Elaborare metodica Nr 1

1. Endodonție. Noțiuni generale.

Endodonție – compartimentul stomatologiei terapeutice care studiază structura și funcția
endodontului, metodica și tehnica manipulărilor în cavitatea pulpară în traume, modificări
patologice în pulpă și periodonțiu, etc.
Endodont – este coplexul alcatuit din pulpa si dentina care sunt unite intre ele functional si
morfologic;( pulpa și dentina contactează prin prelungirile odontoblastelor.)
Spațiu endodontic – cavitatea naturală din interiorul dintelui care este formata din camera
pulpară (la nivelul coroanei) și canalele radiculare (la niv. rădăcinii);
- este un sistem polimorf, complex și reciproc conex de canale și cavități ale dintelui, care are
legătură parțială cu complexul pulpo-apical (parodonțiul apical împreună cu cementul, osul
cortical și spongios, învecinate apexului rădăcinii dentare).
Datorită faptului că este un sistem complex
cu multe variații anatomice individuale
normale se numește sistem endodontic
Spațiul endodontic include:
• cavitatea coronară;
• spațiul principal al canalului radicular;
• anastomozele și golfurile canalului
radicular;
• canalele radiculare laterale;
• ramificațiile deltoide apicale;
• ducturile dentinare;
• canaliculele ducturilor dentinare.

Eficiența tratamentului endodontic este maximă atunci când se asigură sterilizarea și

etanșeizarea spațiului endodontic până la nivelul IV sau minimă dacă numai până la nivelul I.

2. Scopul endodonției.
Păstrarea dintelui afectat și prevenirea actiunii microorganismelor patogene si a produselor
toxice asupra tesutului periodontiului prin ETNANSAREA SI STERILIZAREA
ENDOSPATIULUI.
3. Sarcinile endodonției.
1 elaborareametodelor de diagnostic și tratament ale canalelor radiculare în caz de pulpite și
parodontite;
2 elaborarea metodelor și mijloacelor de sterilizare a macro- și microcanalelor, a
instrumentarului special pentru prelucrarea și obturarea canalelor, crearea noilor
instrumente și mijloace, precum și modificarea celor existente;
3 studierea acțiunii focarelor cronice odontogene infecțioase asupra reactivității
organismului, studierea caracteristicilor lor.

4. Metode de diagnostic în endodonție.

• examen subiectiv – ce simte pacientul, istoricul afecțiunii
• examen obiectiv – inspecția, percuția, termometria, electrometria
5. Criteriile ce favorizează reușita terapiei endodontice.
• cunoașterea anatomo-topografică a PARTI CULARITATILOR diferitor grupuri de dinți;
• îndemânarea în folosirea corectă a instrumentelor endodontice;
• cunoașterea metodicii de preparare a cavităților;
• aplicarea CORECTA a tehnicilor de prelucrare mecanică/medicamentoasă și de obturare a
canalelor radiculare.
6. Noțiuni despre camera pulpară. Date topografice ale cavității coronare a
 dintelui (fundul, tavanul și pereții).
Camera pulpară se află în interiorul coroanei dintelui, are aproximativ forma acesteia și un
volum de 3-4 ori mai redus;
La dinții frontali este aplatizată în sens vestibulo-oral, la premolari este voluminoasă (pentru
că continuă cu canalul radicular și se ramifică abia în treimea medie sau apicală a rădăcinii), la
molari este aplatizată ușor în sens corono-radicular.
Are plafon (tavan), pereți și planșeu (cu unele variații):
• plafonul este dispus deasupra camerei pulpare, paralel cu suprafața masticatorie; dinții
frontali au plafon liniar cu niște impresiuni (coarne pulpare) corespunzătoare lobilor de
creștere dar dinții laterali au plafon care repetă suprafața ocluzală în miniatură – este
concav cu extensii convexe (coarne pulpare);
• pereții sunt patru și se numesc la fel cum se numește suprafața dintelui cu care sunt
învecinați (vestibular, oral, mezial și distal);
• planșeul este peretele orientat spre rădăcină; la dinții pluriradiculari are mai multe orificii
(ostium) prin care comunică cu canalele radiculare, dinții monoradiculari nu au planșeu,
pentru că este numai o cameră pulpară care continuă direct în unicul canal radicular;
• ostium – locul de trecere a pulpei în canalul radicular;

7. Date topografice ale canalelor radiculare (canalul principal, ramificații).

Canalul radicular – se imparte in treimea coronara ,medie si apicala
• Canalul radicular principal mentinandu-si pozitia centrala formeaza la nivelul orif apical un
intreg sistem de ramificatii .
• Canalul radicular poate fi : Drepte , Ovalare ,Radiare ,Deltoide
• In sect transvers canalaul radicular poate fi : TUBULAR sau LAMELAR.
• In sect longitudinala : dreapta sau unghiulara .

8. Date topografice ale zonei apicale: apex radiologic, apex anatomic,

constricție apicală (diametru apical minor), foramen apical (diametru
apical major), joncțiune cemento-dentinară.
Apex radiologic – cel mai îndepărtat punct de pe vârful rădăcinii, care poate fi văzut pe
radiografie;
Apex anatomic – se află la nivelul trecerii dentinei canalului radicular în cementul radicular,
unde se termină canalul radicular la vârful rădăcinii (foramen (orificiu) apical extern); nu se află
întotdeauna pe apex, poate fi situat lateral, vestibular sau lingual.
Constricție fiziologică (apex fiziologic) – o îngustare apicală interioară la distanța de 1-
1,5mm de la apexul radiologic; se află în canal anterior de JCD; odată cu vârsta se îndepărtează
de la apexul radiologic; până la ea se fac intervențiile endodontice.
Joncțiune cemento-dentinară – locul unde cementul radicular se unește cu dentina
radiculară; se află în interiorul canalului radicular.

9. Tipuri de constricții apicale după Петрикас și Овсепян (1997).

• constricție trapezoidă
• în formă de con
• multiplă
• îngustare paralelă

10. Clasificarea morfotipurilor canalare după Ingle (1976), Vertucci (1984),

 Weine (1989).
După Ingle:
Tip I - canal radicular ușor curbat;
Tip II - curbura manifestă(exprimata) a canalului radicular, partea apicală complexă, canale
sinuoase sau divizate, câteva foramene apicale;
Tip III - apex deschis, rădăcină nemodificată;
Tip IV - dinți deciduali, resorbție a apexului radicular

După Vertucci:
Tip I - un canal principal, un orificiu apical;
Tip II - două canale separate se unesc în treimea apicală formând un singur canal cu un
orificiu apical;
Tip III - un canal care se împarte în două, apoi cele două se unesc în unul cu un singur orificiu
apical;
Tip IV - două canale separate, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip V - un canal se ramifică la nivel apical în două, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip VI - două canale se unesc în unul, apoi se mai ramifică o dată, fiecare are câte un orificiu
apical;
Tip VII - un canal se ramifică în două, apoi acestea se reunesc, după care iarăși se ramifică în
două la nivelul apexului, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip VIII - trei canale separatepână la vârful apexului, fiecare are câte un orificiu apical.

După Weine:
Tip I - un canal principal, un orificiu apical;
Tip II - două canale separate se unesc în treimea apicală formând un singur canal cu un
orificiu apical;
Tip III - două canale separate, fiecare are câte un orificiu apical;
Tip IV - un canal se ramifică la nivel apical în două, fiecare are câte un orificiu apical;

11. Factori ce generează modificări în structura cavității dintelui, inclusiv cei

de vârstă.
• odontoblastele, care au funcție plastică, depun dentină pe pereții camerei pulpare și
canalelor radiculare, care cu vârsta devin mai înguste, uneori chiar obliterându-se
complet, făcând tratamentul endodontic mai dificil;
• în pulpă diminuează numărul de vase și nervi și sporește cantitatea de fibre conjunctive;
• mineralizarea pulpei care se vede pe radiografie prin reducerea clarității lumenului
canalului radicular;

Elaborarea metodică Nr.2

Tema : Anatomia topografică a cavităților pulpare a

dinților permanenți. Particularități de grup și
individuale.

Întrebări de control :
1. Particularitățile topografiei cavității pulpare a incisivilor centrali maxilari și
mandibulari, a incisivilor laterali maxilari și mandibulari.
- Incisivul central superior erupe la vârsta de 7-8 ani și isi incheie formarea
radacinii in jurul virstei de 10 ani .
- Lungimea medie a dintelui este de aproximativ 23 mm.
- Camera pulpară imită forma coroanei dintelui, cu lățime maximă incizală, se
îngustează până la colet și este în continuarea canalului radial, care are un parcurs
rectiliniu către apex.
- Pacientii tineri prezinta 3 coarne pulpare , care corespund mameloanelor marginii
incizale.
- Are 1 radacina cu un singur canal radicular.
- Canalul radicular are forma conică, îngustându-se spre apex.
- Secțiunea canalului este aplatizată vestibulo-oral.

- Incisivul lateral superior are o formă asemănătoare incisivului central superior,

incisivul lateral maxilar erupe la vârsta de 8-9 ani și isi încheie dezvoltarea
apexului la 10-11 ani.
- Măsoară aproximativ 23 mm lungime, această varietate între minimul de 20.5
mm și maximul de 22.8 mm.
- Conturul incisal al camerei pulpare tinde sa fie mai rotunjit
- Are 2 coarne pulpare , care corespund mameloamelor
- Canalul radicular are un diametru mai mic decit cel al incisivului central ,
chiar daca au o forma identica.
- Canalul are forma ovoida in sens V-O in treimea cervicala,ovoida in treimea
medie si rotunda in treimea apicala.
- Regiunea apicala a canalului este de regula curbata in sens palatinal.
- La limita dintre camera pulpară și canalul radicular, la colet, spre palatinal se
găsește protuberanța dentară palatinală specifică din frontali superiori.

- Cu o morfologie similară, incisivii centrali și laterali mandibulari erup după

molarii 1 inferiori , la 6-8 ani, și acestea finalizează închiderea apexului la 9-10
ani.
- Lungimea medie a incisivului central inferior este mai mică decât a celui lateral.
- Incisivii inferiori prezintă o rădăcină unică, foarte aplatizată mezio-distal, de
formă ovală.
- Pot prezenta unul sau două canale. La populația din țara noastră s-a găsit o
proporție de 19% din incisivii inferiori care prezintă două canale.
- Foramenele apicale pot fi deci în număr de unul (99%) sau două foarte rare (1%).
- Camera pulpară este asemănătoare cu cea a incisivilor superiori , dar mai redusă
în dimensiuni, ascuțită pentru incizal și cu diametru vestibulo-oral mare în vedere
laterală; din vedere vestibulară are diametrul mezio-distal foarte mic raportat la
diametrul vestibulo-oral și 3 coarne pulpare reduse.
2. Particularitățile topografiei cavității pulpare
caninului maxilar și caninului mandibular.
- Caninul maxilar erupe în jurul vârstei de
11-13 ani și isi finalizare închiderea apexului
la 12-14 ani
- Este cel mai lung dinte uman, masurând în
medie 26 mm.
- Forma sistemului pulpar : un singur canal în
prelungirea camerelor pulpare.
- Aceasta prezintă un singur corn pulpar spre incisal care corespunde cuspidului,
are dimensiune vestibulo-orală mai mare decât cea mezio-distală, iar forma sa a
fost descrisa ca ovoida sau triunghiulare.
- Canalul radicular este aplatizat in sens mezio-distal.

- Erupția caninului mandibular are loc în jurul vârstei de 9-10 ani, iar inchiderea
apexului acestuia la 13 ani.
- Lungimea dintelui variază intre un minim de 22.9 mm și un maxim de 27.5 mm.
- Asemănător caninului maxilar, dar de dimensiuni mai mici
- Rădăcina poate fi dreaptă sau curbată apical spre distal sau spre vestibular.
- Camera pulpară este mai extinsă vestibulo-oral, dimensiunea mezio- distală a
acestora fiind mai mică, iar secțiunea transversală a acesteia la colet este ovală.
- În general, caninul mandibular are un singur canal (în 96% din cazuri); în 4% din
cazuri există 2 canale, vestibular și lingual cu 2 foramene independente.
3. Particularitățile topografiei camerii pulpare la primii premolarii maxilari și
mandibulari.
- Primul premolar maxilar erupe la 10-11 ani, iar apexul acestuia se inchide între
11 și 13 ani.
- Lungimea medie a dintelui este după English de 21.8 mm, iar după Tronstad și
Cohen de 20.6 mm,
- Este un dinte cu morfologie foarte variabilă; de obicei prezintă 2 rădăcini, dar
poate avea și o singură rădăcină sau 3 rădăcini.
- Forma camerei pulpare este aplatizată în sens meziodistal și prezintă două
coarne pulpare. Cu înaintarea în vârstă, depunerea dentinei secundare și terțiare
face ca tavanul camerelor să se coboare, să se apropie de podea.

- Primul premolar mandibular erupe pe arcadă la 10-12 ani și își încheie

formarea apexului la 12-13 ani, iar lungimea sa medie este de 22.1 mm (variabilă
de la 20.1 mm la 24.1 mm).
- Coroana este înclinată înspre lingual, angulată față de rădăcină.
- De obicei premolarul 1 mandibular prezintă o singură rădăcină conică, mai
puțin extinsă vestibulo-oral, rar poate avea 2 rădăcini, vestibulară și linguală.
- Forma camerei pulpare este ovalară cu diametrul mare vestibulo-oral.
- Premolarul unu mandibular cu o rădăcină are uzual un singur canal cu un singur
foramen apical. Canalul are tendința de a se bifurca și de a se deschide în 2
foramene apicale separate și în plus există, după cum pot preciza, cazuri de 2 canal
complet separat, mai ales în rarele cazuri de premolari cu 2 rădăcini.
4. Particularitățile topografiei camerii pulpare la premolarii II maxilari și
mandibulari.
- Erupția premolarului 2 maxilar are loc la 10-12 ani, iar închiderea apexului la
12-14 ani.
- Lungimea medie a acestui dinte este de 21.5 mm.
- Camera pulpară are dimensiunea mare vestibulo-orală cu 2 coarne pulpare,
vestibular și palatal.
- Forma secțiuniii variază în funcții de configurație canalelor - formă de oval turtit
mezio-distal pentru dinții cu un canal sau forma cifrei 8 sau de panglică în cazul
prezenței a 2 canale.

- Premolarul 2 mandibular erupe la 11-12 ani, și necesită o dezvoltare apicală la

13-14 ani.
- Are o lungime medie de 21,4 mm. La nivel coronar se diferențiază de premolarul
1 prin dimensiuni mai mari ale cuspidului lingual.
- Are de obicei o rădăcină unică, dreaptă sau cu angulație spre distal. Foarte rar
prezintă 2 sau 3 rădăcini.
- Forma camerei pulpare este similară cu cea a primului premolar mandibular,
ovală cu diametrul mare vestibulo-oral. Există un singur canal, cu secțiunea
transversală de formă ovală la jumătatea rădăcinii și cu secțiunea rotundă la apex.
Se pot întâlni și 2 canale, vestibular și lingual cu unul sau două foramene apicale,
excepțional chiar 3 (2 vestibular, 1 lingual).

5. Particularitățile topografiei camerii pulpare la molarii I, II și III maxilari și

mandibulari.
- Molarul 1 maxilar erupe în jurul vârstei de 6-7 ani, iar închiderea apexului se
realizează la 9-10 ani.
- Este un dinte de dimensiuni mari și prezintă trei rădăcini, două vestibulare –
mezio-vestibulară (MV) și distovestibulară (DV) și o palatinală (P), mai lungă
decât cele vestibulare.
- Are cea mai larga camera pulpara ,cu 4 cornuri pulpare: mezio-bucal,mezio-
palatinal, disto-bucal, disto-palatinal.
- Cornurile pulpare sunt amplasate in asa mod incit confera camerei pulpare o
forma romboida , pe sectiune transversal. Orificiile canalelor radiculare sunt
localizate in 3 unghiuri ale planseului camerei pulpare, orificiul palatinal fiind cel
mai larg.

- Molarul 2 maxilar are o lungime medie de 20 mm

- Camera pulpara este asemanatoare cu cea a molarului 1 superior ,cu exceptia
faptului ca este mai ingusta in sens M-D
- Plafonul camerei pulpare are forma romboida in sectiune transversal,iar planseul
–triunghi obtuz.
- In sens M-V si D-V ,0 orificiile canalelor radiculare se afla in apropiere unul de
altul , uneori se pot afla in linie dreapta.
- Canalul radicular este asemanator cu cel al molarului 1 superior , cu exceptia
faptului ca la molarul 2 superior radacinile sunt putin divergente.
- Contine mai putine canale laterale la nivelul furcatiei.
- Prezintă 3 rădăcini mai puțin divergente decât în cazul molarului de 6 ani,
separate în 54% din cazuri sau fuzionate în restul de 46%.
- Camera pulpară a molarului al doilea maxilar este de dimensiuni mari, cu
diametru mai mare vestibulo-oral decât mezio-distal.

- Molarul 3 superior prezintă cea mai mare varietate morfologică, atât ca lungime
de lucru, cât și ca număr de canal.
- Vârsta erupției este 17-22 ani.
- Numărul canalelor poate varia de la un canal până la 6-7 canale, ceea ce face
tratamentul molarului de minte superior nepredictibil.

- Molarul I inferior erupe în jurul vârstei de 6 ani, fiind primul dinte permanent
de pe arcadă. Are o lungime medie de 21 mm, cu o maximă de 22,7 mm și lungime
minimă de 19,1 mm.
- Molarul 1 inferior are 2 rădăcini, 1 mezială și 1 distală. Ambele au aspect
aplatizat mezio-distal, cu diametru mare vestibulo-oral. Rădăcina mezială are
diametru vestibulo-oral mai mare. Rădăcina distală este dreaptă sau cu apexul
curbat către distal. Rar se descrie și a treia rădăcină, disto-linguală, de dimensiuni
mai reduse.
- Camera pulpară este situată în primele două treimi meziale ale coroanei. Ingle
descrie forma camerei pulpare pe secțiune transversală ca fiind triunghiulară cu
vârful distal în cazul în care rădăcina distală are un canal și patrulateră în cazul
prezenței a două canale distale.
- Plafonul camerei pulpare este dreptughiular , peretele M fiind drept , iar cel D
rotunjit.

- Molarul II inferior erupe între 11 și 13 ani, iar calcificarea apexului se încheie la

14-15 ani. Lungimea medie a dintelui este de 20.8 mm - 20.9 mm.
- Camerea pulpară este similară cu cea a molarului 1 inferior,insa este mai redusa
in dimensiuni . Este plasata in jumatatea meziala a coroanei.
- Orificiile radiculare sunt mai mici si amplasate mai aproape
- De obicei molarul 2 inferior are 2 radacini si 3 canale radiculare ,insa pot exista si
variatii(cu 2 radacini si 2 canale )
- Canalele pot fi curbate in forma literei ,,C” ,iar canalul M si D uneori pot fuziona.

- Molarul III inferior are o morfologie similară cu molarul 1 sau cu molarul 2

inferior, putând avea însă rădăcinile unite sau o rădăcină unică, în formă de țăruș.
- Vârsta erupției este 17-22 de ani. Molarul trei inferior, spre deosebire de cel
superior este mai ușor de abordat din punctul de vedere al tratamentului
endodontic.
6. Puncte de elecție pentru trepanare și
forma cavității de acces la incisivii
maxilarului superior și inferior.
Incisivi centrali superiori:
Puncte de elecție: centrul fetei palatinale
supracingular
Forma cavitatii de acces : forma
triunghiulara cu virful orientat cingular cu baza triunghiul
spre incizal
Incisivi laterali superiori:
Puncte de elecție: mijlocul fetei palatinale supracingular
Forma cavitatii de acces: similar incisive central ( triunghiulara)

Incisivii centrali inferiori:

Puncte de electie:mijlocul fetei linguale
Forma cavitatii de acces : ovalara
Incisivii laterali inferiori:
Puncte de electie:mijlocul fetei linguale
Forma cavitatii de acces : ovalara

7. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității de acces la caninii

maxilarului superior și inferior.
Canin superior:
Puncte de electie: 1/3 medie a fetei palatinale,supracingulare
Forma cavitatii de acces : ovalara
Canin inferior:
Puncte de electie: mijlocul fetei linguale
Forma cavitatii de acces : ovala
8. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității de acces la premolarii
maxilarului superior și inferior.
Premolar I superior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale
Forma cavitatii de acces: ovala
Premolar II superior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale
Forma cavitatii de acces: ovala

Premolar II inferior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale
Forma cavitatii de acces: ovala intre virfurile cuspizilor
Premolar II inferior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale
Forma cavitatii de acces: ovala
9. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității de acces la molarii
maxilarului superior.
Molar I superior
Puncte de electie: 1/2 mezial al fetei ocluzale
Forma cavitatii de acces: triunghiulara cu baza catre vestibular , si virful spre
palatinal
Molar II superior
Puncte de electie: 1/2 mezial al fetei ocluzale
Forma cavitatii de acces: triunghiulara cu baza catre vestibular , si virful spre
palatinal
Molar III superior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale

10. Puncte de elecție pentru trepanare și forma cavității de acces la molarii

maxilarului inferior.
Molar I inferior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale

Molar II inferior
Puncte de electie: mijlocul fetei ocluzale
Molar III inferior
Puncte de electie: 1/3 mezial a fetei ocluzale
11. Instrumentarul utilizat pentru realizarea accesului endodontic.
Realizarea accesului catre camera pulpara necesita fie instrumentar manual, fie
intrumentar rotativ, dar de cele mai multe ori, un acces corect impune utilizarea
ambelor tipuri de instrumente.

Instrumentarul manual – actionate prin energia muscular (energia este sursa

umana)
•toporisca de smalt
•excavatoare uzuale si/sau endodontice
• lingurile
• daltile de smalt

Dalta de smalț, toporișca de smalt și de dentină, precum și săpăliga sunt

utilizate la prelucrarea marginilor cavitatii , in cazul in care este posibila traumarea
dintilor invecinati cu instrumente rotative. Instrumentele de mână sunt de obicei
bilaterale. E de dorit ca instrumentul să fie ascuțit periodic, căci un instrument bont
nu corespunde exigențelor Este necesar de a fixa bine mâna, care tine instrumentul
acționat.
Excavatorul dentar este un instrument ajutător de mărime variabilă, alcătuit dintr-
un mâner și unul sau două capete active curbate sub diferite unghiuri; mărimile
(numerelel lui sînt de la 0 până la 3) . Excavatorul este dotat cu o lamă rotundă,
ușor de concavat, asemănător cu o existență, de altfel, și lame dreptunghiulare,
obținute, în (formă de) lopată / platou / cârlig linguriță, etc. la coroziune. Mînerul
are forma unei prisme hexagonale. Pentru ascuțirea excavatoarelor și a dălților de
smalț este folosită o piatra specială de Arkansas cu caneluri de diferite mărimi.
Întrebuințarea excavatorului dentar:
- îndepărtarea resturilor alimentare din cavitățile carioase;
- îndepărtarea [raclarea] dentinei ramolite;
- îndepărtarea depunerilor dentare, tartrului supra- și subgingival;
-îndepărtarea obținute provizorii;
- testarea la cald a vitalității dinților;

- secționarea capetelor conurilor de gutapercă după fixarea acestora în canal (prin

încălzirea excavatorului).
Instrumentarul rotativ actionat mecanic este reprezentat de:
•freze
•pietre diamantate
Pietrele și frezele dentare reprezintă un grup de instrumente stomatologice
rotative tăietoare, care sunt fixate în piesa de mână și sunt folosite pentru
pregătirea smalțului, dentine și cimentului dentar. Cu ajutorul frezelor este pregătit
cavitatea carioasă, deschisă cavitatea pulpară, sunt lărgite ostiumurile canalelor
radiculare, sunt aplicate pe pereții cavității deja pregătite niște crestături, ce au
funcții unor aplicații pentru bormașini standarde și cu viteza de rotație sporită,
precum și pentru instalații cu turbină. Frezele obișnuite pentru piesele dream și în
unghi constau din cap (partea activă) , gât și tijă (picior, mâner)
Mărimea frezelor se indică prin numere.
Diametrul frezei No.1 este egal cu 0.85 mm,
No.3 - cu 1.1 mm;
Nr.5 - cu 1.6mm;
Nr.7 - cu 2 mm;
Nr.13 - cu 3,1 mm.
După picior frezele se împart în cele:
> pentru piesa (de mână) – 44 mm. În stomatologia terapeutică și protetică
dentară sunt folosite instrumente cu lungimea de la 44.5 până la 53 mm, precum și
instrumente ultrascurte cu o lungime de 32 mm.
> pentru piesa contraunghi , Fixarea instrumentelor în piesa contraunghi este
realizată din contul filetării circulare la terminația piciorului pentru fixarea lor în
piesa de mână. Lungimea instrumentului este determinat de tipul manoperelor
efectuate și poate constitui 15, 22, 26, 28, 34 mm
> pentru capul de turbină (pentru turație înaltă). Piciorul instrumentelor pentru
turbină nu are puncte de retenție; fixarea instrumentului este realizată prin
ajustarea fidelă a piciorului instrumentului la manșonul / dispozitivul / de închidere
la piese de mână.
12. Deosebiri în topografia camerei pulpare la incisivii maxilari și mandibulari.
-Incisivul central superior :
Are un volum de 3-4 ori mai mic decit al coroanei
Forma este asemanatoare cu cea a coroanei dar turtita V-P
Pe peretele incizal sunt prezente 3 coroane pulpare corespunzatoare celor 3 lobi de
crestere
-Incisivul lateral superior :
Forma asemanatoare cu cea a coroanei dar cu un volum de 3-4 ori mai redus
Prezinta 3 coarne pulpare corespunzatoare celor 3 lobi de crestere
-Incisivul central inferior
Reproduce forma coroanei si are dimensiuni foarte reduse
-Incisivul lateral inferior
Seamana cu cea a incisivului central,dar e mai mare decit acesta
13. Deosebiri în topografia camerei pulpare la caninii maxilari și caninii
mandibulari.
-Caninul superior
Camera foarte voluminoasa(depaseste in dimenisuni celelalte camere pulpare ale
dintilor frontali)
Forma este asemanatoare cu cea a coroanei
Prezinta trei coarne pulpare(cornul central este cel mai mare)
-Caninul inferior
Dimensiuni reduse
14. Deosebiri în topografia camerei pulpare la premolarii maxilari și premolarii
mandibulari.
-Primul premolar superior
Are dimensiuni relativ mari
Prezinta doua coarne pulpare corespunzatoare cuspizilor vestibular si palatinal
-Premolarul II superior
Are dimensiuni destul de mari.Prezinta doua coarne pulpare corespunzatoare celor
doi cuspizi
-Primul premolar inferior
Are dimensiuni mai reduse,prezinta doua coarne pulpare corespunzatoare celor doi
cuspizi(cel V este mult mai mare decit cel L)
-Premolarul II inferior
In sectiune transversala are o forma rotunda.Sunt prezente doua coarne pulpare
corespunzatoare celor doi cuspizi(cel V este mult mai mare decit cel L)
15. Deosebiri în topografia camerei pulpare la molarii maxilari și molarii
mandibulari.
-Primul molar superior
Are forma coroanei,cu 4 coarne pulpare corespunzatoare celor 4 cuspizi
Este voluminoasa
-Al II molar superior
Camera pulpara este mai aplatizata M-D,prezinta patru coarne pulpare si se
continua cu cele trei canale radiculare care respecta forma pe sectiune a radacinilor
- Molarul 3 superior
Numărul canalelor poate varia de la un canal până la 6-7 canale, ceea ce face
tratamentul molarului de minte superior nepredictibil.
-Primul molar inferior
Camera pulpara este mare si prezinta 5 coarne pulpare corespunzatoare celor cinci
cuspize ocluzali
Camera pulpara se continua cu trei canale radiculare(2 in radacina meziala :mezio-
lingual si mezio-vestibular,1 canal mai mare si mai larg in radacina distala)
-Al doilea molar inferior
Camera pulapara are forma coroanei si prezinta 4 coarne pulpare
Camera pulpara se continua cu trei sau doua canale radiculare
- Molarul III inferior
Poate avea însă rădăcinile unite sau o rădăcină unică, în formă de țăruș.
Este mai ușor de abordat din punctul de vedere al tratamentului endodontic.

Tema : Clasificarea formelor anatomo-clinice ale

inflamațiilor pulpare. Factorul microbian în patologia endoodntică.
Necroza și gangrena pulpară. Tehnici,materiale și substanțe folosite în
menținerea vitalității pulpare. Anestezia locală în endodonție.
Coafajul direct și indirect

Întrebări de control :
1. Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare
Exista urmatoarele forme anatomo-clinice de inflamatii pulpare:
1.Hiperemia preinflamatorie
2.Pulpitele acute
A)Seroase - Partiale(coronare), cu leziuni pulpare limitate
-Totale (corono -radiculare), cu leziuni pulpare intinse
B) Purulente -Partiale(coronare), cu focare limitate
-Totale(corono-radiculare), cu focare intinse
3.Pulpite cronice
A) Inchise (camera pulpara nu comunica cu mediul oral)
-pulpita cronica inchisa propriu-zisa
-pulpita cronica hiperplazica sau granulomul intern Palazzi
B) Deschise (camera pulpara comunica cu mediul oral)
 - Ulceroase
-Granulomatoase (polipoase)

2. Clasificarea patologiei pulpare după Baume

-In baza simptomelor clinice:
• Pulpa este asimptomatica, vitala care a fost lezata sau implicata in carii profunde pentru
care se poate face coafajul pulpar.
• Pulpa cu anamneza de antecedente cu durere care poate fi supusa faramacoterapiei.
• Pulpa indicata pentru extirpare si obturare imediata radiculara.
• Pulpa necrozata care implica si infectia dentinei radiculare, accesibila in terapia antiseptica
a canalului radicular.

3. Clasificarea patologiei pulpare după Seltzer și Bender

În baza testelor clinice și a diagnosticului histologic:
I. Pulpita care poate fi tratata (reversibila) si necesita tratament,insa fara
extirparea pulpei siefectuarea tratamentului endodontic:
-Pulpa neinflamata intacta
-Stadiul de tranzitie
-Pulpa atrofica
-Pulpita acuta
-Pulpita partiala cronica fara necroza
II. Pulpita care necesita tratament (ireversibila) cu extirparea pulpei si
efectuarea tratamentuluiendodontic:
-Pulpita cronica partiala cu necroza
-Pulpita totala cronica
-necroza totala a pulpei

4. Clasificarea patologiei pulpare după Ingle

I. Afectiuni pulpoperiapaicale dureroase
1.Parodontita apicala acuta.
A. Abcesul apical acut
B. Abcesul Phoenix (exacerbarea acuta a unei leziuni cronice preexistente)
C. Parodontita apicala supurativa (abcesul cronic apical)
II Afectiuni pulpoperiapicale nedureroase
1. Osteita condensanta
2. Parodontita apicala cronica(stadiile principale si cele avansate)
A.Granulom periapical
B.Chistul apical
C.Parodontita apicala supurativa (abcesul cronic apical) Schimbari inflamatorii: a.Pulpalgie
hiperreactiva -Hipersensibilitatea
5. Clasificarea parologiei pulpare după Grossman
A. Pulpita reversibila:
I. Simptomatica (acuta)
II Asimptomatica (cronica)
B. Pulpita ireversibila:
I. Acuta I.a. Reactie anormala pozitiva la rece I.b. Reactie anormala pozitiva la caldura.
II. Cronica II.a. Asimptomatica cu pulpa expusa II.b. Pulpita hiperplastica II.c. Rezorbtie interna

6. Factorul microbian în patologia endodontică

Factorul microbian este cea mai frecventa cauza a patologiei endodontice. La nivelul cavitatii
bucale sunt mai mult de 500 de specii diferite de bacterii care au ca obectiv principal gasirea
unui substrat nutritiv, cit timp stratul desmalt si cemenet sunt intacte ele protejeaza compolexul
pulpo-dentinar.
Cariile, fracturile sau traumatismele deschid o poartă de intrare pentru bacterii, către organul
pulpar. Cariile sunt cea mai frecventă poartă de intrare a bacteriilor la nivel pulpar. Ca consecinta
bacteriile din cavitatea carioasa infecteaza pulpa si prin eliminarea exotoxinelor, enzimelor,
produsilor metabolici are loc afectarea tesuturilor periradiculare prin formaenul apical,

7. Necroza și gangrene pulpară

Necroza-modificarea aseptica a pulpei,cu epuizarea mijloacelor sale defensive, sub
actiunea agresiva a unor agenti fizico-chimici.
Gangrena- modificarea septica a pulpei si descompunerea sa sub influenta
germenilor anaerobi de putrefactie, care intereseaza strict spatiul endodontic, fara
nici un rasunet din partea parodontiului apical (gangrena simpla), sau si cu
implicarea parodontiului apical (gangrena complicata).

Factorii aparitiei necrozei sau gangrenei

Factori generali- influenteaza reactivitatea pulpara diminuind capacitatea ei de
aparare prin modificarile produse in dinamica vasculara si repercusiunile pe care le
au aceste modificari asupra troficitatii pulpare.
Cel mai des este vorba de spasme vasculare prelungite urmate de ischemie.
Factori locali - mecanici (traumatici)/-termici/- chimio-toxici

8. Tehnici, material și substanțe folosite în menținerea vitalității pulpare

Tehnici:
· coafajul direct: este o metoda terapeutica ce are ca scop mentinerea
vitalitatii pulpei dentare expuse mediului extern, prin protejarea sistemului
pulpar de agresiuni, stimulind totodata neodentinogeneza.
· coafajul indirect: este un act terapeutic complex prin care se asigura
dezinfectarea plagii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protectia
pulpei de agentii fizici si chimici, stimularea mecanismelor de
neodentinogeneza.
Materiale folosite
Atitudinea terapeutica in terapia plagii dentinare, variaza in functie de
profunzimea cavitatilor si de aspectul dentinei ramase la nivelul peretelui
pulpara:
1. Primara efectuata de:
· lacuri dentare
· linerii in forma de suspensii de hidroxid de calciu
· linerii de eugenolat de zinc
· linerii cu cimenturi ionomerii de sticla
2. Secundara, efectuata cu:
· Baze intermediare (ptr coafajul indirect)
· cimentul cu eugenolat de zinc
· ciment pe baza de calciu
· cimenturi ionomeri de sticla
· adezivii dentari
1. Lacurile dentare, sunt solutii ale uneia sau mai multe rasini derivate din gumele
natural, rasini sintetice dizolvate in solvent organici. Aceste lacuri contin fluor,
eugenol sau timol. Dupa aplicarea lacurilor pe peretii cavitatii se formeaza un film
subtire de material rasinos, de aceea se indica aplicarea dubla.
Efect: reduc hipersensibilitatea dentinara dupa obturatiile coronare recente.
2. Linerii cu hidroxid de calciu pot fi sub trei forme:
- suspensie de hidroxid de calciu (Calxid, Calxil, Calmoxid, Regenan, Biocalex 3,
Dentingene, Serocalcium)
- pasta de hidroxid de calciu (Calcipulpe, Calcap, Pulpodent)
- ciment de hidroxid de calciu compus din doua paste, una de baza, alta este
catalizatorul, care dupa prize da un process amorf (Contrasil, Copalit, Thermoline)
- hidroxid de calciu fotopoilmerizabile (Luxogal Hidroxi Lineri)
Efect : efect antimicrobian, mineralizarea tesuturior dure dentare, initial bactericid
,
apoi bacteriostatic, stimuleaza migrarea, proliferarea si transformarea celulelor
nediferentiate mezenchimale in odontoblaste, stimulind depunerea de dentina
tertiara. Ionii de calciu stimuleaza mineralizarea structurilor dure dentare.
Linerii cu ciment ionomenr de sticla:
sunt in principal utilizate ca strat de protective intermediar sub restaurarile cu
compozit, amalgam sau ceramice.
Produse comerciale: Ionoseal, Vitrebond, Fuji Lining LC, Pr Glass Ionomer Lining
Cement.
Efect: actiunea lor terapeutica locala favorizeaza cicatrizarea pulpara, repararea
dentinara in cariile profunde prin modificarea pH-ului si aport de ioni de calciu;
actioneaza cariostatic prin eliberarea de ioni de fluor. Datorita fluorului eliberat,
ionomeriide sticla au un veritabil efect antibacterian, ei putind totodata sa
asimileze fluorul din produsele alimentare sau cele folosite in igiena locala a
cavitatii bucale.
Bazele intermediare
Protectia pulpodentinara secundara poate fi asigurata prin utilizarea acestor baze
intermediare, care au o putere mai mare de izolare termica fata de lineri. La ora
actuala sunt folosite urmatoarele material pentru coafajul indirect: cimenturi cu
hidroxid de calciu, cimenturi oxid de zinc-eugenol, cimenturi cu ionomeri de sticla
si adezivii dentinari.
Cimenturile de oxid de zinc si eugenol
Calitati:
- actiune antispetica, biostimulatoare, neodentinogeneza
In dentina de sub ZOE, se dezvolta o conc entratie de eugenol, care distruge
microorganismele, orind evolutia leziunii si eliberarea toxinelor bacteriene.
Exemple: Quickser, Caryosan
Cimenturile de hidroxid de calciu
Cimenturile pe baza de hidroxid de calciu sunt folosite atit in coafajul directe, unde
creeaza un mediu pentru pulpa ranita, de a se vindeca si a produce dentina
reparatorie, cit si coafajele indirecte, deoarece hidroxidul de calciu este bactericid,
furnizind un mediu favorabil pentru vindecarea pulpei inflamate. Hidroxidul de
Calciu liber in exces stimuleaza depunerea de dentina secundara in apropierea
pulpei si prezinta activitate antibacteriana.
Reprezentanti: (baza+ catalizator) Dycal, Hydrax, Procal, Reolit, Life, Neutrocim,
Reocap, Septocal.
Cimenturi cu ionomeri de sticla
au efect cariostatic, prin eliminarea continuua de fluor; proprietati antibacteriene
bune. CIS nu numai ca au in compozitie fluor, dar pot sa si absoarba alti ioni de
fluor din mediu, pe care ii elibereaza apoi in tesuturile dentare dure subiacente,
scazind posibilitatea apartiei cariei dentare secundare.
MTA- MINERAL Trioxid Agregat
- Bactericid
- bacteriostatic
- stimuleaza neodentinogeneza
- adera ftr bine la plaga dentinara
- nu este afectat de o eventuala singerare
- biocompatibil
- posibiliatatea de reparare si remineralizare a perforatiilor camerei pulpare
Sub MTA se produce neodentinogeneza, cu depunerea de dentina reparatoriela
interfata material- pulpa dentinara expusa, prin transformarea celulelor
nediferentiate in odontoblaste.
Raspunsul initial favorabil consta in formarea de dentina tertiara, noul tesut format
este capabil sa protejeze pulpa dentara.

9. Anestezia locală în endodonție

Anestezia locala presupune abolirea tranzitorie a impulsurilor nociceptive, prin
intreruperea temporara a conductibilitatii neuronilor sezoriali.
Clasificarea anesteziei locale:
1. Refrigeratie
2. Topica ( de contact)
- badijonare
- inhibitie
- pulverizare
3. Prin infiltratie
- directa: intramucoasa, submucoasa
- prin baraj: a plexala, intraligamentara, intraosoasa.

10. Coafaj indirect. Obiective

Coafajul indirect: este un act terapeutic complex prin care se asigura
dezinfectarea plagii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei
de agentii fizici si chimici, stimularea mecanismelor de neodentinogeneza.
Obiectivul: mentinerea vitalitatii dentare in cazul leziunilor carioase profunde, ne
impune aplicarea unui tratament atent al plagii dentinare, ca o masura de protectie
a organului pulpar, in acest caz tratamentul prin coafaj indirect o sa urmeze doua
directii majore:
· asigurarea unei protectii active (biologice), constind in stimularea
medicamentoasa a mecanismelor defensive locale pulpo-dentinare, sa aiba
actiune microbiana, analgezica si neodentinogenetica.
· asigurarea ueni protectii passive (bariera inerta ) constind in izolarea pulpei
fata de agentii fizici (termici, presiune, electrici) si chimici.

11. Materiale de coafaj indirect

ciment zinc- oxid, glasionomeri.
-Cimentul hidroxid de calciu
- Cimentul eugenolat de zinc cunoscut sub denumirea de ZOE
- Cimentul ionomer de sticlă sau CIS
Bazele intermediare
Protectia pulpodentinara secundara poate fi asigurata prin utilizarea acestor baze
intermediare, care au o putere mai mare de izolare termica fata de lineri. La ora
actuala sunt folosite urmatoarele material pentru coafajul indirect: cimenturi cu
hidroxid de calciu, cimenturi oxid de zinc-eugenol, cimenturi cu ionomeri de sticla
si adezivii dentinari.
Cimenturile de oxid de zinc si eugenol
Calitati:
- actiune antispetica , biostimulatoare, neodentinogeneza
In dentina de sub ZOE , se dezvolta o conc entratie de eugenol, care distruge
microorganismele, orind evolutia leziunii si eliberarea toxinelor bacteriene.
Exemple: Quickser, Caryosan
Cimenturile de hidroxid de calciu
Cimenturile pe baza de hidroxid de calciu sunt folosite atit in coafajul directe, unde
creeaza un mediu pentru pulpa ranita, de a se vindeca si a produce dentina
reparatorie, cit si coafajele indirecte, deoarece hidroxidul de calciu este bactericid,
furnizind un mediu favorabil pentru vindecarea pulpei inflamate. Hidroxidul de
Calciu liber in exces stimuleaza depunerea de dentina secundara in apropierea
pulpei si prezinta activitate antibacteriana.
Reprezentanti: (baza+ catalizator) Dycal, Hydrax, Procal, Reolit, Life, Neutrocim,
Reocap, Septocal.
Cimenturi cu ionomeri de sticla
au efect cariostatic, prin eliminarea continuua de fluor; proprietati antibacteriene
bune. CIS nu numai ca au in compozitie fluor, dar pot sa si absoarba alti ioni de
fluor din mediu, pe care ii elibereaza apoi in tesuturile dentare dure subiacente,
scazind posibilitatea apartiei cariei dentare secundare.

12. Tehnica coafajului indirect

1. Izolarea (diga);
2. îndepărtarea conținutului procesului carios: mai întâi dentina ramolită de pe pereții laterali,
apoi de sub cuspizi, apoi de pe planșeu (numai dentina moale);
3. spălături cu soluții antiseptice ușoare: apă distilată, sol. fiziologică;
4. se apreciază starea dentinei și raportul cu camera pulpară;
5. se aplică pasta de coafaj indirect (CaOH);
6. se sigilează cu o obturație provizorie (eugenat de Zn pe 3 luni).

13. Coafajul direct. Indicații și contraindicații

Coafajul indirect: este un act therapeutic complex prin care se asigura
dezinfectarea plagii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei
de agentii fizici si chimici, stimularea mecanismelor de neodentinogeneza.
Indicatiile coafajului direct:
- deschiderea accidental a camerei pulpare
- traumatismele dentare cu deschiderea mica a camerei pulpare
- hiperemie preinflamatorie
- pulpita seroasa partiala
- dinti permanenti tineri cu radacina incomplet formata
Contraindicatiile coafajului direct:
factorii generali: - pacientii virstnici
- pacienti cu afectiuni acute sau cornice
- pacienti ce nu pot sa se prezinte periodic la medic sau nu
- pot colabora cu medicul
factorul locali: - accesibilitatea si vizibilitatea redusa
- dinti suprasolicitati in cazul disfunctiilor ocluzo-articulare
- dinti slefuiti in scop protetic
- dinti cu obturatii anterioare sau carii cu evolutie rapida
- dinti la care nu se obtine o izolare foarte buna (carii cervicale
sau carii aproximale cu evolutie subgingivala)
- dinti cu volumul coronar mic (incisivii inferiori , incisivii
laterali superiori, dinti abraziati)
- dinti cu afectiuni parodontale (pungi purulente, abcese,
mobilitate)
- dinti cu pulpita seroase totale, dinti cu pulpite purulente
partiale sau totale
- dinti cu pulpit cornice.

14. Condiții de aplicare și tehnica coafajului direct

Coafajul direct: este o metoda terapeutica ce are ca scop mentinerea vitalitatii
pulpei dentare expuse mediului extern, prin protejarea sistemului pulpar de
agresiuni, stimulind totodata neodentinogeneza.
Tehnica coafajului direct
- intr-un timp
- in doi timpi
1. Coafaj direct intr-un timp
- izolarea dintelui cu diga
- hemostaza plagii dentinare cu ajutorul unui bulete steril
- spalarea cavitatii cu solutie izotonica de clorura de sodiu, la temperature corpului
- degrasarea peretilor laterali (neofalina)
- uscarea cavitatii cu aer caldut
- aplicarea pastei de hidroxid de calciu, la nivelul peretelui pulpar si parapulpar .
Deasupra se aplica fara presiune, pasta de eugenat de zinc, iar cavitatea se
completeaza cu ciment fosfat de zinc sau CIS.
Pc se tine sub observatie 20-30 de zile. Daca in aceasta perioada apar dureri, semn
al inflamatiei pulpare, pc se prezinta de urgenta la M.
Se considera coafajul direct reusit daca:
- nu sint dureri
- este prezenta doar o sensibilitate la rece
- pansamentul este integru
- probele de vitalitate arata o sensibilitate normal
Daca coafajul este reusit, se aplica obturatia definitive. Pc se dispenserizeaza timp
de doi ani, fiind chemat la controale din 6 in 6 luni, se verifica integritatea
coronara
si testele de vitalitate.
2. Coafajul direct in doi timpi
Sedinta1
- anestezie
- izolarea dintelui
-deschiderea camerei pulpare , nu mai mult de 1-1,5 mm
- hemostaza
- spalarea cavitatii cu sol izotonica de clorura de sodiu
- degresarea peretilor laterali
- uscarea cavitatii cu aer caldut
- aplicarea unei paste cu antibiotic, corticosteroizi, pe orificiul de deschidere a
camerei pulapre si pe toata baza cavitatii.
- aplicarea unui bulete de vata sterile
- aplicarea unei obturatii provizorii, etanse cu CIS.
Se mentine pansamentul 48 de ore. Daca durerile cedeaza, se trece la timpul 2. In
cazul in care nu au cedat complet, se poate de reaplicat pasta cu antibiotic inca ptr
48 h.
Sedinta 2
- izolarea dintelui
- indepartarea pastei de antibiotic
- stergerea peretilor cavitatii cu un bulete de neofilina
- se aplica pe orificiul de deschidere a camerei pulpare o pasta cu hidroxid de
calciu.
- restul cavitatii se umple cu eugenat de zinc .
Pc este rechemat dupa 20-30 zile, daca nu apar dureri intre timp.
Cafajul direct este considerat reusit daca:
- lipsa durerii
- este prezenta doar o sensibilitate la rece
- pansamentul este integru
- probele la vitaliitate arata o sensibilitate normal.
Se obtureaza cav definitive, iar pc se monitorizeaza timp de 2 ani.
Tehnica coafajului indirect in doi timpi
Sedinta 1
- izolarea dintelui
- toaleta plagii dentinare cu un degresant ( Hydrol, Cavidex )
- uscarea cavitatii cu un jet de aer cald si bulete de vata steril
- pe fundul cavitatii se aplica pasta cu antibiotic, un strat de 1 mm grosime, cu
ajutorul unui fulouar de ciment. Deasupra se ataseaza un bulete de vata si un CIS
sau eugenat de zinc. Pansamentul se mentine timp de 48h.
Sedinta 2
- izolarea dintelui
- indepartarea eugenatului de zinc si a CIS
- indepartarea buletului de vata
- indepartarea pastei cu antibiotic prin stergerea peretilor cavitatii cu un dregresant
- uscarea cavitatii cu un jet de aer cald
- apllicarea unei paste cu hidroxid de calciu pe fundul cavitatii intr-un strat de 1mm
- aplicarea unui CIS sau a eugenatului de zinc pina la inchiderea etansa a cavitatii.
Dintele se tine sub obturatie 14-21 zile.
- daca in acest interval de timp, semnele de hiperemie pulpara au cedat, se
restaureaza dintele cu o obturatie definitiva.
- daca in acest interval de timp, durerile au reaparut, se considera un coafaj direct
nereusit. Se aplica o alta metoda de tratament prin pulpotomia vitala, exteraparea
vitala sau devitala.

Lucrare practică № 4
Tema : Metode de amputație și extirpație vitală a pulpei. Totalizare
1. Esența de amputație și extirpație vitală, noțiune de pulpotomie.
Amputatie vitala( pulpotomia vitala)este o metoda de tratament conservativa cu
pastrarea partiala a pulpei dintelui. Esenţa acestei metode constă în îndepărtarea
operativă a, pulpei care a suferit modificări degenerative. Metoda se bazează pe
capacitatea pulpei radiculare de a manifesta procese reparative.
Extirpatia vitala este o interventie chirurgicala care consta in indepartarea partii
coronare si radiculare a pulpei, esenta metodei consta in indepartarea intr-o sedinta
a pulpei coronare si radiculare sub anestezie locala fara utilizarea prealabila a
remediilor devitalizante.
Pulpotomia - este o tehnică de tratament endodontic care urmăreste păstrarea
puplei radiculare vitale după îndepartarea parţială sau completă a pulpei coronare.
2. Indicațiile și contraindicațiile pulpotomiei vitale.
Indicatii:
• Pulpita acută de focar;
• Denudarea accidentală a pulpei (pulpita traumatică);
• Pulpita fibroasă cronică cu electroexcitabilitatea pulpei până la 40 mkA;
• Vârsta - la copii şi tineri;
• Starea generală - pacientul este clinic sănătos;
• Coafajul direct şi indirect nereuşit;
• Se realizează doar la dinţii multiradiculari, în care pulpa coronară este clar de-
limitată de cea radiculară;
• Dintele cu rădăcini needificate.

Contraindicaţiile:
• Persoane în vîrstă;
• Pacienţi cu boli generale ce modifică vascularizaţia pulpei dentare;
• Etape avansate ale inflamaţiei puplare;
• Resorbţia radiculară ce atinge treimea cervicală;
• Prezenţa leziunilor periodontale;
• Prezenţa unui traiect fistulos;
• Prezenţa exudatului seros sau purulent;
• Absenţa singerării la deschiderea camerei pulpare.
3. Avantajele și dezavantajele pulpotomiei vitale.
Avantaje:
• Conservarea pulpei radiculare vii.
• Stimularea proceselor reparative in pulpa.
• Indepartarea portinii de pulpa care a suferit procese degenerative.
Dezavantaje:
• Este o tehnică greu de realizat;
• Necesită condiții absolute de asepsie și antisepsie
• Pacientul trebuie dispensarizat e o perioadă lungă de timp;
• Prognosticul este redus
4. Tehnica pulpotomiei vitale.
• Toaleta câmpului operativ. Clătirea cavităţii bucale cu sol. de permanganat
de potasiu, sol. „Stomatidină", sol. de furacilină,
• Pregătirea câmpului operator. Se face prin prelucrarea mecanică şi chimică
a dinte-lui bolnav şi a doi dinti vecini cu sol. Antiseptic slabe. Dintele
interest si 2 dinti vecini li se indeparteaza depunerile dentare.
• Anestezia infiltrativă sau tronculară.
• Prelucrarea cavităţii carioase. Se indeparteaza toate tesuturile alterate si
necrotizate, Se efectuiaza crearea accesului liber către cavitatea dintelui.
• Deschiderea cavităţii dintelui. Deschiderea camerei pulpare (cornului
pulpar) se realizează în locul cel mai subţire, cu muscari intermediare in
virgula.
• Extensia cavităţii dintelui, se indeparteaza plafonul camerei pulpare cu o
fraza sferica.
• Amputarea (înlăturarea parţială) a pulpei coronare inflamate, se
efectuiaza cu o freza sferica mare, sau cu un excavator ascutit.
• Lărgirea orificiilor de intrare a canalelor radiculare, se efectuează cu freza
sferică, pară. I se reda ostiumului canalar o forma conica (infundibulara).
• Prelucrarea cavitatii dentare cu sol. Antiseptic.
• Stoparea hemoragiei. Se introduce in cavit. Dintelui pe 3-5 min, bulete de
vata imbibate cu acid aminocapronic 5%, apa oxigenata 0,5%.
• Aplicarea pastei curative.
5. Metode de extirpație vitală a pulpei.
Prin extirpare:
- cu pulpextractorul 360 grade doar dinții cu canale largi ( apucat cu degetul mare
și indicatorul este înserat în canalul radicular pâna la o proptire usoara , senzatie de
rezistenta din partea peretilor canalari , apoi instrumentul se retrage cu 1-2 mm
inapoi )
- K-files sau K-reamere ascutite , trecind ulterior la H-files 180 grade( indepartarea
fractionara a pulpei radiculare gratie fatetelor taietoare ale acesteor instrumente)
insotita cu diatermocoagularea pentru a stopa hemoragia.
6. Noțiunea de devitalizare a pupei.
Devitalizarea - este distrucția tuturor structurilor ale țesutului pulpar cu
perturbarea totală a funcțiilor pulpei, inclusiv a sensibilității ei nociceptive.
Devitalizarea se utilizează în cazurile când este imposibil de a recurge la metoda
vitala de tratament :
Metoda Devitalizanta este realizata din punct de vedere tehnic la fel ca sub
anestezia locala, doar ca diferenta fiind in extinderea etapelor in cadrul a doua
sedinte.

Clasificarea conform USMF metode:

- devit cu pastă, ce exercita o acțiune necrozantă asupra pulpei dentare;
- devit cu pasta, ce exercita o acțiune sclerozantă/metaplazică asupra pulpei dentare, (transformarea tesutului
inflamat al pulpei radiculare în țesut sclerotic osteoid)
- necroza electrochimica a pulpei dentare

7. Remediile utilizate pentru devitalizarea pulpară.

Remediile devializante folosite pot fi divizate in doua grupuri:

- preparate pe baza de trioxid și pentoxid de arsenic;
- pasta pe baza de formaldehidă.

I - Preparate pe baza de acid arsenios :

- pulbere de tirioxid de arsenic ( culoare alba , o pulbere putin solubila cu in apa cu
reactie slab acida, se dizolva usor in acid clorhidric , actiune rapida, se folosesște în combinație cu anestezic
pentru a nu provoca durere.
- paste arsenicale comercializata sub forma de granule de diferite culori , verde
albastra 24 ore
- fibre ( continut: fibre de celuloza, clorhidrat de cocaina, trioxid de arsenic,
clorfenol, oxizi de metale ) provoaca necroza in decurs de 24 de ore
- granule (în dependenta de culoare este si doza de necroza de la 24-72 ore ) ex.
Pulparsen , Caustica, Devitars

II - Preparate pe baza de arsenicul cobaltic : actionează mai gentil, nu provoaca complicatii, devitalizarea
instalata la 6-10 zile.

III - Preparate pe baza de pasta paraformaldehida

Prepararea pastei se efectuiază: pulberea de paraformaldehida și cocaină
( anestezina) 2:1, amestecata cu eugenol sau fenol î
Devitalizarea se instaleaza in 6-8 zile mono , 10-14 pluri radiculari. Exemple:
Parapasta Chema, Depulpin VOCO, Devipulp, Toxovit, Necronerv.
8. Mecanismul acțiunii acidului arsenical și pastelor pe bază de formaldehidă.
Acidul arsenical - o pulbere putin solubila cu reactie slab acida , la aplicarea locala provoacă necroza
tesuturilor, la monoradiculari 24 h , pluri 48h.

Mecanismul de actiune:
- denaturarea proteinelor, tesutului pulpar se necrotizeaza actionind citotoxic direct;
- vasele sangvine se dilată, se mareste tensiunea intratisulara, se produce
hemoragia in tesutul pulpar inconjurator
- Blocheaza sinapsele neurofibrelor simpatice , dereglarea tonicitatii si dilatarea
vaselor sangvine si capilare .
- Se dezvolta staza sangvina cu tromboza si se stopeaza circuitul sangvin in pulpa
- necroza / liza neurofibrelor
- la locul aplicarii ac arsenical ( hipoxie celulara, carioliza, moartea tuturor
elementelor pulpei coronare in spatiul odontoblastilor)
- are loc tumefierea marirea in dimensiunea 3/4 ori , celulele conjunctive mai ales
histocitele
- actiunea indelungata a acidului arsenios poate provoca schimbari toxice in
periodontiu si necroza tesutului inconjurator

Pasta de formaldehida- destinata pentru deshidratarea si mumifierea pulpei ,

- poseda caracteristici mai putin toxice, necroza 6-14 zile.

Componenta: paraformaldehida (agentul activ), trioximetilen, anestetice ( trimecaina, dicaina), clorfenol,

efedrina, oxizi de metal pentru culoare, aditive( ulei de cuisoare, eugenol).

Mecanismul de actiune:
-efect mumefiant asupra țesutului pulpar;
-dilatarea vaselor sanguine
-staza sangvina in vase
-mai putin toxica, mai blinda fata de prep cu arsenical ( nu irita periodontiul)
9. Etapele de aplicare a pastei devitalizante.

1. Se înlătură dentina țesutul rămolit și infectat - cu excavatorul (se efectuiază necrotomia / exereza) .
2. Se deschide cornul pulpar intr-un punct cu excavatorul sau sonda.
3. Cu sonda sau excavatorul se ia o cantitate mici de pasta devitala ( pasta arsenioasa ca firul de mac; pasta
paraformaldehida de 2 ori mai mare);
4. Se pune pe planseu in apropierea cornului pulpar sau pe cornul pulpar deschis;
5. Deasupra se pune o buleta de vata ca sa absoarba exudatul din pulpă;
6. Aplicarea oturatiei provizorii ( dentin pasta , ciment ionomer , pasta uleioasa , obturatie fotopolimerica .
10. Metodele de extirpare devitală a pulpei. Esența.
Metode:
- în doua ședințe - metoda de amputatie ;
- in trei sedinte - metoda de extirpare

Scopul extirparii devitale e pulpei - este lichidarea procesului inflamator si profilaxia afectiunii
parodontale.
Esenta metodei este similara cu cea a extirpatiei vitale diferenta fiind indepartarea pulpei efectuata dupa
devitalizarea ei prealabila - necrotizarea ei , incluzind mai multe sedinte la stomatolog.

11. Etapele extirpării devitale a pulpei.

Prima vizita :
- extirpatia pulpei devitale radiculare ( acid arsenios, paraformaldehida);

A doua vizita:
• îndepartarea obturatiei temporare;
• verificarea sensibilitatii dureroase ( sondarea superficiala a cavitatii carioase )
• prelucrarea medicamentoasa a canalului radicular
• prelucrarea mecanica ( largirea) canalelor radiculare
• amputarea coronara a pulpei ( cu excavatorul /freza sferica se indeparteaza pulpa
devitalizanta), fragmentele sunt evacuate prin spalarea cu apa calda sau fluide antiseptice
• extensia ostiumurilor canalelor radiculare cu freze lancerata, sferica, para, tip
Gates-Glidder
• mumefierea pulpei radiculare cu sol pe baza de rezorcin formalina
• obturarea izolatorie a canalelor radiculare
• obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a dintelui