Note de curs – Protetică Dentară Fixă și Ocluzologie – Dr.

Alexandru Petre

1) EXAMENUL MUȘCHILOR MOBILIZATORI AI MANDIBULEI

Musculatura mobilizatoare a mandibulei se examinează clinic prin inspecție, palpare și testare
funcțională

A. INSPECŢIA
După cum s-a arătat, la inspecție, se poate observa limitarea sau traseul modificat al unei
mișcări, semne care pot fi puse în legătura afectarea musculaturii mobilizatoare a mandibulei. Tot prin
inspecție se pot evidenția:
• hipertrofia maseterină unilaterală, cum se întâmplă la subiecții cu masticație unilaterală;
• hipertrofia maseterină bilaterală, care poate orienta diagnosticul spre o formă de bruxism;
• contracția maseterilor, de către pacient, în timpul conversației (de ex. atunci când se
completează datele anamnestice) sugerează existența unei parafuncții ocluzale.

B. PALPAREA
Cea mai utilă metodă de examinare o reprezintă însă palparea. Prin palpare se evaluează
comparativ stânga - dreapta volumul, consistența și sensibilitatea musculară:

MUȘCHII TEMPORALI
Originea se palpează dinspre posterior spre anterior, de-a lungul liniilor temporale de pe cele
două oase parietale, apoi la nivelul liniilor temporale de pe osul frontal, până la nivelul apofizelor
frontale ale oaselor malare, la 2 cm în afara și deasupra unghiului extern al ochiului, prin ușoare
mișcări circulare efectuate cu pulpa degetului. Zonele sensibile la palpare se găsesc de obicei în partea
anterioară a mușchiului.
Inserția (tendonul conjunct al temporalului) se palpează intraoral, cu indexul urcând din spațiul
retromolar, de-a lungul marginii anterioare (creasta temporală) a apofizei coronoide.

MUȘCHII MASETERI
Porțiunea superficială se poate palpa extraoral, dar metoda optimă este aceea prin care
marginea anterioară a mușchiului se „pensează” între index și police, cu unul din degete plasat
intraoral, celălalt rămânând aplicat pe tegumentul zonei maseterine. Pentru partea dreaptă indexul se
introduce intraoral, în timp ce pentru mușchiul maseter stâng, policele este plasat intraoral (în
condițiile în care operatorul este așezat în mod obișnuit, în partea dreaptă a pacientului). Pentru a
evidenția mai bine marginea anterioară a mușchiului, pacientul este invitat să strângă dinții. Zonele
sensibile sunt adesea situate în partea antero superioară, în apropierea arcadei zigomatice.
Partea profundă a mușchiului se palpează strict extraoral, imediat inferior față de arcada
zigomatică. Dacă se constată sensibilitate la palparea acestei zone este greu să se afirme în ce măsură
originea durerii este musculară ori articulară, deoarece la majoritatea subiecților, mușchii maseteri
trimit fibre spre capsula A.T.M.

MUȘCHII PTERIGOIDIENI LATERALI

Numeroși autori clasici considerau mușchii pterigoidieni laterali un adevărat „barometru” al
tulburărilor cranio-mandibulare (T.C.M.), motiv pentru care palparea acestor mușchi a fost considerată
înalt semnificativă din punct de vedere diagnostic.

1/3
 Note de curs – Protetică Dentară Fixă și Ocluzologie – Dr. Alexandru Petre

Palparea se face cu gura semideschisă, pentru a nu pune în tensiune mușchiul buccinator și a

„îndepărta” relativ apofiza coronoidă ipsilaterală (în același scop se poate cere pacientului să facă
lateralitate de partea examinată). Pentru palpare se folosește indexul mâinii drepte atunci când se
examinează mușchiul pterigoidian lateral stâng și cu indexul stâng atunci când partea examinată este
cea dreaptă. Indexul se plasează în fornixul superior, retrotuberozitar, iar palparea se face spre
posterior, superior și medial. Cu oarecare aproximație, direcția după care se face palparea este aceeași
cu direcția care se dă acului pentru anestezia nervilor alveolari superiori și posteriori în tehnica
intraorală cunoscută sub denumirea de „anestezie la tuberozitatea maxilară”. Există însă autori care, pe
baza unor studii anatomice, contestă fiabilitatea acestei metode de palpare deoarece zona este foarte
„îngustă”, iar mușchiul pterigoidian lateral este plasat profund, ceea ce face imposibilă examinarea sa
izolată; practic se exercită presiune atât asupra mușchiului pterigoidian lateral cât și a m. pterigoidian
medial și cu fața opusă a indexului chiar asupra tendonului m. temporal. Mai recent, alți autori ajung la
concluzii similare, conform cărora palparea mm. pterigoidieni laterali să nu mai fie considerată o
procedură standard în diagnosticul T.C.M. datorită dificultăților anatomice ale manevrei și a numărului
mare de „răspunsuri” fals pozitive.

MUȘCHII PTERIGOIDIENI MEDIALI

Se pot palpa extraoral în zona angulo-mandibulară. Metoda de elecție în acest caz o reprezintă
palparea intraorală, cu indexul, începând de pe fața internă a unghiului mandibulei și până la nivelul
hamulus-ului pterigoidian.

MUȘCHII SUPRAHIOIDIENI ȘI CERVICALI (STERNOCLEIDOMASTOIDIENI ȘI

TRAPEZI)
Palparea mușchilor gâtului, cefei și centurii scapulare este și ea deosebit de importantă, dar are
valoare patognomonică numai atunci când durerile se asociază cu dureri ale mușchilor mobilizatori ai
mandibulei. Palparea se face întotdeauna bilateral, comparativ.

C. EXAMINAREA FUNCŢIONALĂ A MUȘCHILOR MASTICATORI

Am arătat anterior că în cazul mușchilor pterigoidieni, greu accesibili palpării, apar adesea
rezultate fals pozitive care au făcut ca însăși manevra de palpare să fie contestată; pentru aceste situații
Okeson propune o serie de mișcări-test funcționale, prezentate în tabelele de mai jos:
MUȘCHIUL
CONTRACŢIE ÎNTINDERE
AFECTAT
Strângerea dinților – crește durerea
PLI Propulsia cu rezistență – crește durerea
Strângerea pe separator – durere 0
Strângerea dinților – crește durerea
Strângerea dinților – crește durerea
PLS Strângerea pe separator – crește durerea
Strângerea pe separator – crește durerea
Deschiderea gurii – durere 0
Strângerea dinților – crește durerea
PM Deschiderea gurii, crește durerea
Strângerea pe separator – crește durerea
Tabelul 1 Examenul funcțional al mușchilor mobilizatori ai mandibulei – după topografie. PLI (m.
pterigoidian lateral – fascicolul inferior); PLS (m. pterigoidian lateral – fascicolul superior); PM (m.
pterigoidian medial)

2/3
 Note de curs – Protetică Dentară Fixă și Ocluzologie – Dr. Alexandru Petre

AFECTARE MUSCULARĂ
TULBURARE
ACŢIUNE
INTRACAPSULARĂ
PM PLI PLS

Deschidere largă Durerea crește Durerea crește ușor Durere 0 Durerea crește

Propulsie cu
Durerea crește ușor Durerea crește Durere 0 Durerea crește
rezistență
Strângerea
Durerea crește Durerea crește Durerea crește Durerea crește
dinților
Strângere cu
separator Durere Durere 0 Durerea crește Durere 0
(unilateral)
Durerea crește
Propulsie cu
ușor (la
rezistență cu
Durerea crește ușor Durerea crește strângere cu Durere 0
separator
separator
(unilateral)
unilateral)
Tabelul 2 Examenul funcțional al mușchilor mobilizatori ai mandibulei – după tipul mișcării

2) EXAMENUL GLOBAL AL ATM ȘI AL MUȘCHILOR MOBILIZATORI AI

MANDIBULEI
Examenul mișcărilor de deschidere, închidere, lateralitate, propulsie și retropulsie permite o
apreciere globală a factorilor implicați în motilitatea mandibulei. Mișcările mandibulare sunt
influențate de o sumă de factori:
• ATM;
• mușchii cu implicare directă în mobilizarea mandibulei;
• mușchii cervicali și dorsali cu rol în stabilirea posturii gâtului și a trunchiului;
• sistemul nervos central și periferic prin intermediul căruia se realizează coordonarea
musculară;
• arcadele dentare.

Elementele care se urmăresc în cursul acestor mișcări sunt reprezentate de:

• direcția după care se realizează mișcarea;
• asocierea dintre zgomotele articulare și direcția mișcărilor mandibulare;
• capacitatea de deplasare activă ori pasivă (asistată, condusă de operator);
• diferențierile ce se stabilesc între excursiile celor doi condili.

3/3