CURS NR.

4
DATE SINTETICE DESPRE EXAMENUL
CLINIC ÎN ORTODONȚIE
 AnDM

încă de la naştere se dezvoltă ulterior în dentiția

De ce este necesară diagnosticarea precoce a AnDM?

 în absența tratamentului ortodontic, anomaliile apărute

precoce în dentiţia temporară și mixtă se permanentizează,
gravitatea lor crescând o data cu înaintarea în vârstă, iar
individualitatea şi variabilitatea dezvoltării scheletice şi
dentare este atât de complexă încât face imposibilă
cuantificarea exactă a viitoarelor schimbări morfo-
structurale şi poziţionale de la nivelul masivului facial.
 INVESTIGAŢIA CLINICĂ
ORTODONTICĂ

 evaluam anomalia dento-maxilară şi realizam un bilanţ structural, necesare

stabilirii diagnosticului clinic al dismorfozelor şi disfuncţiilor şi
diagnosticului etiologic;
 determinăm vârsta optimă de începere a tratamentului ortodontic;
 alegem între eliminarea factorilor etiologici ai anomaliei dento-maxilare și
utilizarea lor;
 prevedem schimbările de creştere, pentru a modifica în manieră semnificativă
şi stabilă arhitectura maxilo-facială;
 etapizăm tratamentul;
 evaluam rezultatelor terapeutice strict ortodontice sau datorate colaborării cu
alte discipline stomatologice (parodontologie, chirurgie);
 emitem o prognoză clinică pe termen scurt (pentru tratamentul curativ), sau pe
termen lung (pentru aprecierea stabilităţii rezultatului terapeutic şi a
potenţialului de recidivă)
 1.ANAMNEZA

 motivul prezentării
 istoricul afecţiunii
 antecedentele heredo-colaterale
 antecedentele personale
Motivele prezentării
 prezența modificărilor estetice
 prezența unor alterări de tip funcțional, scheletic, sau
dentar
 prezența proceselor traumatice
 la sugestia medicului curant de medicină dentară, sau a
unor medici generalişti din alte specialitaţi
 parintele fost purtator de aparate ortodontice solicită un
consult de specialitate în tentativa de a preveni o eventuală
AnDM
Istoricul afecţiunii:
 Încearcăm să aflăm momentului instalării AnDM şi a
modului în care aceasta a evoluat până în momentul
examinării.
Antecedentele heredo-colaterale(ale familiei) și personale:
 ne ajută în stabilirea unui istoric medical și dental detaliat
al pacientului și în relaționarea acestuia cu o posibilă
moștenire genetică
 elementele ApDM condiționate genetic sunt:
 forma și mărimea dintilor (micro/macrodonţia)
 mărimea maxilarelor
 vârsta şi cronologia erupţiei dentare
Anomaliile dento-maxilare recunoscute ca având transmitere ereditară
sunt:
 prognatismul anatomic;
 ocluzia adâncă acoperită;
 anomaliile dentare de număr;
 diastema vera;
 unele forme de ocluzie deschisă, compresie de maxilar cu înghesuire,
dizarmonii dento-alveolare (la care pacientul poate fi şi primul purtător al
anomaliei);
 despicăturile labio-maxilo-palatine (care au însă caracter autozomal recesiv).
 tulburări de structură de tipul amelogenezei imperfecte ereditare și
dentinogenezei imperfecte ereditare (displazia Capdepont).
Antecedentele personale
 fiziologice
 nașterea eutocică - normală/distocică – anormală
 tipul de alimentație - naturală, mixtă sau artificială
 istoricului dentar - vârsta erupţiei primilor dinţi temporari/permanenţi, administrarea de
produse fluorurate pentru profilaxia cariei;
 pubertatea (12 -13 ani la fete / 14-15 ani la baieţi);
 patologice
 traumatismele de la nivelul masivului facial→fracturile de condil mandibular →deficit de
creştere →asimetrii faciale
 afecţiunile generale → rahitismul →plasticitate osoasă patologică şi tulburări în evoluţia
sistemului dentar;
 obstrucţia căilor respiratorii superioare →compresie de maxilar cu protruzie , ocluzie deschisă
 afecţiunile endocrine →tulburări de creştere;
 afecţiunile genetice (sindroamele Down, Turner, Klynefelter) →anomalii dentare izolate de
formă, de număr, sau de erupţie dentară
 medicaţia (de orice tip) pe termen lung →identificăm afecțiuni sistemice sau metabolice
 antecedentele stomatologice -precum succesiunea apariţiei leziunilor odontale în dentiţia
temporară sau permanentă; traumatismele dentare deoarece pot influența dezvoltarea ocluziei;
patologia orală (gingivo-stomatitele, aftele recidivante); tratamentele stomatologice urmate.
 Tot antecedente personale obiceiurile vicioase ale pacientului:
 pot proveni din desfaşurarea anormală a unor stereotipuri funcţionale - respiraţia
orală, deglutiţia infantilă
 sunt obiceiuri de sugere, muşcare, sau de interpoziţie (de degete, buze, limbă,
creion, gumă)
 reprezintă atitudini posturale incorecte - dormitul cu capul în poziţii extreme
(hiperextensia conduce la retropulsia şi coborârea mandibulei, iar hiperflexia la
propulsia mandibulei); dormitul sprijinit pe pumn (determină asimetrii faciale prin
presiuni sau tracţiuni pe zonele de creştere)
 2. EXAMENUL CLINIC AL PACIENTULUI

Examenul general:
 dezvoltarea fizică (somatică)
 dezvoltarea psihică,
 atitudinea posturală
 comportamentul, inclusiv Muthu, Sivakumar (2009)
motivația internă/externă
Dezvoltarea somatică → apreciată funcție de → vârstă, sex și tip
constituțional:
 ectomorf - longilin (înalt, suplu, gracil)
 mezomorf - atletic (statură echilibrată, musculos)
 endomorf - picnic (scund, cu tendinţă la îngrăşare)
Măsurarea taliei, a greutaţii, a perimetrului cranian şi toracic al
pacientului →morfograma copilului→categorie :
 normoson - normotrof (există concordanţă între dezvoltarea generală a
pacientului şi vârsta cronologică)
 hiposom - hipotrof ( pacientul pare mai mic)
 hipersom – hipertrof (pacientul pare mai mare)
Examenul facial (extraoral):
Forma feţei
 ovală, pătrată, triunghiulară, rotundă, pentagonală (trapezoidală)
 în aprecirea formei feţei ne putem orienta şi după tipul constituţional
 la ectomorfi → formă de faţă îngustă şi înaltă
 la endomorfi →scundă şi lată.
Simetria feţei
 Dacă există o asimetrie trebuie precizate:
 zona afectată
 cauza →deviaţie de sept nazal, cicatrici, procese tumorale sau inflamatorii,
consolidări osoase vicioase post fracturi
Proporţia etajelor feţei/figurii
Fanta labială
 normal, în repaus, fanta labială → închisă / “virtuală”.
 patologic fanta labială → deschisă, lăsând, sau nu, să se
vadă incisivii superiori sau inferiori datorită unor anomalii
scheletale, respiratorii, sau unor tulburări de tonicitate
musculară
Profilul facial și câmpul de profil facial
 facem abstracţie de piramida nazală.
 normal → uşor convex la copii, iar după încheierea creşterii drept
 patologic → convex sau concav
Unghiul mandibulei
 unghiul → tangentele la marginea bazilară a mandibulei şi la
marginea posterioară a ramurii ascendente
 normal →110º-125º
Examenul ATM
 amplitudinea deschiderii gurii
→normal >40 mm
→patologic limitată → între 20-40 mm
blocată pentru valori <20 mm
 excursia mentonului în mişcarea de deschidere/închidere a gurii
→normal → descrie un arc de cerc
→patologic excursie în baionetă
sacadată
 excursia condililor mandibulari în cavitatea glenoidă
→amplă
→patologic limitată
blocată.
Examenul funcţional
 permite efectuarea unui bilanţ al simptomelor, ticurilor şi
tulburărilor principalelor funcţii ale ApDM: masticație,
respirație, deglutiţie, fonaţie şi fizionomie
Examenul intraoral (endobucal)
 părţil moi, arcade dentare, parodonțiu, boltă palatină, torus
palatin, igienă bucală
Examenul părţilor moi
→ inspecţia şi palparea → buzelor, obrajilor, mucoasei fundurilor de sac
vestibulare, limbii şi planşeului bucal
→ se analizează → aspectul, culoarea şi textura mucoasei gingivale și
linguale;
→ se identifică → formaţiunile patologice inflamatorii (afte, stomatite),
traumatice, diskeratozice
→ prezența bridelor

Fibrom oral
Examenul arcadelor dentare
 apelul dinţilor → vârstă dentară → tip de dentiție
 identificarea leziunilor odontale → carii simple / complicate
 tratamente odontale → obturații, lucrări protetice
 elemente dentare de patologie ortodontică.
Vârsta dentară
 dinții temporari → din 6 în 6 luni, între 6 luni şi 2½ ani,
 ordinea de erupţie este I II IV III V
 dinţii permanenţi → din an în an, între 6 şi 12 ani, cu excepția M3 → 18-25
 ordinea de erupţie este:
 la arcada inferioară 6 1 2 3 4 5 7 8
 la arcada superioară 6 1 2 4 5 3 7 8

 vârsta dentara raportat la vârsta cronologică → concordantă / discordantă:

 întârziată → decalajul → (−)6 luni și (−)1 an
 precoce → decalajul → (+)6 luni și(+1,5) ani

5ani
Elementele de patologie ortodontică dentară
 existența unor spaţii între dinţi - treme și diasteme
 lipsa spațiului pentru alinierea unor dinți
 prezența modificărilor de poziție dentare
 prezența rotaţiilor dentare
 anomaliile dentare izolate
 tuberculii dentari (cuspizi suplimentari)
 tuberculul Carabelli → M1sup permanent mezio-palatinal, în general bilateral;
 tuberculul lui Bolk → M2sup permanent mezio-vestibular, în general unilateral;
 tuberculul lui Zuckerkandl → MI inf temporar, mezio-vestibular.
Examenul parodontal
 în majoritatea cazurilor copiii → parodonţiu integru
 gingia sănătoasă → roz deschis, cu aspect de „gravură punctată” sau
în coajă de portocală
 asociat anomaliilor dento-maxilare sau pubertății → modificări
parodontale → gingivite, retracții gingivale marginale
Igiena bucală → foarte bună → nesatisfăcătoare
Examenul bolţii palatine
 joasă, plată → adâncimea <5mm
 medie
 adâncă, înaltă → adâncimea >10mm
 ogivală → prezintă o arcuire pe linie mediană
Examinarea torusului palatin
 palpare →absența/prezența
→dimensiune → mare, medie, mică
 3.EXAMENELE COMPLEMENTARE

Modelul de studiu:
 principalul element de expunere și diagnostic ortodontic
 principalul element la care ne raportăm când urmărim
evoluția tratamentului ortodontic
Examenul fotostatic
 informații despre fizionomia pacientului
 evaluarea progreselor fizionomice survenite în urma tratamentului
ortodontic
 tipuri de clişee:
 fotografii ale capului (extraorale) → faţă, profil, surâs
 fotografii endoorale → ocluzie frontală, ocluzie laterală dreaptă/stângă,
arcadă superioară/inferioară
 fotografii ale modelelor de studiu
 fotografii ale radiografiilor
 fotografii ale traseelor cefalometrice
 fotografii ale unor documente → fişe clinice
Farkas (1994) → douăsprezece dimensiuni faciale → diagnostic ortodontic

PD, 15ani, malocluzie de clasa II/1 după Angle : 1-diametrul transversal maxim al feţei Zygion- Zygion;
2-diametrul bigoniac; 3-distanţa intercantală; 4-distanţa pupilă-plan median al feţei; 5-lăţimea bazei
nasului; 6-distanţa intercomisurală; 7-înălţimea feţei (măsurată între Nasion şi Gnation); 8-înălţimea
etajului inferior al feţei (măsurată între Subnasale şi Gnation); 9-distanţa de la linia interlabială la
Subnazale; 10- distanţa de la linia interlabială la Gnation; 11-unghiul nazo-labial; 12-unghiul nazo-
frontal.
Fotografia în surâs
 gradul de expunere a
dinţilor frontali şi gingiei
 înălţimea gingivală
 coridorul bucal
 Fotografiile endoorale

 malpozițiile dentare ale pacientului

 rapoartele inter-maxilare.
Investigaţiile radiologice → cele mai solicitate:
 ortopantomograma
 teleradiografia de profil

Situaţia clinică → alte incidenţe:

 teleradiografice → teleradiografie de faţă sau axială
 radiografii retroalveolare
 radiografii ocluzale
 de articulaţie temporo-mandibulară
 radiografii carpiene → „radiografia pumnului”
 tomografie computerizată
Ortopantomograma (OPG)
 tipul dentiţiei
 vârsta dentară şi cronologia erupţiei dentare
 relaţiile dento-dentare
 prezența anomaliilor dentare izolate → de număr, de dimensiune, de erupţie, de
poziţie, de formă, de structură
 aspectul macroscopic al structurii osoase a maxilarului şi mandibulei, dimensiunea
ramurilor mandibulare, aspectul simfizei mentoniere, unghiul mandibular
 prezenţa unor formaţiuni tumorale sau chistice
 prezenţa patologiei odontale, parodontale sau endodontice
Teleradiografia (cefalometria)
 identificarea prezenţei tulburărilor de dezvoltare cantitativă, de ritm,
poziţie, direcţie şi rotaţie ale elementelor aparatului dento-maxilar, în
funcţie de vârstă şi sex
 poate fi realizată în trei incidenţe → de profil, de faţă şi axială:
 de profil → tulburările de dezvoltare în plan vertical şi sagital ale
masivului facial
 de faţă → tulburările de dezvoltarea sau anomaliile dento-maxilare
în plan vertical şi transversal
 axială → dezvoltarea ramurilor orizontale şi în oarecare măsură
dezvoltarea masivului facial în planurile sagital şi transversal
“Cone-beam computed tomography„ (CBCT)
 diagnosticarea anomalilor dento-maxilare, prin furnizarea de indicaţii
despre rapoartele dento-scheletale, morfologia osoasă şi elementele de
asimetrie facială,
 planificarea tratamentului ortodontic
 simularea virtuală a acestuia
Mulțumesc pentru
atenție !