MORFOLOGIE RADICULARA

COMPONENTELE SPATIULUI RADICULAR

• totalitatea spatiului continut in interiorul dentinei este cunoscut sub denumirea de
spatiul tridimensional endodontic.
• acest spatiu este subdivizat in doua segmente si anume:
• 1.camera pulpara, care se gaseste in portiunea coroanei clinice si;
• 2. canalul radicular, care se gaseste in sectorul radacinilor dentare.
 CANALUL RADICULAR

•Incepe la nivelul orificiului coronar de pe podeaua cavitatii de acces

•Se termina la nivelul foramenului apical
 LIMITA APICALA A PREPARATIEI

•FORAMENUL APICAL

•limita biologica, si NU radiologica si nici tactila

•zona in care se termina CR, nu radacina, si se insera
ligamentul parodontal
•de obicei situat excentric si lateral pe suprafata radacinii
• In 1917, PROF HESS, publica un studiu de referinta in legatura cu anatomia radiculara.
• a realizat sectiuni dentare montate in blocuri de parafina, pe care le-a sectionat apoi sub
vizualizarea la microscop a studiat anatomia radiculara.Ceea ce a observat acesta sunt
urmatoarele:

1.anatomia radiculara nu se rezuma numai la canalul radicular

2. pe langa un canal principal exista numeroase de canale accesorii, care leaga

acesta de alte canale principale

3. la dinti pluriradiculari, in zona furcatiei se exprima numeroase canale furcale

4.la niverul apical, canalul principal nu se deschide printr-un foramen unic, ci de

multe ori acesta se divide si se creioneaza o delta apicala cu multiple foramene
accesorii.
Prof. HESS
 Sistem de canale radiculare/ Spaţiu endodontic

• Canale principale
• Canale laterale
• Canale accesorii
• Canale furcale
• Istmuri
• Camera pulpară

SISTEM ENDODONTIC
H. SCHILDER
Canalele accesorii
• sunt canale minuscule care se intind spre orizontal, vertical cat si lateral, pornind de la
nivelul spatiului endodontic, terminandu-se la nivelul parodontiului.
• in 74% din cazuri acestea apar in treimea apicala, 11% in treimea medie si 15% in
treimea cervicala.
• aceste canale, exact ca si cele principale contin tesut conjuctiv de sustinere si vase de
sange, de calibru foarte mic, care sunt insuficient de mari pentru a pastra vitalitatea
pulpara.
• se pare ca si ele au un rol important in sustinerea procesului infectios de la nivel
parodontal sau chiar afectarea pulpei pe cale de anacoreza ( adica in sens invers de la
nivel parodontal spre tesustul pulpar)
Clasificarea canalelor radiculare dupa Weine

• TIP 1, de obicei - un singur canal se deschide printr-un foramen unic (1)

• TIP 2- doua canale distincte se unes in treimea apicale si deschid printr-un foramen
unic (2-1)
• TIP 3- doua canale distincte se deschid prin doua foramene distincte (2)
• TIP 4- un singur canal principal de divide in apropierea foramenului in doua fiecare
avand cate un foramen (1-2) - bifiditate joasa.
CONSIDERATII CLINICE CORONARE
• ca nota bene, in cazul existentei unui singur canal radicular, acesta este pozitionat
central in interiorul radacinii, centrat in interiorul cavitatii de acces.
• in cazul existentei a doua canale distincte in cadrul aceleiasi radacini, cu cat acestea
sunt mai apropiate, cu atat sansele ca cele doua canale sa se uneasca la un nivel
inferior in radacina, creste.
• in cazul decelarii directie de permeabilizare/cateterizare a canalelor, se observa ca acel
ac nu e centrat in canal, se suspicioneaza existenta unui al doilea canal care are punct
de plecare unic (1 orificiu, care se divide in doua canale)- spre exemplu daca pe
canalul distal al radacinii distale al unui molar inferior, pila are o directie spre lingual
sau vestibular, se suspicioneaza existenta unui al doilea canal opus ca directie.
CONSIDERATII CLINICE IN TREIMEA MEDIE
RADICULARA
• in momentul in care se face tranzitia de la treimea coronara a canalului radicular spre
portiunea medie, incidenta aparitiei anastomozelor (webs, fins sau culs-de-sac),
istmurilor si a canalelor accesorii creste.
• toate aceste formatiuni sunt de forme neregulate, foarte fine, divergente in toate
directiile, care constituie cai de comunicare dintre mai multe canale si zonele
periodontale, continand filete pulpare, tesut conjunctiv si vase de sange adiacente.
• datorita continutului pulpar, in momentul in care pulpa coronara si cea din canalele
centrale este infectata, acestea contin cantitati variabile de microorganisme.
• la un dinte pluriradicular, de cele mai multe ori radacina palatinala/distala, sunt radacinile
care au directia de cateterizare cea mai usoara (adica le gasim primele, fiind central
pozitionate, mari ca si gabarit, cu un continut pulpar mare)

• in cazul in care doua canale se unesc in interiorul radacinii, canalul palatinal la preomolari
respectiv mezio-vestibular (pt molarii inferiori) este cel care are directia dreapta de
cateterizare, celelalte canale deschizandu-se in cel principal prin unghiuri ascutite, greu de
negociat.
CONSIDERATII CLINICE IN TREIMEA APICALA
RADICULARA
• conceptul clasic despre treimea apicala cuprinde existenta a trei componente morfo- si
histologice: Constrictia apicala (AC), Jonctiunea cementodentinara (JCD) si
Foramenul apical (AF).
• Constrictia apicala este considerata acea portiune a canalului radicular in care
diametrul sau este cel mai mic si are un rol foarte important in clinica, fiind reperul
principal de negociere, preparare, irigare, obturare.
• JCD este reprezentata de acea zona a canalului in care cementul(extern) si
dentina(intern) se intalnesc, de asemenea e zona unde pulpa se termina si incepe
tesutul parodontal.
• localizarea acesteia variaza foarte mult de la un dinte la altul si de la un canal la altul,
fiind diferita de CA si pozitionata la aproximativ 1mm deasupra FA.
• foramenul apical, este acea zona crateriforma de pe varful radacinii dentare, care
reprezinta terminatia partii interne a canalului radicular care se deschide spre
exteriorul tesuturilor parodontale (ligament parodontal).
INCISIV CENTAL SUPERIOR
• aproape tot timpul prezinta o singura radacina cu un singur canal.
• radacina este dreapta, de gabarit mare, canalul centrat in interiorul radacinii, rotund ca
si forma, cu o conicitate usor descrescatoare spre apical.
• la nivel apical poate prezenta rar delte apicale.
• pe radiografie se deceleaza radacina bine definita, dreapta de cele mai multe ori cu un
canal bine delimitat, foramenul fiind uneori cu deschidere laterala
INCISIV LATERAL SUPERIOR
• este asemenator cu centralul, dar mai scurt in lungime, radacina este mult mai subtire
si gracila, iar portiunea apicala este curbata bi-planar spre distal si palatinal.
• datorita radacinii subtiri a acestui dinte si canalul este mult mai fin (decelat astfel si
radiologic), ceea ce pune probleme de negociere si preparare.
CANIN SUPERIOR
• cea mai lunga radacina din dentitia umana
• canalul centrat in radacina de forma ovalara, diametru mare care nu pune probleme de
instrumentare, cu exceptia ultimilor 2-3 mm apicali unde acesta se ingusteaza abrupt si
prezinta de multe ori o curbura laterala.
• radiologic de multe ori nu este evidentiata treimea apicala tocmai datorita lungimii
acestuia,
• prepararea trebuie realizata cu instrumentar lung (31mm).
PREMOLAR PRIM SUPERIOR
• prezinta doua radacini, vestibulara si palatinala, rar prezinta trei radacini (2-v si 1-p)
• este un dinte care pune destul de des probleme de preparare, radacinile sunt filiforme,
recurbate in toate planurile, mai ales cea vestibulara ( care este si usor mai lunga)
• radacina palatinala este usor mai scurta, mai dreapta si mai prezinta o ingustare mai
accentuata in treimea apicala a radacinii, lucru transpus si la nivelul canalului
radicular.
PREMOLAR SECUND SUPERIOR
• desi este asemanator cu primul premolar in ceea ce priveste lungimea radacinii, acest
dinte prezinta o singura radacina mare ca si volum care contine un singur canal, bine
centrat (40%) sau doua canale (V si P- 58%).
• in cazul acestui dinte variatiile anatomice dupa clasificarea lui Weine sunt foarte des
intalnite si variate, toate cele 4 clase putandu-se gasi la nivelul acestui dinte.
• de asemenea incidenta canalelor accesorii este foarte mare in cazul acestui dinte,
radacina fiind recurbata spre distal, iar partea apicala fiind foarte subtire, lucru
transpus si la nivelul canalelor radiculare ( greutate mare de realizare a tratamentului
endodontic).
MOLAR PRIM SUPERIOR
• prezinta trei radacini, doua pe flancul vestibular MV si DV, o radacina pe flanc
palatinal.
• dintre cele doua radacini vestibulare, radacina MV este mai mare si mai lata, deoarece
in aprox 60%-90% din cazuri aceasta radacina contine doua canale radiculare MV1 si
MV2 foarte fine si curbe- punand mari probleme de preparare si determinand multe
erori procedurale , anastomozele dintre aceste doua canale - foarte dese si aproape
imposibil de preparat mecanic.
• pe radiografie e destul de greu de observat cele doua canale, MV2 fiind de multe ori
suprapus de catre MV1 care este mai mare deci mai usor vizibil.
• radacina DV este mai scurta si mai gracila continand de cele mai multe ori un singur
canal.
• radacina palatinala este lunga, voluminoasa, dreapta, mai putin treimea apicala care
prezinta o recurbare vestibulara, ceea ce poate fi sursa unor erori procedurale de
preparare.
MOLAR SECUND SUPERIOR
• este mai mic in toate sensurile decat primul.
• prezinta trei radacini mai scurte (2 V si 1P) cele vestibulare sunt mai subtiri si prezinta
de multe ori curburi multiple, cea palatinala este dreapta si mai voluminoasa. fiecare
radacina contine cate un canal, rar prezentand atipii de numar de canale.
MOLAR TREI SUPERIOR
• anatomia radiculara foarte variata in cazul acestor dinti.
• poate sa varieze de la o singura radacina conica cu un canal larg pana la 2,3,4,5
radacini gracile si foarte curbe.
• se indica terapie endodntica sub magnificate la microscop iar cavitatea de acces
trebuie sa fie cat mai extinsa.
INCISIV CENTRAL SI LATERAL INFERIOR
• anatomia lor este asemanatoare.
• incisive central este usor mai scurt in lungime decat cel lateral.
• prezinta radacini turtite in sens M-V, subtiri, usor recurbate in treimea apicala spre
distal.
• prezinta pe lateral santurile de descarcare radiculara care tind sa divida radacina in
doua distincte, de aceea in multe cazuri, in special incisivii laterali pot prezenta o
radacina cu doua canale distincte ( V si L)
• se indica realizarea unei cavitati de acces extinsa in sens V-L tocmai pentru a putea
identifica cel de-al doilea canal in cazul in care exista, de asemenea se indica
magnificatie in cazul terapiei endodontice.
CANIN INFERIOR
• desi se aseamana cu omologul sau, acesta prezinta lungimi usor mai mici.
• de cele mai multe ori prezinta o radacina cu un canal, usor recurbata in treimea
apicala.
• rar poate prezenta doua radacini cu doua canale distincte.
PREMOLAR INFERIOR PRIM
• prezinta o singura radacina care este in continuarea coroanei intr-un unghi de 45 de
grade, de aceea cavitatea de acces trebuie extinsa spre vestibular ( supracorectie de
unghi)
• radacina e subtila, turtita M-D, portiunea apicala prezentand o curbura distala.
• desi prezinta o singura radacina, in multe cazuri canalul este divizat in treimea medie
sau apicala in doua segmente unul este vestibular si altul cel lingual.
• de cele mai multe datorita bifiditatii profunde intr-un unghi ascutit instrumentarea cel
putin a unui segment din cele doua este dificila, daca nu ambele.
• cavitatea de accès trebuie sa fie extinsa iar terapia sa fie realizata sub magnificatie.
PREMOLAR SECUND INFERIOR
• este asemanator cu primul premolar, incidenta celui de-al doilea canal fiind mult mai
mica,
• radacina este mai subtire, canalul este centrat, portiunea apicala este de cele mai multe
ori recurbata exagerat spre distal (chiar si dilacerata= unghi de 90 de grade)
 MOLAR PRIM INFERIOR
• prezinta doua radacini voluminoase Meziala si Distala
• in cadrul radacinii meziale se afla doua canale ML si MV
• radacina meziala este mai mare, mai lata si mai lunga, fiind recurbata spre distal
• radacina distala este mai mica in volum, ovalara, mai scurta si dreapta, continand de cele
mai multe ori un canal unic, mai rar doua canale DV si DL
• in cadrul radacinii meziale, exista atipii de numar de canale care se traduc prin existenta a
trei canale M. ML MV si MM (middle-mesial).
• canalul distal de cele mai multe ori se deschide printr-un foramen plasat intr-un unghi
ascutit,
• canalele meziale sunt filiforme curbe cu posibilitatea de a se deschide printr-un foramen
unic grad mare de dificultate de preparare.
MOLAR SECUND INFERIOR
• este asemanator primului, dar redus dimensional in toate sensurile.
• prezinta doua radacini M si D, cea M continand 2 canale ML si MV, in cea distala gasindu-se un
singur canal bine definit, central pozitionat.
• lungimea radacinolr este mai mica decat cea a omologului de 6 ani, radacina meziala prezentand
recurbare distala mai accentuata, cea distala fiind mai scurta, ovalara, cu un traiect exprimat,
care este drept de cele mai multe ori
• rar poate prezenta un singur canal in radacina meziala, centrat pozitionat, pe aceeasi linie cu cel
distal.
• fiind un dinte redus in dimensiune, canalele sunt fine si curbe (in special mezialele), punand
probleme de preparare mecanica.
• de multe ori cele doua radacini sunt fuzionate, deci cele trei canale se pot uni si se deschid spre
exterior printr-un foramen unic.
MOLAR TREI INFERIOR
• de cele mai multe ori prezinta aberatii morfologice, atat coronare cat si radiculare,
putand prezenta o singura radacina fuzionata, mai des doua radacini (M si D) sau trei
(2M si 1D).
• dificultatea tratamentului este data de pozitia distala pe arcada, amplitudinea de
deschidere a pacientului care e limitata, curbura exagerata spre distal a radacinii in
cazul acestor dinti.
• canalul unic de mare dimensiune in format monoradicular, canale mai subtiri si curbe,
gru de negociat in caz de bifurcatie sau trifurcatie.
• in caz de canale multiple acestea se pot uni la nivel radicular pentru a se deschide spre
exterior printr-un unic foramen.
• se indica realizarea de cavitati de acces largi si inspectie sub magnificatie pentru a
identificat toate canalele existente.