Sunteți pe pagina 1din 21

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

Anodontia

Universitatea din Oradea


Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

Cuprins
1.Introducere

2.Etiopatogenie 5
3.Teorii
Ontogenetice
.7
4.Manifestari
Clinice
8
5.Examenul
Radiologic
14
6.Dintii
Supranumerari
..15
7.Comapartie intre anodontie si dintii
supranumerari16
8.Tratament
..18
9.Concluzie
20
10.Referinte
..21

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

1.Introducere

Anodontia este o anomalie dentara, ce se caracterizeaza prin absenta unor dinti de pe arcadele
dentare, datorita lipsei de formare si divizare a lamei dentare sau a distructiei germenilor dentari in stadii
incipiente de dezvoltare.
Clasificarea anodontiei: anodontie totala a dintilor temporari sau permanenti; anodontie subtotala;
hipodontie partiala: extinsa, intinsa sau redusa / unilaterala sau bilaterala.
Anodontia poate avea mai multe forme clinice, si anume: anodontia dintilor temporari: totala sau
partiala; anodontia dintilor permanenti: monodentara, pluridentara sau totala.
Acest tip de anomalie dentara de numar, prezinta o prevalenta in populatie de 1,5-3%, iar din
totalul anomaliilor dento-maxilare de pana la 4-5%.
Oricare din formele de anodontie intalnita, impune crearea unui plan de tratament complex,
deoarece netratata, anodontia poate avea repercursiuni grave, cum ar fi:
etajul facial inferior se micsoreaza;
buzele se infunda;
apar tulburari ale functiilor masticatorii, fizionomice, fonetice si deglutitie;
apar spatieri intre dinti, ce duc la migrarea dintilor vecini;
apar tulburari de ocluzie etc.
Anodontia este cauzata de lipsa formarii mugurilor dentari si se caracterizeaza prin absenta unui
dinte sau a mai multora, mergand in acelasi timp chiar pana la absenta totala a lor.
Minusul numeric continut in formula dentara duce la folosirea unor termeni foarte variati cum ar
fi: aplazie, atelectodontie, absenta congenitala de dinti, anodontie, hipodontie, oligodontie, reducerea
3

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


numerica a dintilor, adentie, agenezie, dinti subnumerari, lipsa ereditara a dintilor. Cei mai folositi termeni
dintre acestia sunt de fapt: hipodontia, anodontia, agenezia, oligodontia, aplazia dentara.
Hipodontia, oligodontia sau agenezia dentara poate fi definita prin absenta unui dinte sau a unui
numar redus de dinti, rezultata in urma unor agresiuni exercitate in perioada de formare, anomalie
considerata a fi una primitiva sau secundara. Hipodontia este limitata la absenta unui numar minim
de 4 dinti, iar oligodontia la absenta a minim 8 dinti de pe arcada si prezenta unui numar redus de dinti la
nivelul arcadelor dentare.
Agenezia este definita ca un defect de dezvoltare a unui organ sau tesut, defect legat de o
anomalie ereditara sau embriopatie, caracterizata prin absenta maturarii sau absenta schitei embrionare.
Tot mai multi autori insa folosesc termenul anodontie pentru reducerea numerica dentara. In
consecinta,oligodontia este reprezentata de lipsa unui numar mare de dinti si prezenta unui grup limitat de
dinti pe arcada. Hipodontia insa reprezinta absenta unui numar redus de dinti si prezenta unui numar mai
mare de dinti pe arcadele dentare.
Frecventa relativa a anodontiilor, raportata la alte anomalii dento-maxilare are o valoare de 6,5%.
Reducerea numerica a dintilor apare in ambele dentitii, cu o predominanta mai mare la cea
permanenta, cu un raport de 16/1. Reducerea numerica in dentitia temporara atinge aproape in aceeasi
masura ambele sexe, pe cand in dentitia permanenta, afectarea vizeaza in special sexul feminin, rezultand
un raport de 2/1.
Primul loc referitor la cel mai frecvent dinte absent de pe arcada dentara il ocupa incisivul lateral
superior, urmat apoi de molarii trei inferiori si superiori, premolarii doi mandibulari, incisivul lateral
inferior, incisivul central inferior, premolarii doi superiori, molarii trei, primii premolari si molarii,
incisivul central superior.
Anodontia afecteaza ambele maxilare, dar se gaseste cel mai frecvent la maxilarul superior fata
de mandibula, raportul fiind de 2/1.
Avand in vedere rasa si zona geografica, anodontia este mai frecventa la populatia europeana si la
albi fata de negri.
In urma corelatiei directe dintre prezenta anodontiei in dentitia temporara si cea permanenta, au
rezultat urmatoarele concluzii:
1. Reducerea numerica prezenta in dentitia temporara poate duce la repetarea situatiei in dentitia
permanenta;
2. Chiar daca dentitia temporara a fost afectata de reducerea numerica, dentitia permanenta poate evolua
4

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


in conditii normale;
3. In dentitia permanenta pot aparea in plus elemente dentare, chiar daca acestea au fost in minus in
dentitia temporara.

2. Etiopatogenie
Absenta dentara a unuia sau a mai multor dinti poate fi explicata fie prin absenta formarii
mugurelui dentar, fie prin atrofia lui sau prin lipsa de dezvoltare embrionara a unui mugur dentar.
Factorii potentiali
Factorii potentiali care cauzeaza anodontia permit descrierea unor mecanisme prin are acestia pot
actiona:
a) Insuficienta potentialului de formare a teritoriilor prezumtiv odontogene; se concluzioneaza
prin lipsa unui inductor primar, printr-o scadere a capacitatii reactionale a teritoriului prezumtiv, cat si
prin prezenta unei modificari a reactiei ariei embrionare sau lipsa de armonie sau corelarea acestor factori
intre ei. Aceasta situatie este reprezentativa pentru factorii care intervin in perioada incipienta a sarcinii si
actioneaza intr-un mod direct sau indirect;

b) Insuficienta potentialului evolutiv al componentelor odontogene, reducand sub nivelul de


supravietuire procesele metabolice celulare, ce duc in final la atrofia produsului dentar format in faza
initiala. Se poate presupune astfel ca, fie mezodermul nu raspunde inductiei ectodermale si nu induce
formare papilei interdentare si ectodermul proliferat regreseaza, fie papila dentara ajunge sa se formeze,
dar din cauza procesului de epuizare nu reuseste sa continue activitatea inductoare, ceea ce duce la atrofia
ei, urmata mai apoi si de cea a epiteliului proliferat. Toate aceste situatii au la baza modificari ce apar in
sinteza acizilor nucleici, care poate fi inhibata uneori de lipsa de oxigen.

c) Distrugerea lamei dentare si a produselor ei prin actiunea locala si directa a factorilor in


trimestrul trei de sarcina si la nastere (sifilis, forceps);

d) Distrugerea germenilor dentari complet formati si partial mineralizati prin actiunea directa,
locala sau loco-regionala in timpul vieti intrauterine (procese traumatice, tumorale, supurative sau
5

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


iatrogene).

Factorii generali

Factorii generali care actioneaza ca factori siguri sau posibili cauzatori ai anodontiilor in perioada
de organogeneza pot fi urmatorii:
1. Bolile constitutionale;
2. Boli infecto-contagioase ale mamei (parotida urliana, scarlatina, rubeola);
3. Consumul irational de tutun si de alcool de catre gravida pe perioada sarcinii;
4. Deficientele nutritionale din timpul sarcinii provocate fie prin instalarea unui dezechilibru mineral, fie
prin caretele vitaminice;
5. Traumatisme intrauterine ce pot provoca hipertonia uterina;
6. Nastere cu eventuale traumatisme provocate prin intermediul forcepsului, starilor de anoxie si hipoxie;
7. Factori iatrogeni cum ar fi radiatiile sau medicamentele.

Factorii locali

1. Extractii efectuate prin manevre brutale, ale dintilor temporari, traumatisme sau interventii de tip
chirurgical (despicaturi labio-maxilo-palatine), ce pot determina enucleerea germenilor dentari
permanenti formati sau distructia traumatica;
2. Necroza intinsa maxilara ce poate aparea in cursul bolilor eruptive si antreneaza pierderea unei parti
importante din maxilar cuprinzand in acelasi timp si mugurii dentari;
3. Osteomielita acuta si subacuta a maxilarelor in timpul in care dintii se formeaza, timp in care se pot
distruge mugurii formati, dar necalcificati si pot fi expulzati cei care se afla in curs de mineralizare;
4. Procesele supurative periapicale ale dintilor temporari care prin extinderea si severitatea lor pot
distruge mugurii subiacenti;
5. Tumori ale maxilarelor care prin invazie pot distruge mugurii dentari;
6. Despicaturile labio-maxilo-palatine - se pot insoti de anodontii pe zona de despicatura;
6

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


7. Iradierile loco-regionale in primii ani de viata- neoplasmele localizate in regiunea cervico-faciala pot
determina tulburari in dezvoltarea maxilarelor si a dintilor.

3. Teorii Ontogenetice

Conform acestor teorii, lipsa unui numar de dinti apare atunci cand cauze cu actiuni elective
actioneaza asupra embrionului in perioada in care mugurii dentinari prolifereaza din lama dentara, situatie
in care lipsa dintilor este neselectiv distribuita si multipla.

Teoria reductiei terminale

Aceasta teorie sustine disparitia dintilor care se realizeaza pe parcursul a patru etape:
a) Trecerea de la biradiculatie la monoradiculatie si reducerea dimensiunii obiect al disparitiei, rezultata in
urma procesului de evolutie filogenetica;
b) Variabilitatea de pozitie, labilitate morfologica si volumetrica;
c) Incorporarea partiala a dintelui cauzal de catre un dinte ce se afla in vecinatatea sa;
d) Incorporarea totala a dintelui, asociat cu disparitia lui.
In procesul prin care se modifica din punct de vedere filogenetic formula dentara sunt interesati
ultimii dinti din fiecare grup: incisivul lateral, premolarul doi, molarul de minte.

Teoria ereditara

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


Din studii a rezultat faptul ca anodontia era prezenta la mai multi membri ai aceleasi familii si
chiar la mai multe generatii, ceea ce a dus la concluzia ca ereditatea constituie un element important in
aparitia anodontiei.
Transmiterea ereditara a acestei anomalii se face pe cale autozomal dominant neregulata,
respectiv recesiv autozomala.

4. Manifestari Clinice

La examenul clinic, efectuat in functie de varsta, diagnosticul de anodontie poate fi realizat pe


baza urmatoarelor elemente:
Absenta dintilor permanenti la varsta la care in mod normal ar trebui sa erupa;
Persistenta dintilor temporari mult peste termenul de permutare dentara;
Tulburari precum intarziere, malpozitii in procesul de eruptie al dintilor permanenti;
Dismorfoze ale dintilor permanenti existenti precum modificarile de volum si forma sub aspectul
dintilor conici, nanici.

Anodontia poate fi impartita in doua grupe:

Anodontie redusa, constand in lipsa a 1-2 dinti de pe o hemiarcada;


Anodontie intinsa, atunci cand lipsesc mai multi de doi dinti de pe o hemiarcada sau toti dintii sunt
absenti.

4.1 Anodontie redusa

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


Aceasta anomalie se caracterizeaza prin absenta de pe o hemiarcada a 1-2 dinti, interesati fiind cel
mai frecvent molarii de minte, incisivii laterali superiori, premolarii doi, incisivii centrali inferiori si dintii
care sunt supusi reducerii filogenetice.
Clinic se poate observa lipsa acelui dinte permanent, la o varsta la care acesta trebuia sa fie
prezent pe arcada, sau persistenta predecesorului sau temporar.
Cand dintele temporar persista, atunci este necesar efectuarea diagnosticului diferential cu
incluzia dintelui permanent prin examenul clinic si radiologic. Clinic se poate observa bombarea crestei
alveolare rezultate in urma unei incluzii joase, iar radiologic pot fi observate doar in incluziile inalte.
In situatia in care dintele temporar lipseste, diagnosticul diferential se realizeaza cu incluzia si in
acelasi timp cu extractia dintelui permanent, efectuat prin anamneza si examen clinic, ce poate evidentia o
creasta subtiata, cu un aspect concav, ce difera de cea rezultata in urma extractiei, care este mai
conformata. Examenul clinic trebuie urmat si de cel radiologic, examen ce poate exclude o incluzie
inalta.

Anodontia de incisiv lateral superior se poate clasifica in:


Simetrica

cu sau fara persistenta corespondentului temporar;

cu spatiu ce poate fi partial sau total inchis prin intermediul migrarilor dentare, sau cu spatiul
pastrat

Asimetrica

cu incisivul lateral omolog nanic sau normal;

cu sau fara persistenta predecesorului temporar;

cu sau fara spatiul pastrat.

Incisivul lateral temporar persista pe arcada pana in jurul varstei de 16-20 de ani, moment in care
se finalizeaza evolutia sistemului stomatognat si o mare parte din procesele de crestere precum si o parte
din cele de dezvoltare.
9

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


Ei persista pe arcada din cauza procesului intarzat de rizaliza produs de absenta succesionalilor.
Fortele ce rezulta din exercitarea functiilor aparatului stomatognat pot incetini dar pot si opri in
acelasi timp resorbtia in anodontii, doar in situatia in care dintele temporar ramane la nivelul planului de
ocluzie, in contact functional. In aceeasi masura insa, aceste forte au capacitatea de a accelera procesul de
rezorbtie al dintilor temporari care au ramas sub nivelul planului de ocluzie. Putem exemplifica in aceasta
situatie faptul ca incisivul lateral temporar ramane mult sub planul de ocluzie, pierzand astfel impactul
functional, odata cu aparitia tuturor dintilor pe arcada.
Depistarea intarziata a acestei anomalii poate fi cauzata de prezenta incisivului lateral temporar
pe arcada. Anodontia de incisiv lateral superior poate determina tulburari de ordin estetic, cu valori mai
mult sau mai putin importante, data fiind localizarea anterioara a lui.
De cele mai multe ori, pacientul apeleaza la specialist din cauza tulburarilor de fizionomie, dar trebuie
luate in considerare si tulburarile consecutive precum dezvoltarea insuficienta a arcadei alveolare maxilare
sau rapoartele de ocluzie frontala inversa. Aceste tulburari duc in cele din urma la inversarea treptei labiale
si la proeminenta mentonului.
Anodontia de incisiv central inferioi
Si aceasta poate fi simetrica sau asimetrica, cu spatiu pastrat sau micsorat, cu sau fara omolog in
seria temporara.
In cazul anodontiei ambilor incisivi centrali inferiori, poate rezulta o bresa mare, aproape identica cu cea
din edentatie, care poate determina tulburari complexe de functionalitate:

fonetice: pronuntarea dificila a fonemelor dentale si siflante, insotita de proiectarea salivei in


timpul actului de vorbire;

fizionomice: ce sunt rezultate in urma formarii bresei, dar si de stagnarea linguala in repaus cu
modificari la nivelul conturului labial;

ocluzale: ce se formeaza in urma migrarii secundare dar rezultate si din edentatia in sine;

arodontale: care apar tarziu la trauma ocluzala.

10

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

Anodontia de premolar doi poate aparea sub doua forme:

Simetrica

cu persistenta molarului doi in pozitie normala;

cu lipsa corespndentului temporar;

cu reincluzia molarului temporar.

Asimetrica

cu persistenta corespondentului temporar;

cu inclinarea dintilor vecini catre bresa rezultata in urma lipsei dintelui temporar.

Anodontiile de premolar doi sunt caracterizate prin faptul ca molarul doi, ca predecesor temporar, poate
persista pe arcada pana la varsta de 45-50 de ani. Aceasta longevitate se poate datora anchilozei
osteoradiculare.

Anodontia de molar de minte


Poate induce mari probleme atunci cand este asociata cu alte anomalii dento-maxilare. Anodontia de
molar de minte poate reprezenta un factor favorizant in terapia incongruentelor laterale, dar si un factor
agravant in acelasi timp privind lipsa stimulului tardiv de mezializare sau crestere, sau in momentul in
care are loc pierderea molarului de 6 sau 12 ani atunci cand stigmatizeaza pacientul in edentat terminal.
Aceste anomalii se pot prezenta atat simetrice, cat si asimetrice, uni sau bimaxilare.

4.2 Anodontie intinsa


Anodontia intinsa cuprinde toate situatiile clinice care sunt caracterizate prin lipsa de pe o
hemiarcada a mai mult de 2 dinti, ajungandu-se pana la prezenta pe arcada a 4-6 dinti, anodontie subtotala
11

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


sau absenta tuturor dintilor de pe arcadele dentare, anodontia totala.
Aceasta anomalie afecteaza cel mai frecvent ambele maxilare, avand o topografie simetrica, tabloul clinic
semanand cu cel al edentatiilor partiale sau totale, singurele diferente fiind date de numarul diferit de dinti
prezenti pe arcada dentara. In situatia in care lipsesc mai multi dinti, cresterea si dezvoltarea faciala au un
grad de afectare mai mare, dat fiind faptul ca dintii reprezinta centre osteogenetice de crestere secundara.
Anodontiile subtotale si totale provoaca probleme asemanatoare edentatiilor de amploare, la care
pot fi adaugate particularitati agravante ce sunt determinate de existenta unui organism in perioada de
crestere si a unui camp protetic ce nu este favorabil transmiterii fortelor si mentinerii protezelor.
Aspectele clinice sunt complexe, caracterizate printr-o semiologie caracteristica, atat extra cat si
intraoral.
La nivel facial, modificarile sunt foarte evidente si dau aspectul de batran. Rezulta un profil
concav, accentuarea santului labio-mentonier, rasfrangerea buzei inferioare, precum si micsorarea etajului
inferior al fetei. Se observa de asemenea la palpare o hipodezvoltare osoasa, reducerea crestelor in sens
vestibulo-oral. In cazul anodontiilor subtotale, se observa o asimetrie a dintilor existenti, acestia fiind
redusi de volum si atipici ca forma, cu radacinile scurtate.
Tulburarile care aparla anodontia intinsa sunt foarte severe, anodontia subtotala si totala fiind
adeseori un semn ce are un caracter patognomonic in cadrul unor boli cu afectare sistemica si cu
interesare organica ecto-mezodermala precum: sindromul Langdom-Down, displazia ectodermala,
displazia ectomezodermala, sindromul oro-digito-facial.

4.3 ANODONIILE SUBTOTALE I TOTALE


Declaneaz probleme similare edentaiilor de amploare la care se adaug particulariti
agravante determinate de:
- existena unui organism n perioada de
i

existena

unui

cmp

protetic

cretere
foarte defavorabil

privind

meninerea

protezelor

transmiterea forelor
Tabloul clinic este complex cu semiologie uneori caracteristic, chiar patognomonic, att

extraoral ct i intraoral.

12

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


Modificrile faciale sunt caracteristice determinnd aspectul facial de btrn prin: etajul
inferior micorat, datorit unui suport dentar redus, profil concav cu deplasarea punctului Gnation anterior
de planul Simon, anul labio-mentonier accentuat, buza inferioar este rsfrnt.
La palparea atent a contururilor osoase se constat o hipodezvoltare osoas.
Crestele sunt foarte reduse vestibulo-oral, chiar ascuite, n special la arcada inferioar, unde sunt
limitate la o zona fibroas ngusta.
n anodoniile subtotale, dinii existeni sunt de regul simetrici, uneori redui de volum i atipici
ca form.
Tulburrile funcionale, foarte severe, sunt n special cele masticatorii i fizionomice, dar nu
sunt de neglijat nici cele fonatorii sau psiho-sociale.
Dezvoltarea general este ntrziat i perturbat datorit att afeciunilor de sistem ct i
deficienelor funcionale.
Toate formele clinice de anodonie, dar, mai frecvent, tabloul clinic al acestor forme clinice este
foarte asemntor, diferenele sunt date de prezena dinilor, n numr mai mare sau mai mic.
Cel mai frecvent, anodonia subtotal i total sunt semne nsoitoare, cu caracter
patognomonic, n cadrul unor boli cu interesare organic complex, ecto-mezodermal:
- sindromul Langdon -Down (trisomia 21)
- sindromul Franceschini - Wolf
- displazia ectodermal ereditar
- sindromul Turner
- displazia dento-facial (displazie ecto-mezodermal)

Diagnosticul de anodonie, n urma examenului clinic i n funcie de vrst, se bazeaz pe:


- absena dinilor permaneni la o vrst la care ar fi trebuit s erup
- persistena dinilor temporari mult peste termenul de permutare dentar
- tulburri n procesul de erupie al dinilor permanen i existen i
- dismorfoze ale dinilor permaneni existeni (modificri de volum i form sub aspectul
dinilor conici, nanici)
13

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

5. Examenul radiologic
Examenul radiologic joaca un rol foarte important in evaluarea corecta a anodontiei, acesta fiind
reprezentat de ortopantomograma si teleradiografia.
Ortopantomograma cuprinde pe acelasi film imaginea desfasurata a intregii dentitii si o privire de
ansamblu a ambelor arcade si ofera:

evaluarea numerica a dintilor;

aprecierea dimensiunii, corifoematiei, anatomiei dintilor si pozitia intraosoasa;

modificarile structurale ale dintilor si gradul lor de dezvoltare.

In cazul anodontiilor, ortopantomograma permite compararea radiografiilor efectuate la diferite


intervale de timp:

analizarea deplasarilor dentare ce au fost dirijate prin tratamente ortodontice;

evaluarea cresterii si dezvoltarii oaselor maxilare;

evidentierea reactivitatii biologice a pacientului si urmarirea perioadei de evolutie sub tratament.

Teleradiografia poate furniza pe o singura imagine structura si rapoartele tuturor elementelor ce


apartin aparatului stomatognat. Pot fi observate in acelasi timp anomaliile de pozitie, rotatie sau inclinare
ale maxilarelor, alveolelor sau dintilor. Aceasta metoda ofera posibilitatea de a aprecia foarte exact directia
14

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


de crestere a tuturor elementelor aparatului dento-maxilar, tulburarile de dezvoltare cantitative, de pozitie,
ritm, directie sau rotatie a acestora. Teleradiografia poate oferi de asemenea prognostic de crestere.
Teleradiografiile utilizate in practica curenta sunt cele de profil, axiala si de fata, cea mai folosita insa fiind
cea de fata.

6. Dintii supranumerari
Dintii supranumerari reprezinta o anomalie care se caracterizeaza prin existenta unui numar mare
de dinti erupti sau situati intraosos fata de numarul normal al unei seri dentare , fie temporara,fie
permaneneta.
Dintii supranumerari sunt mai frecventi in dentatia permanenta si intereseaza mai mult maxilarul
superior decat mandibula si mai frecvent regiunea incisive,dar pot sa apara in orice alta zona a
maxilarului. Se pot dezvolta independent sau alaturi de un dinte al seriei normale,avand o forma
asemanatoare cu cea a dintelui in vecinatatea celui care se afla sau pot fi atipici.
Dintii supranumerari pot fi surprinsi in diferite stadia de dezvoltare , de la perla de smalt ,pana la
dintele supranumerar propriu zis care este alcatuit din cel putin doua tesutri dure:smalt si dentina.Se
considera ca , din toate anomaliile de numar care se pot intalni la om ,cele mai daunatoare sunt cele in
plus. Polidontia este de obicei asimptomatica , diagnosticul fiind evident doar in situatiile in care dintele
supranumerar este prezent pe arcada.Daca erupe dintii supranumerari se pot incadra armonios , pot
determina modificarea pozitiei dintilor vecini , dand rotatii,inghesuiri dentare,se poate uni un
supranumerar cu un dinte lateral rezultand monstruozitati de forma si volum.Pot rezulta blocajele
ocluzo-articulare mai ales in localizarile orale ale supranumerarilor la arcada superioara ,canddintii
antagonisti patrund intre acestia si dintii din seria normal, tulburari fizionomice date atat de aspectul
modificat al dintelui supranumerar cat si de malpozitiile determinate de acesta.
In cele mai multe cazuri , dintele supranumerar ramane inclus ,diagnosticul putand fi sugerat prin
anumite semne cum ar fi : tulburari de erupti a dintilor permanenti , malpozitii dentare ,riza-liza
patologica , necroze pulpare , nevralgii , tulburari ocular,acustice ,sau pot degenera tumoral.Prin absenta
inchiderii unei diasteme interincisiviene mediane dupa eruptia incisivului lateral sau chiar a
15

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


caninilor,inghesuiri dentare si modificari de pozitie dentara,prezenta unei bombari la nivelul crestei
alveolare in cazul dintilor inclusi sau migrarea vecinilor.
Dintre anomaliile numerice in exces dar care au o preferinta teritoreala constanta cel mai frecvent
intalnit este meziodensul.Meziodensul este un dinte supranumerar situate pe linia mediana superioara ,
intre cei doi incisive centrali superiori,Poate fi unic 2 sau mai multi.
Caracteristicile acestuia sunt : este uniradicular ,iar coroana e de obicei conica, eruptia sa
precede , insoteste sau urmeaza eruptia incisivului central permanent superior fiind in stransa legatura
spatial si cronologica cu evolutia castor dinti,apare practice doar la maxilarul superior.De obicei este
unic , mai rar , dublu (purtand denumirea de meziodentes) si foarte rar triplu sau cvadruplu.Meziodensul
erupe sau ramane inclus in pozitie normal sau inversata si poate provoca incluzia incisivilor permanenti :
le ocupa locul si determina intarzieri ale eruptiei sau eruptive in pozitie vestibularizata a incisivilor
centrali.Daca erupe concomitant cu incisivii centrali va reusi sa le ocupe locul acestia aparand in pozitie
vestibularizata sau distalizata sa rotiti pana la 180 de grade ca expresie a lipsei de spatiu provocata de
meziodens,putand determina chiar tulburari de ocluzie prin angrenarea incisivilor inferiori intre cei
superiori.Daca erupe ,dupa eruptia incisivilor va si situate palatinal,iar daca ramane inclus ,va determina
incluzia incisivului central sau eruptia sa in pozitie vicioasa.

7. Comparatie intre anodontie si dinti supranumerari


Desi par atat de opuse, cele doua anomalii au cateva elemente comune:
1. Cele doua reprezinta 6% din totalitatea anomaliilor ce afecteaza aparatul dento-maxilar;
2. Pot fi intalnite in ambele dentitii, dar cu o frecventa mai mare la dentitia permanenta;
3. Cand numarul dintilor care sunt atinsi de aceste anomalii este 1, atunci majoritatea pacientilor sunt
purtatorii unui singur dinte care poate fi in minus sau in plus;
4. Dispozitia cea mai frecventa este in zona incisiva, mai frecvent la maxilarul superior;
5. Dintii care au o labilitate crescuta, atat pentru situatia in care acestia se afla in plus, cat si in situatia in
care se regasesc in minus, sunt ultimii din fiecare grup dentar; Variatia aceasta numerica apare in urma
unor tulburari ce au loc in organogeneza, in faza initiala ce este reprezentata de proliferare, aceasta
perioada fiind cea mai sensibila fata de factorii perturbatori ce actioneaza la acest nivel;
Apare influenta ereditara, ce se manifesta printr-o transmitere de tip autozomal dominant, neregulat.

16

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


6. Depistarea cat mai precoce a acestor anomalii reprezinta o veriga foarte importanta pentru a depista
complicatiile si tulburarile a caror cauza pot fi, pentru a lua o decizie terapeutica cat mai potrivita;
7. Imbraca mai multe forme clinice, dar cele atipice isi fac tot mai mult loc in aceste anomalii;
8. Manifestarea lor poate fi ca un fenomen izolat, singular sau poate fi expresia unica in cadrul unor
sindroame sau boli cu afectare sistemica;
9. Investigatia acestor anomalii trebuie obligatoriu sa fie insotita de un examen radiologic, pentru a se
realiza atat diagnosticul pozitiv cat si cel diferential, pentru a aprecia evolutia intra-osoasa a dintilor si
pentru a aplica o conduita terapeutica oportuna si la timp;
10. Tulburarile provocate sunt in special cele fizionomice, ele fiind cele care silesc pacientul sa vina la
specialist, dar nu trebuie neglijate si cele masticatorii sau fonatorii;
11. Responsabilitatea aplicarii unui tratament ramane obligatoriu medicului ortodont, chiar si atunci cand
situatiile impun conlucrarea cu alte specialitati.

Elementele care diferentiaza aceste anomalii


1. Din punct de vedere al evolutiei filogenetice, aceste doua anomalii se situeaza la poli opusi, dinti
supranumerari fiind considerati un fenomen atavic, iar anodontiile un fenomen proterogenetic;
2. Anodontiile par mai usor abordabile sub aspect cauzal decat dintii supranumerari;
3. Dintii supranumerari au o frecventa mai mica fata de anodontie;
4. In cazul anodontiei, frecventa este mai mare la sexul feminin, pe cand la dintii supranumerari, incidenta
mai mare este la sexul masculin;
5. Pentru dintii supranumerari, cel mai interesat este meziodentul superior, iar in anodontie, cel mai
interesat este incisivul lateral;
6. In cazul in care se efectueaza un examen radiologic privind anodontia acesta se poate realiza prin:
ortopantomograma, teleradiografia, radiografia retroalveolara, iar in situatia dintilor supranumerari:
ortopantomograma, radiografia cu film muscat si procedeul Clark;
7. Tulburarile clinico-functionale sunt foarte evidente si implicatii extrem de defavorabile in cazul
anodontiilor, fie ele intinse, subtotale sau totale;
8. In cazul dintilor supranumerari, atitudinea terapeutica este reprezentata de tratamentul chirurgical si cel
ortodontic, pe cand in cazul anodontiilor, sunt folosite solutiile ortodontice, protetice, ortodonticochirurgicale, ortodontico-protetice;
9. Tratamentul dureaza o perioada mai lunga de timp in cazul anodontiilor fata de situatiile in care este
prezenta afectiunea caracterizata prin dinti supranumerari.

17

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

8. Tratament
Tulburarile generate de anodontii, si in special de cele intinse, sunt foarte complexe, de aceea
necesita o rezolvare terapeutica cat mai rapida, in conditii favorabile atat biologice cat si fiziologice, care
sa corespunda si sa fie adaptate in functie de varsta.
Anomaliile care intereseaza mai multi dinti pun deosebite probleme, dat fiind faptul ca
organismul se afla in perioada de crestere, impreuna cu un aparat dento-maxilar supus unor influente cat
mai diverse, ceea ce il face foarte receptiv la acestea.
Tratamentul pentru anodontie, in special pentru tipurile intinse impune aplicarea unei strategii de
lunga durata, care are nevoie de cele mai multe ori de o asociere interdisciplinara precum ortodontie,
protetica, chirurgie, implantologie si odontoterapie conservatoare. Aceasta strategie trebuie aplicata cat
mai precoce, pentru a putea fi folosite toate resursele de care se poate dispune in acel moment.
Complexitatea tulburrilor generate de anodonie i n mod special de anodoniile ntinse,
impune rezolvarea terapeutic de urgen n condiii ct mai biologice i fiziologice, adecvate specificului
de vrst.
Aceast anomalie pune probleme n tratament (mai ales cnd intereseaz mai muli dini) datorit
faptului c este vorba de un organism n cretere, cu un aparat dento-maxilar supus celor mai variate
influene, foarte receptiv la acestea.
Depistarea precoce este indispensabil pentru interceptarea complicaiilor i tulburrilor a cror
cauz pot fi.
Decizia terapeutic este i n funcie de:
- momentul depistrii anomaliei
- contextul general buco-dentar
18

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


- starea dinilor temporari
- localizarea anomaliei
- potenialul biologic al pacientului
- vrsta pacientului

Pstrarea dinilor temporari este posibil atunci cnd rizaliza rdcinilor este absent i dintele nu
prezint leziuni carioase ntinse.
Beneficiaz de aceast atitudine terapeutic molarul II temporar n cazul anodoniei premolarului
II (mai ales la mandibul), deoarece s-a constatat c acest dinte se poate menine pe arcad n absena
succesionalului sau pn la vrste naintate (40-50 de ani) i pentru c rezolvarea protetic a unei edentaii
unidentare laterale se face fr dificultate.
Dinii frontali temporari nu beneficiaz de terapie conservatoare deoarece, dei persist peste
termenul lor de eliminare (18-20 ani), au totui o durat scurt, chiar n condiiile depulprii.
Conduita terapeutic n anodoniile dinilor anteriori cu persistena dinilor temporari, trebuie s
vizeze extracia ct mai timpurie a dintelui temporar pentru a permite nchiderea breei prin migrarea
dirijat mezial a celorlali dini.
De cele mai multe ori starea dinilor impune extracia dinilor temporari.
n aceasta situaie, problema care se pune este atitudinea fa de brea ce apare n urma extraciei
dintelui temporar.
Astfel, exista dou variante posibile:
- reducerea spaiilor prin dirijarea ortodontic a dinilor permaneni
- meninerea spaiilor i rezolvarea acestora ulterior prin mijloace protetice sau
chirurgicale

19

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie

9. Concluzie
Anodontia este o anomalie dentara, ce se caracterizeaza prin absenta unor dinti de pe arcadele
dentare, datorita lipsei de formare si divizare a lamei dentare sau a distructiei germenilor dentari in stadii
incipiente de dezvoltare.
Clasificarea anodontiei: anodontie totala a dintilor temporari sau permanenti; anodontie subtotala;
hipodontie partiala: extinsa, intinsa sau redusa / unilaterala sau bilaterala.
Anodontia poate avea mai multe forme clinice, si anume: anodontia dintilor temporari: totala sau
partiala; anodontia dintilor permanenti: monodentara, pluridentara sau totala.
Acest tip de anomalie dentara de numar, prezinta o prevalenta in populatie de 1,5-3%, iar din
totalul anomaliilor dento-maxilare de pana la 4-5%.
Oricare din formele de anodontie intalnita, impune crearea unui plan de tratament complex,
deoarece netratata, anodontia poate avea repercursiuni grave, cum ar fi:
etajul facial inferior se micsoreaza;
buzele se infunda;
apar tulburari ale functiilor masticatorii, fizionomice, fonetice si deglutitie;
apar spatieri intre dinti, ce duc la migrarea dintilor vecini;
apar tulburari de ocluzie etc.
Anodontia este cauzata de lipsa formarii mugurilor dentari si se caracterizeaza prin absenta unui dinte sau
a mai multora, mergand in acelasi timp chiar pana la absenta totala a lor

20

Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicina si Farmacie


In urma corelatiei directe dintre prezenta anodontiei in dentitia temporara si cea permanenta, au
rezultat urmatoarele concluzii:
1. Reducerea numerica prezenta in dentitia temporara poate duce la repetarea situatiei in dentitia
permanenta;
2. Chiar daca dentitia temporara a fost afectata de reducerea numerica, dentitia permanenta poate evolua
in conditii normale;
3. In dentitia permanenta pot aparea in plus elemente dentare, chiar daca acestea au fost in minus in
dentitia temporara.

10. Referinte
1.Porumb Anca, Porumb Critian, Diagnosticul clinic-radiologic in anomaliile dentare, editura
Universitatii Oradea, 2009.
2.http://www.revistagalenus.ro/stomatologie/20027-anomaliile-dento-maxilare.html
3.http://www.romedic.ro/dintii-supranumerari
4.http://medicinadentara.blogspot.ro/2013/03/dintii-supranumerari.html
5.http://www.dentalway.ro/anomaliile-dentare-de-numar/
6.http://orto-dentist.ro/anomalii-dentare-de-numar/

21