1. Etiologia leziunilor odontale coronare.

LOC reprezintă schimbări de structură, formă, volum, culoare, poziție a

coroanei dintelui; cuprind modificări a structurii țesuturilor dure cu sau
fără lipsă de substanță; se produce din diferite cauze.
Pot fi leziuni congenitale sau dobândite;
• Leziuni congenitale sunt: amelogeneza imperfectă, dentina
opalescentă ereditară,
displazia Capdepond, dentina opalescentă Hodge, dentinogeneza
imperfectă și displazia
dentinei;
• Leziunile dobândite pot fi carioase (caria) sau necarioase; cele
necarioase pot fi
dobândite în perioada preeruptivă și posteruptivă;
În perioada preeruptivă: hipoplazia/ hiperplazia smalțului, anomalii de
erupție, schimb
de culoare;
În perioada posteruptivă: pigmentația, eroziune, abraziune
(fiziologică/patologică),
defect cuneiform, fluoroza, necroza țesuturilor dure, deficiențe de
mineralizare,
traumatismul (trauma ocluzală în masticație, accident, lovitură manevre
brutale în timpul extracției, deraparea unui instrument stomatologic,
șlefuirea coroanelor cu un instruent descentrat).

2. Clasificarea Leziunilor Odontale Coronare (LOC) după

V.Burlui, caracteristica clasei I – II.
Clasa I – anomalii de sediu, formă, volum, direcție; nu sunt leziuni
propriu-zise, dar reclamă aceleași metode de tratament ca și leziunile
coronare;
Clasa II – leziuni odontale coronare congenitale cu specific ereditar:
amelogeneza imperfectă, dentina opalescentă ereditară, displazia
Capdepond, dentina opalescentă Hodge, dentinogeneza imperfectă și
displazia dentinei
3. Clasificarea LOC după V.Burlui, caracteristica clasei III – IV
• Clasa III – leziuni odontale coronare dobândite înainte de erupția
dinților: hipoplaziile simple ale smalțului, hipoplaziile complexe și
anomalii dentare prin radiații ionizante (raze X, gamma, fluxuri de
neutroni) în perioada preeruptivă.
• Clasa IV – leziuni odontale coronare dobândite în perioada
posteruptivă; pot afecta dentiția temporară și permanentă; pentru cea
temporară: melanodonția Beltrami și Romieux, vulnerabilitatea dentară
și diferite leziuni coronare în formă de carie, traumatisme, abraziune
etc.; pentru cea definitivă: sdr. Dubreuill-Chambardel, leziunile odontale
consecutive intoxicațiilor medicamentoase, caria simplă galopantă,
leziuni prin radiații ionizante îndelungate, discromiile dentare, uzura
dentară, eroziunea chimică, eroziunea idiopatică, traumatisme.
4. Tabloul clinic al leziunilor odontale coronare.
Tabloul clinic este variat și constă din simptome subiective și obiective:
• subiective: durerea (depinde de gradul de afectare a organului pulpar);
tulburări fizionomice (mai mult în leziuni a grupului frontal); tulburări
fonetice (în cazul unei distrucții masive a coroanelor dinților frontali);
tulburări de masticație (din cauza durerii sau a suprasolicitării unui grup
prin preluarea funcției grupului afectat).
• obiective:
ᵜ aspect cretos și modificări de culoare a coroanei;
ᵜ lipsa de substanță dentară dură (smalț, dentină);
ᵜ absența punctului de contact;
ᵜ în caz că lipsa de substanță se află la nivelul stopurilor ocluzale, dinții
antagoniști vor avea tendința să se deplaseze în sens vertical – ceea ce
va conduce la un dezechilibru static și dinamic în întregul sistem
stomatognat (os, mușchi, articulație);
ᵜ mai pot fi afectați: pulpa (pulpită acută/cronică), parodonțiul apical
(acut sau cronic, infectat pe cale pulpară, osoasă sau parodontală),
parodonțiul marginal (acut sau cronic, infectat de flora microbiană din
leziunea coronară sau prin traumatism direct);
ᵜ la nivelul ATM pot apărea crepitații, dureri, salt articular, degenerări
ale meniscului datorită traumatismelor cronice iar la nivelul mușchilor
mobilizatori pot apărea oboseala musculară, spasm, dezechilibru tonic
ș.a. care pot duce la modificări de relații mandibulo-craniene și apariția
unor relații excentrice.
5. Consecutivitatea examenului clinic al pacientului cu LOC

1.Examenul subiectiv care drept scop culegerea datelor necesare în

vederea aprecierii diagnosticului corect si determinarii metodei de
tratament in raport de forma clinica a leziunii.
Examenul subiectiv constă în stabilirea în primul rînd a identității
pacientului: nume, prenume, vîrsta, sexul, starea civilă, ocupația și
adresa. Aceasta se poate face prin interogatoriu sau prin îndeplinirea
unei anchete de către pacient. După ce s-a făcut cunoștință cu
bolnavul, prin anamneză se stabilește motivul consultației.
Istoricul amănunțit al bolii se face lăsînd bolnavul să povestească cum
a debutat și evoluat boala sa, apoi se intervine pentru a preciza
 ordinea de apariție a diferitelor simptome, succesiunea și evoluția lor,
tratamentele anterioare și rezultatele obținute.
Stabilirea antecedentelor este un punct foarte important în examenul
subiectiv.
Antecedentele eredo-familiale: sifilis, tuberculoză, coagulopatii,
predispoziție la carii dentare. Antecedentele personale: se cercetează
în ordine cronologică erupția dinților temporari si definitivi,
menstruația, sarcini, menopauză.
2.Examenul exobucal care se efectuiază prin observație, palpație și
inspecție.
3.Examenul endobucal care are drept ca scop determinarea prezenței sau
absenței disfuncțiilor țesuturilor moi și dure din interiorul cavității
bucale.
4.Examenul paraclinic care va contribui la stabilirea unui diagnostic
corect și la o eficacitate maximă a tratamentului.
6. Simptomele subiective a LOC
Un simptom subiectiv caracteristic LOC este durerea. Ea apare din
cauza iritațiilor terminațiilor nervoase și intensitatea ei depinde de
profunzimea leziunilor, precum și de gradul de pierdere a substanței
dentare.
Un alt simptom este apariția tulburărilor fizionomice, care apar în urma
pierderii de substanță dură a coroanelor dentare din zona frontală în caz
de carie, abraziunea țesuturilor dure, traumă, precum și în caz de
modificări de structură, culoare, formă.
LOC sînt și cauza tulburării funcției masticatorii. În cazul leziunilor
întinse ale dinților frontali pot surveni și tulburări de fonație.
7. Simptomele obiective a LOC
➢ LOC se manifestă printr-un tablou obiectiv diversificat.
➢ Leziunile care afectează structura țesuturilor dure prin diferite
distrofii, dau un aspect cretos suprafețelor de smalț sau modificări de
culoare.
➢ LOC provocate de lipsa de substanței dentare pot prezenta diferite
aspecte clinice. Ele provoacă modificări de structură coronară, formă,
culoare. La fel poate apărea absența punctului de contact ca urmare a
lipsei de substanță coronară sau modificării formei și mărimii dinților.
Lipsa de substanță la fel poate provoca deplasări verticale ale dinților
în căutare contactului dentar.
8. Examenul exobucal a pecientului
➢ Prin examenul exobucal se atrage atenția la structura feței, prezența
sau absența asimetriei, poziția buzelor, comisurilor orale, înălțimea
etajului inferior al feței. Acestea sunt importante deoarece lipsa de
substanță dentară prezintă aspecte clinice variate.
➢ Se face inspecția regiunii maxilofaciale din față și profil, se atrage
atenția la starea și
culoarea pielii, a mucoasei buzelor, prezența sau lipsa asimetriei faciale,
linia de contact
și poziția buzelor, obrajilor, comisurilor gurii, gradul de exprimare a
șanțurilor perilabiale,
poziția mentonului, mărimea unghiurilor mandibulei, starea etajului
inferior al feței
(prăbușirea buzelor sau a obrajilor (uni sau bilateral)).
➢ Dacă leziunile sunt întinse, profunde și localizate în zona frontală
atunci se va observa o schimbare a poziției buzelor și în special a
celei superioare (prăbușire)
➢ Se face palparea digitală, atrăgând atenția la apariția durerilor în zona
ATM, a
mușchilor, ganglionilor limfatici submandibulari, evidențiind starea lor.
➢ Se examinează excursia condililor articulari (cu indexul în conductul
auditiv extern) și
prin auscultație se depistează zgomotele articulare.
➢ Se examinează cinematica mandibulară de deschidere și închidere a
gurii.
➢ În majoritatea cazurilor de LOC, simptomele faciale lipsesc.
În leziunile provocate de abraziunea profundă a dinților se va micșora
și etajul inferior al feței.
9. Examenul endobucal a pacientului
➢ Mai întîi de toate se atrage atenția la gradul de deschidere a cavității
bucale, după care cu ajutorul instrumentelor se studiază starea
mucoasei, începînd cu vestibulul oral.
Dereglarile observate cum ar fi : prezenta diferitor formatiuni
tumorale ,ulcaratii,traume provocate de dintii cu leziuni sau altele se
înregistrează în fișa de observație.
➢ Urmează examenul arcadelor dentare care va stabili forma, simetria,
inspectînd fiecare dinte în parte prin palpare, sondare, și percuție, de
la dreapta la stînga la maxilă și invers la mandibulă. Cu o deosebită
atenție se va examina leziunile: localizarea lor, forma, întinderea,
gradul de sensibilitate, tipul și calitatea tratamentelor
efectuate(obturatii,microproteze).
➢ Pentru fiecare dinte se va apercia vitalitatea utilizand stimuli, la fel se
va aprecia starea țesutului periodontal prin inspecție și palpare,
apreciind starea mucoasei gingivale (cu- loarea, prezența edemului,
hiperplazia etc.), prezența pungilor pa- rodontale și profunzimea lor,
 gradul de mobilitate al dinților. Efectuînd percuția dintelui în ax,
folosind mînerul sondei, obținem date privind starea periodonțiului
apical, iar prin percuția - a celui marginal; starea mucoasei gingivale,
prezența pugilor paradontale și profunzimea lor, gradul de mobilitate
a dinților
➢ Este obligatorie examinarea rapoartelor între cele două arcade
dentare atît static, cît și în dinamică, apreciind starea de postură și
relație centrică. Examinarea funcțiilor globale ale sistemului
stomatognat va realiza prin efectuarea unor teste de apreciere a
eficienței masticatoare, de stabilire a stereotipului individual de
masticație, teste fonetice și de deglutiție.
10. Metodele de examinare paraclinice a LOC
• Studiul modelelor ;
-modelul de studiu este obţinut pe baza unei
amprente documentare, care reprezintă negativul arcadei dento-
alveolare şi al ţesuturilor limitrofe;
-pozitivul sau modelul de studiu se toarnă în gips, urmărindu-
se obţinerea unui model cât mai exact;
-este obligatorie turnarea a două modele: maxilar şi mandibular, precum
şi a unei chei de ocluzie în relaţia centrică;
-modelele de studiu se pot studia separat şi în rapoarte de ocluzie.
• Examenul radiologic :
o intraoral sau dentoparodontal;
o panoramic(ortopantomografia);
Ortopantomografia este o reprezentare radiologica panoramica a
caviatii orale, fiind o metoda de investigatie ce permite vizualizarea in
ansamblu a dentitiei (tuturor dintilor) si a elementelor maxilo-faciale
inconjuratoare (osul maxilar si mandibula, sinusul maxilar, articulatiile
temporo mandibulare).
Avantaje:
- Doza extrem de scazuta de radiatii
- Confort pentru pacienti.
- Inalta calitate si definitie a imaginii (ultra high definition).
- Sistem avansat de autofocus si reducere a vibratiilor-asigura
o imagine fidela in orice conditii eliminand miscarea.
- Sistem avansat de reducere a artefactelor de imagine (metal artifact
removal technology).
- Timp redus al manoperei. In mai putin de un minut obtinem
o imagine de inalta calitate ce va intra automat in baza noastra de date
fiind accesibila de oriunde din clinica.
-Asigura o imagine fidela in orice conditii eliminand miscarea
 o tomografia;
o teleradiografia;
o cineradiografia;
o artrografia;
• Electroodontometria;
Electroodontodiagnosticul ne permite să stabilim pragul de
sensibilitate a sistemului nervos dentar care indică starea pulpei și a
periodonțiului.LOC provoacă diferite afecțiuni ale pulpei dentare.Pentru
determinarea gradului de excitare electrică se folosește
electroodontomentrul (EPM-9).Dintele se izolează, se amplasează
electrodul activ pe marginea incizală, pe fața ocluzală, care transmite
curent electric la dinte. La momentul apariției sensibilității se fixează
cifra care indică mărimea curentului. Pragul dinților sănătoși este de 2-6
mkA, la inflamația pulpei poate ajunge la valoarea de 40 mkA.
• Termodiagnosticul;
Presupune determinarea reacției dintelui la excintanți termici (fierbinte,
rece), cu ajutorul caruia se determină starea pulpei dentare.
-Se realizează prin irigare;
-Aplicarea unui bulet de vată îmbibat cu apă fierbinte (>50°C), sau rece
(<+10°C)
In caz de afecțiuni ale pulpei dentare de caracter inflamator sau leziuni
ale țesuturilor dure, la aplicarea excitanților termici se declanșează o
reacție doloră acută.
• Eficiența masticatorie;
• Ocluzografia;
Studiază dinamica mandibulară și contactul interdentar.
Presupune mai multe tipuri de investigări:
Studiul mişcărilor limită Studiul miscărilor funcționale:
Posselt şi Lavigne au înregistrat mişcările mandibulei în Scoala romaneasca (Ene L) considera ca o
plan sagital, orizontal şi vertical,înscriind traiectoria ocluzie functionala trebuie sa raspunda
punctului interincisiv în timpul mişcărilor limită. Prezenţa urmatoarelor cinci criterii:
unor disfuncţii modifică aspectul diagramei lui Posselt. în 1. Stopuri ocluzale stabile, multiple si
cazul existenţei unor puncte de interferenţă, peînscrierea simultane in R.C. si I.M.
saghală apar alterări ale traseului 1-2, ceea ce presupune 2. Ghidaj anterior armonizat cu miscarile
prezenţa unor obstacole petraiectoria dintre functionale ale mandibulei si posibilitatile
intercuspidarea maximă şi relaţia centrică. A.T.M.
O ocluzie deschisă frontală duce la dispariţia ghidajului 3. Dezocluzia dintilor laterali in propulsie
ocluzal anterior. Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul 4. Dezocluzia dintilor laterali de partea
unei edentaţii frontale sau al unei prodenţii accentuate. nelucratoare in lateralitate
5. Absenta interferentelor pe partea lucratoare
in lateralitate indiferent de tipul ghidajului.

• Indexul ILSOD.
Reprezintă indicele leziunii suprafeței ocluzale a dinților.
Se calculează: raportul dimensiunii suprafeței atacate la suprafața
ocluzală
 -0.2-0.3:incrustație metalica;
-0.4-0.5:incrustație pe cuspizi;
>0.6 coroana de acoperire.

11. Complicaţiile locale, loco -regionale şi generale ale LOC

Complicațiile locale se manifestă sub formă de pulpte acute sau
cronice, ce apar în urma afectării pulpei dentare ca rezultat al evoloției
leziunilor coronare.
Complicațiile parodontale pot fi sistematizate sub formă de complicații
ale parodonțiului apical, acute sau cronice, ce survin ca rezultat al
infectării țesuturilor periapicale pe cale pulpară, parodontală sau osoasă.
Tabloul clinic deseori se complică prin afecțiuni loco-regionale care
includ tulburări generate de prezența leziunilor dento-parodontale. La
nivelul ATM pot apărea dureri, crepitații, salt articular, degenerări ale
meniscului. Apare oboseala la nivelul mușchilor mobilizatori ai
mandibulei
Complicațiile generale, cel mai frecvent digestive sau de ordin psihic
nu se evidențiază imediat. Complicațiile digestive sunt provocate de o
masticație insuficientă, care poate provoca sau acutiza gastrite,
duodenite, ulcer gastric.
12. Elementele componente ale diagnosticului
Diagnosticul de stare locală consemnează situația prezentă a integrității
odontale coronare și se poate caracteriza prin următoarele componente:
➢ anatomo-clinic, ce constă în stabilirea existenței LOC;
➢ topografic, ce consemnează dintele și suprafața (M,D,V,Orala si
Ocluzala);
➢ etiologic, care indică cauza apariției leziunii odontale (de origine
carioasă, traumatică, ereditară, plurificatorială);
➢ funcțional, care precizează tulburările funcțiilor sistemului
sotmatognat, prin gradul de afectare a masticației, fizionomiei,
foneticii, de deglutiție;
➢ complicațiile provocate de LOC (migrări dentare).
13. Formularea diagnosticului cu LOC.
Diagnosticul LOC se stabilește pe baza unu examen clinic și paraclinic
complet și complex și trebuie să cuprindă atît aspectele privind starea
locală, cît și cea generală.
14. Principiile de tratament protetic a leziunilor odontale coronare.
Principiile de tratament ale LOC decurg din faptul că țesuturile
odontale coronare nu posedă proprietăți de regenerare și deci
organismul nu poate vindeca singur leziunile, este necesară intervenția
medicului. Astfel la baza tratamentului LOC stau principiile
fundamentale de restaurare morfofuncțională: curativ, profilactic,
biologic, biochimic si homeostazic. Tratamentul leziunilor coronare se
face pe cale chirurgicală, medicamentoasă și de restaurare.Realizarea
principiilor fundamentale de tratament protetic prin restaurare prevede
crearea unui echilibru morfofuncțional și de conservare la nivelul
dinților lezați prin aplicarea metodelor protetice: reconstituire coronară,
acoperire şi substituire.
1. Metoda de reconstituire coronară este aplicată în leziuni odontale
nu prea întinse în suprafață şi profunzime, în scopul asigurării
rezistenței, retenției, stabilității microprotezelor realizate sub formă de
inlay, onlay, pinlay, inlay-onlay. O deosebită importanță o are aprecierea
corectă a indicațiilor de tratament cu aşa dispozitive. Urmează să fie
luată în considerație topografia pulpei, conducîndu-ne de datele
examenului radiografic și gradul de lezare a țesuturilor dure, indici de
care va depinde planul de tratament.
2. Metoda acoperirii coronare constă în aplicarea microprotezelor
dentare de acoperire, individualizate, ce refac morfologia și funcția
coroanelor naturale.
Este indicata cînd leziunile odontale coronare sînt profunde, întinse
terapia de reconstituire este ineficientă. Sînt de o frecvență
considerabilă, datorită realizării unei morfologii coronare corecte și
refacerii funcționale.
3. Metoda substituirii constă în aplicarea microprotezelor ce substituie
în întregime coroana naturală a dintelui.
Este indicată în cazul distrugerii în întregime a coroanei dentare.
Mijloacele protetice folosite sint reprezentate de coroanele de substituție
(dinți pivot).
15. Criteriile ocluziei funcţionale după L. Eni.
Studiul miscărilor funcționale:
Scoala romaneasca (Ene L) considera ca o ocluzie functionala trebuie
sa raspunda urmatoarelor cinci criterii:
1. Stopuri ocluzale stabile, multiple si simultane in R.C. si I.M.
2.Ghidaj anterior armonizat cu miscarile functionale ale mandibulei si
posibilitatile A.T.M.
3. Dezocluzia dintilor laterali in propulsie
4.Dezocluzia dintilor laterali de partea nelucratoare in lateralitate
5. Absenta interferentelor pe partea lucratoare in lateralitate indiferent
de tipul ghidajului.
16. Indicaţii locale şi generale către tratamentul protetic.
Indicațiile generale către tratamentul protetic reies din proprietățile SS
și a tractului digestiv de a se adapta și compensa dereglarea actului de
masticație (se mărește timpul de masticație, secreția mai intensă a
glandelor salivare și gastrice, bolul este mai mult timp menținut în
stomac, influențând funcția lui motorică.
Pierderea eficacității masticatorii până la 20% este compensată, de
aceea nu este o indicație generală, pierderea eficacității masticatorii cu
25-50% este o indicație relativă, protezele fiind minuțios alese, daaar,
pierderea a mai mult de 50% este o indicație generală absolută.
O indicație generală absolută mai poate fi și dereglarea psihică din
cauza lezării dinților frontali cu afectarea fizionomiei și foneticii, mai
ales la profesori, artiști, funcționari publici.
Indicațiile locale: dacă nu se poate rezolva problema prin metode
terapeutice.

17. Metodele de tratament a LOC.

•Reconstituire coronară – se aplică în leziuni nu prea întinse în
suprafață și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției
stabilității.
Acoperire – constă în aplicarea microprotezelor dentare de acoperire,
individualizate, ce refac morfologia si funcția coroanelor naturale.
Substituție – aplicarea microprotezelor ce substituie în întregime
coroana naturală a dintelui.
18. Clasificarea cavităţilor carioase după Black, Ţitrin, Kurilenco.
Black:
Clasa I – include cavităţile situate în șanţurile și gropiţele smalţului pe suprafaţa ocluzală a molarilor și premolarilor,
în șanţurile și gropiţele vestibulare sau orale, la fel și în gropiţele orale ale incisivilor superiori.
Clasa II – include cavităţile situate pe suprafeţele proximale ale molarilor și premolarilor.
Clasa III – include cavităţile situate pe suprafeţele proximale ale dinţilor frontali, fără lezarea unghiului incisiv.
Clasa IV – include cavităţile situate pe suprafeţele proximale ale incisivilor, cu lezarea unghiului incisiv sau
imposibilitatea păstrării acestuia.
Clasa V – include cavităţile situate în treimea cervicală pe suprafaţa orală a tuturor dinţilor.
Clasa VI – include cavităţile situate pe cuspizi premolarilor și molarilor și marginea incizală a grupului incisiv.
Ţitrin: pentru incrustaţii din aliaje:
Clasa I – varietăţi de leziuni localizate pe suprafeţele orizontale (ocluzal) ale dinţilor;
Clasa II – varietăţi de leziuni localizate pe suprafeţele verticale
(proximal, vestibular, oral);
Clasa III – leziuni mixte.
Kirilenco: pentru incrustaţii din acrilat:
Clasa I – leziunile dinţilor devitalizaţi;
Clasa II – leziunile dinţilor vitali, care în dependenţă de localizare:
• leziunile situate pe una sau ambele suprafeţe coronare proximale sau
proximală – ocluzală a dinţilor laterali;
• leziunile dinţilor frontali situate pe suprafeţele proximale cu defecte
unghiulare;
• leziuni pe orice suprafeţe în afară de cele proximale;
• leziuni atipice.’
19. Definiţie Indicelui Leziunei Suprafeței Ocluzale a dintelui
(ILSOD), metoda de determinare.
ILSOD - indicele leziunii suprafeţei ocluzale a dinţilor.
Metoda de determinare: raportul dimensiunii suprafeţei atacate la suprafaţa ocluzală
Rezultate:
• 0,2-0,3 mm2 – se recomandă incrustaţie metalică;
• 0,4-0,5 mm2 – se recomandă incrustaţie ce se extinde pe cuspizi;
• >0,6 mm2 – se recomandă să se acopere toată suprafaţa ocluzală.
20. Zonele periculoase a dinţilor după Gavrilov şi Abolmosov.
Importanţa practică.
Sunt niște zone în care prepararea ţesuturilor dure trebuie făcută cu o
mai mare atenţie, pentru că există pericolul de deschidere a camerei
pulpare.
Cunostintele in ce priveste strucura tesuturilor dure ne vor permite sa
formam asa o cavitate, ca prismele smaltului sa nu piarda legatura cu
dentina. Cunoasterea grosimii tesuturilor dure si a topografiei cavitatii
dintelui nu permit perforarea camerei pulpare. La prepararea dintilor
pentru incrustatii trebuie sa tinem cont de zonele periculoase
(nehasurate) si nepericuloase(hasurate). La prepararea cavitatilor in
zonele periculoase trebuie sa fim foarte atenti, deoarece stratul tesutului
dur este subtire si apare pericolul perforatiei camerei pulpare, pe cand in
celelalte zone avem posibilitatea de a prepara cavitatea mai adanc.
21. Clasificarea incrustaţiilor.
După raportul cu dintele: După material:
• Inlay – se introduce într-o cavitate • Metalice (nobile și inobile)
• Onlay – acoperă o suprafaţă preparată • Acrilice
• Pinlay – onlay solidarizat prin tije în • Ceramice
profunzimea ţesutului dentar • Mixte (metalo-ceramice, metalo-acrilice)
• Inlay-onlay – o combinaţie din cele două
varietăţi După metoda de realizare a machetei:
• Inlay corono-radicular – incrustaţie intratisulară • Direct
cu prelungire în rădăcină • Indirect
• Mixt
După scopul urmărit:
• incrustaţii ce restabilesc morfologia coronară și După numărul suprafeţelor dinţilor care vin în contact
funcţia dintelui cu incrustaţia extratisulară:
• incrustaţii ca element de agregare a diferitor • monofeţe
lucrări protetice • bifeţe
• incrustaţii pentru echilibrarea presiunii • trifeţe
masticatorii • quadrifeţe
• incrustaţii pentru șinare
• incrustaţii cu funcţii mixte Conform modului de confecţionare:
• într-o ședinţă
• în două ședinţe

22. Particularităţile preparării dinţilor sub incrustaţii

intratisulare.
Principii generale pentru cavităţi carioase formate după Black:
➢ marginile trebuie să fie netede, drepte, fără zimţi, marginile subminate, fără dentină subiacentă trebuiesc
înlăturate;
➢ îndepărtarea minuţioasă și completă a dentinei carioase;
➢ extensia întru profilaxie până în zonele imune pentru profilaxia recidivei;
➢ cavitate în formă de casetă este optimă pentru o retenţie și stabilitate maximă a obturaţiei;
➢ pereţii și podeaua trebuie să formeze un unghi drept;
➢ pereţii trebuie să fie divergenţi (6-10o) și plani;
➢ podeaua trebuie să fie plată și să crepiteze la sondare;
 ➢ trecerea unui perete în altul trebuie să fie sub un unghi;
➢ cavitatea poate avea o configuraţie din cele mai variate.

23. Particularităţilepreparării dinţilor sub incrustaţii extratisulare

a)Stabilirea conturului marginal - marginile vestibulare plasate într-o
zonă care să permită accesul pentru igienizare, dar în acelaşi timp să nu
fie prea vizibile (suferă esteticul);
b) Crearea formei de retenţie şi stabilitate – se fac șanţuri paralele sau ușor convergente între ele (5-6o) pe suprafaţa
proximală;
c) Crearea formei de rezistenţă – un șanţ transversal și 2 verticale pe suprafeţele proximale;
d) Prepararea pereţilor axiali – cât mai paraleli între ei
e) Prepararea zonei terminale gingivale – preferabil în chanfrein
24. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea incrustaţiilor
intratisulare prin metoda directă.
Conform metodei directe , macheta viitoarei incrustatii este modelata
din ceara in cavitatea bucala de catre medic si transferata in laboratorul
de tehnica dentara .
Etapele clinico-tehnice:
-Clinic-Prepararea cavitatii dentare si modelarea viitoarei machete din
ceara
- Laborator- Ambalarea mechetei incrustatiei pentru transformarea ei
in acrilat sau metal .La utilizarea acrilatului , macheta din ceara este
ambalata in chiuveta si inlocuita cu acrilat , in cazul folosirii aliajului ,
se realizeaza macheta canalului de turnare , se ambaleaza macheta
pentru obtinerea tiparului, tiparul este supus preincalzirii si incalzirii , se
topeste aliajul utilizat si se introduce in tipar , se dezambaleaza si se
prelucreaza incrustatia.
-Clinic- proba incrustatiei in cavitatea bucala si individualizarea
reliefului morfofunctional.
-Laborator-Lustruirea incrustatiei
-Clinic-cementarea incrustatiei in cavitatea bucala.

25. Confecţionarea incrustaţiilor într-o vizită. Dezavantaje.

Datorită utilizării acrilatelor autopolimerizabile a fost elaborată metoda
de confecționare a incrustațiilor într-o şedință.
1. După un examen clinic și paraclinic minuțios se prepară cavitatea

respectivă.
2. Ținînd cont de faptul că acrilatele autopolimerizabile într-un timp

comparativ scurt îşi schimbă culoarea, dintr-un dinte standard, ales

după culoarea corespunzătoare, se secționează o plăcuță ce
corespunde configurației cavității de pe suprafața vestibulară a
dintelui.
3. După pregătirea acrilatului și aplicarea lui în cavitate pe suprafața
vestibulară se instalează plăcuța secțională din dintele standard.
 După polimerizare incrustația este prelucrată și cimentată.
4.

Dezavantajele :
• în influenţa negativă a acrilatului autopolimerizabil asupra pulpei
din care cauză în timpul lucrului, în scop de protecție a pulpei se
utilizează lacurile dentare
• este foarte greu de a ajusta perfect marginile plăcuței secționate din
dintele standard către marginile cavității. La prezența plăcuței
secționate din dinți standarți, porțiunea din acrilat
autopolimerizabil îşi va schimba ulterior culoarea sub influența
razelor ultraviolete, dereglînd aspectul fizionomic.
26. Metode de protecţie a plăgii dentinare.
Sunt utilizate mijloace chimice (impregnare) și mecanice (lacuri sau
coroane provizorii)
Chimice: nitratul de argint folosit în formă de soluție apoasă de 30%
sau clorură de zinc de 30-40%
Mecanice: cel mai frecvent este folosit lacul de fluor sau lacul celuloid
de 5%; coroanele provizorii de protecție pot fi confecționate din acrilat
individual cât și sub formă prefabricată din celuloid transparent
policarbonat sau acrilat, apoi se cimentează pe dintele preparat.

27. Opinii asupra raportului marginii coroanei cu sulcusul dento-

gingival.
28. Indicaţii şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor de
înveliş metalice turnate.
Contraindicaţii:
Indicaţii:
Relative: procese patologice
• LOC care nu se pot trata prin reconstruire (cu incrustații);
locale (procese inflamatorii,
• În tratamentul leziunilor odontale coronare provocate de lipsă de tumorale, leziuni ale mucoasei
substanță sau de leziuni de structură a țesuturilor dure cînd orale) și generale (maladii
terapia conservativă sau prin reconstruire este imposibilă sau infecţioase, respiratorii, cardiace,
neefectivă. psihice);
• În terapia leziunilor odontale coronare ce modifică culoarea Absolute:
dintelui. 1. dinţi sănătoși, dacă nu vor servi
• În caz de prezență a obturațiilor masive ce predispun coroana la ca element de sprijin pentru
fracturare. lucrări protetice;
• În tratamentul anomalliilor de volum, formă şi de poziție ca 2. leziuni coronare subtotale sau
mijloace de refacere a armoniei coronare şi a arcadelor dentare. totale (fixare insuficientă fără
• La necesitatea restabilirii punctelor de contact interdentar. dispozitiv radicular);
• Ca elemente de agregare a lucrărilor protetice fixe, mobilizabile şi a 3. mobilitate de gradul III, 2/3 din
rădăcină sunt dezgolite și dinţii nu
aparatelor ortopedice.
sunt șinaţi;
• La traumele dentare.
4. dinţi cu tratament endodontic
• Ca elemente de agregare a şinelor de imobilizare în tratamentul incorect;
leziunilor parodontale. 5. leziuni periapicale care nu pot
• Ca mijloace terapeutice aplicate în disfuncția ocluzală, contribuind fi tratate;
la reconstituirea morfologică şi funcțională a suprafețelor 6. vârsta sub 18 ani, rădăcini în
ocluzale ale dinților (abraziunea patologică). perioada de formare;
• În tratamentul ortodontic în calitate de dispozitive provizorii. 7. dinţi conici sau mici (fixare
• În tratamentul deformațiilor arcadelor dentare, când se implică insuficientă);
şlefuirea dinților înclinați, deplasați în plan vertical sau alte 8. zona frontală (considerente
direcții. fizionomice).
 • În scop de profilaxie a abraziunii patologice a dinților în fazele
incipiente.
• În ortopedia maxilo-facială pentru fixarea aparatelor curative și a
protezelor maxilo-faciale.
• Zona laterală.

29. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor de înveliş

metalice turnate.
Clinic: prepararea dinţilor stâlpi, amprentarea, protecţia plăgii
dentinare;
Laborator: realizarea modelului de lucru și auxiliar, pozitionarea in
simulatoare ,modelarea machetei din ceară a coroanei,realizarea
tiparului si turnarea aliajului utilizat ; dezambalarea , prelucrarea
componentei metalice si roba pe model;
Clinic: propa coroanei turnate in cavitatea bucala;
Laborator: prelucrarea mecanică, șlefuirea, lustruirea lucrării;
Clinic: proba și fixarea coroanei.
30. Particularităţile preparării dintelui sub coroana metalică
turnată. Varietăţi de preparare a dintelui la colet
Particularitatile prepararii dintilor stilp sub coroana metalica intreg
turnate constau in slefuirea unui strat din tesuturile dure ale dintelui
mult mai mare decit sub coroanele metalice stantate: in zona coletuli
dintelui poate fi preparat prin crearea unui prag circular , fara prag , sau
mixt; prepararea fara prag in aceasta zona se va efectua in plan
tangential sau putin escavat.
Prepararea tesuturilor dure ale suprafetelor axiale ale coroanei dintelui ii
confera o forma conica spre ocluzal , pragul creat in zona cervicala
prezinta latimea de 0,3-0,5 mm iar din suprafata ocluzala se prepara un
strat de 0,5-0,6 mm.
Etapele clinico tehnice
Clinic: Examenul clinic , paraclinic si stabilirea diagnosticului;
prepararea dinţilor stâlpi, amprentarea, protecţia plăgii dentinare;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in
simulatoare, modelarea machetei din ceară a coroanei, realizarea
tiparului si turnarea aliajului utilizat; dezambalarea ,prelucrarea
componentei metalice si proba pe model;
Clinic: proba coroanei turnate in cavitatea bucala ;
Laborator: prelucrarea mecanică, șlefuirea, lustruirea lucrării;
Clinic: proba și fixarea coroanei.
31. Instrumentele abrazive utilizate la prepararea dinţilor sub
coroana metalică turnată.
-Instrument diamantat cilindro-conic cu vârf rotunjit şi granulaţie medie
(0,8 mm).
-Instrument diamantat în formă de flacără, subţire şi scurt.
-Instrument diamantat în chanfrein
-Instrument diamantat cilindro-conic cu vârf rotunjit (granulatie fină) (1
2 mm)
-Placă de ceară roz .
-Instrument diamantat în formă de flăcără.
-Turbină cu răcire
32. Tehnica clasică de preparare a dinţilor sub coroana metalică
turnată.
Etape: prepararea suprafeţelor proximale, vestibulare, orale şi ocluzale.
1.Prepararea suprafeţelor proximale. Se face cu scopul desfiinţării
punctelor de contact şi deretentivizării lor. Aceste suprafeţe se şlefuiesc
cu discurile metalice de separare pînă la un paralelism cu axul dintelui.
Prepararea se va realiza prin tehnica de şlefuire progresivă sau prin
tehnica de tăiere în felie.
-Șlefuirea progresivă se face cu discul activ pe o faţă care se introduce
la nivelul punctului de
contact, din partea ocluzală spre spaţiul interdentar și cu mișcări de
rotaţie se înaintează spre colet; după desfiinţarea punctului de contact se
realizează prepararea definitivă a suprafeţei proximale mișcând discul
spre vestibular și oral conform structurii coronare. (este pericol de
lezare a ţesuturilor moi; pentru a o evita, se lucrează la turaţii mici,
medicul fixează bine mâna de arcada dentară iar asistentul îndepărtează
obrazul, buzle, limba, protejează planșeul cu oglinda);
-Tăierea în felie se face cu discul activ pe muchie sau pe ambele feţe;
mai întâi se notează un punct supragingival corespunzător coletului
dentar, apoi discul se introduce la 1-1,5mm de la creasta marginală
proximală a dintelui și se mișcă progresiv spre colet.
2.Prepararea suprafeţelor vestibulare și orale. Se începe cu suprafaţa
vestibulară; se face cu scopul reducerii ecuatorului anatomic de pe
suprafeţele vestibulară și orală. Se folosesc pietre în formă de roată,
cilindru, sau cilindro-conice de diferită granulaţie și mărime.Viteza de
preparare se stabilește în raport de sensibilitatea pacientului.
Instrumentarul abraziv trebuie să aibă sensul de rotaţie transversal sau
dinspre colet spre ocluzal, pentru a reduce vibraţia. Axul de menţinere a
abrazivelor trebuie să fie tangent la axul corono-radicular al dintelui; se
fac mișcări dinspre mezial spre distal, apropiindu-ne treptat de zona
parodonţiului marginal fără a leza ţesuturile vecine. După prepararea
feţei vestibulare se prepară faţa orală. Ambele feţe trebuie să fie netede,
fără retenţii, paralele sau slab convergente.
3.Prepararea suprafeţei ocluzale. Se prepară un strat de 1-1,5mm; se
folosesc instrumente abrazive de carborund sau diamantate în formă
lenticulară, sferică, cilindrică, cilindro-conică, con invers, romb de
diferite dimensiuni fixate la piesa dreaptă sau contra unghi. Prepararea
se face astfel încât să se respecte morfologia naturală a suprafeţei
ocluzale. Prepararea muchiilor se face cu abrazive cilindrice, cilindro-
conice, con invers sau discuri concave, pentru ca coroana să nu
depășească perimetrul coletului și să lezeze parodontul marginal.
-Prepararea la colet se face cu prag circular sau fără prag sau mixt.
-Finisarea se face cu abrazive de granulaţie fină, dar să nu fie perfectă,
pentru ca rugozităţile să participe la retenţia microprotezei.
-Controlul preparării se face vizual, cu ajutorul oglinzii, cu ajutorul
sondei, dar și cu ajutorul sârmei maleabile de 0,2-0,3mm, care se
adaptează la colet și se ridică; dacă se ridică cu ușuriţă și nu are
obstacole, atunci prepararea este corectă. Pentru control se mai poate de
amprentat și turnat un model de studiu pe care se examinează
prepararea.

33. Tehnica modernă de preparare a dinţilor sub coroana metalică

turnată.
Se urmărește excizia de ţesut dur și realizarea unui bont cu diametrul
maxim la colet, pereţii oșor convergenţi (6-10 grade), netezi, neretentivi,
margini rotunjite. Se folosesc freze diamantate de diferite forme și
granulaţie montate la turbină. Se folosește numaidecât răcirea cu apă.
Sunt mai multe variante de succesiune a etapelor de preparare,
important este ca prepararea să nu se facă haotic, ci după un algoritm.
Se poate face o cheie din silicon chitos cu ajutorul căreia se va urmări
corectitudinea reducerii suprafeţelor dentare.
1. Şlefuirea reductională a suprafeţei ocluzale: se urmăreşte crearea
unui spaţiu interocluzal între bont şi dinţii antagonişti care să ofere
grosime suficientă metalului şi să permită refacerea morfologiei
ocluzale în acord cu ocluzia funcţională. Şlefuirea trebuie să se facă
uniform, urmărind reperele anatomice, cuspizii şi şanţurile
intercuspidiene. Mărimea spaţiului interocluzal trebuie să fie mai mare
în dreptul cuspizilor de sprijin (1,5-2 mm) decât la nivelul cuspizilor de
ghidaj (1-1,5 mm). Dacă nu există dinţi antagonişti planul preparaţiei va
fi dictat de dinţii vecini. Pentru a asigura o şlefuire uniformă atât la
nivelul cuspizilor cât şi a şanţurilor intercuspidiene, se trasează şanţuri
de orientare care marchează profunzimea preparării, apoi se reduce
ţesutul dur rămas. Amplasarea corectă a şanţurilor conduce automat la
un spaţiu ocluzal adecvat. Se recomandă ca reducerea ocluzală să fie
realizată în două etape. Jumătate din suprafaţa ocluzală este redusă
iniţial, astfel încât cealaltă jumatate poate fi menţinută ca o referinţă
convenabilă. La nivelul cuspizilor de sprijin (palatinal superior,
vestibular inferior) se şlefuieşte un bizou (plan înclinat) pe versantele
externe. În final un spaţiu minim de 1,5 mm va fi realizat pe cuspizii de
sprijin şi de cel puţin 1 mm pe cuspizii de ghidaj. Spaţiul trebuie
verificat în toate mişcările excursive pe care pacientul le poate face.
2. Şlefuirea feţelor vestibulară şi orală
Iniţial se realizează şanţuri de orientare pentru reducerea axială: se
plasează câte trei şanţuri paralele cu o freză diamantată cilindro-conică
cu vârf rotunjit. Unul este amplasat pe centru, iar celelalte două aproape
de marginile suprafeţei. Urmează șlefuirea pereţilor de smalţ rămași.
Pereţii vestibulari şi orali trebuie să asigure o convergenţă ocluzală.
3. Şlefuirea feţelor proximale
Pentru desfiinţarea ariei de contact se foloseşte un instrument diamantat
în formă de flacără, montat la turbină. Instrumentul trebuie să fie subţire
şi scurt. Mişcările sunt ocluzogingivale şi în plan orizontal, de
ferestruire. Prin executarea corectă şi controlată a mişcărilor trebuie
evitată lezarea dintelui adiacent, acesta poate fi protejat prin aplicarea
unei matrici de metal interdentare.După desfiinţarea ariei de contact
prepararea se continuă cu un instrument de mărime mai mare şi formă
adecvată tipului de preparare: cu sau fârâ prag.Controlul preparării se
face vizual şi prin sondare.
4. Rotunjirea muchiilor: cele 4 muchii pe care le formează feţele
vestibulară şi orală cu suprafeţele proximale. trecerea între suprafeţele
bontului trebuie să fie lină, aşa cum este şi la dinţii naturali, fârâ a fi
complet desfiinţate demarcările. Se folosesc freze de finisat diamantate
de formă adecvată tipului de preparare: cu sau fară prag.
5. Şlefuirea la nivelul zonei terminale. în cazul preparării în chanfrein
această fază este inutilă deoarece cu freza chanfrein de rotunjit muchiile
s-a finisat şi zona terminală a bontului.La bonturile preparate fară prag
se definitivează zona terminală prin şlefuirea crestelor de smalţ
asigurând o adaptare subgingivală. Şlefuirea se face cu instrumentul
diamantat în formă de flacără, montat la turbină. Mişcarea se face
uniform, circular, fară a leza epiteliul şanţului gingival. În faza finală a
preparării bontului se rotunjesc muchiile formate între suprafaţa
ocluzală şi feţele axiale pentru a uşura adaptarea coroanei finite pe bont.
Finisarea fînală se face cu instrumente abrazive cu granulaţie foarte
fină, sub jet de apă. Se urmăreşte netezirea neregularităţilor şi
asperităţilor apărute în cursul şlefuirii reducţionale. Bontul nu se
lustruiește, deoarece microretentivităţile de pe suprafaţă ajută la fixarea
coroanei Verificarea realizării obiectivelor biomecanice se face pe tot
parcursul preparatiei. Controlul final urmăreşte aprecierea acurateţii cu
care s-a realizat şlefuirea reducţională, pentru a corecta eventualele
imperfecţiuni legate îndeosebi de o insuficientă deretentivizare.
 34. Complicaţiile posibile în timpul şi după prepararea dinţilor sub
coroană metalică turnată.
temperatura înaltă – ca rezultat al frecării frezei de țesutul dur dentar;
cu cât este mai mare viteza de rotație, diametrul frezei și presiunea
asupra dintelui, cu atât mai repede se mărește temperatura dintelui; a se
prepara cu pauze și răci cu apă;
factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu cât e mai mică viteza și mai
mare granulația frezei, cu atât e mai mare vibrația;
deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult
țesut dentar; a se controla grosimea de țesut preparat;
necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau
traumatizarea în timpul deschiderii camerei pulpare;
35. Metode de determinare şi fixare a ocluziei centrice (cheia de
ocluzie). Indicaţii.
• pacientul trebuie să fie relaxat;
Relaxarea musculară:
-relaxarea psihologică: pregătirea psihologică a pacientului pentru a-i
reduce hipertonia musculară locală şi/sau generală;
-relaxarea farmacologică: miorelaxante la pacienţii cu spasme
musculare;
-relaxarea mecanică: utilizarea unor aparate de decondiţionare
(eliberare ocluzala) care permit pierderea reflexelor habituale de
închidere prin suprimarea angrenării dentare: placa palatinală cu platou
retroincizal, gutiera ocluzală, etc;
-relaxarea musculară prin exerciţii:
- deschidere forţată;
- propulsie mandibulară maximă;
- retropulsie mandibulară maximă;
- cu aparate de antrenament (retruzorul Hickok; dispozitivul Cohen).
După 5-10 minute de antrenament apare oboseala muşchilor solicitaţi,
care este urmată de o relaxare reflexă a flbrelor musculare.
-relaxarea musculară prin stimulare electrică. Stimulatorul electric
(mio-monitorul lui Jankelson) prin excitarea nervului mandibular
provoacă contracţii puternice ale muşchilor mobilizatori la 2,5 sec. pe o
duratâ de 45 min urmate de relaxare.
Metodele de poziţionare mandibulară în RC se pot grupa astfel:
metoda unimanuală, metoda bimanuală, metoda mini-planului
retroincisiv, metoda poziţionării autoghidate.
1.Metoda unimanuală. o tehnică de conducere cu o singură mână a
mandibulei în RC.
-Tehnica cu un deget. Operatorul aplică policele de la mâna dreaptă pe
vârful mentonului ghidând mandibula pacientului în direcţie condiliană.
-Tehnica cu trei degete. Operatorul aplică policele pe menton, iar
indexul şi degetul mijlociu pe marginea bazilară. Policele nu permite ca
mandibula să fie împinsă anterior, iar celelalte două degete ghidează
mandibula superior.
2.Metoda bimanuală
36. Aliajele utilizate la confecţionarea coroanelor turnate.
Nobile: aliaje cu conţinut scăzut, mediu sau crescut de aur;
Nenobile: CrCo, CrNi
37. Tehnica de confecţionare a coroanelor întreg turnate cu
grosimea dirijată. Avantaje.
➢ Se confecționează modelul din gips dur cu bonturi mobilizabile;
➢ Se pregătește bontul: secționare, evidențierea coletului;
➢ Modelarea machetei coroanei;
➢ Sunt mai multe tehnici de modelare a machetei
Tehnica cu utilizarea modelului duplicat: pe bontul dintelui, cu 1 –
1,5 mm mai sus de pragul cervical se modelează spre ocluzal macheta
din ceară a coroanei subdimensionate cu 0,3-0,4 mm; acest bont este
dublat din material termorezistent; pe bontul din masă refractară se
modelează macheta coroanei prin tehnica adiției.
Tehnica cu utilizarea pastelor și lacurilor hidrofile:pe bont este
aplicat apoi uscat lacul hidrofil după care cu pasta hidrofilă se
modelează subdimensionat coroana. Peste ea este modelată macheta din
ceară prin tehnica depunerii progresive și adiției.
Tehnica utilizării elementelor prefabricate: macheta prefabricată din
ceară este adaptată pe bont prin picurare de ceară la nivelul pragului
cervical și, la necesitate, restaurarea punctelor de contact.
➢ Urmează ambalarea machetelor, turnarea aliajului, dezambalarea și
prelucrarea mecanică a coroanei;
➢ Adaptarea coroanei pe model, verificarea contactelor dento-
dentare;
➢ ultima etapă tehnică este lustruirea coroanei, dupa care ea urmează
a fi cimentată pe dintele preparat.
Avantaje:
➢ Au greutate mai mică
➢ Se folosește mai puțin material, dacă se confecționează din aliaje
nobile;
➢ Închidere marginală mai bună;
38. Tehnica de confecţionare a coroanelor întreg turnate cu
grosimea nedirijată. Dezavantaje.
Pe bontul pregătit se aplică lac de compensare, apoi lac de izolare, după
care bontul se înmoaie în băița de ceară, pentru a realiza o capă de
ceară; urmează modelarea prin adiție a morfologiei coroanei, redarea
contactelor interdentare; macheta este ambalată, se toarnă aliajul, se
dezambalează și prelucrează coroana, se adaptează pe model, apoi, după
proba în cavitatea bucală, se lustruiește. Coroana este gata pentru a fi
fixată pe dintele preparat
Dezavantaje:
• Culoare nefizionomică;
• Poate genera efectul de galvanism;
• Necesită o sacrificare mare de țesut dentar;
39. Metodade preparare a dintelui după Korber.
• Korber diferenţiază 4 forme de preparare:
1. Preparare tangenţială -şlefuirea tangentă la toate 2. Prepararea cu prag- crearea unui prag
feţele coroanei dintelui,cuprinde şi coletul astfel încât circular,orizontal nivelul închiderii marginale
limita preparaţiei ajunge subgingival. a coroanei,bontul devine mai mic comparativ
• Trecerea între suprafaţa dentară şlefuită şi cea cu dimensiunea lui de la nivelul secţiunii
neşlefuită a fost denumită “linia sau graniţa de transversale radiculare.
demarcaţie” -ea va coincide obligatoriu cu marginea
coroanei.
3. Prepararea mixtă(cu prag-fără prag)-combinarea 4. Prepararea escavată-cu o piatră diamantată
între prepararea tangenţială şi cea cu prag astfel încât se tip flacără rotunjită se realizează o suprafaţă
pragul să fie realizat numai în zona vizibilă şi să se escavată în jurul coletului dintelui.
piardă la nivelul feţelor proximale.
• Procedeu indicat pentru prepararea coroanelor mixte
unde vestibular trebuie îndepărtată o cantitate mai
mare de substanţă.
Faza supragingivală - dintele este preparat până la festonul gingival cu
freze diamantate lungi, usor efilate
Dintele este preparat până la festonul gingival cu freze diamantate lungi,
usor efilate. Se execută cu turbina in 3 timpi:
-Separarea – se desființează contactul proximal;
-Reducerea ocluzala - se obține distanța necesară față de antagoniști;
-prepararea fetelor axiale – crearea spațiului pentru viitoarea coroană
Faza subgingivală – prepararea în zona coletului
Cu o freză fină diamantata efilată, subțire, având o parte activă de numai
2-3 mm se patrunde subgingival circumscriindu-se coletul, sub acțiunea
unui jet puternic de apă care îndepărtează festonul. Faza se execută în
cazul coroanelor cu patrundere subgingivală. În situații de
cariorezistență și un oarecare grad de insuficiență parodontală, se poate
șlefui numai până la nivelul marginii gingivale conform preparării de tip
excavat.
40. Caracteristica metodelor de retracţie gingivală. Avantaje şi
dezavantaje.
Metode:
Mecanice: ața de retracție
• In cazul amprentarii cu inel de cupru acesta realizeaza prin adaptarea
cervicala si o largire minima a santului gingival;
• Odată cu introducerea materialelor de amprenta elastice, s-a trecut la
utilizarea altor mijloace,cele mai uzuale fiind şnururile din bumbac. Prin
inserarea unui şnur neimpregnat in şanțul gingival și lăsarea lui timp
suficient de lung se poate obține o lărgire temporară prin simpla acțiune
mecanică După indepartarea snurului din şant, se va putea introduce
materialul de amprentă, înregistrându-se cu fidelitate zona terminală a
preparației.
Dezavantaj: ia mult timp pentru aplicare, mai ales dacă sunt mulți dinți
preparați, poate trauma gingia, provoca disconfort postoperator,
sângerare și recesiunea gingiei;
Chimice: substanțe chimice care se aplică local
Substanțe chimice :Sunt materiale care se injectează în sulcusul
gingival, se mențin un timp, apoi se spală cu apă; nu provoacă reacții
alergice, nu traumează gingia așa ca ața, conțin hemostatic, economisesc
timp, lasă șanțul gingival curat după înlăturare, însă pot să nu fie
compatibile cu unele materiale de amprentare, sau pot fi scumpe
41. Varietăţile de prag la prepararea intelui la colet. Indicaţii.
Există 4 forme de preparare a dintelui la colet:
Cu prag – coroane integral-ceramice, metaloceramice și evoluția cariei
în zona cervicală
Prag cu bizou – zona vestibulară și parțial proximală a coroanelor
mixte, inlay, onlay, coroane ¾, carie de colet
Chanfrein- Este o terminaţie gingivală care formează un unghi obtuz
rotunjit, de aproximativ 135° cu axul lung al dintelui. Zona terminală
apare concavă, prezentând o lăţime mai mică decât pragul gingival şi o
muchie terminală cu unghi ascuţit. Oferă astfel avantajele unghiului
ascuţit şi asigură o grosime sufîcientă marginilor restaurării.
Chanfrein-ul este indicat în mod deosebit pentm coroanele metalice
tumate şi pentru zona linguală a CMMC.
Avantaje Dezavantaje
Limita preparării este definită; La coroanele dentare care au dimensiuni
Oferă tehnicianului spaţiu suficient pentru modelarea reduse pot apărea
marginilor restaurării; probleme legate de retenţie
Nu necesită sacrificiu mare de ţesuturi dure dentare şi Dacă adaptarea restaurării pe bont este
menajează biologia pulpei; deficitară pot
În cursul agregării restaurării pe bont, cimentul are apărea zone de retenţionare a plăcii
posibilităţi de refluare; bacteriene.
Micile deficienţe ale închiderii marginale sunt compensate
de forma în unghi ascuţit a liniei terminale;
Prepararea este relativ simplă;
Unghiul intern rotunjit împiedică acumularea de stress.
Prepararea tangențială (sau fără prag)
Rezultă în urma preparării bontului cu instrumente diamantate foarte
efilate („în flacără"). Limita gingivală terminală a bontului va forma cu
axullung al dintelui un unghi foarte ascuțit
Indicaţia majoră se referă la suprafeţe linguale ale dinţilor laterali
inferiori, dinţi care prezintă suprafeţe axiale foarte convexe, suprafeţe
 dentare greu accesibile, dinţi cu diametre reduse (de exemplu incisivii
inferiori), dinţi basculaţi. Prepararea tangenţială se indică m cazul
restaurărilor metalice turnate şi ca linie terminală la coroanele
parţiale
Avantaje Dezavantaje
Sacrificiu relativ redus de ţesuturi dure Limita de preparare este imprecisă, atât pe bont cât şi pe model;
dentare cu menajarea pulpei dentare; Marginile restaurării vor fi foarte subţiri, adeseori nu sunt
În caz de deficienţe ale adaptării netede şi prezintă porozităţi. Ele se pot deforma sub acţiunea
restaurării pe bont, spaţiul marginal nu se forţelor ocluzale şi cimentul se va dizolva;
măreşte, el fiind aproape paralel cu Pentru a asigura o grosime suficientă marginilor
axul de inserţie; restaurării, tehnicianul realizează adesea supraconturări cu
Prepararea clinică foarte simplă. consecinţe nefavorabile asupra parodonţiului marginal;
În bilanţul avantaje/dezavantaje, predomină dezavantajele,
care restrâng indicaţiile acestui tip de preparare.

42. Tehnicide amprentare. Materialele utilizate.

Amprenta reprezinta copia negativa a campului protetic. Amprentarea
campului protetic începe dupa efectuarea examenului clinic, stabilirea
diagnosticului, planului de tratament. Ele sunt obtinute cu ajutorul
lingurilor amprentare.
În dependenta de tehnica realizarii amprentei, ele se mai clasifica în:
• Tehnica obtinerii amprentelor intru-un timp consta in
introducerea de o singura data a lingurii standard cu materialul
amprentar in cavitatea bucala.
• Amprentele obtinute in doi timpi obținută prin realizarea unei
amprente într-un timp și după ce este îndepărtată de pe câmpul
protetic este acoperită de un material amprentar fluid fiind
reintrodusă în cavitatea bucală în faza a doua
• amprente de corectare: o modificare a metodei în doi timpi, în
cadrul careia se aplica material de aceeasi provenienta chimica;
• amprente în ocluzie: se amprenteaza ambele arcade dentare în
pozitie de ocluzie centrica (se foloseste lingura speciala)
• amprente în inel de cupru – se folosesc inele de cupru cu o
grosime de 0.2 mm, care se adaptează cervical, transversal și axial
la nivelul bontului dintelui preparat. Materialul de amprentare se
introduce în inel care este presat pe bontul dentar preparat, după ce
peste acest inel se realizează o supra amprentă;
• amprente partiale: se amprenteaza un anumit sector al arcadei
• amprente totale: se amprenteaza toata arcada dentara
După Gerner și Napadov: elastice, termoplastice și dure
După Postolachi și Bârsa (consistența la finele prizei): elastice și dure
➢ Elastice (sunt vâscoase și plastice, de aceea amprentează fidel
câmpul protetic; după priză nu sunt lipicioase, de aceea nu aderă
de câmpul protetic și necesită linguri perforate; după priză sunt
elastice, de aia după aplicarea presiunii revin la forma inițială, dar
nu se fracturează):
 Hidrocoloizi
➢ Reversibili – deja se utilizează doar în laborator pentru dublarea
modelelor; are la bază agar-agar-ul, poate fi topit, apoi turnat, după
care se întărește; se poate reutiliza; (Gelin)
➢ Ireversibili – pulbere + apă; au precizie mare doar că la aer se
subdimensionează iar în lichid se măresc în volum, de aia modelul
trebuie turnat în 10-15 min. de la amprentare; (Kromopan)
Elastomeri de sinteză (fidelitate înaltă, nu se modifică în volum, sunt
rezistenți la factorii fizici și chimici):
➢ materiale siliconice - baza + catalizator; pastă chitoasă pentru
primul strat + pastă vâscoasă pentru stratul doi (corecție); sunt de
tip A, B, C; (Zeta plus)
➢ materiale polisulfide - două paste: baza și agentul de vulcanizare
care la amestec se vulcanizează timp de 3-8 minute și se obține un
procuct asemănător cauciucului natural;
➢ materiale polieterice - precizie mare dar este rigid și hidrofil (în
lichid se mărește în volum); trei paste: baza, catalizator și diluant;
baza și catalizatorul se amestecă, face priza, apoi cu diluantul se
redă consistența necesară;
Dure:
Reversibile - materiale termoplastice care nu au fidelitate
satisfăcătoare, se deformează în timpul eliminării de pe câmpul
protetic; doar unele se pot folosi la amprentarea preliminară în
edentație totală;
Ireversibile
➢ gipsul - vâscozitate redusă, stabilitate volumetrică, fidelitate mare
dar la înlăturare trebuie fracturat, apoi restaurat prin lipire cu ceară;
folosit mai rar, uneori în edentații totale;
➢ paste de oxid de zinc și eugenol, mai mult la edentații totale.
43. Metoda Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii.
1. Înainte de prepararea bontului, se efectuează amprentarea cu materiale
elastice(siliconice) cu vâscozitate crescută din grupa elastomerilor de
sinteză
2. Prepararea dintelui și se spală bine resturile de țesut dur, obţinerea
bontului dentar;
3. Bontul este amprentat, să se confecţioneze coroana indicată;
4. Acrilatul autopolimerizabil, preparat sub formă de pastă, se aşează în
interiorul primei amprente, fără să încorporeze bule de aer (ceea ce
reprezintă un accident frecvent) - coroana apare cu orificii (pori);
5. Amprenta primară cu acrilat este reaşezată pe câmpul protetic. Între
bont şi interiorul amprentei coroanei care s-a şlefuit, acrilatul este
modelat și se obţine o coroană. Prin această metodă se constată ce
 cantitate de substanţă coronară a fost şlefuită;
6. Îndepărtarea amprentei se realizează după polimerizarea pastei de
acrilat;
7. Coroana este îndepărtată de pe bont pentru prelucrare, după care
urmează cimentarea provizorie
44. Acrilatele utilizate la confecţionarea coroanelor provizorii.
Complicaţii. Profilaxia.
Acrilatele utilizate la confecţionarea coroanelor provizorii
• Dacă coroanele provizorii se confecționează prin metoda directă, în
clinică, atunci se folosește acrilat autopolimerizabil, sau compozit
fotopolimerizabil;
• Dacă coroanele provizorii se confecționează prin metoda indirectă,
în laborator, atunci se folosește acrilat termo, auto sau
fotopolimerizabil, sau compozit.
Complicatii
Acrilatul autopolimerizabil poate provoca reacții alergice – se folosește
compozit fotopolimerizabil, el este hipoalergic;
45. Indicaţii şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor acrilice.
Indicații Contraindicații
Distrucții coronare parțiale/totale ale Pe dinții frontali care prezintă fațete de abraziune (sau
dinților frontali; pacienți cu parafuncții: scrășnitul dinților, bruxism);
Leziuni carioase simple profunde Ocluzii adînci acoperite: coroana este expusă (fața orală)
situate pe fețele axiale (proximale); datorită contactului ferm abraziunii întense cu expunere
Traumatisme insoțite de fracturi; la fracturare.
Discromii (modificări de culoare) de La cazurile clinice pentru care se adoptă alte soluții
diferite etiologii: (fațete din masa compozită, mase ceramice, coroane
-endogene (tratamente intracanalare metalo-ceramice);
eronate); Pacienții tineri cu camere pulpare mari ale dinților
-exogene – aport excesiv de factori frontali, unde nu se pot realiza preparații cu prag. Jacket-
modificatori de culoare: alcool, tutun, vin ul acrilic necesită o preparație nebiologica, cu sacrificiu
roșu. de material dentar.
Corectare anomalii (formă, culoare, dinți cu coroane mici (nu oferă fixare bună);
poziție); dinți cu țesuturi dure fragile;
fluoroza; pe dinți laterali (presiune masticatorie mare, acrilatul e
moale – se abraziază repede);
ocluzie adâncă, traumatică, abraziune patologică,
parafuncții musculare;

46. Etapeleclinico-tehnice la confecţionarea coroanelor acrilice

prin metoda clasică.
Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câmpului protetic, determinarea
ocluziei centrice;
Laborator: realizarea modelelor (de lucru și auxiliar), poziționarea
acestora în relație centrică și fixarea în simulator, modelarea machetei
din ceară a viitoarei coroane acrilice. Ulterior,tehnica diferă în funcție
de modalitatea de polimerizare a acrilatului:
Pentru acrilatele autopolimerizabile:
 • Pe porțiunea modelului unde a fost modelată macheta este realizată
o amprentă din material amprentar de consistență dură, apoi este
înlăturată macheta din ceară (prin topire și spălare cu apă
fierbinte).
• După ce modelul a fost bine spălat și uscat, se aplică un lac de
izolare (pentru ca acrilatul să nu adere la suprafața bontului)
• Ulterior este preparată masa acrilică și introdusă în amprentă care
este presată pe model și fixată cu un elastic sau ceară lipicioasă.
• Pentru polimerizare este introdusă în cratița cu presiune
Pentru acrilatele termopolimerizabile:
• După priza masei de ambalat tiparul este ținut 3-5 minute în cratița
cu apă fierbinte, apoi se deschide, ceara se înlăturată, se spală bine
și se izolează (Izocol).
• Urmează prepararea pastei acrilice care, în stadiul de aluat, este
introdus în cavitatea tiparului, tiparul se închide și se presează, se
introduce în ring (un dispozitiv care previne deschiderea tiparului
în timpul polimerizării) și se introduce în vasul de polimerizare.
• Polimerizarea se face conform indicațiilor producătorului.
• După răcire coroana este dezambalată
Pentru acrilate fotopolimerizabile:nu se modelează macheta, se aplică
un lac de izolare și se modelează direct pe bont. Se elimină surplusurile
și se verifică prezența contactelor dento-dentare funcționale.
Clinic: proba în cavitatea bucală;
Laborator: prelucrare și finisare a coroanelor cu instrumentele și
materialele respective;
Clinic: fixarea coroanelor pe bontul dintelui natural preparat. Pentru
realizarea coroanelor după tehnica clasică, modelul poate fi
confecționat:
➢ cu bonturi fixe, macheta modelată va fi secționată din model
împreună cu bontul preparat şi dinții vecini şi ambalată în chiuvetă
pentru realizarea tiparului.
➢ cu bonturi mobilizabile. pentru realizarea tiparului, macheta din
ceară a coroanei va fi înlăturată de pe model și ambalată în
chiuvetă.
Modelarea machetei este realizată prin una din metodele cunoscute cu
utilizarea cerii incolore sau a celei roze. Nu se recomandă folosirea cerii
intensiv colorată, din motivul că în timpul executării tiparului
substantele colorante pot fi absorbite de ghipsul tiparului, ce poate
aduce la trecerea lor în acrilat în timpul polimerizării și ca urmare
obținerea unei culori necorespunzătoare. Macheta coroanei din ceară
trebuie să redea cu precizie morfologia dintelui fără schimbări de
volum, precum şi a raportului cu dinții vecini şi antagonişti.
 47. Particularităţile preparării dinţilor sub coroane fizionomice din
acrilat.
Particular este că se înlătură un strat mai mare de smalț ca pentru
coroanele metalice (1,5-2mm) și se poate prepara la colet cu sau fără
prag, deoarece acrilatul la limita marginală poate fi ascuțită
48. Metoda preparării dintelui la colet fără prag. Avantaje şi
dezavantaje.
Acrilatul poate fi șlefuit astfel încât marginea să fie ascuțită
Prepararea tangențială (fără prag) se face cu freze diamantate cilindrice,
cilindro-conice, coninvers.
Avantaje:
➢ Sacrificiu relativ redus de ţesuturi dure dentare cu menajarea
pulpei dentare.
➢ în caz de deficienţe ale adaptării restaurării pe bont, spaţiul
marginal nu se măreşte, el fiind aproape paralel cu axul de inserţie.
➢ Prepararea clinică foarte simplă.
Dezavantaje:
➢ Limita de preparare este imprecisă, atât pe bont cât şi pe model.
➢ Marginile subţiri ale machetei de ceară se pot deforma în timpul
prelucrării, adaptării;
➢ Marginile restaurtării vor fi foarte subţiri, adeseori nu sunt netede
şi prezintă porozităţi.
➢ Ele se pot deforma sub acţiunea forţelor ocluzale şi cimentul se va
dizolva.
➢ Pentru a asigura o grosime suficientă marginilor restaurării,
tehnicianul realizează adesea supraconturări cu consecinţe
nefavorabile asupra parodonţiului marginal.
49. Metoda preparării dintelui la colet cu prag. Avantaje şi
dezavantaje.
Se face un prag paralel sau mai sus de festonul gingival (ca să nu
contacteze cu acrilatul care are acțiune nocivă). Pragul trebuie să fie în
unghi drept sau ușor ascuțit; pe suprafețele vestibulară și orală să aibă o
grosime de 1mm, pe fețele proximale grosimea de 0,5mm
Avantaje:
➢ Limita de preparare este precisă, cu vizibilitate bună;
➢ Oferă tehnicianului suficient spaţiu pentru o prelucrare corectă şi
estetică a acrilatului;
➢ Pericolul de a supracontura suprafeţele cervicale
Dezavantaje:
➢ sacrificiu mare de ţesuturi dure
➢ traumatizant pentru pulpa dentară.
➢ Cea mai mică imprecizie în adaptarea restaurării pe bont determină
 apariţia unui spaţiu în zona de joncţiune cervicală.
➢ Distanţarea marginii restaurării de prag datorită dificultăţilor de
refluare a cimentului de fixare.
➢ Unghiul intern bine exprimat, de 90°, concentrează stresul în
ţesuturile
50. Acrilatele clasice utilizate la confecţionarea coroanelor din
acrilat. Polimerizarea.
Acrilatele clasice sunt auto sau termopolimerizabile. Ele sunt
bicomponente: pulbere și lichid; acestea se amestecă și se obține o pastă
vâscoasă care ajunge în stadiul de aluat și poate fi introdus în tipar. Cele
auto se polimerizează datorită reacției chimice între molecule, în cratița
cu presiune, dar cele termo se polimerizează la temperaturi ridicate,
fiind introduse în tipare.
Polimerizarea coroanei acrilice în metoda clasică
Coroana acrilică se obține prin polimerizarea rășinii acrilice introduse în
tipar, în mai multe subetape tehnice.
Rășinile polimerice clasice se polimerizează sub acțiunea căldurii
umede. Polimerizarea are loc conform curbei termice care debutează
cu creșterea lentă a temperaturii de la temperatura mediului ambiant
pînă la 60ºC, în timp de 30 minute. Se menține la 60ºC timp de 60
minute. Se ridică în următoarele 30 minute, la temperatura de 100ºC
si se menține timp de 30 minute .Urmează răcirea lentă, timp de 4-8
ore. Timpul polimerizării se desfășoară pe parcursul a 2,5 ore.

51. Tehnica modernă de confecţionare a coroanelor din acrilat.

Varietăţi de acrilate.
Tehnica modernă prevede modelarea direct pe bont a coroanei din
rășini acrilice (Biodent, K+B, Vita K+B 93 etc.); polimerizarea se face
în aparate speciale, gen miniautoclave cu vapori de apă sau glicerină sub
presiune. Pasta de acrilat se depune pe bontul mobil strat cu strat, apoi
se modelează cu spatula. Depunerea succesivă oferă o cromatică mai
bună.La moment sunt materiale compozite care se aplică din seringă
direct pe bont și se modelează succesiv. Compozitele sunt
fotopolimerice și au caracteristici mecanice și estetice superioare.
materiale moderne:
-Rășini diacrilice compozite;
-Polisticle: ART GLASS, BELLE GLASS;
-Ceromeri.
Obținerea coroanelor prin procedee tehnologice moderne:
➢ Fotopolimerizare: polisticle+ceromeri;
➢ Fototermobaropolimerizare (tripla polimerizare) pentru rășini
diacrilice compozite. În urma polimerizării materialului rezultă
 structuri compacte cu proprietăți mecanice superioare si calități
estetice adecvate.
Preparația dintelui:
➢ în limitele preparației convenționale;
➢ se indică preparația cu prag tip CHANFREIN;
➢ se contraindică preparația tangențială;
➢ se reduce din elementul dentar 0,8 mm cervical, 1-2mm fețele
axiale, 1,5 mm incizal.
Sisteme de machetare: în tehnologia modernă se elimină etapa de
machetare, ambalare, tipar, deoarece rasinile diacrilice compozite,
polisticlele si ceromerii se aplica strat cu strat, direct pe bontul
condiționat.
Prelucrarea:
➢ Prelucrarea se realizează cu instrumente rotative (abrazive)
specifice tehnologiei: freze extradure, freze diamantate, polipanturi
cu paste speciale pentru lustrul final (aici se deosebesc de masele
ceramice).
52. Tehnicaadaptării şi fixării coroanelor din acrilat. Complicaţii.
Profilaxia.
Se atrage atenția la adaptarea cervicală și ocluzală: dacă sunt puncte de
contact premature, acestea se înlătură cu o freză sferică atât în interiorul
coroanei cât și pe suprafața ocluzală. Dacă este prag, se urmărește să fie
o închidere marginală pe tot traiectul; dacă nu este prag, să se adapteze
intim pe toată lungimea marginii și să nu fie debordantă
53. Avantajele şi dezavantajele coroanelor din acrilat.
Avantaje: Dezavantaje:
· ieftine; · porozitate;
· se prelucrează ușor; · coeficient ridicat de dilatare termică;
· aspect estetic bun; · modul de elasticitate scăzut;
· tehnologie simplă de confecționare, mai ales · iritație mecanică și chimică a parodonțiului
prin metoda directă marginal;
· se colorează în timp;
· se uzează repede.

54. Indicaţii
şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor din
ceramică.
Indicatii: Contraindicatii:
-Coroanele de invelis fizionomice sunt in terapia leziunilor -In primul rand,coroanele fizionomice nu pot
odonto coronare ale dintilor frontali si premolarilor in caz fi aplicate pe dinti cu coroane mici, ci dupa
de lipsa de substanta a marginilor incisivale ai a prepararea bontului. .
unghiurilor. -Pe dinti laterali din cauza fortelor mari de
-In caz de leziuni altor suprafete. . presiune si rezistenta mica a materialului,la
-Dereglări de culoare. fel si din cauza dificulatatilor aparute la
-Prezenta distrofiilor tesuturilor dure. prepararea lor.
-Cand alte metode de restaurare nu sunt posibile sau
eficace.
 55. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor din
ceramică.
Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câmpului protetic, determinarea
ocluziei centrice; determinarea culorii;
• Laborator: realizarea modelelor (de lucru și auxiliar), poziționarea
acestora în relație centrică și fixarea în simulator. Ulterior, tehnica diferă
în funcție de metoda de realizare:
Metoda clasică cu foița de platină: pe bontul de pe model se
adaptează o foiță de platină care urmează a fi arsă pentru degazare; apoi
se depune masa de opac, se arde, după care se modelează prin pensulare
coroana; se modelează în volum mai mare, pentru că la ardere ceramica
se contractă; se arde după fiecare strat depus;
Prin turnare (Dicor): se modelează macheta din ceară a coroanei, se
realizează tiparul (ambalarea machetei), se topește lingoul de ceramică
sticloasă și se introduce în tipar prin centrifugare. După dezambalare,
turnătura obținută se mai ambalează încă o dată și se mai arde timp de 6
ore pentru ceramizare;
Prin injectare (Empress, Cerestore): se modelează macheta din ceară
a coroanei, se realizează tiparul (ambalarea machetei), se încălzește
blocul de ceramică și se introduce în tipar prin presare;
Prin ardere (In Ceram): prin presare sau frezare se realizează un
carcas din ceramică, apoi, prin depunere și ardere succesivă, se
modelează coroana.
Prin frezare (CAD – CAM): cu un scaner intraoral se obține
amprenta digitală, apoi cu ajutorul unui program special la computer
este modelată viitoarea coroană sau carcasul din ceramică; informația
este trimisă spre aparatul care frezează proteza dintr-un bloc de
ceramică.
Coroana este adaptată pe model, se verifică contactele interdentare și
relația la nivelul pragului.
• Clinic: proba în cavitatea bucală;
• Laborator: prelucrare și finisare a coroanelor cu instrumentele și
materialele respective; lustruirea (polipanți pentru ceramică, perie și
pastă specială)/ glazurarea (ardere);
• Clinic: fixarea coroanelor pe bontul dintelui natural preparat.
56. Particularităţilepreparării dinţilor sub coroana din ceramică.
• Prepararea depinde de particularitățile morfologice ale dintelui și de
arcada dentară;
• Se șlefuiește minim 1,5mm de țesut dur (pentru ca coroana ceramică
să aibă grosime suficientă);
• Bontul trebuie să alcătuiască 2/3 din lungimea coroanei clinice (pentru
ca coroana să aibă retentivitate satisfăcătoare);
• Se prepară un prag circular de 0,8-1,2mm; conformația pragului
depinde de dinte: premolarii superiori și incisivii inferiori se prepară cu
prag de 0,8mm numai pe suprafețele vestibulară și orală sau doar pe
vestibular;
• Pragul să fie paralel cu marginea gingivală liberă;
• Variante de praguri: prag drept (90º cu suprafața bontului); prag cu
unghi intern rotunjit (mai puțin stres pentru țesuturile dentare);
• Se prepară sub anestezie și răcire permanentă (pulpa trebuie să se
mențină vitală);
• de pe incizal/ocluzal se șlefuiesc 2mm, de pe vestibular/oral/ proximal
– minim 1,5mm
57. Formele de prag preparate la colet la confecţionarea
coroanelor din ceramică. Metode de retracţie gingivală.
Se prepară pragul circular drept sau drept cu unghi rotunjit; limita
preparării este la nivelul marginii gingivală sau sub el; dacă epiteliul
gingival este înserat pe smalț, pragul trebuie să fie la distanță de 0,5-
1mm de la inserția epitelială; dacă se înseră pe cement, pragul trebuie să
fie plasat nu mai jos de jumătatea distanței dintre creasta gingiei libere
și fundul sulcusului.
Retracție mecanică (ață) și chimică (diverse substanțe care se introduc
în sulcus și îndepărtează gingia liberă (ex. peroxid de hidrogen 3%
pentru 5min)).
58. Metodele amprentării la confecţionarea coroanelor din
ceramică.
❑ Amprenta pe arcada monofazică în lingura individuală (cea mai
utilizată)
❑ Amprenta pe arcada bifazică: de corectare sau în dublu amestic
(Wash- Tehnic)
❑ Amprenta pe arcada cu inel de cupru+ supraamprenta material
elastomeric
❑ Amprenta cu hidroalginat- se utilizează rar.
Amprentarea se face cu materiale siliconice într-un timp (materialul
chitos se depune pe dinți iar cel vâscos în amprentă, apoi se presează pe
dinți) sau în doi timpi (se ia o amprentă cu primul strat, apoi în
amprentă sau pe dinți se depune stratul II, după care se presează lingura
pe dinți)
59. Proba coroanei din ceramică, corecţia în ocluzia funcţională.
La această etapă clinică se va atrage atenția la adaptarea cervicală și
ocluzală.
Coroana se ia de pe model și se dezinfectează cu alcool, apoi se așează
pe bont și se verifică adaptarea cervicală și ocluzală: contactul
interdentar, contactele ocluzale (cu hârtia de articulație), închiderea
marginală; dacă sunt surplusuri (în interiorul și pe suprafața coroanei),
se șlefuiește cu o freză diamantată;
Locurile care împiedică asamblarea coroanei pe bontul preparat se sot la
iveală cu hîrtie de articulație. Șlefuirea acestor puncte se va face cu
freze sferice pentru a preveni lezarea marginii cervicale. La fel va fi
corectată coroana și în raporturi ocluzale.
Corecția în ocluzia funcțională: între proteză și dinții antagoniști se
aplică hârtia de articulație, pacientul face mișcări de propulsie și
lateralitate – contactele premature se reduc cu o freză diamantată
60. Complicaţiile posibile la fazele de adaptare, corijare şi fixare a
coroanelor din ceramică.
• medicul poate să scape coroana jos, porțelanul este fragil și se poate
fisura;
• medicul poate deteriora marginea coroanei cu freza – nu se mai
adaptează intim la prag;
• medicul poate șlefui prea mult de pe fața ocluzală, făcând un spațiu
de inocluzie;
• medicul poate șlefui prea mult din regiunile mai subțiri, perforând
coroana;
• medicul poate șlefui prea mult de pe fețele proximale – spațiu
interdentar
• la etapa de fixare, coroana poate fi presată insuficient – poziție
incorectă în arcadă;
61. Avantajele şi dezavantajele coroanelor din ceramică.
•Avantaje: Dezavantaje:
1-Estetica restaurarea fizionomică excelenta . 1-rezistența mecanica la grosime scăzută "
2-Biocompatibilitate "integrare tisulară ". atenție la adaptare"
3-preparația mai conservativa fața de JACKET 2-sunt fragile " se contraindica in zona laterala".
pe vestibulara si coroana mixtă pe fețele 3- preparația este pretențioasa numai coroane cu
proximale si orală reducerile prin frezare sunt praf axial
chiar mai mare .

62. Indicaţii
şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor mixte
metalo–acrilice M/A cu componenta metalică confecţionată
prin metoda turnării.
Indicaţii: Contraindicaţii:
• LOC în zona frontală și laterală; • vârsta sub 20 de ani (camera pulpară voluminoasă);
• elemente de agregare în punți dentare, • distrucții prea avansate a coroanei (coroana nu va avea
șini; rezistență mecanică și retenție);
• corectarea anomaliilor de formă, volum, • dinți cu țesuturi dure fragile;
culoare ș.a.; • procese inflamatorii locale;
• pe dinții frontali și premolari când nu este • afecșiuni cardio-vasculare, psihice, respiratorii, infecțioase;
posibilă aplicarea coroanelor Jacket; • mobilitate de gradul III;
• când prin prepararea feței orale nu se • resorbție osoasă ce depășește 2/3 din înălțimea radiculară;
poate de obținut suficient spațiu cu • tratament endodontic incorect;
antagoniștii; • dinți cu rădăcini în perioada de formare.
63. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor mixte M/A
cu componenta metalică turnată.
Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câmpului protetic,
determinarea ocluziei centrice;
Laborator: confecționarea modelului de lucru din gips dur,
secționarea bonturilor și
evidențierea pragului; confecționarea modelului auxiliar; plasarea
modelelor în relație
centrică și fixarea acestora în simulator; modelarea machetei
componentei metalice,
schimbul cerei în aliaj (turnarea), prelucrarea componentei metalice
(eliminarea surplusurilor, adaptarea pe model, netezire);
Clinic: proba carcasului metalic pe dintele preparat;
Laborator: mascarea componentei metalice (Conalor), modelarea
machetei componentei
fizionomice pe carcasul metalic, schimbul cerei în acrilat (ambalare,
evacuarea cerei, izolare, introducerea și polimerizarea acrilatului,
dezambalarea), prelucrarea (eliminarea
surplusurilor, netezire);
Clinic: proba coroanei în cavitatea bucală, adaptarea suprafeței
ocluzale, redarea
contactelor funcționale;
Laborator: lustruirea acrilatului; dacă este coroană semifizionomică,
se lustruiește și componenta metalică vizibilă;
Clinic: fixarea coroanei prin cimentare pe dintele preparat.
64. Particularităţile preparării dinţilor sub coroanele mixte M/A cu
componenta metalică turnată.
De pe suprafața vestibulară se șlefuiește mai mult decât de pe
celelalte suprafețe, un strat
de aproximativ 2 mm, spațiu necesar pentru componenta metalică
(0,3-0,4mm) și pentru
componenta fizionomică (1,5mm); de pe suprafața ocluzală și
marginea incizală se elimină 2 mm din grosimea țesutului dur, în
dependență de relațiile ocluzale;
Pe vestibular se face un prag în unghi drept cu lățimea de 0,8-1,5 mm
care continuă și pe
jumătatea vestibulară a fețelor proximale, unde trece în prag
chanfrein;
1. Chanfrein: integritate marginală, rezistență structurală.
2. Reducere axială: retenție, stabilitate şi rezistență structurală.
3. Bizou la nivelul cuspidului de sprijin:rezistență structurală.
4. Şlefuire ocluzală: rezistența structurală.
5. Aripioară: conservarea țesuturilor dentare, retenție şi rezistență.
 6. Prag drept: rezistență structurală.
7. Bizou gingival: integritate marginală.
65. Metodele de anestezie la prepararea dinţilor vitali.
Anestezie infiltrativă; la orificiul infraorbital, tuberozitate, canal incisiv,
nervul palatin pentru arcada superioară și la spina Spix pentru arcada
inferioară.
66. Consecutivitatea depunerii straturilor de acrilat prin metoda
clasică şi metoda modernă.
Metoda clasică folosește rășinile acrilice (acrilat), cea modernă –
rășinile diacrilice compozite (compozit);
După metoda clasică, este necesară modelarea din ceară a machetei
componentei fizionomice, apoi ambalarea și realizarea tiparului;
acrilatul este preparat prin amestecarea monomerului cu polimerul până
la obținerea unei mase omogene, după care urmează faza de fibre și
aluat; când acrilatul are consistența asemănătoare aluatului, se
introduce în tipar, urmând polimerizarea acestuia;
După metoda modernă, nu mai este necesară macheta din ceară,
compozitul este aplicat direct pe componenta metalică; mai întâi,
carcasul este acoperit cu un adeziv (bonding (1)), apoi se depun
straturile de compozit:
• dentină (5) – masa de bază a componentei fizionomice;
• colet (6) – în zona cervicală; mai închisă la culoare;
• Incizal (4) – în treimea incizală/ocluzală; mai deschis la culoare, mai
translucent, mai transparent;
• Smalț (3) – stratul care acoperă la exterior restaurarea.
67. Indicaţii şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor de
înveliş din metalo-ceramică.
Indicaţii: Contraindicaţii:
• terapia leziunilor odontale coronare atât în zona frontală cât și în • vârsta sub 18-20 de ani (camera
zona laterală (pe molari pulpară mare);
în cazuri particulare); • adulți la care depulparea prealabilă a
• dinți frontali și premolari cu leziuni întinse pe care nu se mai poate dintelui implică o serie de riscuri;
aplica o coroană • distrucții prea mari ale coroanei
Jacket; (bontul nu va oferi rezistență și
• când prin prepararea feței orale nu se obține suficient spațiu cu retenție);
antagoniștii; • țesuturi dure fragile;
• dinți oralizați (se șlefuiește mai puțin țesut de pe suprafața orală); • afecțiuni respiratorii, infecțioase,
• ocluzie adâncă acoperită; cardiace etc.
• incisivi inferiori (la care nu se poate face prag circular); • afecțiuni locale: procese inflamatorii,
• element de agregare în punțile dentare; tumorale, leziuni ale mucoasei;
• componentă a șinilor de imobilizare; • leziuni periapicale;
• anomalii de formă, volum, culoare

68. Fazele
clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor de înveliş
din metalo-ceramică
Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câmpului protetic, determinarea
ocluziei centrice;
Laborator: confecționarea modelului de lucru din gips dur cu bonturi
mobilizabile și a
modelului auxiliar cu dinții antagoniști, secționarea bontului și
pregătirea acestuia pentru
modelare, poziționarea modelelor în ocluzie centrică, fixarea modelelor
în simulator,
modelarea machetei carcasului metalic, schimbul cerei în aliaj
(ambalarea, turnarea,
dezambalarea, prelucrarea), ajustarea pe model;
Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală, determinarea culorii
ceramicii;
Laborator: pregătirea carcasului pentru acoperirea cu ceramică
(netezirea, prelucrare
termică, sablare, degrasare), depunerea și arderea stratului opac apoi a
straturilor de
ceramică (dentină, smalț, incizal, cervical), prelucrarea (eliminarea
surplusurilor, netezirea);
Clinic: proba coroanei în cavitatea bucală;
Laborator: glazurarea, dacă este corilet – lustruirea;
Clinic: fixarea coroanei prin cimentare pe dintele preparat.
69. Particularităţile preparării dinţilor sub coroane de înveliş din
metalo-ceramică.
• Vestibular – cel puțin 1,5mm (0,3-0,5 metal, 0,2-0,3 opac, 0,8-1
ceramica);
• Incizal – cel puțin 2mm (ca să se modeleze o margine incizală din
ceramică subțire,
translucidă, cu aspect natural);
• Ocluzal – 1,5-2 mm pentru zona ce va fi acoperită cu ceramică; 1,2-
1,5mm dacă zona va fi
metalică;
• Proximal – cel puțin 1mm, mai mult în zona de contact interdentar (ca
să fie spațiu pentru
masa translucidă);
• Palatinal – cel puțin 1mm dacă va fi acoperită de ceramică sau 0,5mm
dacă va fi metalică;
• Prag – se face prag circular: pe fața vizibilă variațiile pragului drept,
pe fața invizibilă prag
chanfrein (rotunjit/excavat);
La nivelul feței vestibulare pragul va avea o lățime mai mare pentru a
asigura rezistență
componentelor metalo-ceramice şi un strat suficient de gros de material
ceramic pentru
asigurarea unui aspect cât mai natural restaurării. Pragul vestibular va fi
prelungit la nivelul
suprafețelor proximale pe o distanță impusă de considerentele estetice.
Pentru a face economie de țesuturi dure dentare zona terminală a feței
orale va avea o
formă de chanfrein. În locul unde se unesc cele două tipuri de preparări
se formează o
„aripioară", care va trebui conformată paralel cu suprafața gingivală a
feței vestibulare.
70. Varietăţi de prag la coletul dintelui sub coroana de înveliş din
metalo-ceramică.
Pragul în zona orală – chanfrein;
Pragul în zona vestibulară poate avea patru forme:
Pragul cu bizou – cea mai bună închidere marginală; înfundarea
subgingivală a pragului
se face după lărgirea temporară a şanțului gingival, iar bizoul se crează
cu vârful unei freze
de chanfrein. Pentru definitivarea pragului şi a bizoului se folosesc
instrumente
diamantate cu granulație fină.
Pragul înclinat - urmăreşte suprimarea coleretei metalice inestetice,
dar menține o
margine metalică cu ajutorul căreia să se prevină contracția porțelanului
în cursul
sinterizării; se întîlnesc prea multe straturi heterogene: dinte, ciment,
metal, porțelan
opac şi gingival, ceea ce favorizează acumularea de placă bacteriană.
Prepararea pragului
se face cu instrumente de mână.
Prag drept de 90° - se urmărește joncțiunea „cap la cap" a ceramicii
cu pragul gingival,
marginea metalică se întinde până la prag;
Chanfreinul – este indicat la dinți cu coroana clinică lungă şi în zona
furcațiilor pentru a
preveni pulpectomizarea lor.
71. Metodele de amprentare la confecţionarea coroanelor metalo-
ceramice. Indicaţii.

Într-un timp sau în doi timpi cu elastomeri de sinteză

72. Metodele de determinare şi înregistrare a ocluziei centrice
la confecţionarea coroanelor metalo-ceramice.
In simulator cu ajutorul hârtiei de indigo se realizează punctele de
contact intercuspidiene și se accentuează relieful ocluzal “șanțurile ,
fosetele” . In aceasta faza dacă este necesar sunt executate corectării
corespunzătore prin depuneri de ceramica supusa ulterior arderii in
cuptor.
73. Indicaţii către confecţionarea diferitor varietăţi de coroane
metalo-ceramice după principiul constructiv.
CLASIFICARE
După principiul constructiv
Parțial fizionomică Total fizionomică
în zona frontală, unde coriletul metalic va în zona laterală, unde coriletul oferă o grosime mai
afecta esteticul; mare componentei metalice și,
respectiv, rezistență; în cazuri când este puțin loc
între bont și dinții antagoniști, acea porțiune a
coroanei poate fi confecționată metalică.

INDICATII?
74. Complicaţiile tardive după fixarea coroanelor din M/C.
Coroana este cimentată în poziție greșită – se urmărește corectitudinea
așezării ei pe bont; la etapa preparării se dă o formă corectă a bontului;
La presarea coroanei pe bont nu a ieșit surplusul de ciment – coroana
trebuie umplută cu ciment pentru a evita formarea spațiului gol între
bont și coroană;
Pacientul a închis gura și a exercitat presiune asupra coroanei –
cimentul face priza primară în 1-2 minute, dar încă nu este apt pentru a
suporta presiunile masticatorii; coroana se poate decimenta
75. Ipotezele de legătură dintre componenta metalică şi ceramică.
IPOTEZE
Chimică: se obține datorită Fizică: se realizează datorită forțelor Mecanică: se obține datorită unor
difuziei ionilor din metal în Van der Waals sau legăturii retentivități invizibile pentru ochiul
ceramică și invers, din adezivece apar la nivelul atomilor liber obținute pe suprafața metalică în
ceramică în metal formând prin fluctuațiile spontane ale sarcinii urma sablării, precum și ca rezultat al
așanumita legătură iono- electrice uneidiferențe neesențialeîntre
covalentă; coeficienții de dilatare termică a
metalilui și ceramicii care contribuie la
apariția forțelor mecanicede
compresiune;

76. Indicaţiişi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor de

substituţie.
Indicaţii:
· LOC subtotale sau totale, care nu mai pot fi rezolvate prin terapia
conservativă, incrustații sau coroane;
· fracturi cu pierderea unei părți foarte mari a coroanei;
· abraziune patologică, când lipsește mai mult de jumătate din înălțimea
coroanei;
· element de agregare a punților dentare și protezelor mobilizabile;
· mai frecvent pe dinții frontali și premolarii superiori, caninii și
premolarii inferiori; incisivii inferiori au rădăcini subțiri și canale
înguste;
· dinți care nu au procese periapicale.

Contraindicaţii:
· rădăcina este adânc situată în apofiza alveolară;
· rădăcină scurtă, mobilă, curbă, canalul nu este penetrant, nu este
obturat bine la apex, proces patologic în zona apicală;
· ocluzie adâncă, supraacoperire pronunțată;
77. Cerinţele către rădăcina dintelui lezat şi pivot în coroan de
substituţie.
Rădăcina:
· rădăcina trebuie să fie la nivelul gingiei sau cu 1-2mm deasupra ei;
· pereții rădăcinii să fie duri, neatacați de carie, destul de groși;
· rădăcina să aibă o lungime nu mai mică decât coroana lezată;
· grosimea rădăcinii să fie satisfăcătoare pentru fixarea dispozitivului
radicular și neutralizarea presiunilor radiculare;
· rădăcina să fie dreaptă, cu un canal penetrant și obturat până la apex;
· rădăcina să nu aibă mobilitate patologică;
· să nu fie procese periapicale.
Pivot:
· segmentul pivotului situat intraradicular trebuie să aibă o lungime nu
mai mică decât înălțimea coroanei dintelui lezat;
· pivotul trebuie să aibă o grosime de 1-1,2mm pentru a rezista
presiunilor masticatoare;
· să fie confecționat dintr-un material inoxidabil, cu o bună elasticitate și
rezistent la fracturare;
· să corespundă diametrului canalului, să asigure o retenție necesară a
construcției și să excludă posibilitatea de rotație;
· să nu slăbească rezistența rădăcinii;
· să asigure o legătură trainică cu coroana artificială
78. Clasificarea coroanelor de substituţie după: funcţie, material,
metoda de confecţionare şi particularităţile constructive.
După funcţie:
· pentru restaurare morfofuncțională;
· ca element de agregare (proteze mobilizabile);
· funcție mixtă.
După material:
 · metalice;
· acrilice;
· ceramice;
· mixte.
După metoda de confecţionare:
· într-o ședință
· în două ședințe

După particularităţile constructive:

· cu inel (Richmond, Șargorodski, Parșin, Kopeikin) sau semiinel
(Katz);
· cu incrustație și plăcuță supraradiculară sau numai cu incrustație
(Ilina-Marcosean, Țitrin);
· coroană mixtă cu pivot (Ahmedov);
· coroane din porțelan prefabricate de tip standard cu pivot (Logan,
Davis, Norton);
· coroanele cu pivot pentru dinți pluriradiculari (Gafar);
· coroane de înveliș pe bont artificial cu pivot (Kopeikin, Grozovski,
Kovaleova).
După modul de consolidare a dispozitivului radicular:
· monolite (pivotul și coroana sunt consolidate)
· integrante (mai întâi se cimentează pivotul, apoi, pe pivot, se
cimentează coroana;
După construcţia pivotului:
· cu pivot simplu
· cu pivot compus
79. Pregătirea şi amprentarea canalului radicular. Metode de
amprentare.
· Întrucât este prezentă o leziune masivă, este necesară amputarea
resturilor coronare; totuși dacă condițiile clinice permit păstrarea unei
porțiuni coronare mai mari, ea trebuie păstrată;
· Bontul radicular să se plaseze deasupra gingiei cu 1-2 milimetri;
· Canalul radicular se lărgește;
· Canalul radicular se obturează la 1/3 din partea apexului iar celelalte
2/3 se lasă libere;
· Dacă canalul este obturat, se dezobturează 2/3 din adâncimea lui;
· Canalul preparat trebuie să fie rectiliniu, paralel axului dintelui (pentru
a putea însera ușor dispozitivul radicular);
· Dacă sunt două canale, se redă paralelism între ele (pentru a fi posibilă
inserția);
· Dacă un canal nu poate fi paralel, acesta se prepară la o adâncime mică
(ca alternativă, dacă canalele nu sunt paralele se poate confecționa
dispozitiv radicular metalic din două bucăți: incrustația care se înseră
prima și un pivot care se introduce în canal printr-un tunel realizat în
incrustație);
· Canalul trebuie să fie centrat suprafeței bontului radicular și să aibă o
grosime uniformă și suficientă a pereților;
· Versantul vestibular al bontului se înfundă sub gingie, porțiunea orală
se găsește deasupra gingiei cu 1-2 mm (depinde de tipul de preparare);
· Pentru o închidere mai bună a canalului radicular și rezistența contra
rotației a fost propusă crearea unei cavități în formă de cub.
Amprentarea:
· Metoda directă – în bontul radicular se obține o machetă a pivotului
din material termoplastic și se transmite în laborator;
· Metoda indirectă – se amprentează cu elastomeri de sinteză canalul
radicular, bontul preparat, sulcusul gingival, apoi se confecționează
modelul și se modelează macheta din ceară, apoi se toarnă.
· Tehnica amprentării pentru metode clasice de confecționare, la care
dispozitivul radicular este realizat din sârmă de viplă: se confecționează
un pivot din sârmă (cu o grosime de 1-1,5mm și așa o lungime ca să nu
ajungă la dinții antagoniști cu 0,8-1mm) și se introduce cu material
amprentar în canalul radicular, apoi se obține o amprentă anatomică sau
dublă;
· Tehnica de amprentare pentru metoda modernă de confecționare, la
care dispozitivul radicular este realizat prin turnare: în canal este
introdus materialul amprentar, apoi se introduce un pivot din sârmă sau
acrilat, după care se obține supraamprenta câmpului protetic.
80. Corona de substituţie simplă din acrilat. Indicaţii.
Este utilizată numai ca construcție provizorie
81. Coroana de substituţie pe bont artificial. Indicaţii.
82. Metoda directă de confecţionare a bontului artificial
(incrustaţiei corono-radiculare).
Macheta bontului artificial este modelată în clinică, direct pe bontul
radicular, apoi în laborator este turnată și prelucrată, după care în clinică
este cimentată pe bontul radicular.
83. Metoda indirectă de confecţionare a bontului artificial
(incrustaţiei corono-radiculare).
În clinică se prepară și se amprentează bontul radicular, în laborator se
confecționează modelul și se modelează macheta, după care se toarnă și
 se ajustează pe model, ulterior se face proba și cimentarea în cavitatea
bucală.
84. Avantajele şi dezavantajele coroanelor de substituţie.

Avantaje: Dezavantaje:
• Adaptare perfectă la nivelul coletului și al • Prepararea canalului presupune pierderea de țesuturi și
canalului radicular; depulparea prealabilă;
• Rezistența mecanică crescută; • Fixarea intra-radiculara presupune procedee și manopere
• Restaurări protetice în zone cu forțe adiționale;
ocluzale crescute. • Intervenția endodonică ulterioară implică îndepărtarea piesei
protetice, ceea ce este
foarte greu de realizat după fixarea definitivă.