Elaborarea metodica nr.

9
Morfologia functional a premolarilor inferiori.
1. Caracterele commune a premolarilor inferiori.
-Premolarii inferiori prezintă volumul cel mai redus din grupul dințior laterali inferiori.
-Coroanele au aspect cilindric, iar pe secțiune transversală sunt aproape circulare;
- Cuspizii linguali sunt mai mici decât cei vestibulari, diferența dintre ei fiind evidentă.
- Şantul principal central este curb cu concavitatea orientată spre vestibular şi se găsește situat mai
aproape de marginea linguală a feței ocluzale.
-Axul coronar face cu axul radicular un unghi obtuz deschis spre lingual. Această angulație corono-
radiculară poate crea dificultăți în tratamentele endodontice (posibilitatea creării de căi false).
- Premolarii inferiori sunt dinți monoradiculari.
- Rădăcina are aspect de con efilat și conține un singur canal radicular principal larg.
- Pe secțiune transversală este uşor apiatizată mezio-distal.
- Apexurile se găsesc situate în vecinătatea găurii mentoniere.
Implicații clinice referitoare la premolarii inferiori
- Erupția se produce după caninii inferiori.
- Uzura afectează cuspidul vestibular (activ).
-Rolul în fizionomie al premolarilor inferiori este mai redus decât cel al omologilor superiori.
- Leziunile carioase îi afectează într-un grad mai redus decât pe premolarii superiori.
- Tratamentul endodontic este de obicei facil, există însă și situații mai dificile.
*Recent, Ouazzani și colab. (17) efectuând un studiu de morfologie canalară pe 200 premolari inferiori
descrie existența a patru tipuri de configurații canalare la acești dinți. Tipul I -un canal și un foramen
apical; tipul II - două canale care se unesc înaintea apexului și un foramen apical; tipul III- două canale
complet separate cu două foramene apicale și tipul IV - cu un singur canal ćare la mijlocul rădăcinii se
bifurcă și sfârşesc în două foramene separate.

2. Morfologia functional a primilor molari inferiori.

NUMĂR ŞI POZITIE: doi (stâng şi drept);
poziția a patra pe hemiarcadele inferioare.
SISTEME DE NOTARE: internațional 4.4 (drept) 3.4 (stâng);
• american 28 (drept) 21 (stâng).
NUMĂRUL LOBILOR DE DEZVOLTARE: doi (vestibular şi lingual).
Lobul vestibular este format din trei lobuli.

CRONOLOGIE: debutul calcificării: 1-2 an%;

coroana complet formată: 5-6 ani;
erupe: 10-12 ani;
rădăcina complet edificată: 12-13 ani.
DIMENSIUNI (mm): inălțimea coroanei: 8-8,5 mm;
lungimea rădăcinii: 14;
medie: 22-22,5;
lungimea totală: minimă: 20,1;
maximă: 24,1;

coronar M-D: 7 mm;

diametrul: cervical M-D: 5 mm;
 coronar V-L: 7,5 mm;
cervical V-L: 6,5 mm.

NUMĂRUL RĂDĂCINILOR: una.

dreaptă: 48%;
spre distal: 35%.
CURBURI RADICULARE: spre mezial: 0%;
spre vestibular: 2%;
spre lingual: 7%;
în baionetă: 7%;

NUMĂRUL COARNELOR PULPARE: două (vestibular și lingual).

CANALE RADICULARE PRINCIPALE:-1 canal cu 1 foramen 73,5%;
-2 canale cu 1 foramen 6,5%;
-2 canale cu 2 foramene 19,5%;
-3 canale 6%.

FUNCȚII: masticație prin cuspidul vestibular (de sprijin) participă la stabilizarea ocluziei și DVO, ghidaj de
grup (când există).

MORFOLOGIE
În cadrul unei hemiarcade inferioare premolarul prim inferior ocupă poziția a patra de la linia mediană
fiind primul dinte al grupului lateral inferior.
Coroana prezintă patru fețe axiale și o față ocluzală.
Fața vestibulară, se aseamănă cu fața similară a caninului inferior, dar are dimensiuni mai reduse (8-
8,5 mm în sens cervico- ocluzal, sens mezio-distal 7 mm în treimea ocluzală respectiv 5 mm cervical), iar
V"-ul ocluzal al cuspidului vestibular este mai rotunjit.
Marginile proximale sunt convergente spre cervical, cea distală fiind mai scurtă și mai convexă.
Marginea cervicală este curbă cu concavitatea spre ocluzal, apărând mai pronunțată decât la canin.
Treimile ocluzală și medie ale feței sunt puternic înclinate spre lingual. Relieful feței vestibulare este
convex în dublu sens. Convexitatea maximă se găsește în treimea cervicală. Două depresiuni
longitudinale impart fața în trei lobuli. Dintre aceștia, ce! central este cel mai voluminos, iar cel mezial
este cel mai mic.
Fața linguală, are dimensiuni mult mai reduse decât fata vestibulară. Premolarul prim fiind un dinte
care face trecerea de ia dintii monocuspidați (caninii) la dinții pluricuspidați (premolarii doi și molarii),
gradul de dezvoltare al cuspidului lingual variază, influențánd astfel inältimea fetei linguale. Atunci cànd
cuspidul lingual este mic inältimea acestei fete poate ajunge pana la doua treimi sau chiar la jumätate
din inälțimea feței vestibulare. Relieful feței linguale este accentuat convex in ambele sensuri și prezintă
o inclinare Inspre lingual. Pe această față se observă un şant de descărcare mezio-lingual, care pomeşte
ca şant secundar din fosa marginală meziala, traversează creasta marginală mezială și ajunge pe fața
linguală în dreptui liniei de tranziție dintre aceasta și fața mezială. Foarte rar există și un şant de
descărcare disto-lingual.
Fetele proximale, au diametrul vestibulo-lingual mai mic decât cel cervico-ocluzal și se înscriu într-un
trapez cu baza mare la colet. Ele converg spre cervical și spre lingual, iar relieful lor este uşor convex.
Fața mezială este mai puțin extinsă în sens cervico-ocluzal și mai convexă decât fața distală, ceea ce face
ca premolarul prim inferior să constituie o excepție în acest sens. Ariile de contact sunt situate în sens
 vestibulo-oral la joncțiunea treimii vestibulare cu treimea medie, iar în sens cervico-ocluzal la joncțiunea
treimii ocluzale cu treimea medie. Aria de contact distală este situată mai spre cervical.
Fața ocluzală, are conturul asemănător unui trapez cu baza mare spre vestibular și este puternic
înclinată spre lingual. Această înclinare se datorează diferenței de înălțime dintre cei doi cuspizi
(vestibular > oral). Cuspidul vestibular fiind mai voluminos de aproximativ 2,5 ori decât cel lingual, planul
cuspidian ocluzal este înclinat spre lingual la 45°, iar şantul principal central (mezio-distal), este situat
mai aproape de fața linguală. Acest şanț este curb cu concavitatea spre vestibular şi îşi are originea în
cele două fose marginale, mezială și distală. Fosa distală este mai largă. In unele cazuri poate fi doar uşor
schițat și atunci între cuspizi apare o creastă transversală de smalt. Crestele marginale pot fi şterse sau
foarte bine exprimate. Relieful ocluzal mai include crestele sagitale, esențiale și secundare ale cuspizilor,
precum și şanturile secundare. Trepanarea la locul de elecție se face in dreptul crestei esențiale a
cuspidului vestibular. Extrem de rar se poate remarca existența a doi cuspizi linguali.
Rădăcina în majoritatea cazurilor este unică, în formă de con efilat cu apexul curbat spre distal. Este
uşor aplatizată mezio-distal și prezintă pe fetele proximale şanțuri longitudinale, şanțul mezial fiind mai
exprimat. Apexul poate prezenta fenomene de hipercementoză ceea ce face ca el să apară îngroşat
(rădăcină în „limbă de clopot").
Camera pulpară, are plafonul paralel cu planul ocluzal cuspidian. Coarnele pulpare sunt în număr de
două: unul vestibular mai voluminos și unul lingual. Canalul radicular principal este larg, sensibil aplatizat
mezio-distal și unic în majoritatea cazurilor (73,5%), putând apare însă și variante cu două sau chiar trei
canale. Pe secțiune transversală la nivelul coletului (fig. 11.103), canalul radicular apare ovalar, centrat
în suprafața de secțiune. Privită proximal rădăcina realizează cu coroana un unghi obtuz deschis lingual
(angulație corono-radiculară)

3. Morfologia functional a premolarilor secunzi inferiori.

NUMĂR ŞI POZIȚIE: doi (stâng și drept);
poziția a cincea pe hemiarcadele inferioare.
SISTEME DE NOTARE: internațional 4.5 (drept) 3.5 (stâng);
american 29 (drept) 20 (stâng).
NUMĂRUL LOBILOR DE DEZVOLTARE: doi (vestibular şi lingual), sau trei (unul vestibular şi doi linguali).
Lobul vestibular este format din trei lobuli.

CRONOLOGIE debutul calcificării: 1-2ani;

• coroana complet formată: 6-7 ani;
erupe: 11-12 an%;
rădăcina complet edificată: 13-14 ani.
DIMENSIUNI (mm): înălțimea coroanei: 8 mm;
lungimea rădăcinii: 14,5;
medie: 21,4-22,5;
lungimea totala: minimă: 18,1;
maximă: 23,7;

coronar M-D: 7–7,2 mm;

diametrul: cervical M-D: 5-5,2 mm;
coronar V-L: 8-8,3 mm;
cervical V-L: 7–7,2 mm.
NUMĂRUL RĂDĂCINILOR: una;
• dreaptă: 39%;
spre distal: 40%.
CURBURI RADICULARE: spre mezial: 0%;
spre vestibular: 10%;
spre lingual: 3%;
în baionetă: 7%.
NUMĂRUL COARNELOR PULPARE: două (vestibular și lingual, cu pre vestibular. nezio-distal. o dezvoitare
identică).
CANALE RADICULARE PRINCIPALE:-1 canal.cu 1 foramen 85,5%;
-2 canale cu 1 foramen 1,5%;
-2 canale cu 2 foramene 11,5%;
-3 canale cu 2 foramene 0,5%.
FUNCȚII: masticație, prin cuspidul vestibular (de sprijin) participă la stabilizarea ocluziei și a DVO, ghidaj
de grup (când există).

MORFOLOGIE
Premolarul secund inferior ocupă poziția a cincea pe hemiarcadele inferioare şi are dimensiuni mai mari
decât premolarul prim.
Coroana este cea mai voluminoasă din cadrul grupului premolarilor și prezintă o formă cilindrică cu
patru fețe axiale și o față ocluzală.
Fața vestibulară, are delimitări asemănătoare cu fața similară a premolarului prim. Diametrul cervico-
ocluzal este de 8 mm, iar diametrele mezio-distale sunt de 7-7,2 mm (în treimea ocluzală) și 5-5,2 mm
cervical.
Marginea ocluzală este în formă de „V" larg deschis, mai rotunjit decât la ceilalți premolari. Marginile
proximale converg spre colet, cea distală fiind mai scurtă și mai convexă. Marginea cervicală are formă
de semicerc cu concavitatea spre ocluzal. Relieful feței vestibulare este convex în ambele sensuri
(cervico-ocluzal și mezio-distal), maximum de convexitate găsindu-se în treimea cervicală. Spre ocluzal
apar două depresiuni verticale ce delimitează trei lobuli. Lobulul central este cel mai mare și poartă
vârful cuspidului vestibular. Fața vestibulară este înclinată spre lingual.
Fața linguală, este mai redusă decât precedenta în varianta bicuspidă sau are aceeaşi întindere, în
varianta tricuspidă. Marginea ocluzală poate prezenta un contur diferit în funcție de numărul cuspizilor
linguali. Astfel când există doi cuspizi linguali - situația cea mai frecventă - are forma literei M" cu
vârfurile rotunjite, iar când există un singur cuspid lingual marginea prezintă un singur vârf foarte șters.
Fețele vestibulară și linguală converg spre ocluzal.
Fețele proximale, au diametrul cervico-ocluzal mài mic decât cel vestibulo-lingual. Fața distală este
mai mică și prezintă un relief mai convex decât cea mezială. Unii autori atestă convergența spre ocluzal a
fețelor proximale. Ariile de contact și convexitățile maxime ale acestor fețe sunt situate la joncțiunea
treimii vestibulare cu treimea medie (sens vestibulo-lingual) și la joncțiunea treimii ocluzale cu treimea
medie (sens cervico-ocluzal). În varianta tricuspidă, fețele proximale sunt divergente lingual (Latrou).
Fața ocluzală, are conturul asemănător unui patrulater cu unghiurile foarte rotunjite. Marginea
vestibulară este mai mare decât cea linguală (în varianta bicuspidă), sau mai mică (varianta tricuspidă).
Planul cuspidian ocluzal al premolarului secund are o înclinare de doar 15° spre lingual (față de 45° cât
are premolarul prim). Relieful acestei fețe variază in funcție de varianta morfologică. Astfel există:
- varianta bicuspidă (mai rară) la care cuspidul vestibular apare mai voluminos decât cel lingual, iar
şanțul principal central este uşor curb cu e mai mare ca cea mezială).
 -varianta tricuspidă ce reprezintă un contur al feței ocluzale mai pătrat cu latura linguală mai mare
datorită celor doi cuspizi linguali (mezio-lingual mai mare și disto-lingual mai mic). Pe fața ocluzală se
găsesc trei şanțuri (mezio-central, centro-distal și centro-lingual), dispuse în forma literei „Y", care prin
intersectare formează fosa centrală. În această variantă, fața ocluzală prezintă cu trei creste esențiale.
Trepanarea la locul de elecție se face în treimea medie a şanțului principal central.
Rădăcina, are aspect asemănător cu rădăcina primului premolar, dar este mai voluminoasă și nu
prezintă șanțuri longitudinale pe fețele proximale. Şi la premolarul secund inferior este posibilă apariția
rădăcinilor ,în limbă de clopot".
Camera pulpară este mai volumi- noasă și prezintă două sau trei coarne pulpare, în funcție de varianta
morfologică. În majoritatea cazurilor se continuă cu un singur canal radicular principal. Uneori apar două
și extrem de rar (0,5%) trei canale. Pe secțiune transversală la nivelul coletului canalul radicular apare
ovalar, în axul mare orientat vestibulo-lingual. Canalul este centrat în suprafața de secțiune.

4. Semnele de diferentiere a premolarilor inferiori de pe hemiarcada dreapta de cei de pe hemiarcada

stanga.
-semnul de curbura a coroanei(fata vestibulara a coroanei trece in cea meziala mai abrupt de cat in fata
distala)
-semnul unghiului coroanei(multi-incizala,unghiul mezio-ocluzal este mai ascutit de cat unghiul disto-
ocluzal)
-+semnul radacinii.(axul longitudinal este inclinat spre distal)

5. Diferențierea premolarilor superiori de cei inferiori

- Premolarii superiori au, în ansamblu, coroanele mai voluminoase.
- Premolarii superiori sunt în serie descendentă, primul fiind mai voluminos decât cel de-al doilea, iar la
mandibulă sunt în serie ascendentă.
- Forma coroanelor premolarilor superiori se aseamănă cu un paralelipiped cu unghiurile rotunjite,
aplatizate mezio-distal. În cazul premolarilor inferiori forma coroanelor se înscrie într-un cilindru.
- Diferența dintre diametrele mezio-distal și vestibulo-oral la premolarii superiori este evidentă în timp
ce la premolari inferiori cele două diametre sunt aproximativ egale. Coroanele premolarilor superiori
sunt aplatizate mezio-distal, în timp ce la premolarii inferiori au un contur aproape circular.
-Premolarii superiori au doi cuspizi de dimensiuni relativ egale, pe când premolarii mandibulari au
cuspidul vestibular evident mai voluminos decât cuspidul (cuspizii) linguali.
-Fața vestibulară a premolarilor inferiori prezintă o evidentă înclinare spre lingual fapt ce determină
situarea spre oral a feței ocluzale.
-Şanțul principal central la premolarii superiori este drept, iar la premolarii inferiori concav spre
vestibular. La premolarii superiori, fosa mezială este mai mare, pe cand la premolarii inferiori fosa
distală este mai mare.
- La premolarii superiori uzura este mai evidentă la nivelul cuspizilor palatinali, iar la cei inferiori la
nivelul cuspizilor vestibulari.
- Axul coronar la premolarii superiori este în continuarea rädăcinii în timp ce la cei inferiori face cu axul
rădăcinii, un unghi cu deschiderea, orientată lingual.
-Rădăcinile premolarilor superiori sunt mai voluminoase decât la cei inferiori.
-Pe secțiune transversală rădăcinile premolarilor superiori sunt aplatizate mezio-distal, iar primul
premolar prezintă două rădăcini. Rădăcinile premolarilor inferiori au pe secțiune o formă aproximativ
circulară.

6. Caracteristica suprafetelor ocluzale a premolarilor inferiori.

 Fața ocluzală(prim), are conturul asemănător unui trapez cu baza mare spre vestibular și este puternic
înclinată spre lingual. Această înclinare se datorează diferenței de înălțime dintre cei doi cuspizi
(vestibular > oral). Cuspidul vestibular fiind mai voluminos de aproximativ 2,5 ori decât cel lingual, planul
cuspidian ocluzal este înclinat spre lingual la 45°, iar şantul principal central (mezio-distal), este situat
mai aproape de fața linguală. Acest şanț este curb cu concavitatea spre vestibular şi îşi are originea în
cele două fose marginale, mezială și distală. Fosa distală este mai largă. In unele cazuri poate fi doar uşor
schițat și atunci între cuspizi apare o creastă transversală de smalt. Crestele marginale pot fi şterse sau
foarte bine exprimate. Relieful ocluzal mai include crestele sagitale, esențiale și secundare ale cuspizilor,
precum și şanturile secundare. Trepanarea la locul de elecție se face in dreptul crestei esențiale a
cuspidului vestibular. Extrem de rar se poate remarca existența a doi cuspizi linguali.
Fața ocluzală(second), are conturul asemănător unui patrulater cu unghiurile foarte rotunjite.
Marginea vestibulară este mai mare decât cea linguală (în varianta bicuspidă), sau mai mică (varianta
tricuspidă). Planul cuspidian ocluzal al premolarului secund are o înclinare de doar 15° spre lingual (față
de 45° cât are premolarul prim). Relieful acestei fețe variază in funcție de varianta morfologică. Astfel
există:
- varianta bicuspidă (mai rară) la care cuspidul vestibular apare mai voluminos decât cel lingual, iar
şanțul principal central este uşor curb cu e mai mare ca cea mezială).
-varianta tricuspidă ce reprezintă un contur al feței ocluzale mai pătrat cu latura linguală mai mare
datorită celor doi cuspizi linguali (mezio-lingual mai mare și disto-lingual mai mic). Pe fața ocluzală se
găsesc trei şanțuri (mezio-central, centro-distal și centro-lingual), dispuse în forma literei „Y", care prin
intersectare formează fosa centrală. În această variantă, fața ocluzală prezintă cu trei creste esențiale.
Trepanarea la locul de elecție se face în treimea medie a şanțului principal central.

7. Particularitati commune ale fetelor vestibulare.

Fața vestibulară, se aseamănă cu fața similară a caninului inferior, dar are dimensiuni mai reduse (8-8,5
mm în sens cervico- ocluzal, sens mezio-distal 7 mm în treimea ocluzală respectiv 5 mm cervical), iar V"-
ul ocluzal al cuspidului vestibular este mai rotunjit.
Fața vestibulară, are delimitări asemănătoare cu fața similară a premolarului prim. Diametrul cervico-
ocluzal este de 8 mm, iar diametrele mezio-distale sunt de 7-7,2 mm (în treimea ocluzală) și 5-5,2 mm
cervical.
8. La ce nivel este situate ecuatorul anatomic la premolarii inferiori, ce rol indeplioneste.
Ecuatorul anatomic este situat la nivelul coletului pe fetele laterale. El uneste punctele de maxima
convexitate.
1. Sistem de notare a scolii anglo-saxona
2. A sistemului F.D.I
3. A scolii americane
4. A scolii franceze
5. A sistemului aritmetic