Intrebarile 31-35

31. Trainerul ortodontic. Varietăți. Elementele componente. Indicații de

utilizare.

Trainer-ul este un aparat mobil din silicon, sub forma unei gutiere, care contribuie la
relaxarea musculaturii orale, ajutând astfel la alinierea dinților și corectarea poziției
maxilarelor.

Purtarea lor zilnică duce la dezvoltarea corectă a arcadelor și la îndreptarea dinților frontali,
acționând în același timp impotriva obiceiurile vicioase care pot afecta dezvoltarea facială a
copilului tau.
Trainer-ul este specific tratamentului ortodontic în timpul dentiției temporare, mixte, în
timpul erupției dinților permaneți și a creșterii copilului. 
Tratamentul cu ajutorul trainerelor se efectueaza in doua etape: in primele 6 luni se foloseste
un trainer moale si flexibil, urmand ca in urmatoarele 6-12 luni se foloseste un trainer mai
rigid. Datorita lui se obtine rezultatul final in corectia arcadelor dentare.

Avantaje:
- Corectează obiceiurile vicioase
- Corectează anumite anomalii ale poziției dinților și arcadelor
- Permit copilului să se acomodeze cu un apparat dentar
- Corectează și antrenează dezvoltarea corectă a mușchilor
- Reduc riscul apariției cariilor

Varietăți:
Trainere
• Pentru copii: T4K
• Pentru adulţi: T4A
• Pentru pacienții cu aparate fixe T4B
• Myobrace: pentru anomalii ușoare care necesitã şi aliniere.

32. Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii de utilizare.

Dispozitiv ce stimulează activitatea musculară, aducând prin forță generată restructurări la

nivelul aparatului dento-maxilar.

Menținerea aparatului în cavitatea bucală se face prin închiderea gurii (contracţie musculară)
şi astfel dintr-un aparat pasiv, el devine un aparat activ. Acționând asupra musculaturii, el se
transformă într-un aparat funcțional, preluând, eliminând sau dirijând forţele musculare
naturale. Aceste forţe se transmit atât dinţilor, cât şi bazelor osoase.

Elementele componente Elementul acrilic se compune din două plăci: una superioară şi una
inferioară, care sunt unite printr-o masă acrilică interocluzală. Placa palatinală este răscroită
distal cu concavitatea spre distal şi cuprinde feţele palatinale ale tuturor dinţilor. Placa
linguală este modelată pe faţa linguală a procesului alveolar, fără a se extinde prea mult în
șanțul sublingual, pentru a nu fi retentivă. Cele doua plăci sunt unite printr-o masă
interocluzală, care va cuprinde feţele ocluzale ale dinţilor laterali inferiori, până la vârfurile
cuspizilor vestibulari, iar frontal acrilatul va acoperi treimea incizală a frontalilor inferiori.

Şurubul este elementul prin care se produce expansiunea în sens transversal a ambelor
maxilare (activatorul clasic) Arcurile vestibulare: superior şi inferior (acelaşi tip ca şi la plăci,
inclusiv cel care prezintă „finger”) Arcurile secundare (în 8, în S, în ciupercă etc.) Pintenii de
poziţionare se sprijină în zona mezio-vestibulară a primilor molari permanenţi şi au rolul de a
asigura poziţia sagitală a aparatului şi se confecționează din sârmă de viplă rotundă de 0,8
mm grosime.

Indicaţiile şi acţiunea activatorului Activatorul este cel mai indicat în anomaliile de clasa a
II-a Angle scheletale (ocluziile distalizate) cu retrognatism mandibular şi în perioada de
creştere activă.
Efectele dento-alveolare sunt:
• retroînclinarea incisivilor superiori
• proclinarea incisivilor inferiori
• erupţia spre mezial a dinţilor posteriori mandibulari

Activatorul poate fi indicat şi în anomalii de clasa I cu ocluzie deschisă (open bite) sau cu
ocluzie adâncă (deep bite) şi clasa a III-a Angle; pentru acestea din urmă se utilizează un alt
tip de activator, activatorul Wunderer.
Contraindicaţii 1. Clasa I Angle cu înghesuiri dentare în care discrepanţa în deficitul de
spaţiu între cele două maxilare este mare
2. Înălţimea etajului inferior mărită
3. Creştere verticală mandibulară accentuată
4. Stenoza nazală
Avantajele activatorului 1. Îmbunătăţeşte funcţia musculară peri-orală, care de obicei este
hipotonă
2. Obligă pacientul la o respiraţie nazală
3. Împiedică obiceiurile vicioase şi parafuncţiile (sugerea degetului sau a buzei inferioare,
deglutiţia de tip infantil)
4. În dentiţia mixtă târzie, când are loc înlocuirea molarilor temporari cu premolarii, neavând
sisteme de ancorare, nu numai că nu împiedică erupţia dinţilor permanenţi, ci o poate dirija,
prin şlefuiri selective din masa acrilică interocluzală.
Dezavantajele activatorului 1. Este voluminos şi greu de suportat 2. Este purtat mai ales
noaptea (când musculatura este relaxată) şi câteva ore ziua, motiv pentru care tratamentul este
uşor prelungit

33. Reglatorul funcţiei Fränkel. Elementele componente. Varietăți.

Aceste aparate mobile sunt construite pe principiul scutului vestibular: arcadele dentare
trebuie protejate de acţiunea musculaturii externe (buccinator, maseter, labio-genian) pentru a
se asigura o dezvoltare optimă a acestora. Astfel, aparatul prezintă scuturi laterale şi pelote
labiale. Aparatele Frankel sunt de fapt niște plăci vestibulare scheletate care nu perturbă
fonaţia (putându-se purta şi ziua) şi urmăresc anihilarea tulburărilor mio-dinamice.
 Clasificare: - Frankel I - anomalii clasa II/1 Angle (ocluzie distalizată cu protruzia frontalilor
superiori)
- Frankel II - anomalii clasa II/2 Angle (ocluzie distalizată cu retruzia frontalilor superiori)
- Frankel III - anomalii de clasa III Angle (prognatism mandibular sau retrognatism maxilar)

34. Bionatorul Balters. Elementele componente. Varietăți. Indicaţii de utilizare.

Acest tip de aparat este o variantă redusă a activatorului:

- partea acrilică este formată dintr-o placă inferioară îngustă şi două aripioare laterale
superioare.
El se ancorează doar dentar, nu şi alveolar. - prezintă un arc lingual care are rolul de a
stabiliza aparatul şi de a orienta limba şi mandibula spre anterior. - arcul vestibular cu o buclă
buccinatorie pentru îndepărtarea buccinatorului.
Prin această construcție, el realizează un echilibru între limba şi musculatura periorală care
este răspunzătoare de forma arcadelor, limba având astfel un spațiu funcțional corespunzător.
Clasificare: - Balters de tip I: pentru anomalia de clasa II/1 Angle, cu rezultate bune în
dentiția mixtă
- Balters de tip II: pentru ocluzia deschisă (unde limba este ţinută la distanţă de dinţi)
- Balters de tip III: pentru anomalia de clasa a III-a

35. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

Anomaliile dento-maxilare prezintă o mare variabilitate, determinând gruparea lor în

funcție de criterii comune.
Criterii comune:  - morfologice
                               - funcționale
                             - etiopatogenice
Scopul clasificărilor:
*     diagnosticul  trebuie să fie cât mai sintetic și să se exprime cât mai facil
*     întrevede evoluția și prognoza acesteia
*     diagnosticul sugerează principiile și obiectivele terapeutice, precum și mijloacele de
tratament utilizate
*     diagnosticul se face în scopul lărgirii ariei de comunicare între specialiști
Datorită ușurinței cu care sunt folosite, criteriile morfologice oferă o alternativă comodă
și foarte operativă în vederea clasificării anomaliilor dento-maxilare.

Clasificarea lui  ANGLE
*     Este una din primele clasificări, recunoscută pe plan internațional.
*     Are drept criteriu de clasificare relațiile mandibulo-maxilare în plan sagital.
*     Pentru evaluarea clinică  Angle s-a oprit asupra molarului de 6 ani, considerându-l în poziție
fixă, la nivelul bazelor maxilare.
*     Astfel, relația normală este definită prin poziția vârfului cuspidului mezio-vestibular al M1
superior în dreptul primului șanț vestibular al M1 inferior.
 Împarte malocluziile în 3 clase:
         - clasa I
         - clasa a II-a
         - clasa a III-a
Clasa I Angle
*     Prezintă  raport neutral la nivelul molarilor de 6 ani.
*     Anomalia este cantonată la nivelul grupului frontal.
          - angrenaje inverse
          - ocluzie deschisă                        când rapoartele
          - ocluzie adâncă acoperită           molare sunt neutrale
          - anomalii unidentare: dinți supranumerari, anodonție, dinți ectopici,  intruzia

Clasa a II - a  ANGLE
*     Prezintă raport molar distalizat, șanțul intercuspidian inferior plasat distal de vârful
cuspidului  MV superior.
*     În funcție de raporturile frontale în plan vertical, se descriu 2 diviziuni:
Ø     diviziunea 1 : malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă ” în acoperiș”
Ø     diviziunea 2 :  malocluzie  cu raporturi distalizate bilateral  și ocuzie adâncă  acoperită
    Atunci când raporturile sunt distalizate unilateral, se folosește termenul de subdiviziune.       
Clasa a III – a ANGLE
*     Prezintă raporturi mezializate la nivelul molarilor, șanțul intercuspidian inferior este plasat
mezial față de vârful cuspidului MV superior.
*     Se asociază cu ocluzie inversă frontală.

 Dezavantajele clasificarii lui Angle:

*     molarii de 6 ani nu au o poziție fixă pe bazele maxilare
*     examenele complementare efectuate au evidențiat decalajul între poziția bazelor maxilare și
poziția sagitală a procesului alveolar
*     aceeiași anomalie poate fi încadrată în 2 clase: scheletic în clasele Angle și dentar în alta
*     nu reflectă aspectele clinice ale anomaliei
*     nu i-a în considerare factorii etiologici
Avantaje :
*     este cea mai utilizată clasificare de către practicieni
*     este cea mai operativă