papila este largă şi înaltă când contururile proximale sunt mai
convexe cu o zonă de contact mică, cu direcţie coronară; papile
proeminente când dinţii sunt în incongruenţă, cu spaţiul
interdentar fie mic, fie absent.
În sens vestibulo-oral papila interdentară se termină
către coroană prin două creste de ţesut vestibular şi
lingual distincte, unite printr-o depresiune numită col
gingival
Papilele interdentare prezintă, totodată, pe feţele
vestibulare o depresiune verticală, de la bază spre
vârf, ca un şanţ linear vertical, mai evident la copii.
Forma şi volumul papilei interdentare variază de la individ la
individ şi chiar la acelaşi individ în raport cu:
- vârsta: la copii şi tineri ocupă în întregime spaţiul interdentar şi
are un vârf punctiform uşor rotunjit, iar la vârstnici volumul se
reduce iar conturul papilei se aplatizează;
- incongruenţa dento-alveolară cu spaţiere reduce volumul
papilei interdentare prin impactul alimentar direct şi îi modifică
forma din proeminenţă în platou chiar concav, după cum am mai
specificat chiar mai sus;
 
- incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire reduce volumul
papilelor interdentare, care sunt înguste, laminate şi scurte;
dacă se adaugă şi inflamaţia, papilele se tumefiază, devin
hipertrofice şi hiperplazice, ca un polip pediculat sau sesil;
- traumatismul produs de folosirea intempestivă a scobitorii,
periajul excesiv reduc volumul papilelor interdentare;
- diastema şi tremele produse prin deplasări patologice ale
dinţilor parodontotici produc deformări ale papilelor
interdentare, cu aspect şi volum neregulat de la dinte la dinte.
 
 
ASPECTE CLINICE ALE GINGIEI SANATOASE

Culoarea---roz-coral,de la gingia atasata pana la creasta gingiei marginale

---variaza in functie de cantitatea de melanina din tesuturi
grosimea epiteliului
gradul de keratinizare
vascularizatia tesutului conjunctiv
---uneori,albastru inchis sau bruna
---uneori mai palida,ca o reactie fata de impactul alimentar trauma-
tizant
Gingie pigmentata sanatoasa( african de 16 ani)
ASPECTUL GINGIEI SANATOASE---granitat sau de coaja de portocala
(datorita unor fascicole de benzi de colagen
cu directie perpendiculara intre mucoasa
si periost)

CONSISTENTA-----ferma,in special in zona de gingie fixa

aspect usor mai lax cu depresionare la comprimare cu sonda
boanta,la nivelul marginii si varfului papilelor
CARACTERE HISTOLOGICE ALE GINGIEI

HISTOLOGIC,GINGIA==TESUT CONJUNCTIV FIBROS ACOPERIT DE UN

EPITELIU PAVIMENTOS STRATIFICAT

EPITELIUL GINGIVAL :---EPITELIUL ORAL SAU EXTERN

---EPITELIUL JONCTIONAL SAU DE JONCTIUNE
---EPITELIUL SULCULAR,EPITELIUL SANTULUI
GINGIVAL,SAU INTERN

--fascicule de fibre gingivale

Si parodontale
EPITELIUL EXTERN----acopera suprafata bucala a gingiei marginale
-----este keratinizat sau para-keratinizat

EPITELIUL SULCUSULUI----este mai subtire

----favorizeaza patrunderea produsilor bacterieni ai
placii dentare in tesutul conjunctiv al gingiei
----este fin si nekeratinizat
EPITELIUL BUCAL CUPRINDE:---patru straturi de celule—stratul bazal
---stratul spinos
---stratul granulos
---stratul cornos

CELULELE EPITELIALE SE TRANSFORMA PROGRESIV (avand caracteris-

ticele fiecarui strat celular)===KERATINIZARE

TESUTUL CONJUNCTIV AL GINGIEI===LAMINA PROPRIA—stratul papilar

---stratul reticular

-----FIBRE DE COLAGEN (aprox 60%)

-----SUBSTANTA INTERSTITIALA
-----CELULE
-----VASE SANGVINE
-----RAMURI NERVOASE
FIBRELE DE COLAGEN-----mentin ferm gingia marginala pe dinte

A.FIBRE ALVEOLO_GINGIVALE (GINGIVO-PERIOSTALE)

B.FIBRE DENTO_GINGIVALE (GINGIVO-CEMENTARE)
C.FIBRE TRANS-SEPTALE
D.FIBRE CIRCULARE
E.FIBRE LONGITUDINALE
EPITELIUL DE JONCTIUNE---formeaza atasamentul epitelial al gingiei la
suprafata dintelui
---are o latime de aprox 2 mm in sens corono-apical
---inconjura fiecare dinte la colet
---reprezinta legatura dintre gingie si suprafata smaltului
SANTUL GINGIVAL (SULCUS)– spatiul creat cand se indeparteaza gingia
marginala de suprafata dentara
---este cuprins intre creasta gingiei marginale
pana la nivelul cel mai coronar al epiteliului
de jonctiune
---adancimea medie a sulcusului ==1,8 mm (1-3mm)

ADANCIMEA CLINICA A SANTULUI GINGIVAL NU CORESPUNDE CU ADANCIMEA

HISTOLOGICA,ACEASTA FIIND MAI MARE!!!
FLUIDUL GINGIVAL(fluidul crevicular)---secretat permanent de tesutul
conjunctiv gingival si filtrat in sulcus prin peretele fin sulcular

----ASIGURA CURATIREA MECANICA A SULCUSULUI

----POSEDA PROPRIETATI ANTIMICROBIENE
----CONTINE ANTICORPI,MARESTE MECANISMUL DE APARARE AL GINGIEI

SECRETIA CRESTE --IN TIMPUL MASTICATIEI

--IN STARILE INFLAMATORII ALE GINGIEI
VASCULARIZATIA GINGIEI

__este abundenta,prezinta numeroase anse capilare

----provine din ramuri ale arterelor alveolare superioare si inferioare:
--arteriole supraperiostale
--arteriole inter-dentare
--arteriole ale ligamentului parodontal

A—plex venos
B---anse capilare subepiteliale

SISTEME DE VASCULARIZATIE
1.Desmodontal
2.Alveolar
3.Mucogingival
DRENAJUL LIMFATIC----se face spre ganglionii limfatici mentonieri si
cervicali

INERVATIA GINGIEI----este asigurata din ramuri colaterale din ramul maxilar

si mandibular al trigemenului

---la maxilar----nervul alveolar superior si ramul labial al nervului infraorbitar

----inervatia gingiei palatine==nervul nazo-palatin si palatin
anterior

---la mandibula—nervul bucal ,ptr molari si premolari

---nervul mentonier,ptr dintii anteriori
---nervul lingual,inerveaza gingia mandibulara pe partea
linguala
LEGATURA DINTRE:---DINTE SI ALVEOLA
---DINTE SI GINGIE
---DINTE SI VECINUL SAU

---este realizata prin STRUCTURILE ATASAMENTULUI CONJUNCTIV:

a)Fibre gingivale-dau rezilienta si rezistenta gingiei

b)Ligamentul parodontal—fibre de colagen—fibrele Sharpey ce se insera
pe osul alveolar si pe suprafata radiculara
c)Cement
d)Os alveolar
PARTICULARITATI CLINICE IN CONTEXT ETIOPATOGENIC

FACTORI DE MATERIA ALBA

IRITAŢIE
FACTORI DE IRITAŢIE MATERIA ALBA

Depozite de materia alba şi tartru

 RETENŢIA ŞI TASAREA
FACTORI DE IRITAŢIE
ALIMENTARĂ

Abrazia ocluzală
 RETENŢIA ŞI TASAREA
FACTORI DE IRITAŢIE ALIMENTARĂ

Abrazia ocluzală
FACTORI DE IRITAŢIE RETENŢIA ŞI TASAREA
ALIMENTARĂ

Abrazia ocluzală
03/14/20
FACTORI DE IRITAŢIE RETENŢIA ŞI TASAREA
ALIMENTARĂ

. Pierderea suportului proximal

FACTORI DE IRITAŢIE RETENŢIA ŞI TASAREA
ALIMENTARĂ

. Pierderea suportului proximal

Extruzia dincolo de punctul de contact
Extruzia dincolo de punctul de contact
. Restaurări inadecvate
Pigmentaţii dentare
TARTRU SUPRAGINGIVAL
TARTRU SUPRA SI SUBGINGIVAL
OBTURATII DEBORDANTE
MARGINI CORONARE DEBORDANTE
PREZENTA PLACII BACTERIENE
INFLAMATIE GINGIVALA SEVERA
Carii dentare
Inserţii înalte ale frenurilor
Tratamente dentare defectuoase: factor iatrogenic de retenţie
FACTORI IATROGENICI
TRATAMENT ORTODONTIC
PIGMENTATII NICOTINICE
PLACA BACTERIANA COLORATA
Bibliografie
 
1.Dumitriu HT. Parodontologie. Ediția a
v-a. Editura Viața Medicală
Românească, București, 2009.

2.Lindhe J, Lang NP, Karring T. Clinical

Periodontology and Implant Dentistry.
5th Edition, Willey-Blackwell, 2008.

3.Mârţu S, Mocanu C. Parodontologie

Clinică, Editura Apollonia, Iași, 2000.

4.Mârțu S. Ghid Practic de Propedeutică

Parodontală. Editura Pim, Iași, 2010.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!

VA URMA…..