Spitalul Clinic Județean de Urgența “Sf.

Apostol Andrei’’

ERUPȚIA PRECOCE ȘI ÎNTÂRZIATĂ

Coordonator: Medic resident:

Șef lucrări Bartok-Nicolae Cristina Pavel Lucian

CONSTANȚA

2020
 CUPRINS

ARGUMENT

CAP.1 ERUPȚIA PRECOCE

CAP.2 ERUPȚIA TARDIVĂ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 ARGUMENT

Erupţia dentară reprezintă ultima etapă de formare a dinţilor, constituind un proces

fiziologic prin care dintele migrează în dezvoltare să de la locul de formare din interiorul
osului maxilar către cavitatea bucală. La sfârşitul acestui proces dintele îşi va găsi locul pe
arcadă, realizând raporturi de vecinătate potrivit unui cod genetic caracteristic fiecărui individ.

În mod normal, erupţia dentară începe în jurul vârstei de 6 luni, odată cu erupţia
primilor dinţi temporari şi se termină la 2 ani şi jumătate, pentru dinţii temporari şi în jurul
vârstei de 18-25 de ani pentru cei permanenţi, odată cu erupţia molarului de minte. Erupţia
acestui dinte însă poate aparea, în mod excepţional şi după vârstă de 60 de ani, sau după
pierderea celorlalţi dinţi de pe arcadă, în faza în care deja se ajunge la utilizarea protezelor
dentare.

Maturizarea şi erupţia dinţilor sunt concordante cu vârstă cronologică a copilului, dar

pot fi şi discordante, în sensul unei erupţii precoce sau, dimpotrivă, întârziate. Unele abateri
de la normal privesc localizarea dinţilor sau poziţia lor, în raport cu substratul osos.

CAP.1 ERUPȚIA PRECOCE

 Etiologia acestei forme de eruptie precoce nu este inca bine elucidata. Intre cauzele
posibile pot fi:
- Pozitia superficiala a germenilor dentari;
- Cresterea vitezei de eruptie in timpul sau dupa stari febrile;
- Luesul congenital;
- Tulburari endocrine (hipertiroidie);
- Deficiente alimentare;
- Transmiterea ereditara;
Dintre posibilele cauze, factorul ereditar pare a fi factorul etiologic cel mai acceptat.
El este sustinut de urmatoarele argumente:
- Dintii natali sau neonatali sunt mai intalniti la membrii aceleaiasi familii, modul de
transmitere fiind autosomal dominant, 14,5% din copiii cu dinti natali sau neonatali aceasta
caracteristica se regaseste la parinti, frati sau rude apropiate.
- Dintii natali si neonatali pot fi intalniti in unele boli genetice (displazia
condroectodermala, discefalia oculomandibulara sau sindromul Hallerman-Streiff,
pachyonychia congenitala). De asemenea, in despicaturile labio-palatine, in ciclopie, in
steatocystoma multiplex.
In legatura cu existenta unei relatii intre eruptia precoce si o boala generala sau un
sindrom, Mc Donald si Avery considera ca aceasta nu este concludenta, dar trebuie avuta
totusi in vedere in diagnosticul si tratamentul dintilor natali sau neonatali.
Conduita terapeutica consta fie in expectativa fie in extractie. Optiunea se face in
functie de:
- Tipul dintelui (din seria normala sau dinte supranumerar);
- Gradul de maturitate si de mobilitate;
- Eventualele riscuri, dintre care cel mai periculos este aspirarea
Eruptia precoce se refera la aparitia anticipata a dintilor normal conformati in cavitatea
bucala. Apare o dezvoltare precoce si o accelerare in calcifierea acestor dinti cauzata fie de
factori de ordin general (factori de mediu, sex, unele stari patologice endocrine sau boli
febrile) sau factori locali (extractia dintilor temporari cu 6-12 luni inainte de perioada de
eruptie a dintelui permanent stimuleaza aparitia precoce pe arcada a acestuia cu aparitia unor
tulburari si in ordinea de eruptie). Dezvoltara somatica in exces ca urmare a hipersecretiei
unor hormoni (somatotrop si androgen) se asociaza cu o eruptie precoce. Se mai intalneste la
copiii cu angioame faciale, in cazul tulburarilor faciale din cursul hipergonadismului si a
pubertatii precoce. In cadrul hipergonadismului juvenil, dintii pot erupe cu 2-3 ani inainte de
termen. Acest aspect se poate intalni si la copiii cu diabet insulino-rezistent, unde eruptia DP
se poate incheia la varsta de 7 ani. Dintii temporari cu infectie periapicala prezinta o rizaliza
mai intensa, stimulata de toxinele microbiene; hiperemia tesuturilor periapicale provoaca o
presiune mai mare asupra permanentului, care erupe mai devreme.
Examenul radiologic are un rol important in stabilirea atitudinii terapeutice.
Radiografia evidentiaza gradul de dezvoltare radiculara, relatia cu dintii vecini, daca dintele in
cauza face parte din seria normala de dinti termporari sau este un dinte supranumerar.
In general se recomanda extractia dintilor supranumerari si pastrarea dintilor din seria
normala pentru a evita aparitia tulburarilor functionale.
In cazul dintilor din seria normala se indica extractia daca dintii au mobilitate excesiva
si exista pericolul exfolierii si aspirarii sau daca produc leziuni traumatice ale limbii sau
buzelor. Aceste leziuni traumatice se pot insa evita prin rotunjirea marginilor dentare ascutite
cu discuri de hartie (ex Soft-Lex).
Pentru evitarea durerilor din timpul suptului ca si a leziunilor traumatice ale sanului
matern se recomanda suprimarea alaptatului si hranirea cu biberonul. Totusi se pare ca copilul
simte disconfortul mamei, deoarece la scurt timp reuseste sa suga fara a mai "musca", facand
astfel posibil alaptatul in continuare.
S-au obtinul rezultate bune in cazul pastrarii a doi incisivi natali din seria normala.
Tratamentul a constat in urmarire periodica , igiena dentara prin stergere cu tifon inmuiat intr-
o solutie de apa oxigenata 10% si apa distilata in proportie de 1:3 si aplicatii locale zilnice de
fluorura de sodiu 0,02%. La controlul efectuat la o sapatamana dupa consultatia initiala a fost
observata o ulceratie pe fata dorstala a limbii, ulceratia s-a vindecat complet dupa o
saptamana in urma rotunjirii marginilor incizale taioase si a aplicatiilor de solutie VASA pe
leziune. Cazul a fost urmarit prin controale lunare, la varsta de 6 luni dintii nu mai prezentau
mobilitate iar la 9 luni, cand au erupt incisivii laterali inferiori , radacinile erau inca in
formare.
In situatiile in care se indica extractia ea trebuie facuta cu prudenta datorita riscului
sangerarii excesive. Acesta este motivul pentru care unii autori recomanda ca extractia sa se
faca dupa primele 10 zile de viata si sa se administreze nou-nascutului vitamina K.
 CAP. 2 ERUPȚIA TARDIVĂ

Eruptia intarziata (tardiva) inseamna aparitia dintilor in cavitatea bucala dupa un

interval de timp mai mare decat intervalul mediu considerat normal pentru tipul rasial.
Intarzierea eruptiei presupune retentia dintelui superficial in structura osoasa sau submucoasa
dar cu pastrarea stimulului natural de eruptie.
Pe de alta parte vorbim de incluzia dentara, care se refera la un dinte care si-a pierdut
potentialul de eruptie. In cazul intarzierii in eruptie, dupa indepartarea cauzei dintele isi reia
drumul spre cavitate bucala, pe cand dintele inclus nu mai are aceasta capacitate.
Intarzierile in eruptia dentara pot fi de cauze fiziologice sau patologice si poate afecta
un singur dinte sau toti dintii. In clinica, diagnosticul de eruptie tardiva poate fi evaluat cel
mai bine la molarii permanenti, a caror eruptie nu se afla sub influenta resorbtiei radiculare a
temporarilor.
- Cauzele fiziologice pot fi reprezentate de persistenta dintilor temporari peste varsta
normala de eruptie a celor definitivi (dinti care au fost loviti si datorita traumatismului au
realizat o anchiloza dento-alveolara) sau de formarea unui tesut dens, greu de strabatut la
nivelul cavitatii bucale (apare ca o consecinta a extractiei dintilor temporari cu mai mult de
doi ani inainte de inlocuirea lor fiziologica). Acest lucru arata importanta tratamentului
corespunzator al dintilor temporari pentru eruptia normala a dintilor permanenti.
Eruptia intarziata este considerata patologica si necesita tratament daca dintele nu a
aparut in cavitatea bucala dupa aproximativ un an de la momentul considerat normal. Spatiul
necesar eruptiei poate fi micsorat si va trebui se fie mentinut, fie obtinut prin tratament
ortodontic astfel incat sa nu se piarda potentialul eruptiv al unor dinti extrem de importanti in
sistemul dentar (mai ales canini permanenti care pot fi retentionati in maxilar).
- Intarzierile de cauza patologica sunt datorate fie unor cauze locale (obstacole in calea
eruptiei dintelui), fie unor cauze generale, sistemice (mai rar). Cauzele locale (obstacolele)
sunt fie gingivale, tumorale, dentare sau osoase.
Ele trebuiesc depistate si indepartate cat mai devreme pentru o buna dezvoltare a
dintelui in sistemul dento-alveolar.
Vor fi urmarite cu cea mai mare atentie obstacolele gingivale (tesuturi cicatriciale
gingivale posttraumatice sau postoperatorii la nivelul rebordului alveolar, fibromatoza
gingivala, maririle de volum ale gingiilor de cauza medicamentoasa in tratamentul
epilepsiilor, hipertrofia frenurilor), obstacolele tumorale (chisturi de eruptie ale dintilor
temporari, chisturile pericoronare ale dintilor permanenti, tumori de natura dentara, epulisul
congenital al nou-nascutului, tumorile benigne si maligne ale partilor moi), obstacolele
dentare (devierea pozitiei mugurilor dentari prin traumatism sau prin cresterea anormala a
dintilor vecini, malformatia germenilor dentari sau calitatea proasta a acestora ce determina
pierderea potentialului de eruptie, persistenta dintilor temporari traumatizati in antecedente si
care pot realiza o anchiloza dento-alveolara, dintii supranumerari-mai ales produc intarzieri in
eruptia incisivului central superior permanent) si obstacolele osoase (in diverse osteopatii-
osteoscleroze, osteodistrofii, osteopetroza, disostoza cleido-craniana).
Dintre cauzele generale care provoaca intarzieri in eruptie putem enumera cauzele
genetice (trisomia 21-boala Down), afectiunea Turaine (dezvoltare proasta a fanerelor cu
absenta glandelor salivare si retardare sau chiar lipsa dezvoltarii dentare), carente in vitamina
A sau B, hipotiroidism, hipofunctia glandelor suprarenale sau a gonadelor (glandele sexuale).
Factorii generali care determina eruptii intarziate, de regula intarzieri ale intregii
dentitii permanente pot fi :
- Boli endocrine
- Boli genetice
- Deficiente nutritionale si metabolice
La insuficienta tiroidiana primara congenitala ( mixedemul congenital) asupra ambelor
dentitii pacientii pot prezenta la nivelul cavitatii bucale pe langa aspectele caracteristice bolii ,
urmatoarele aspecte:
- intarzieri mari in eruptia ambelor dentitii
- incongruenta dento-alveolara cu inghesuire datorita dimensiunii normale a dintilor in
conditiile existentei unor oase maxilare mai mici decat in mod normal;
- ocluzie deschisa frontala cu "evazarea" dintilor datorita macroglosiei;
- gingivita cronica hiperplazica favorizata in inghesuirile dentare, tulburari ocluzale si
respiratia orala
In cazul insuficientei tiroidiene instalate mai tarziu (mixedem juvenil) numai eruptia
dintilor permanenti se produce cu intarziere. Varsta de eruptie a dintilor termporari nu este
modificata, dar exfolierea acestor dinti se face cu intarziere.
In insuficienta hipofizara survenita in copilarie (nanism hipofizar) se intalnesc
intarzieri in eruptia dintilor permanenti. In general insuficienta hormonului de crestere nu se
produce inaintea varstei de 4 ani coroanele dintilor permanenti sunt bine dezvoltate, de
marime normala. In cazurile severem nu se produce resorbtia radacinii dintilor temporari care
pot ramane pe arcada toata viata iar dintii permanenti , desi dezvoltati , nu pot erupe. In
situatia aceasta nu se recomanda extractia dintilor temporari pentru ca nu se asigura eruptia
dintilor permanenti.
Dintre bolile genetice mai frecvent intalnim sindromul Down (1 caz la 700) si mai rar:
orsteopetroza, disostoza cleido-craniana, incontinentia Pigmenti (sindromul Bloch-
Sulzberger), nanismul acondroplazic
Ca tratament se recomanda:
- mentinerea pe arcada si ingrijirea permanenta a dintilor temporari pana la exfolierea
spontana;
- controale si examene radiologice (ortopantomograme) periodice, anuale sau o data la
doi ani pentru depistarea eventualelor modificari patologice
- interventii chirurgicale si ortodontice minore;
- corectarea aspectului fizionomic modificat in zona frontala, consecinta a discrepantei
dintre dezvoltarea transversala normala a maxilarelor, cu spetierile inerente si persistenta
dintilor temporari ai mici;
- prevenirea atritiei severe ocluzale si a abraziunii cervicale.
Deficientele nutritionale si metabolice pot determina intarzieri in eruptia dintilor
permanenti. In aceasta categorie este inclus rahitismul prin deficienta de vitamina D.
Spre deosebire de factorii generali intalnim factorii locali care determina intarzieri in
eruptia anumitor dinti sau anumitor grupe de dinti. Influenta factorilor locali este mai
frecventa in dentitia permanenta decat in cea temporara
Factorii locali pot produce intarzieri in eruptie, devierea traseului eruptiv sau chiar
impiedicarea eruptiei (incluzia dentara) si sunt enumerati urmatorii:
- pierderea prematura a dintilor temporari prin leziuni traumatice sau prin carii
complicate netratate sau tratate incorect;
- persistenta dintilor temporari datorita anchilozei sau patologiei prin carie complicata
care, in anumite situatii, incetineste ritmul de resorbtie radiculara;
- diferite obstacole pe traseul eruptiv (dinti supranumerari, in special tipul trabeculat,
unici sau multipli, odontoame, chiste provenite din resturile lamei dentare, chiste odontogene
calcifiate);
- pierderea spatiului;
- pozitii anormale ale germenului dintelui permanent;
 - anomalii de dezvoltare ale dintelui permanent (dilacerarea, odontodisplazia
regionala);
- chistele pericoronare (chiste dentigere);
- anchiloza dintelui permanent.

CONCLUZII

Erupţia dentară reprezintă ultima etapă de formare a dinţilor, constituind un proces

fiziologic prin care dintele migrează în dezvoltare să de la locul de formare din interiorul
osului maxilar către cavitatea bucală. La sfârşitul acestui proces dintele îşi va găsi locul pe
arcadă, realizând raporturi de vecinătate potrivit unui cod genetic caracteristic fiecărui individ.

Eruptia precoce se refera la aparitia anticipata a dintilor normal conformati in cavitatea

bucala. Apare o dezvoltare precoce si o accelerare in calcifierea acestor dinti cauzata fie de
factori de ordin general (factori de mediu, sex, unele stari patologice endocrine sau boli
febrile) sau factori locali (extractia dintilor temporari cu 6-12 luni inainte de perioada de
eruptie a dintelui permanent stimuleaza aparitia precoce pe arcada a acestuia cu aparitia unor
tulburari si in ordinea de eruptie).

Eruptia intarziata (tardiva) inseamna aparitia dintilor in cavitatea bucala dupa un

interval de timp mai mare decat intervalul mediu considerat normal pentru tipul rasial.
Intarzierea eruptiei presupune retentia dintelui superficial in structura osoasa sau submucoasa
dar cu pastrarea stimulului natural de eruptie.
 BIBLIOGRAFIE

1. Rodica Luca, Pedodonție volumul I, Ed. Cerma, 2003.

2. Livia Zarnea, Pedodonție, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1993.
3. www.revistamedicinamilitară.ro