Rezolvate Endo

1)Endodonția.Noțiune.Sarcinile ei. Etapele tratamentului endodontic.
Endodontie-este un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiaza

structura si functia endodontului,metodele si tehnicamanipularilor in cavitatea
pulpara in traume, modificari patologice in pulpa si periodontiu.
Endodontiul-este un complex pulpo-dentinar,al carui elemente de baza sunt pulpa
si dentina limitrofa cavitatii dentare,unite intre ele functional si morfologic.
Scopul–prevenireaactiunii microorganismelor patogene si a produselor toxice ale
activitatii lor vitale asupra tesuturilor periodontiului prin
ermetizare(etansare),sterilizare a endospatiului dentar
−Reducerea infectiei din lumenul sistemului canalar radicular prin inlaturarea
pulpei, dentinei si maselor pulpareinfectate.
−Atribuirea canalului radicular unei forme necesare pentru pregatirea catre
obturare.
−Sporireaeficientei actiunii preparatelor medicamentoase.
Sarcinile:
−Elaborarea metodelor de diagnostic si tratament al canalelor radiculare si de
tratament in caz de pulpite si periodontite.
−Elaborarea metodelor si mijloacelor de sterilizare a macro si microcanalelor, a
instrumentarului special pentru prelucrarea si obturarea canalelor
−Studierea actiunii focarelor cronice-odontogene infectioase asupra reactivitatii
organismului, studierea caracteristicilorlor–atat prin experienta cat si activitatea
clinic
Etapele
1)Stabilirea unui diagnostic clinic corect
2)anestezia
3)asigurarea asepticii maxime si a lucrului sigur,neagresiv
4)asigurarea accesului cit mai direct si suficient catre orificiul canalului radicular
5)determinarea cu exactitate a lungimii de lucru
6)permeabilizarea instrumentala,largirea si formarea canalului radicular
7)dezinfectarea si prelucrarea igienica,antiseptica a canalului radicular
8)obturarea canalului radicular si controlul acesteia
2)Topografia dinţilor incisivi și canini. Crearea accesului endodontic.

Incisivul central superior:Camera pulpara imita forma coroanei dintelui,cu
latimea maxima incizal,se ingusteaza catre colet si este in continuarea canalului
radicular,care are un parcurs rectiliniu catre apex.La tineri camera pulpara ocupa
un volum mare si prezinta 3 coarne pulpare.
Canalul radicular are o forma conica,ingustindu-se spre apex.Cu relevanta clinica
este o formatiune dentinara din canalul dentinar,imediat apical de colet,pe peretele
palatinal,de forma unei protuberante,numita constrictie,umar sau protuberanta
palatinala,aceasta trebuind indepartata pentru obtinerea unui acces corect.Sectiunea
canalului este aplatizata vestibulo-oral
Incisivul lateral superior:Camera pulpara are o forma semanatoare cu cea a
incisivului central superior,in vedere vestibulara respecta forma coroanei,dar are
marginea incizala mai rotunjita.La limita dintre camera pulpara si canalul
radicular,la colet,spre palatinal se gaseste protuberanta dentinara palatinala
specifica dintilor frontali superiori.Canalul radicular este aplatizat mezio-distal si
prezinta o curbura catre distal in treimea apicala
Caninul superior:Forma sistemului pulpar al caninilor maxilari se aseamana cu
cea a incisivilor,in snesul ca exista un sigur canal in prelungirea camerei
pulpare.Aceasta prezinta un sigur corn pulpar spre incizal,are dinmensiune
vestibulo-orala mai mare decit cea mezio-distala,iar forma sa a fost descrisa ca
ovoida sau triunghiulara.Canalul radicular este aplatizat in sens mezio-distal.
Incisivul central inferior:reprezinta o radacina unica,foarte aplatizata mezio-
distal,de forma ovala.Canalul radicular se divizeaza in 30%-in 2 canale-lingual si
labial,care ,in majoritatea cazurilor se termina printr-un orificiu apical.Daca este
doar un canal,el trece mai lingual si este mai sinuos.Camera pulpara este
asemanatoare cu cea de la incisivii superiori dar mai redusa in dimensiuni,ascutita
spre incizal si cu diametru vestibulo-ora mare in vedere laterala;din vedere
vestibulara are diametrul mezio-distal foarte mic raportat la diametrul vestibulo-
oral si 3 coarne pulpare reduse.
Incisivul lateral inferior:Cavitatea dintelui se aseamana cu caviatatea dintelui
incisivului central,dar e ceva mai mare decit acesta.Canalul are o forma ,,in
fanta’’:ovalara,mai larg comparativ cu incisivii centrali,adesea se depisteaza 2
canale:vestibular si lingual.
Caninul inferior:asemanator cu canninul maxilar dar de dimensiuni mai
reduse,caninul mandibular prezinta de cele mai multe ori o radacina,uneori
doua.Radacina poate fi dreapta sau curbata apical spre distal sau spre
vestibular.Camera pulpara este mai extinsa vestibulo-oral,dimensiunea mezio-
distala a acesteia fiind mai mica,iar sectiunea transversla a acesteia la colet este
ovala.In general caninul mandibular are un singur canal(in 96% din cazuri);in 4%
din cazui exista 2 canale,vestibukar si lingual cu 2 foramene independente
3)Topografia premolarilor în aspect endodontic. Crearea accesului

endodontic.
Premolarul I superior:este un dinte cu morfologie foarte variabila;de obicei
prezinta 2 radacini,dar poate avea si o singura radacina sau 3 radacini.Forma
camerei pulpare este aplatizata in sens meziodistal si prezinta doua coarne
pulpare.Canalele radiculare sunt impreuna cu radacina deviate spre inapoi de la
axul vertical al dintelui si apoi din nou se separa
Premolarul II superior:Camera pulpara are dimensiunea mare vestibule-orala si 2
coarne pulpare,vestibular si palatinal.Forma sectiunii variaza in functie de
configuratia canalelor-forma de oval turtit mezio-distal pentru dintii cu un canala
sau forma cifrei 8 sau de panglica in cazul prezentei a 2 canale
Premolarul I inferior:Coroana este inclinata inspre lingual,angulate fata de
radacina.De obicei prezinta o singura radacina conica,mai putin extinsa vestibule-
oral,rar poate avea 2 radacini,vestibulara si lingual.Camera pulpara se afla
predominant sub cuspidul vestibular,prezinta doua coarne pulpare,dntra care cel
vestibular este mai bine dezvoltat.Forma camerei pulpare este ovalara cu diametrul
mare vestibule-oral.Premolarul unu infierior cu o radacina are usual un singur
canal cu un singur foramen apical.Canalul are tendinta de a se bifurca si de a se
deschide in 2 foramene apicale separate si in plus exista cazuri de 2 canale complet
separate,mai ales in rarele cazuri de premolari cu 2 radacini
Premolarul II inferior:La nivel coronar se diferentiaza de premolarul unu prin
dimensiunile mai mari ale cuspidului lingual.Are de obicei o radacina
unica,dreapta sau cu o angulatie spre distal.Foarte rar prezinta 2 sau 3
radacini.Forma camerei pulpare este similara cu cea a premolarului unu,ovala cu
diametrul mai mare vestibule-oral.Exista un singur canal,cu sectiune transversal de
forma ovala la jumatatea radacinii si cu sectiune rotunda la apex.Se pot intilni si 2
canale,vestibular si lingual cu unul sau doua foramene apicale,exceptional chiar
3(2 vestibular,1 lingual),situatie extrem de rar corelata cu prezenta a 3 radacini.
4)Topografia molarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Molarul I superior:este un dinte de dimensiuni mari si prezinta trei radacini,doua
vestibulare-meziovestibulara(MV) si distovestibulara(DV) si una palatinala(P),mai
lunga decit cele vestibulare.Radacian MV este curba spre distal,iar cea DV poate fi
dreapta,curbata spre mezial sau distal,ambele avind un traiect divergent si traiectie
vestibulara.
Camera pulpara are in sectiune orizontala forma de triunghi cu baza vestibular si
virful palatinal,proiectia ei situindu-se in jumatatea meziala a fetei ocluzale.Exista
patru coarne pulpare,cel meziovestibular fiind cel mai mare,urmat de cel
distovestibular si de cele palatinale.Clinic,actualmente se porneste de la ideeea ca
molarul de 6 ani prezinta 4 canale (2 mezio-vestib).
Molarul II superior:Prezinta 3 radacini mai putin divergente decit in cazul

molarului de 6 ani,separate in 54% din cazuri sau fuzionate in restul de
46%.Camera pulpara este de dimensiuni mari,cu diametru mai mare vestibule-oral
decit mezio-distal.Pe sectiune transversal la nivel cervical camera pulpara are
forma patrulatera,dar nu atit de ampla ca dimensiuni,deoarece orificiile de
emergent ale canalelor radiculare sunt mai grupate decit la moraul de 6 ani.Si in
cazul molarului de 12 ani,radacina meziovestibulara poate prezenta 2
canale.Celelalte radacini,distovestibulara si palatinala,au in general cite un canal.
Molarul III superior:Prezinta cea mai mare varietate morfologica,atit ca lungime
de lucru,cit si ca numar de canale.Numarul canalelor poate varia de la un canal
pina la 6-7 canale,cee ace face tratamentul nepredictibil.
Molarul I inferior:Cavitatea coroanei are o forma cuboida,cu 5 adincituri
corespunzatoare fiecarui tubercul pe suprafata masticatorie,Cel mai voluminos
corn este cel jugal mezial,iar cele mai inalte-ambele cornuri jugale.
Are 2 radacini,una meziala si una distala.Ambele au aspect aplatizat mezio-distal
cu diametru mare vestibule-oral.Radacina meziala are diamtru vestibule-oral mai
mare.Radacina distala este dreapta sau cu apexul curbat catre distal.Rar se descrie
a treia radacina,disto-linguala,de dimensiuni mai reduse
Camera pulpara este situate in primele doua treimi meziale ale coroanei.Cea mai
mare prevalenta are variant cu 3 canale insa pot exista si 4 canale sau doar 2
canale.Canalele mezeiale au diametru mic,sunt curbate mezio-distal dupa curbura
radacinii meziale si in sens vestibule-oral.Canalul MV este curbat intital
vestibular,ulterior spre lingual.Canalul ML este dreot in prima portiune,apoi curb
spre vestibular.
Molarul II inferior:Pare o ,,repica’’ de dimensiuni mai mici a primului
molar.Configuratia radacinilor este asemanatoare,insa se remarca o tendinta de
apropiere a apexurilor.Foarte rar pot eista 3 radacini.Camera pulpara este plasata in
jumatatea meziala a coroanei.Moroftipul cu 2 radacini prezinta de obicei 3 canale,2
in radacina meziala vestibular si lingual si unul in radacina distala,cu diverse
configuratii existind si molari cu 2 radacini si 2 canale.Se mai citeaza variante cu
un canal mezial si 2 canale distale.Variantele de molari 2 mandibulari cu o singura
radacina pot prezenta un singru canal foarte larg eventual in forma literei C.
Molarul III inferior:Are o morfologie similara cu molarul unu sau cu molarul doi
inferior,putind avea insa radacinile unite sau o radacina unica,in forma de
tarus.Este mai usor de abordat din ounct de vedere endodontic vata de cel superior.
5)Spaţiul endodontic. Caracteristica conului dentinar şi cimentar.

Spatiul endodontic reprezinta un sistem polimorf,complex si reciproc conex,de
canale si cavitati ale dintelui,sistemul avind legatura partiala cu complexul pulpo-
apical,ce include in sine parodontiul apical impreuna cu cementul,osul cortical si
spongios ,invecinate apexului radacinii dentare
Sistemul spatial endodontic include:
-caviatatea corornara;
-spatiul principal al canalului radicular;
-anastomozele si golfurile canalului radicular;
-canalele radiculare laterale;
-ramificatiile deltoide apicale;
-ducturile dentinare;
-canaliculele ducturilor dentinare
Din punct de vedere clinci si reiesind din caracteristicile morofologice ale
dintelui,este rational de a imparto conventional spatiul endodontic in citeva nivele:
I nivel-Cavitatea coronara si spatiul principal al canalului radicular

Al II-lea nivel-anastomoze di golfuri(canale de calibru mic ce termina orb)ale
canalului radicular
Al III-lea nivel-canalele radiculare laterale si ramificatiile deltoide apicale
Al IV-lea nivel-ducturile dentinare si canaliculele ducturilor dentinare
Aceasta gradatie poate servi drept criteriu de evaluare a gradului de eficienta a unei
metode oarecare de tratament endodontic
Dupa Kutler (1961), canalul radicular are doua portiuni distincte:
1. o portiune mai mare de la orificiul de deschidere al canalului radicular in
camera pulpara si pana la nivelul jonctiunii cemento-dentinara (conul dentinar al
canalului);
2. o portiune mai mica decat prima care se intinde de la jonctiunea cemento-
dentinara pana la orificiul apical (conul cementar) si care are o forma tronconica
cu baza mica la nivelul jonctiunii cemento-dentinare (zona de contrictie apicala), si
baza mare la foramenul apical si apexul radiologic; are dimensiuni variabile astfel
la tineri este cuprins intre 0,5-0,7mm, in timp ce la varstnici este cuprinsa intre 0,7-
0,8mm.
6)Noţiuni de apex anatomic, fiziologic şi radiologic. Importanţa practică a lor.

In endodontia practica deosebim apexul radiologic,anatomic si fiziologic
Apexul radiologic este cel mai indepartat punct de pe virful radacinii,care poate fi
vazut pe radiografie
Apexul anatomic se afla la nivelul zonei de trecere a dentinei canalului radicular
in cementul radicular,unde se termina canalul radicular la virful
radacinii(foramenul apical extern).Uneori formenul apical extern se localizeaza
lateral,vestibular sau lingual-pe peretele radicular,sii nu pe apex
Apexul fiziologic sau constrictia apicala fiziologica este localizat in regiunea
ingustarii(constrictiei)apicale interioare,la o distanta de 1-1,5mm de la apexul
radiologic.
Aceasta constrictie se afla in interiorul canalului anterior de jonctiunea cemento-
dentinara,si se mareste pe masura maturatiei dintelui.Odata cu virsta ea se
indeparteaza de apexul radiologic ca urmare a depunerii de dentina secundara
Importanta practica a lor consta in cunoasterei limiteii pina in care lucram,punctul
limita a interventiei endodontice trebuie sa fie apexul fiziologic,deoarece aici este
trecerea tesutului pulpei radiculare in tesutul periodontal
7)Notiune de radacina cu apexul neformat

Reprezinta o situatie clinica in care dintele este imatur sau nu si-a finisat perioada
de formare a radacinii.Mai poate fi si radacina aflata in resorbtie sau deosebim 2
metode de tratament:apexificare sau apexogeneza
8)Caracterele zonei de creştere a rădăcinii dintelui.

Partea radiculara a dintelui va fi impartita in sens vertical(axial) in trei parti:1/3
cervicala;1/3 medie si 1/3 apicala
9)Structura histologica si fiziologica a pulpei dentare
Pulpa denatara reprezinta un tesut conjuctiv lax,alcatuit din substanta
fundamental(intercelulara),cellule si elemente fibroase si include vase si nervi.
Substanta fundamentala a pulpei-este alcatuita mai ales din
mucoproteina,glicoproteina si mucopolizaharde.Toate tipurile de metabolism in
pulpa se desfasoara prin intermediul substantei fundamentale.Pentru a patrunde din
vasele sangvine in cellule metabolitii se dizolva mai intii in substanta
fundamental.Astfel in materiile eliminate de cellule trec prin substanta
fundamental pentru a ajunge in vasele de tip terminal.Subst.fundamentala se afla
permanent in stare de polimerizare si depolimerizare.Gradul de polimerizare
depend de virsta,de activitatea functionala,de starea patologica.Daca
subst.fundamentala este antrenata intr-un proces inflamatoriu,survine
depolimerizatia provocata de enezimele proteolitice aparute.Cind gradul de
polimerizatie atinge valori inalte,subst.fundamentala capata o consistenta
gelatinoasa.Vitalitatea pulpei depinde de functia metabolica a substantei
fundamentale.
Fibrele pulpei-pulpa contine fibre colagene si reticulare,fibrele elastic in ea nu au
fost detectate.Exista doua tipuri de orientare a fibrelor:difuz si fascicular.Pulpa
tinara contine un numar redus de fibrile,acestea crescind odata cu virsta.Indiferent
de virsta pulpa radiculara comporta mai multe fibre decit cea coronara
Celulele pulpei-in pulpa se disting trei straturi
celulare:periferic(odontoblastic),subsuperficial(subodontoblastic) si central
Stratul periferic-este format din cellule specific,odontoblaste,care sint situate cite
2-4 alaturi.Sunt niste cellule de structura polara:ele au copr si prelungiri
Stratul subodontoblastic-contine numeroase pulpocite de forma stelata.Aceste
elemente comporta numeroase prelungiri
Stratul central-sunt situate fibroblaste ,histiocite,celule plasmatice,limfocite si
monocyte
Irigatia sangvina a pulpei-structura si functiile sistemului vascular in pulpa sunt
dictate de necesitatile ei.Vasele sangvine si tesutul conjuctiv formeaza o entitate
functionala integra.
Date fiziologice:Pulpa fiind o formatiune de tesut conjuctiv,executa functiile

principale ale tesutului conjuctiv:trofica,de protective,plastic.Aceste functii
fiziologice ale pulpei sint in corelatie complementara.
Trofica : Substanta fundamentala constituie un mediu prin care elementele
nutritive din singe ajung in celulele pulpare, iar produsele metabolismului din nou
prin acelasi mediu revin in reteaua sanguine venoasa.
Functia de protectie sau bariera: In pulpa ea este realizata de celulele sistemului
reticuloendotelial. Din celule acestui sistem fac parte histocitele , care in procese
patologice se transforma in macrofagi mobili si executa functia de fagocitoza.
Functia plastica : se asociaza cu cea de protectie. Obliterarea canaliculilor
dentinale, depozitele de dentina tertiara constituie niste bariere care apara pulpa
contra agentilor externi si dificilizeaza patrunderea bacteriilor in ea.
10.Modificari in pulpă in sinescență și in stări patologice:

1)diminuarea volumului cavității dentare
2)crește numărul de fibre, scade numărul de celule>se instalează o fibroza, o
distrofie reticulară, petrificație
2)obliterarea camerei pulpare și canalelor radiculre
3)mineralizarea camerei pulpare
4)apariția calculilor
5)apexul se micșorează odată cu depunerea dentinei
6)ostiumurile canalelor radiculre se îngustează
7)scade numărul de vase și nervi
11)Termenii de eupție și formarea rădăcinilor dinților permanenți.

Dintele 6:
Erupția-la 6 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani
Dintele 1:
Erupția-la 6/8 ani
Formarea rădăcinii-la 10 ani
Dintele 2:
Erupția:8-9 ani
Rădăcina-la 10 ani
Dintele 3:
Erupția-la 10/11 ani
Dintele 4:
Dintele 5:
Rădăcina- la 12 ani
Dintele 7:
Dintele 8-variază.
12.Particularitățile anatomo-fiziologice ale periodonțiilui.

Periodonțiul este un țesut localizat în spațiul dintre lama compactă a alveolei și
cementul radicular, sau fanta periodontală.
Spațiul dento-alveolar are o formă de clepsidră, fiind mai îngusta in zona de
rotație-hypomochlion, și mai larg in zona cervicala. Punctul hypomochlion se afla
mai aproape de apex, aproximativ la unirea a 2/3 coronare ale rădăcinii cu 1/3
apicală.
Fanta periodontala are dimensiuni de 0,20-0,25 mm, iar in regiunea cervicala-pina
la 0,38 mm. Deci grosimea periodontiului este in aceleași limite.
Componentele:
Substanța fundamentala
Celule(mezenchimale nediferențiate, fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști,
osteoclaste, celule epiteliale Malassez)
Celule de aparare(macrofage, mastocite, polimorfonucleare)
Fibre desmodentale(de colagen 53-74%, putine fibre de oxytalan și rare fibre
elastice)
Orientarea fibrelor:
-orizontal
-oblic
-vertical
Principalele grupe de fibre:
Fibrele creste alveolare
Fibre dento-dentare
Fibre orizontale
Fibre oblice
Fibre apicale
13.Modificarile de vîrstă și funcțiile periodontiului.

Funcțiile:
De suport-fixează bine dintele de osul alveolar
De repartiție a presiunii-repartizează uniform presiunea aplicată asupra dinților in
timpul masticatiei
Plastica-in stări patologice are loc procesul de reparare permanenta
Trofica-rețeaua bogata de vase sangvine și nervi asigura nutriția cementului
radicular și a componentei interne a osului alveolar
De protecție.
● Menţine dinţii în osul maxilar fiind astfel un sistem de fixare
● Permite dinţilor să suporte forţele generate asupra lor în timpul masticaţiei. Aceste
forţe sunt amortizate / neutralizate dotorita unei compliante specifice parodontiului.
● Conţine numeroşi receptori şi nervi ce depistează mişcările funcţionale ale dinţilor.
Prin aceşti “senzori” parodonţiul ajută la poziţionarea maxilarelor în timpul masticaţiei
şi la generarea unui reflex de apărare când forţele masticatorii depăşesc o valoara
maximă. O altă serie de receptori ajută la remodelarea osului alveolar în funcţie de
presiunile generate la nivelul dinţilor, împiedicând resorbia acestuia ( principiu ce stă
şi la baza tratamentului ortodontic) .
● Joacă un rol adaptativ esenţial prin depunerea continuă de cement radicular care va
compensa uzura fiziologică a coroanei dentare.
● Prin vasele de sânge ale parodonţiului sunt furnizate la nivelul cementului radicular
şi osului alveolar nutrienţi esenţiali. Este asigurată astfel nutriţia celulelor implicate
în fiziologia aparatului de susţinere şi adaptare a dinţilor ( fibroblasti , osteoblasti,
cementoblasti, osteoclasti ) dar şi nutriţia celulelor implicate în apărare precum
macrofagele.
● Face posibil tratamentul ortodontic. Legăturile strânse dintre cele 4 compartimente
ale parodonţiului şi modul în care acestea interacţionează între ele fac posibil un
proces de adaptare ce poate fi influenţat cu ajutorul aparatelor dentare.
Modificări:
-fisura periodontala odată cu virsta devine mai lata ca urmare a îngroșării
periodonțiului.
-dezintegrarea fasciculelor de fibre colagene
-îngroșarea fibrelor Sharpey
-reducerea formelor celulare tinere
14)Elementele celulare ale periodontiului. Rolulu relictelor epiteliale in

patologia periodontiului.
Elementele celulare:
-Celule(mezenchimale nediferențiate, fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști,
osteoclaste, celule epiteliale Malassez)
-Celule de aparare(macrofage, mastocite, polimorfonucleare)
În periodontiu se mai afla insulițe sau relicte epiteliale. Aceste relicte eliteliale sunt
niște resturi rămase din perioada de dezvoltare a dinților in urma dezagregarii tecii
epiteliale Hertwig. Ele sunt depistate mai des in regiunea coletului și apexului
dentar.
Unii autori considera ca epiteliul acestor insulițe pot provoca in anumite condiții
chisturi, chistogranuloame, Ba chiar și neoformatiuni maligne.
15)Metode de examinare clinica a pacientului cu afecțiuni pulpare.

Anamneza-medicul trebuie sa adreseze pacientului întrebări clare și concise cum ar
fi:
-de cît timp va doare?(debutul)
-unde va doare, știți care dinte va doare?(localizarea)
-ce a inițiat durerea!(felul apariției, provocat sau spontan)
-cum este durerea, ascuțita sau pulsatila(caracterul)
-cît durează durerea?(minute, ore)
-cît de des va doare, se repeta regulat sau este continua?(frecventa)
Examenul exooral:
La inspecție se urmărește:
-forma feței
-simetria feței
-șanțurile faciale
-aspectele tegumentelor
-fanta labiala
-raportul buzelor
La palpare se urmăresc:
-elasticitatea părților moi ale feței
-integritatea contururilor osoase(se precizează eventualele denivelări,mobilități,
formațiuni patologice)
-sensibilitatea punctelor sinusale
-grupele ganglionare limfatice
Examenul endooral
-examenul părților moi-se începe cu inspectarea mucoasei tuturor
zonelor:labiala,jugala,linguală,a planșeului bucal,palatinala, gingivala
-examnul arcadelor dentare-se face sistematic prin inspecție palpare și percuție
Se examinează forma arcadelor dentare. Se consemnează dinții prezenti( formula
dentara). Se examinează fiecare suprafața dentara.
Palparea se începe cu dintele suspect. Leziunile carioase se palpează cu sonda
pentru a stabili gradul de sensibilitate a dentinei sau atunci cind exista o
Comunicare cu camera pulpară. In aceasta situație putem obține următoarele tipuri
de răspuns la palpare:
-durere vie urmată de hemoragie-deschiderea accidentală a camerei pulapare, pulpa
este sănătoasă
-durere violenta urmată de hemoragie-inflamatie pulpara ireversibila simptomatica
-durere moderată cu apariția unei picături de puroi-inflamatie pulpara ireversibila
purulentă
-ușoară sensibilitate cu Singerare abundentă-inflamatie pulpara ireversibila
asimptomatica(pulpita cronica cu camera pulpara deschisă)
-absenta durerii și a singerarii- necroza și gangrena pulpara.
Percuția indica inflamarea ligamentului parodontal fără a ne da relații despre
vitalitatea pulpara.
16)Metode paraclinice de examinare a pacientului cu afecțiuni pulpare.

1)Testele de vitalitate
Testul la cald- se poate utiliza un instrument încălzit, un baton de gutaperca
încălzit in Flacăra citeva secunde , gutaperca încălzită cu ajutorul sistemelor de
obturare la cald
Tehnica de realizare:
In condiții de izolare, dinții fiind uscați se aplica gutaperca încălzită în treimea
cervicala pe fata vestibulara a dintelui.
Răspunsul normal pulpar este reprezentat de o sensibilitate moderată, apare după
aplicarea stimulului și dispare imediat după îndepărtare.
Testul la rece- se utilizează batoane de gheata, sprayuri refrigerante cu clorura de
stil
Tehnica:
Se izoleaza și se usucă dintele, se pulverizează pe o Buleta de vata clorura de etil și
se menține pina cind Buleta pare acoperită de un strat fin de zăpada. Apoi Buleta
se aplica pe dinte in treimea cervicala și se menține citeva secunde in contact cu
dintele.
Testele de vitalitate electrice

Tehnica:
-dinții testați trebuie izolați și uscați
-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte
-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat
Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:
• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.
Testul frezajului explorator:

Precizează dacă pulpa este vitala sau nu.
Se crează o cavitate mică in dinte fără anestezie. Dacă dintele este vital pacientul
semnalizează senzație dureroasa, dacă pacientul nu simte nimic dintele este devital.
17)Electoodontometria. Rolul ei in practica stomatologica.

Se utilizează atunci cind medicul pune la îndoiala viabilitatea pulpei. Se determina
pragul de sensibilitate a sistemului nervos dentar.
Tehnica:
-dinții testați trebuie izolați și uscați
-electrodul pasiv se fixează pe buza pacientului și cel activ pe dinte
-odată stabilit contactul cu dintele intensitatea curentului crește automat.
Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi sunt stabilite:
• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.
18)Etiologia și patogenia pulpitelor.

Etiologia:
1)agenții microbieni-nimeresc in pulpa prin cavitatea carioasa a dintelui, prin
canaliculele dentinale sau prin pungile parodontale
2)traumatismul mecanic produs din cauza unei lovituri
3)deschiderea accidentală a camerei pulpare
4)supraîncălzirea in timpul Șlefuiri bontului
5)acțiunea unor substanțe medicamentoase(alcool, eter, etc) folosite de medic
Patogenia:
In stadiul de inflamatie acută distingem citeva semne: alterarea , exsudarea,
proliferația, tulburari metabolice.
La început exsudatul poarta un caracter seros. Peste 6-8 ore inflamația seroasa
trece in purulentă.
In pulpita fibroasă cronica putem distinge 2 stadii. In stadiul 1 o parte din pulpa
coronară se transforma in țesut de granulație. In stadiul 2 țesutul pulpei este supus
unei degenerescențe fibroase.
Pulpita gangrenoasa cronica se poate solda cu gangrena pulpei.
Pulpita hipertrofică cronica se caracterizează prin proliferarea extinsă a țesutului de
granulație.
19. Clasificarea pulpitelor
După OMS
K 04.0 Pulpita
K 04.00 Incipientă (hiperemie)
K 04.01 Acută
K 04.02 Purulentă (abces pulpar)
K 04.03 Cronică
K 04. 04 Cronică ulceroasă
K 04. 05 Cronică hiperplastică (polipoasă)
K 04. 08 Alte tipuri de pulpite apreciate
K 04. 09 Pulpită neapreciată
K 04. 1 Necroza pulpei. Gangrena pulpei
K 04. 2 Degenerescența pulpară. Denticulii și petrificarea pulpei
K 04. 3 Formarea incorectă a țesuturilor dure în pulpă
După Semașco
1. Pulpita acută
• De focar
• Difuză
2. Pulpita cronică
• Fibroasă
• Gangrenoasă
• Hipertrofică
• Acutizare a pulpitei cronice
3. Stări după depulpare parțială sau totală
Clasificare după M.Gafar, A.Iliescu
1. Pulpite acute
a) Seroase:
- cu leziuni limitate : pulpite acute seroase parțiale sau coronare;
- cu leziuni întinse: pulpite acute seroase totale sau corono-radiculare;
b) Purulente:
- cu focare limitate: pulpite acute purulente parțiale sau coronare;
- cu focare întinse: pulpite acute purulente totale sau corono-radiculare;
2. Pulpite cronice
a) Inchise (fără comunicare cu exteriorul);

- pulpita cronică închisă propriu-zisă;
- pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi.
b) Deschise (comunicare cu exteriorul):

- ulceroase;
- granulomatoase (polipoase).
20. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitelor acute de focar.
Pulpita acută de focar simptomatologie (pulpitis acuta focalis). Bolnavul acuză o

durere vie, intensă, localizată la un anume dinte. Provocata de excitanţi termici,
mai ales la rece – şi nu trece după suspendarea excitantului. Dureri spontane.
Crizele dureroase, mai rare la început, devin cu timpul mai frecvente.
Durata lor de la 10 la 30 de minute (nu depăşesc o oră). Accesul de dureri
cedează locul unei perioade indolore, ea poate fi câteva ore. Durerile pot să
apară
seara şi noaptea. Criza dureroasa poate ceda de la sine, doar mai des este
necesar administrarea calmantelor (trigan, baralgină, analgina etc.).
Examenul obiectiv un dinte de coloraţie normala, cu o cavitate carioasă profundă
şi un depozit bogat de dentina alterată. După îndepărtarea, cu prudenţă (atenţie)
a dentinei ramolite, vidăm un strat subţire de dentină pigmentată.
Sondarea dureroasa mai aproape de cornul pulpar (provoacă o reacţie dureroasa
imediată şi puternică).
Percuţia în ax, nici transverala nu este dureroasă.
Teste la vitalitate – cele termice – cu apă rece, se produce durere, imediată şi nu
trece cu înlăturarea excitantului.
Teste electrice (electro excitabilitatea pulpei) – este redusă la 20-30 μA
(răspunsul
este pozitiv, electro excitabilitatea este scăzută).
Cercetarea radiologică este indicată în caz – pentru a determina localizarea
cavităţii carioase (sub coroană cavitatea, sau pe suprafaţa de contact, etc.).
Diagnosticul diferential:
*de caria profunda
*de pulpita acuta difuza si cronica fibroasa
*de inflamatia papilelor
Tratamentul:
Metoda amputarii devitale
1vizita:
-prepararea partiala a cavitatii carioase
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei arsenicale
-aplicarea dentin-pastei
2vizita:
-acuze,percutia
-inlaturarea obturatiei provizorii
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-inlaturarea tavanului
-amputarea pulpei coronare
-aplicarea solutiei pentru impregnare(rezorcin-formalina)
-aplicarea dentin-pastei
3vizita:
acuze
-inlaturarea pansamentului
-aplicarea pastei de foredent la orificii
-obturarea de baza si permanenta.
21. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei acute difuze.

Simptomatologie.
Bolnavul acuză accese îndelungate de dureri, cu intervale indolore mici

(30-40 min). Criza dureroasă provocată de un agent extern de la început violentă,
intensitatea durerilor poate fi progresivă. Durere spontană cu un caracter
progresiv, brutal.
Caracterul cumplit al suferinţei provocate de o pulpită a dus la

clasificarea ei, de autori francări, sub denumirea “turbarea dinţilor”.
Durerea nu este localizată, iradiază pe traectorul ramurilor nervului
trigemen.
În pulpita dinţilor maxilarului (molarii) în regiunea temporală, supraorbitală,
zigomatică, în regeunia mandibulară, şi în dinţi sănătoşi.
În caz pulpitei în canini şi incizivi superiori durerea iradiază în nas, în

zona suborbitala, supraorbitală, în ochi, poată iradia şi în regeunia temporală.
În caz de pulpită a dinţilor arcadei inferioare – durerea iradiază în
regeunia occipitală, la ureche, în regeunia submandibulară, temporală şi în dinţii
maxilarului superior. În caz de pulpită a dinţilor frontali (incizivi) durerea iradiază
în partea opusă.
Iradierea durerii nu apare de la început, doar în faza ei de mare

intensitate atunci pacientul nu poate localiza dintele afectat, ce poate determina
confuzii de diagnostic. Analgezicii în caz de folosire au o eficienţă redusă
(temporar scade intensitatea durerii şi nici un caz dispariţia ei).
Obiectiv: Se constată existenţa unui proces carios profund, cu dentină alterată,
resturi alimentare. Sondarea provoacă dureri şi poate duce la deschiderea camerei
pulpare, şi provoacă durere violentă (de aceia examinarea cu sonda se face foarte
atent fără presiuni).
Cercetarea cu sonda poate discuperi un punct de comunicare – şi se observă o
hipersensibilitate a pulpei (în aşa caz este contraindicat teste de vitalitate, care pot
provoca crize dureroase deosebit de puternice).
Percuţia - în ax a dintelui este dureroasă (procesul inflamator a cuprins toată
pulpa.
Diagnostic pozitiv:
Durere de mare intensitate;
Sensibilă percuţia în ax;
Testul de vitalitate termică – hiper sensibilitate.
Diagnostic diferenţiară:
Pulpita acuta difuză va fi diferenţiata:
1. De pulpita acuta de focar;
2. Pulpita cronică acutizată;
3. De periodontita acută apicală;
4. De periodontită cronică acutizată;
5. De nevralgiile nervului trigemen;
6. De sinuzita;
7. Alveolita (durerile alveolare).
.
Pentru periodontita acuta si cronica in stare de acutizare sint caracteristice o durere
neintrerupta
localizata, durere acuta in timpul muscarii la dintele bolnav.
In nevralgia nervului trigemen e caracteristica o durere vie, paroxistica ce apare in
timpul
alimentarii, vorbirii, atingerii pielii fetei.
Tratamentul:
Metoda extirparii vitale:
1vizita:
-anestezie
-prepararea definitiva a cavitatii cu crearea accesului
-amputarea pulpei coroare
-extirparea pulpei radiculare
-prelucrarea mecanica si medicamntoasa
-determinarea lungimii de lucru
-obturarea canalului
-con-gutaperca
-roentgen
-obturatia de baza si permanenta.
22. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

gangrenoase.
Deseori se dezvoltă din pulpita cronica fibroasă, când în pulpă pătrund
microorganisme, sau din pulpită acută de focar.
Dacă cavitatea dintelui este deschisă dureri spontane nu apar. Ele pot
apărea dacă cavitatea dintelui este închisă. În aşa caz poate apărea durere
spontană, de oarece exsudatul care se formează nu se elimină şi duce la acutizarea
procesului. La majoritatea pacienţilor cavitatea dintelui este deschisă, şi umplută
de produse putrifice, care se produc în pulpă în urma gangrenei. Specific este un
miros fetit (gangrenos).
Durerile apar de la fierbinte în timpul alimentării, pacientul simte
incomodităţi în dinte.
Acuza: Dureri sâcâitoare de la diferiţi excitanţi, mai ales de la fierbinte:
Durere de la schimbarea t° aerului – la inspiraţie ieşind în stradă şi invers.
Pot lipsi acuze de dureri.
Miros fetid din gură.
În trecut acuză dureri puternice.
Simptomatologie:
O cavitate carioasă profundă.
Cavitatea dintelui larg deschisă.
Sondarea: dureri în pulpă şi singerare
În pulpită gangrenoasă de evoluţie trenantă pulpă coronară are o culoare cenuşie
(histoliza deplină), parţial vie, se păstrează în întregime pulpa radiculară.
În aşa caz sondarea superficială indoloră, profundă doloră (în orificiul canalului) şi
sângerează.De la excitant cald – durere care trece încet.
Radiologic – Modificări distructive în periodontium – dilatarea ale fisurii

periodontale,
focar de ramoliscenţă.
Elecroexcibilitatea dintelui redusă – 50-80 μA (necroza pulpei coronare)
Diagnosticul pozitiv:
Dureri de la fierbinte;
Miros fetid din dinte;
Sondarea superficială indoloră;
Sondarea profundă dureroasă;
Comunicare largă cu cavitatea dintelui.
Diagnostic diferenţial:
1. De Pulpită fibroasă cronică.
2. Periodontite apicale cronice (fibroasă, granulantă şi granulomatoasă).
Patomorfologic: În pulpă să constată zone de necroze cu microorganisme, mase a
histologice, acizi graşi, cristale, pigmenţi sangvini, ce este caracteristic pentru
inflamaţie
gangrenoasă.
Tratamentul:
Extirparea devitala:
1vizita: -prepararea partiala a cavitatii dintelui
-deschiderea cornului pulpar
-aplicarea pastei
-aplicarea dentin pastei
2vizita:
-acuze
-prepararea definitiva cu crearea accesului
-amputarea pulpeo coronare
-prelucrarea mecanica si medicamentoasa a canalului radicular
-obturarea canalului radicular
-con-gutaprca condensarea laterala
-roentgen
-obturarea de baza si permanenta
23. Diagnosticul diferenţial între pulpitele acute şi cronice.
Pulpita acuta de focar - pulpita cronica fibroasa unde nu sunt caracteristice durerile
spontante si nocturne,
durerile apar mai frecvent de la excitanti termici. In pulpita fibroasa cronica se
constata dureri acute
antecedente.
Pulpita difuza acuta - pulpita cronica in acutizare evolutie de lunga durata,
acutizari, asociere cu formele
acute de pulpita. Distrugeri masive in tesuturile dure si modificari periapicale.
Pulpita fibroasa cronica - pulpita acuta de focar, cea cronica fibroasa evolueaza un
timp mai indelungat,
procesul se poate acutiza in repetate rinduri. Cea acuta de focar dureaza doar 1-2
nictemere.
Pulpita hipertrofica cronica - dureri sicitoare ce se declara la diferiti excitanti,
excrescente de carne care
singereaza la orice ocazie.
24. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice fibroase.

- Pulpita cronica fibroasă se întâlneşte mai des, şi provine din pulpită acută. În caz
când organismul este imuno-biologic rezistent şi datele imunologice a pulpei sunt
la un nivel înalt, atunci pulpa învinge inflamaţia acută şi ea trece în
cronică.
- La pacienţi, cu reactivitate scăzută a organismului pulpita cronică fibroasă apare

sinestătator (nu trece prin perioada de inflamaţie acută).
- Ca causa principală este comunicarea cavităţii carioasă cu cavitatea dintelui, în
aşa caz exsudatul se elimină, se micşorează presiunea intra pulpară, se
ameliorează trofica.
- Semne subiective:
- Pacientul prezintă acuze:
- • Dureri de la excitanţi termici,
- • Dureri de la excitanţi chimici, durerea nu trece cu înlăturarea excitantului,
- • Dureri de la excitanţi mecanici,
- • Dureri paroxistice în dinte.
- În caz dacă cavitatea dintelui nu comunică cu cavitatea carioasă durerile de vin
sâcâitoare, trenante, durerile se declară de la deferiţi excitanţi şi continuă după
înlăturarea excitantului. Durerile pot să se declare de la schimbarea temperaturii
aerului.
În caz dacă cavitatea dintelui comunică cu cavitatea carioasă. În anamneză

bolnavul menţionează că a avut dureri puternice în trecut, apoi durerile sau
micşorat şi senzaţii de durere în timpul masticaţiei pe dinte. Pacienţii acuză
senzaţii neplăcute în dinte, şi durerile apar în timpul alimentării, de la rece, în
timpul aspirării (sugere) din dinte. Din anamneză cunoaştem că în dinte au fost
dureri acute în trecut. Este caracteristică durere la schimbul temperaturii
(trecerea dintre încăpere caldă la rece) şi invers.
Semne obiective:
Examinarea pacientului:
Cavitate carioasă profundă cu resturi alimentare, dentină rămulită.
Se constată orificiu de comunicare între cavitatea carioasă şi cavitatea
dintelui.
Pulpa de o culoare cenuşie, cu o nuanţe cianotică.
Sondarea provoacă o hemoragie neînsemnată, şi o durere nepronunţată, care
repede trece.
Proba termică la rece durere nepronunţată care trece încet.
Percuţia indoloră.
Palpaţia indoloră.
Electro excitabilitatea pulpei scăzută - 35 mkA. Însă după datele lui L. Rubin în
30% din cazuri poate fi în limite normale.
Mai greu de a stabili diagnoza în caz când cavitatea carioasă nu comunică cu
cavitatea dintelui.
Diagnosticul diferential: se va diferentia de caria profunda, de pulpita acuta de

focar, pulpita cronica
gangrenoasa.
Diferentierea de caria profunda in care apare o reactie dolora la toate tipurile de
excitanti. In caria profunda
ea se atenueaza dupa inlaturarea excitantului, insa in pulpita cronica fibroasa ea
persista un timp.
Diferentierea de pulpita acuta de focar se va face datorita unei anamneze
minutioase care ne da posibilitatea
sa constatam, ca pulpita fibroasa cronica evolueaza un timp mai indelungat.
Cavitatea dintelui in majoritatea
cazurilor este deschisa, sondarea pulpei coronare nu provoaca o durere nu prea
puternica sau ramine
indolora. Durerile in pulpa se pot declara doar in caz de sondare profunda cu ace
endodontice.
25. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

hipertrofice.
Este reprezentată de o formaţiune polipoasă. Această formă a pulpitei
mai deseori se întâlneşte la copii şi tineri. În anamneză în trecut dureri acute.
Pacienţii prezintă acuze:
-Dureri sâcâitoare in timpul alimentării de la masticaţie a alimentelor dure
(carne, posmag, nucă etc).
-Eliminarea sângelui în timpul alimentării din dinte (trauma).
-Dureri în timpul „aspirării” din dinte.
-Pacientul spune că în dinte a crescut carne „sălbatică”.
Semne obiective:
La inspecţie descoperim un dinte cu proces carios extins în suprafaţă şi
profunzime, camera pulpare deschisă.
În cavitatea dintelui observăm o formaţiune polipoasă, suprafaţa ei poate fi:
Muriformă, culoare roşie – violacee, acoperit cu depozite de fibrină parţial.
Aspect muriform - culoare roşie – violacee, acoperit cu insule de epiteliu,
suprafaţa netedă lucioasă, de culoare roz.
Suprafaţa polipului acoperită în întregime de epiteliu, polipul este neted,
lucios şi are coloraţie roz.
Polipul prezintă în partea superioară o mobilitate, şi poate fi deplasat. Inferior
el face corp comun cu pulpa.
Polipul pulpar se implantează în cavitatea carioasă din cavitatea dintelui şi
canalul radicular.
Sondarea - Înţeparea cu sonda a polipului nu provoacă sensibilitate, decât în
regiunea mai profundă şi provoacă o sângerare abundentă.
Percusia în ax indoloră.
Palpare – polipul este elastic, depresibil (după încetare presiunii se revine la
formă)
Radiografic – modificări nu se observă.
Elecroexcibilitatea pulpei – pozitivă la intensitate mare ale excitantului (hipo
excibilitate).
Diagnostic pozitiv:
Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare.
Formaţiunea polipoasă în continuarea pulpei dentare, cu sângerare la sondare.
Diagnostic diferenţial:
Polipul gingival (apreciem cu sonda trecând-o pe marginea exterioară a cavităţii
carioase).
Cu ţesut granular din periodontium (sudarea nu produce durere).
Cu perforaţia zonei bifurcaţiei şi trifurcaţii rădăcinilor (pe datele radiografice).
26. Diagnosticul diferenţial al pulpitei hipertrofice, papilitei şi perforaţiei

interradiculare.
Diagnosticul diferential: proliferarea papilei gingivale sau tesutului granular din

periodontiu, cu bifurcatia,
trifurcatia radacinilor. Proliferarea papilei gingivale se produce de pe urma unui
traumatism cu o margine
transanta a cavitatii carioase. Pentru precizarea diagnosticului se foloseste o sonda
cu care se preseaza gingia
proliferata trecind-o pe marginea exterioara a cavitatii carioase. Daca sursa de
excrescenta a tesutului de
granulatie o constituie periodontiul, atunci introducerea adinca a sondei nu produce
dureri. Poate sa se
observe o singerare puternica si sa se formeze o perforatie a fundului cavitatii
coronare. Se observa pe
radiografie o rarifiere a tesutului osos in regiunea bifurcatiei sau trifurcatiei.
27. Diagnosticul diferenţial al pulpitelor. Zonele de iradiere a durerilor în pulpită.
Pulpitele se vor diferentia de cariile profunde, unde durerile dispar dupa inlaturarea
factorului excitant, insa
in pulpite persita un timp anumit. De periodontita apicala acuta si cronica unde
sunt prezente schimbari
radiografice masive in regiunea fantei periapicale, posibil si resorbtii osoase cu
formarea de granulom,
chistogranulom etc.
Zonele de iradiere a durerilor in pulpita: iradiaza durerea pe traiectul ramurilor
nervului trigemen: in pulpita
dintilor maxilarului superior - in regiunea temporala, supraorbitara, in regiunea
mandibulara, in dintii arcadei
inferioare. In caz de pulpita a dintilor arcadei inferioare durerea iradiaza in
regiunea occipitala, la ureche, in
regiunea submandibulara, temporala, in dintii maxilarului
28.Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

exacerbate.
Acutizarea (exacerbarea) pulpitei cronice e caracteristica o durere paroxistica in

dinte cu un caracter spontan. E posibila o durere vie indelungata cauzata de
excitanti externi cu iradiere in ramurile nervului trigemen sau o durere siciitoare
trenanta ce se amplifica in timpul muscarii pe dinte. Prin anamneza seva afla ca
dintele a durut si mai inainte, ca au existat semne ale uneia sin formele cronice de
pulpita. Cavitatea dintelui in majoritatea cazurilor este deschisa. Sondarea pulpei
este dureroasa, percutia produce dureri usoare.
Electroexcitabilitatea pulpei este scazuta si corespunde fie pulpitei cronice

fibroase, fie pulpitei grangrenoase cronice. Pe radiografie se vizualizeaz o fisura
periodontala dilatata sau o osteoliza in regiunea apicala a radacinii.
Diagnosticul diferential: acutizarea pulpitei cronice se fa diferentia de formele

acute ale pulpitei, de la periodontita acuta apicala si de periodontita in acutizare.
Pentru periodontita acuta si cronica in decurs de acutizare sunt caracteristice dureri
constante, fara intermitente, lipsa de acuze de dureri provenite de la excitanti
termici si chimici. Se constata modificari in mucoasa in regiunea dintelui in cauza.
Un simptom caracteristic pentru periodontita acuta si cronica in acutizare o
constituie durerea puternica in caz de muscare pe dinte sau in caz de percutie.
29.Metodele de diagnosticare ale pulpitelor.

Metode: interogarea, inspectia, sondarea, percutie, palpatia, probe termice si de alta
natura, electroodontometria, radiografia.
In timpul interogatoriului se poate preciza daca bolnavul are careva afectiuni
asociate care ar putea fi insotite de iradiere a durerilor in dintii in dinti si maxilare:
tulburari ale sistemului nervos (nevralgie, nevrita a ramurilor II si III a
trigemenului). Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedata de suprasolicitare
functionala, de traume ale dintelui, de casarea cavitatii carioase a dintelui cu resturi
alimentare, hipotermia, suprasolicitarea emotionala si nervoasa, interventiile
chirugicale, boli de natura virotica si bacteriala. Inspectia bolnavului: se
examineaza configuratia fetei, si la examinarea endobucala nu ne limitam la un
singur dinte, deoarece poate duce la eroarea de diagnostic. Cercetarea cavitatilor
carioase cu sonda ne ofera o informatie mai precisa daca ea se face dupa
inlaturarea resturilor alimentare. Se va examina daca este comunicare a cavitatii
carioase cu cavitatea dintelui. Percutia comparata a dintilor va permite sa
determine prezenta inflamatieii active in regiunea periodontiului, care frecvent
insotesc pulpita. Proba termica - se realizeaza cu introducerea in cavitatea bucala a
apei reci sau fierbinte cu un tampon de vata. Electrosensibilitatea la persoanele de
virsta tinara este de 4-6 mA la persoanele in virsta electrosensibilitatea este de 40-
50mA. Radiografia - modificarile in periodont, se constata dilatari ale fisurii
periodontale si resorbtie a tesutului osos in regiunea apicala. Putem observa pe
radiografie denticuli pulpari care provoaca dureri puternice.
30.Periodontita apicală. Etiologie. Patogenie. Clasificare.

Periodontita apicala- reprezinta inflamatia tesuturilor ce inconjoara apexul
radacinii dintelui ca reactie de aspuns la actiunea agentilor microbieni,
traumatici, sau chimico-toxici, ce depasesc bariera biologica a apexului
radiologic
1. Factorul traumatic (microtraumatismele):

-Aparatele ortodontice dirijate
-Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza prin: tractiune asupra dintilor, cu
mobilizarea lor, supraincarcarea
ocluzala,anomalii dento-maxilare cu blocaje in miscarile mandibulei, bruxism,
traumele endodontice
2.Agentii chimici ce ajung la nivelul periodontiului pe 2 cai:
-Endodontica (EDTA, arsenicul, tricrezolul)
-Prin pungile parodontale
3.Factorul microbian:
-Prin canalul radicular
-Punga parodontala
-Plaga a mucoasei
Clasificarea după IMSM 1987

1.Periodontita apicale acuta
a.Faza de intoxicație
b.Faza de exudatie:
-Seroasa
-Purulentă
2.Periodontita apicale cronica
a.Pt. Apicala cronica fibroasă
b.Pt. Apicala cronica granulanta
c.Pt. Apicala cronica granulamatoasa
3.Periodontita apicala cronica exacerbata in faza de acutizare
(fibroasă, granulanta, granulamatoasa)
Clasificarea după OMS

K.04.4Periodontita apicala acuta
K.04.5Periodontita apicala cronica. Granuloamele apicala
K.04.6
Abcesul periapical cu fistula
Abces dentoalveolar cu fistula
Abces periodontal cu rezultat al pulpitei
K.04.7Abces periapical fără fistula (abces dentar, abces dentoalveolar, abces
periodontal
de origine pulpara)
K.04.8Chisturile radiculare (periodontale si periapicale)
K.04.80Chisturile apicale si laterale
K.04.81Chist rezidual
K.04.82Chist parodontal, inflamator
Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu

1.Periodontitele apicala
a.Acute:
-Hiperemica (abortive)
-Difuze (seroase)
-Circumscrise (purulente)
b.Cronice:
-Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturata
Parodontita cronica fibroasa
Granulomul simplu conjunctiv
Granulomul epitelial
Granulomul chistic
Parodontia cronica cu hipercimentoza
Abcesul cronic apical

Osteita parodentara (Melcior)
Parodontitele apicale cronice specifice
-Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturata
Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
Parodontita apicala cronica condensată
Clasificarea dupa Lucomski

1.Acute (seroase, purulente)
2.Cronice (fibroasă, granulamatoasa, granulanta)
3.Periodontita cronica exarcebata (acutizata)
alegetiva care clasificare vreti ( pentru cei care au citit pina la sfirsit :)
31.Periodontita acută apicală. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul
diferenţial. Tratamentul.
Tabloul clinic:
- ca urmare a gangrenei pulpare: durere la atingerea dintelui , egresiune
( presiune) in dinte ; durerea inceteaza la presiunea exercitata pe dinte
- de cauza iritativ-mecanica : ace rupte , obt de cannal cu depasire, durere de
intensitate crescuta , suportabila, persista ziua/naptea, nu se calmeaza decit
partial la antialgice daca intensitatea agresorului este mai mare peste 3-4 zile
procesul evolueaza spre forme exudative
- din cauza mixta : fizics, chimica, microbiana: faza de intoxicatie are o durata
scurta , uneori nici nu poate fi surprinsa clinic; poate trece rapod in forma
exudativa ; dureri evidente ; iradiante , continui
Obiectiv: dinti modivicati in culoare , proces carios profund plin cu dentina

alterata; camerea pulpara deschisa; sondarea camerei pulpare si canalului radicular
fara sensibilitate si hemoragii; percutie in ax este pzitiva; testul de vitalitate negativ
100mkA
Diagnosticul diferential:
- Pulpita acută difuză - semnele ce trădează existenţa Pt. apicale (faza de
intoxicaţie) sunt: percuţia dureroasă şi dispariţia ei la încleştarea dinţilor,
testul de vitalitate pozitiv, dar cu hiper- şi hiposensibilitate;
-
- Periodontita apicala acuta exudativ seroasa: dureri evidente, continuii, iradiante ,
ce nu se calmeaza la antialgice, se exacerbeaza la atingerea dintelui. , apar
semne loco regionala edem , tumefactie in zona dintelui, alterarea statii
generale , febra uneori , lipsa semnelor de vitalitate
- Periodontita apicala cornica reacutizata: durere la atingere , nu se calmeaza la
presiune, radiologic periodontita cronica preexistenta
Tratament: indepartarea cauzei inflamatiei; asigurarea caii de drenaj; ameliorarea

starii generale ; la nevoie incizie muco periostala ; tratament endodontic sau
medicamentos
32.Periodontita apicală cronică fibroasă. Morfopatologia. Clinica.

- Asimtomatica
- Presiune pe dinte/dispare
- Schimbat in culoare, proces carios profund
- Lipsa durerii
- Lipsa la sondare/ fara hemoragii
- 100 mka
Cea mai simpla forma.
Etiologie: utilizarea subst chimice de tipul acizilor si bazelor in timpul
tratamentului mecanic de canal; suprasolocitarea; traumatizare mecanica; obt de
canal incompleta; inflamatii periodontale acute ; gangrena pulpara
1. Periodontita apicală cronică granulantă. Morfopatologia. Tabloul

clinic.
- se extinde
- Afectioneaza zonele moi-se transforma in tes. De granulatie
- Fistula este/apare , dispare cu eliminari de puroi, nu este incapsulata
- Discomfort
- Durere putina la apasare
- Percutia nu este sensibila
- Gingie hiperemiata
- cicatrice, fistula cu eliminari
- Marirea gangl Limf
- 120mkA
- Din tes conj in tes granular
Tabloul clinic:
34.Periodontita apicală cronică granulomatoasă. Morfopatologia.

Tabloul clinic.
- asimptomatic
- Senzatie de alungire a dintelui
- Proces carios profund
- Modif in culoare
- Cavitate pulpara deschisa
- La palpare in dreptul apexului o usoara sensibilitate
- Prezenta fisulei, rotunda (simbure de cireasa)
- 100 mkA
Definitie: osteita ce prezinta o distructie osoasa periapicala cu contur delimitat si

regulat, dispus in jurul formelor apicale
Morfopatologia:
inlocuirea tesutului osos cu tesut de granulatie alcatuit din multipli fibroblasti ,
histocite , limfocite , rare leucocite , plasmocite , vase sanguine de tip capilar; la
periferia aglomerarea celulara este mai mare ; volumul granulomului poate fi de
marimea unui simbure de cireasa
35.Periodontita apicală cronică în stadiul de acutizare. Tabloul clinic.
Diagnosticul diferenţial.
Semne clinice: Durere permanentă; Edem colateral; Mobilitate dentară; Prezenţa

fistulei; Percuţia în ax dureroasă.
Diagnosticul se confirmă prin: examenul R-gic (prezenţa unei forme cronice de
periodontită);
Diagnosticul diferenţial se face cu:
Periodontita apicală acută exudativă purulentă (stadiul subperiotal şi submucos);
Chisturile radiculare (este ultima etapă în evoluţia periodontitei apicale

cronice),prezenţa simptomului “crepitaţie de pergament”(simptomul Runghe-
Diupiuntrena).
2. Metode de examinare a pacientului în periodontita apicală acută şi

cronică
După A.I. Grudianov și O.A. Zorina toate metode de diagnostic al afecțiunilor
parodontale, cunoscute în prezent pot fi clasificate în :
- Metode clinice ( efectuarea anamnezei stomatologice si periodontale; aprecierea

statusului parodontal ; caracteristice anatomo-topografice a tesutului
periodontal) Sondare; Percutie ; Electroodontometria mkA
- Renghenologice ( R. periapicale; OPG; R. bite-wing; Teleradiografia; R.

ocluzala; CT)
- De laborator ( microbiologica ; imunologica; biochimica; citologica)

- Functionale ( reoparodontografia; fotopletismografia; gnatodinamometrial ;
floumetria Doppler cu laser; Dopplerografia cu ultrasunet )
La diagnosticarea periodontitelor se efectueaza:
Percutia in ax (pozitiva)
-EOD (teste de vitalitate)
(negative
-100 mkA)
-Sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare (fara sensibilitate si
hemoragii)
-Radiografia
37. Clasificarea metodelor de tratare a pulpitelor

I. Metodele de conservare (păstrare) a vitalităţii pulpei sau biologice:
a) cu păstrarea pulpei în întregime în stare vitală (coafaj direct şi
indirect);
b)păstrarea parţială a vitalitaţii pulpei sau amputarea vitală
(păstrarea pulpei radiculare).
II. Metodele chirurgicale cu înlăturarea pulpei:

a) metoda de amputaţie (înlăturarea parţială a pulpei coronare);
b) metoda de extirpaţie (înlăturarea totală a pulpei);
c) metoda mixtă (aplicarea amputaţiei şi extirpaţiei).
38. Metoda biologică de tratare a pulpei. Indicaţii

Esenţa metodei -lichidarea focarului de inflamaţie cu păstrarea vitalităţii pulpei şi a
tuturor proprietăţilor funcţionale ale ei.
Indicaţii:
● Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui– carie)
● Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
● Starea generală– pacient clinic sănătos
● Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
● Pulpita acută focală, pulpita traumatică
● La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul

apariţiei durerii
● În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai bine
clasa I
● În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu condiţia că
după îndepărtarea dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă
● Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
● Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare asemănătoare

cu cea normală
● Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară atingere cu
sonda)
● Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui
● Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate

39. Preparatele medicamentoase folosite pentru tratamentul pulpitelor prin
metoda biologică.
1. Substanţe de bază de dentină:
● Dentina autogenă- pulbere
3. Dentină heterogenă- pulbere sterilizată. Substanţe pe bază de făină de

oase, coajă de ou
1. Substanţe de bază de antibiotice, corticosteroizi, enzime proteolitice,
sulfamide, vitamine. (în componenţa lor se adaugă anestezici, hidroxidul de
calciu etc.)
2. Remedii pe baza hidroxidului de calciu: calxid, dycal, reogan, regeneran,

pulpovital, hidrex, calcipulpe, pulpadent, biocalc, serocalcium, isopulp,
calmecină, calcină, calcimol, calcicur, biocalex, caldec, pulpatect, vitapulp,
vitocalc etc. Adausuri la aceste preparate sunt cazeinatul de calciu şi
magneziu, oxidul de magneziu, fosfatul de calciu, metilceluloza, praful de
dentină, făina de oase, antibioticele etc. Dintre substanţele lichide fac parte
tectorul, axedronul. Ele, fiind aplicate în cavitate sau pe dinţii şlefuiţi, se
usucă imediat,formând un strat protector.
3. Preparate de bază de eugenat de zinc: cavitec, pulpal, biopulpan,

Kalsogen, eugenatul de zinc.
4. Substanţele care produc remineralizarea dentinei: tresiolanul, fluorura de

staniu 10%, cimentul fosfatic cu 2% fluor, cimentul fosfat cu potasiu,
vinoxolul. Pastele cu conţinut de hormoni se aplică pe un termen de 2-7 zile,
apoi se substituie cu cele plastico stimulatoare. Pastele cu hormoni au
capacităţi pronunţate antiinflamatorii, analgetice, desensibilizante, însă ele
inhibează funcţia sisternului reticuloendotelial şi dentinogeneza. Se
recomandă pastele cu conţinut de caiciu şi eugenat de zinc. Ele au un pH-
12,0 capacităţi bactericide şi lezează microorganismele care provoacă
pulpita
40. Deschiderea accidentală a camerei pulpare şi tratamentul ei.
Folosim metoda biologica de tratament.

Tehnica efectuării:
1. dintele afectat şi cei vecini cu el se spală bine cu soluţii de antiseptice;
2. se izolează cu rulouri de vată, sau cu digă;
3. cavitatea se usucă;
4. exereza ţesuturilor necrotizate de pe pereţii cavităţii, înlăturarea lor cu
ajutorul excavatorului;
5. prepararea definitivă a cavităţii carioase (pe parcurs se schimbă de câteva ori
instrumentele rotative pentru a evita infectarea dentinei parapulpare şi pulpei);
6. cavitatea se spală cu soluţii călduţe: 0,9% clorură de sodiu, 0,5% procaină,
0,3% clorhexidină, enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, hemopsina),
antibiotice, antiseptice;
7. cavitatea se usucă cu o buletă de vată sterilă (eterul şi aerul cald acţionează
dăunător asupra pulpei);
8. se aplică o pastă curativă cu efect odontotropic şi antiinflamator (paste cu
preparatele de hidroxid de calciu);
9. se aplică obturaţia de bază şi obturaţie definitivă.
Preparatele medicamentoase folosite pentru coafajul pulpei pot fi
sub forme de pulbere, lichide, paste. Ele au capacităţi antinflamatoare şi
plasticostimulatorii (odontotropice).
41. Noţiune de coafaj direct şi indirect. Preparate medicamentoase.

Clasificarea preparatelor medicamentose în coafajul direct și indirect.
Indicații și contraindicații
Coafajul indirect în inflamaţia pulpei dentare, este un act terapeutic complex prin
care se asigură dezinfectarea plăgii dentinare, obturarea canaliculelor dentinare,
protecţia pulpei faţă de agenţii fizici şi chimici, combaterea inflamaţiei prin
medicaţie antiinflamatoare şi stimularea mecanismelor de neodentinogeneză. În
cazul proceselor carioase complicate cu inflamaţie pulpară incipientă, coafajul
indirect se poate realiza în dublu timp sau într-un singur timp. Indiferent de metoda
aleasă, se îndepărtează în totalitate dentina alterată cu escavatoare bucale sau
linguri Black bine ascuţite. în lipsa acestora, îndepărtarea dentinei alterate se poate
realiza şi cu freze sferice acţionate la turaţie mică, pentru a preveni supraîncălzirea
şi deschiderea camerei pulpare. După îndepărtarea dentinei alterate ne aflăm în faţa
unei cavităţi profunde pe al cărui perete pulpar sau parapulpar se găseşte un strat
de dentină dură şi pigmentată.
Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera - panseaza

pulpa dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare,
ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare
este implementata in cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are
scopul de a pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care
sa acopere pulpa.
Indicatii:
● Dinti cu un prognostic pozitiv

● Pacienti tineri si sanatosi (prognosticul cel mai favorabil il au dintii aflati in
dezvoltare)
● Lipsa simptomelor preexistente
● Expunerea pulpara are dimensiuni mici, este curata si fara leziuni carioase
● Raspunsul pulpei la stimuli este bun
● Expunere pulpara accidentala din cursul tratamentului cariei - in acest caz nu

conteaza dimensiunile expunerii
● Hemoragia pulpara nu are intensitate mare
Contraindicatii:
- Deschiderea camerei pulpare este veche
- Dintele nu mai prezinta semne de vitalitate
- Pulpa prezinta semne de inflamatie ireversibile
- Pacientul este in varsta, cu boli cronice ori cu imunitate scazuta
- Nu poate fi oprita sangerarea in timp optim
- Dintele nu poate fi izolat corect
42. Indicaţii şi contraindicaţii în tratamentul pulpitelor prin metoda biologică,

conservatoare.
Indicaţii:
● Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui– carie)
● Vârsta– la copii şi tineri (până la 30 ani)
● Starea generală– pacient clinic sănătos
● Starea pulpei– deschiderea accidentală a camerei pulpare
● Pulpita acută focală, pulpita traumatică
● La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la momentul

apariţiei durerii
● În caz de localizare a cavitaţii carioase– de clasa I-IV. Cel mai bine
clasa I
● În inflamaţiile pulpare incipiente– la pulpita acuta focală cu condiţia că
după îndepărtarea dentinei alterate camera pulpara rămâne închisă
● Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA
● Starea dentinei supra pulpare– are o consistenţe şi culoare asemănătoare
cu cea normală
● Sensibilitatea pulpei la sondare– sensibilă la cea mai uşoară atingere cu
sonda)
● Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a dintelui
● Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate
Contraindicaţii:
● La vârsta peste 40 de ani
● Starea generală– boli generale care modifică imunitatea pulpei

(diabet, dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii,
ateroscleroză, avitaminoză, în caz de parodontită sau parodontoză,
etc.)
● În caz de localizare a unei cavităţii carioase la coletul dintelui (clasa
V)
● În caz de reducere a electroexcitabilităţii pulpei (curent de peste 25
mkA)
● În caz de modificări radiologice în ţesuturile periapicale ale dintelui
● În caz de folosire a dintelui sub lucrări protetice (îl folosim pentru

fixarea unei proteze)
43.Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de amputaţie a pulpei.

Indicatii:
− Vârstă - la copii şi tineri;
− Starea generală - pacient clinic sănătos;
− Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită traumatică);
− Pulpită acuta focală;
− Pulpită fibroasă cronică;
− Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;

− Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între
pulpa coronară şi radiculară.
Contraindicaţii:
− La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate
reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
− La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca:
diabet, dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
− În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele
cronice);
− La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa
coronară şi cea radiculară.
44.Indicaţii şi contraindicaţii în aplicarea metodei de extirpare a pulpei..

Indicatii:
● Forme acute si cronice de pulpita
● Deschiderea accidentala a cornului pulpar
● Complicatii ale metodei conservative
● Hiperestezia (in cazul neeficientei altor metode)
● Abrazia patologica de gradul 3 si 4
● Pierderi considerabile ale tesuturilor dentare (in cazul imposibilitatii de a

retine (fixa) materialul de obturare- cream retentivitatea in contul
extensiei cavitatii dentare)
● Fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui
Contraindicatii:
● Pacientii cu patologie generala, cand este contraindicata folosirea
anestezicelor si vasoconstrictoarelor (afectiuni CV, HTA, sensibilitate la
lidocaina, epilepsie)
● Graviditate (in primele 3 luni si ultimele 2)
● Perioada menstruala (este posibila hemoragia canalara in timpul lucrului)
45.Tratamentul pulpitelor prin metoda devitală

Esenţa - sub anestezie sau după devitalizare se extrage în întregime pulpa dentară.
Tehnica:
1. se efectuează amputaţia cu toate etapele;
2. pulpoextractorul se introduce în canalul radicular până la constricţia
anatomică, apexul fiziologic; apoi se retrage cu 1 mm pentru a degaja vârful;
3. pulpocxtractorul se roteşte 1-2 ori în jurul axei şi se scoate pulpa;
4. prelucrarea instrumentală (în cazul pulpitelor difuze acute şi gangrenoase
cronice se face rezarea activă a pereţilor canalelor radiculare);
5. prelucrarea medicamentoasă (soluţii de: 10% iodinol, 0,1% dequaliniu clorid
, 10-15% dimetil sulfoxid, 1-2% cloramină, 3% peroxid de hidrogen, 0,1-0,3%
nitrofurantoină, furazolidon).
6. canalele radiculare se usucă şi se obturează; pot fi folosite paste, cimenturi,
pivoţi şi alte materiale.
În prezent se preferă extirpaţie vitală cvazitotală, adică păstrarea primei 1/3 de
pulpă radiculară vitală. Păstrarea pulpei apicale (v/vo apex) menţine nutriţia
dintelui şi previne dezvoltarea periodontitelor apicale.
46.Tehnica de aplicare a pastei arsenicale. Mecanismul de acţiune.

Complicaţiile. Componenţa pastelor arsenicale.
Aplicarea pastei devitalizante se reduce la faptul, că cantitatea minimă de pastă de
pe vîrful sondei ascuțite este aplicată pe pulpa denudată. Pastă arsenicoasă trebuie
aplicată pe cornul deschis al pulpei. in cazuri excepționale, cînd reactivitatea
pacientului este ridicată, pasta arsenicoasă poate fi aplicată pe porțiunea subțiată a
fundului cavității. Dar in acest caz crește riscul sporirii sindromului de durere ca
urmare a edemului pulpar și creșterea presiunii in cavitatea dintelui. Pentru
devitalizarea (necrotizarea) pulpei dentare sunt utilizate doze mici(0,0006-
0,0008g)de anhidridă arsenioasă. În raport volumetric cantitatea de pastă
arsenicoasă corespunde cu mărimea frezei sferice Nr. 1 (sau - cu fir [semincioari]
de mac). Doza de pastă arsenioasă este determinată după mărimea capului frezei
sferice Nr 1 pentru adult, și 1'/4 din această doză - pentru copil- pasta arsenioasă
este aplicata in calitate de agent devitalizant in dinți monoradiculari pentru 24
ore,în cei multiradiculari - pentru 48 ore, iar pasta paraformaldehidă - pentru-lO
zile. Însă cantitatea pastei poate varia in funcție de forma clinică a pulpitei, vîrsta
Pacientului, gradul de cleschidere a cavității dintelui, termenii de indepărtare
preconizați și altele. În dependență de particularitățile pastei devitalizante termenii
de aplicare pot fi modificați. In chestiunea respectivă trebuie să ne ghidăm de
recomandările firmei producătoare.
Luînd cantitatea prelevată de pastă devitalizantă pe vîrful sondei sau a
excavatorului (pasta nu trebuie să fie lichidă, pentru a nu se scurge din calitate), ea
este introdusă in cavitatea carioasă și plasată pe planșeu in apropierea proiecției
cornului pulpar. In cazul in care este făcut un orificiu de perforație, pasta este
aplicată pe peretele cavității carioase mai sus de deschiderea cavitații dintelui.
Apoi cu o bulete de vată dezlînată porția respectivă este deplasată pe cornul
deschis al pulpei.
Pasta arsenicală conține:
1. Anhidridă arsenioasă (As2O3, sinonim - trioxid de arsenic, arsenic),
exercită asupra pulpei o actiune necrozantă. Pentru prepararea pastei la acid se
adaugă:
2. substanțe medicamentoase cu proprietăți anestezice (pentru jugularea
rapidă a sindromului dolor), - anestezice locale (cocaină, frecvent - dicaina);
3. substanle medicamentoase cu proprietăți antiseptice drastice (pentru
suprimarea microflorei în cavitatea dintelui, prevenind răspîndirea
microorganismelor în țesuturi adînc localizate, dezinfectarea pulpei în ducturile
dentinare și în ramificațiile deltoide) - timol, acid carbolic, ulei de camfor,
iodoform, ulei de cuișoare, eugenol etc.;
4. substante medicamentoase, ce inhibă difuziunea arsenicului în țesutul
pulpar și diminuează prin aceasta acțiunea lui toxică de la toxinele, eliberate la
necroza elementelor celulare. Pentru prelungirea acțiunii arsenicului pot fi folosite
substanle astringente (tanin etc.). Astfel de paste cu actiune prolongată sunt
utilizate, dacă pacientul nu se poate prezenta la stomatolog in următoarele două
zile apropiate. In prezent pasta arsenicală produsă în formă dozată- de granule de
diferite culori (verde, albastru etc.), În dependență de termenii necesari pentru
aplicarea pastei.
Granule arsenioase. Compozilia granulelor arsenioase: Trioxid de arsenic - doza0,5
mg sau 1 mg; Anestezic (cocaină sau dicaină); Ceară (temperatura de ramolire este
sub 36"C, adică la temperatura cavității bucale); Oxizi de metale (pentru colorare).
De obicei granulele, colorate în roz, conțin 1 mg de trioxid de arsenic, iar granulele
albastre - 0,5 mg. Granulele de culoare roz provoacă necroza pulpei in decurs de
24 ore in dinții monoradiculari, și în decurs de 48 ore - in dinți pluriradiculari.
Granulele de culoare albastră provoacă necroza pulpei in decurs de 48 ore in dinți
monoradiculari, și in decurs de72 ore - in dinți pluriradiculari. O altă formă de
arsenic, - ușor aplicabilă și ușor de indepărtat, cu actiune gentilă (C. Andreesa4
1.984), este preparatul ce conține o umplutură sub formă de fibre. Este porționat,
comod pentru dozare, păstrare și transportare - (Pulparsen, Causticin etc.). Fibrele
arsenioase. Fibrele pe bază de anhidridă arsenioasă constau din: Fibre de celuloză;
Clorhidrat de cocaină; Trioxid de arsenic; Clorfenol; Oxizi de metale (pentru
colorare). Fibrele de arsenic provoacă necroza pulpei in decurs de 24 ore în dinți
monoradicalari, și in decurs de 48 ore - in dinți pluriradiculari.
47.Tratamentul pulpitei într-o singură vizită.

-anestezie
-prepararea definitiva a cavitatii cu crearea accesului
-amputarea pulpei coroare
-prelucrarea mecanica si medicamntoasa
-obturarea canalului
-con-gutaperca
-roentgen
-obturatia de baza si permanenta.
48.Tratamentul medicamentos a canalului radicular după extirparea pulpei.

Pentru prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare (după extirpația pastei
devitalizate cu pastă arsenicoasă) sunt utilizate soluții de iod pentru inactivarea
resturilor de arsenic. Apoi canalele sunt irigate cu solufie de 0,5% de furacilină, cu
soluție de 0,1%, de clorhexidină. Meșele de vată sterile, pregătite pe acul radicular,
sunt muiate in soluții antiseptice și enzime, pentru a fi folosite la spălarea canalului
radicular. Hemoragia apărută este stopată prin tamponadă strînsă a canalului cu
meșă de vată, imbibati cu solulie de 3% de peroxid de hidrogen, burete hemostatic
sau prin diatermo-coagulare.
49.Etiologia și patogenia periodontitelor apicale. Clasificarea periodontitelor

apicale.
1. Factorul traumatic (microtraumatismele):
- Aparatele ortodontice dirijate
- Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza prin: tractiune asupra
dintilor, cu mobilizarea lor, supraincarcarea ocluzala, anomalii dento-
maxilare cu blocaje in miscarile mandibulei, bruxism, traumele
endodontice
2. Agentii chimici ce ajung la nivelul periodontiului pe 2 cai:

- Endodontica (EDTA, arsenicul, tricrezolul)
- Prin pungile parodontale
3. Factorul microbian:
- Prin canalul radicular
- Punga parodontala
- Plaga a mucoasei
1. Clasificarea periodontitelor:
Clasificarea după IMSM 1987

1. Periodontita apicale acuta
a. Faza de intoxicație
b. Faza de exudatie:
- Seroasa
- Purulentă
2. Periodontita apicale cronica
a. Pt. Apicala cronica fibroasă
b. Pt. Apicala cronica granulanta
c. Pt. Apicala cronica granulamatoasa
3. Periodontita apicala cronica exacerbata in faza de acutizare (fibroasă,
granulanta, granulamatoasa)
Clasificarea după OMS

K.04.4 Periodontita apicala acuta
K.04.5 Periodontita apicala cronica. Granuloamele apicala
K.04.6 Abcesul periapical cu fistula
Abces dentoalveolar cu fistula
Abces periodontal cu rezultat al pulpitei
K.04.7 Abces periapical fără fistula (abces dentar, abces dentoalveolar, abces
periodontal de origine pulpara)
K.04.8 Chisturile radiculare (periodontale si periapicale)
K.04.80 Chisturile apicale si laterale
K.04.81 Chist rezidual
K.04.82 Chist parodontal, inflamator
Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu

1. Periodontitele apicala
a. Acute:
- Hiperemica (abortive)
- Difuze (seroase)
- Circumscrise (purulente)
b. Cronice:
- Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică conturata
● Parodontita cronica fibroasă
● Granulomul simplu conjunctiv
● Granulomul epitelial
● Granulomul chistic
● Parodontia cronica cu hipercimentoza
● Abcesul cronic apical
● Osteita parodentara (Melcior)

● Parodontitele apicale cronice specifice
- Leziuni ale parodonțiului apical cu imagine radiologică neconturata
● Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
● Parodontita apicala cronica condensată
Clasificarea dupa Lucomski

1. Acute (seroase, purulente)
2. Cronice (fibroasă, granulamatoasa, granulanta)
3. Periodontita cronica exarcebata (acutizata)
50.Principii de diagnostic şi tratament ale periodontitei apicale acute.

Tratamentul periodontitelor acute și a celor cronice exacerbate va fi mai
reușită în cazul in care efectuarea lui va respecta o succesiune strictă.
- radiografia regiunii dintelui cauzal
- Anestezia
- Prelucrarea cavitatii carioase
- Indepartarea tavanului deasupra cav carioase (freza fisurala/conica)
- Indepartarea produselor de descompunere ale pulpei coronare
- Largirea ostiumurilor canalelor radiculare
- Evacuare produselor de descompunere din canalul radicular
- Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular,
și prelucrarea lui medicamentoasă.
- Lărgirea orificiului apical
- Obturarea canalului radicular
- Aplicarea unei obturații de durată
-
1. Radiografia regiunii dintelui cauzal. Prin radiografie este concretizată
forma clinică a bolii, se determină caracterul și localizarea procesului patologic,
gradul schimbărilor in țesuturile periapicale, se evaluează posibilitatea de a salva
dintele, se schițează planul de tratament și se monitorizează rezultatele îndepărtate
ale tratamentului.
2. Anestezia. Durerile permanente acute, care brusc se intensifică la iritarea
mecanică, împiedică prelucrarea cavității carioase și a cavității dintelui. De aceea
este indicată o anestezie tronculară și una infiltrativă. Tratamentul periodontitelor
poate fi făcut și fără recurgerea la metode de anestezie. Pentru aceasta la
prepararea dintelui cauzal este necesar de a-l fixa, operînd cu o piesă mecanică.
Folosind o piesă cu turbină, din cauza unei mari viteze (300 mii rotații pe minut),
precum și datorită faptului că piesa este acționată cu aer comprimat, și in acest caz
nu există nici o vibrație - presiunea asupra dintelui cauzal este practic absentă, și,
prin urmare, lipsește și durerea la prepararea cavității carioase și a cavității
dintelui.
3. Prelucrarea cavității carioase. Scopul prelucrării - crearea unui acces direct
bun către cavitatea dintelui, pentru a neutraliza microflora cavității carioase. Cu
niște freze corespunzătoare este înlăturată obturația existentă sau este prelucrată
cavitatea carioasă - se efectuează rezecarea porțiunilor patologic schimbate de
smalț și dentină, formarea cavității. Atît la această etapă, cît și la toate celelalte, de
tratare a periodontitei apicale se recomandă utilizarea unor antiseptice neiritante.
4. lndepărtarea tavanului deasupra cavității coronare a dintelui. Cu o freză
fisurală sau conică este indepărtat tavanul, sunt minuțios inlăturate marginile
dentinare proeminente lateral, se creează un acces bun către cavitatea coroanei
dintelui.
5. Îndepărtarea produselor de descompunere ale pulpei coronare. Cavitatea
dintelui este bine spălată cu o soluție antiseptică cu ajutorul seringii și
tamponașelor, imbibate cu antiseptic. Resturile de descompunere a pulpei coronare
sunt îndepărtate cu un excavator și cu o freză sferică mare. Cavitatea dintelui este
irigată din nou. Prelucrarea antiseptică la toate etapele de tratare a periodontitei
apicale este combinată cu cea instrumentală. Toate manipulările în cavitatea
carioasă și în cavitatea dintelui sunt efectuate sub o picătură de antiseptic.
6. Lărgirea ostiumurilor canalelor radiculare. Ostiumul canalului radicular
este lărgit infundibular.
7. Evacuarea produselor de descompunere din canalele radiculare. În
periodontită pulpextractorul poate fi utilizat numai pentru indepdrtarea unor
fragmente mari ale pulpei necrozate sau a resturilor alimentare, ce au umplut
lumenul canalului radicular. Evacuarea maselor putride (produșilor de
descompunere infectați ai pulpei) este efectuată pe etape, fracționat, fără presiune,
sub acoperirea antisepticului. Pulpextractorul, prealabil muiat in solutie antiseptică,
se introduce la1/3 acanalului radicular. Acest instrument este retras și spălat întro
soluție antiseptică, iar apoi se introduce la 2/3 a canalului radicular; procedura se
repetă. Fiecare treime a canalului radicular după eliberarea de masele putride este
spălată cu meșe de vată pe ac radicular, abundent imbibate cu solutie de hipoclorit
de sodiu de 3,5%,și cu peroxid de hidrogen de 3%. Băițele de antiseptic sunt
schimbate la evacuarea fiecărei porțiuni noi de mase descompuse. In final,
pulpextractorul se introduce pe toată lungimea canalului și este extras restul pulpei
descompuse. Deosebit de atent trebuie de lucrat în treimea apicală a canalului,
pentru a nu impinge conținutul lui in tesuturile periapicale. Acest aspect este
deosebit de important în legătură cu faptul că, în regiunea vîrfului rădăcinii bariera
epitelială de protecție este absentă și microorganismele, ieșind prin orificiul apical,
nimeresc imediat in mediul intern al organismului. Curățirea canalului radicular de
la impuritățile crase servește drept prim pas în permeabilizarea lui.
8. Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular,
și prelucrarea lui medicamentoasă. Scopul este de a indepărta predentina infectată
a pereților laterali ai canalului radicular, de a lărgi maxim canalul pentru obturarea
lui calitativă și de a facilita accesul către țesuturile periapicale.
9. Lărgirea orificiului apical are mare importanță în tratarea periodontitelor
acute și a celor cronice exacerbate. Foramenul apical îngust al canalului radicular
reprezintă uneori un obstacol pentru drenajul exsudatului din focarul patologic.
Grație lărgirii foramenului apical se creează un acces către parodonțiul apical și se
facilitează evacuarea exsudatului din focarul patologic. Lărgirea lui trebuie făcută,
respectînd regulile de asepsie, cît mai precaut, spre a evita o traumă adăugătoare a
țesuturilor periapicale.
Metodica lărgirii foramenului apical. Pentru lărgirea foramenului apical se
folosește ac radicular trifațetat, drill, reamer sau K-file. Instrumentul endodontic
ales este introdus în canalul radicular pînă la proptire și este invîrtit cu buricele
degetelor (și nicidecum - mecanic). Concomitent se exercită o presiune mică
asupra instrumentului. Pentru a diminua efectul dolor, dintele trebuie fixat. La
depășirea foramenului apical medicul simte o prăbușire a instrumentului, iar
pacientul - o impunsătură ascuțită (senzația de impunsătură apare donr la
pătrunderea acului in țesuturile sănătoase ale parodonțiului apical). Drept
confirmare a deschiderii orificiului apical servește o senzație de impunsătură, iar in
cazul unei forme exsudative - apariția exsudatului in canalul radicular și, ulterior, -
trăirea de către pacient a unei senzații de ușurare, de calmare a durerii.
10. Obturarea canalului radicular. Canalul radicular poate fi obturat la:
1) lichidarea senzațiilor dureroase
2) stoparea eliminării exsudatului și a mirosului fetid din canalul
radicular. În periodontita acută și exacerbarea periodontitei cronice ea se
produce la a 5-7 zi după dispariția simptomelor de inflamație acută;
3) percuția și palpația gingivală indoloră.
4) meșa din canalul radicular rămîne uscată (și nu - umedă), fără miros,
de culoare albă (neschimbată);
Obturarea canalelor radiculare este realizată cu scopul de a bloca
orificiul apexului dentar, izolînd periapexul de macro- și microcanalele
dentare infectate. Această etapă este foarte importantă. De la calitatea
executării acestei manopere depinde in mare parte soarta dintelui și eficiența
intregii lucrări laborioase efectuate pînă la momentul respectiv. Se face un
control radiologic al calității obturării canalelor radiculare. Apoi se efectuează
prepararea finală a cavității carioase, indepărtarea surplusurilor de material
pentru obturarea canalelor radiculare, dintele se izolează, se usucă, se aplică o
obturație izolatorie și o obturație de durată.
11. Aplicarea unei obturații de durată. Cavitatea dintelui este umplută
cu material de obturație de durată și, conform regulilor anterior descrise,
restabilesc forma anatomică a coroanei și funcțiile dintelui. Tratarea
periodontitelor acute și cronice exacerbate se efectuează în două-trei vizite.
Tratarea formelor cronice de periodontite în cazul permeabilizării bune a
canalelor radiculare se face intr-o vizită.
51.Periodontita apicală medicamentoasă. Tabloul clinic. Diagnosticul

diferenţial. Tratamentul.
52.Diagnosticul diferențial al periodontitelor acute și cronice exacerbate.
● Pulpita acută difuză- semnele ce trădează existenţa eriodontitei
apicale (faza de intoxicaţie) sunt: Percuţia dureroasă şi dispariţia ei la
încleştarea dinţilor, testele de vitalitate pozitive, dar cu hiper- şi
hiposensibilitate
● Periodontita apicală acută exudativă seroasă cu: dureri violente,
continue, iradiante, ce nu se calmează la antialgice, se exacerbează la
atingerea dintelui. Apar semne loco-regionale (edem, tumefacţie în
zona dintelui respectiv), alterarea stării generale (uneori febră), lipsa
oricăror semne de vitalitate
● Periodontita apicală cronică exacerbata- durere numai la atingerea
dintelui, nu se calmează la presiune pe dinte, radiologic-periodontită
cronică preexistentă
53.Tratamentul periodontitei apicale acute.

- radiografia regiunii dintelui cauzal
- Anestezia
- Prelucrarea cavitatii carioase
- Indepartarea tavanului deasupra cav carioase (freza fisurala/conica)
- Indepartarea produselor de descompunere ale pulpei coronare
- Largirea ostiumurilor canalelor radiculare
- Evacuare produselor de descompunere din canalul radicular
- Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular,
și prelucrarea lui medicamentoasă.
- Lărgirea orificiului apical
- Obturarea canalului radicular
- Aplicarea unei obturații de durată
Tratamentul periodontitelor acute și a celor cronice exacerbate va fi mai

reușită în cazul in care efectuarea lui va respecta o succesiune strictă.
1. Radiografia regiunii dintelui cauzal. Prin radiografie este concretizată
forma clinică a bolii, se determină caracterul și localizarea procesului patologic,
gradul schimbărilor in țesuturile periapicale, se evaluează posibilitatea de a salva
dintele, se schițează planul de tratament și se monitorizează rezultatele îndepărtate
ale tratamentului.
2. Anestezia. Durerile permanente acute, care brusc se intensifică la iritarea
mecanică, împiedică prelucrarea cavității carioase și a cavității dintelui. De aceea
este indicată o anestezie tronculară și una infiltrativă. Tratamentul periodontitelor
poate fi făcut și fără recurgerea la metode de anestezie. Pentru aceasta la
prepararea dintelui cauzal este necesar de a-l fixa, operînd cu o piesă mecanică.
Folosind o piesă cu turbină, din cauza unei mari viteze (300 mii rotații pe minut),
precum și datorită faptului că piesa este acționată cu aer comprimat, și in acest caz
nu există nici o vibrație - presiunea asupra dintelui cauzal este practic absentă, și,
prin urmare, lipsește și durerea la prepararea cavității carioase și a cavității
dintelui.
3. Prelucrarea cavității carioase. Scopul prelucrării - crearea unui acces direct
bun către cavitatea dintelui, pentru a neutraliza microflora cavității carioase. Cu
niște freze corespunzătoare este înlăturată obturația existentă sau este prelucrată
cavitatea carioasă - se efectuează rezecarea porțiunilor patologic schimbate de
smalț și dentină, formarea cavității. Atît la această etapă, cît și la toate celelalte, de
tratare a periodontitei apicale se recomandă utilizarea unor antiseptice neiritante.
4. lndepărtarea tavanului deasupra cavității coronare a dintelui. Cu o freză
fisurală sau conică este indepărtat tavanul, sunt minuțios inlăturate marginile
dentinare proeminente lateral, se creează un acces bun către cavitatea coroanei
dintelui.
5. Îndepărtarea produselor de descompunere ale pulpei coronare. Cavitatea
dintelui este bine spălată cu o soluție antiseptică cu ajutorul seringii și
tamponașelor, imbibate cu antiseptic. Resturile de descompunere a pulpei coronare
sunt îndepărtate cu un excavator și cu o freză sferică mare. Cavitatea dintelui este
irigată din nou. Prelucrarea antiseptică la toate etapele de tratare a periodontitei
apicale este combinată cu cea instrumentală. Toate manipulările în cavitatea
carioasă și în cavitatea dintelui sunt efectuate sub o picătură de antiseptic.
6. Lărgirea ostiumurilor canalelor radiculare. Ostiumul canalului radicular
este lărgit infundibular.
7. Evacuarea produselor de descompunere din canalele radiculare. În
periodontită pulpextractorul poate fi utilizat numai pentru indepdrtarea unor
fragmente mari ale pulpei necrozate sau a resturilor alimentare, ce au umplut
lumenul canalului radicular. Evacuarea maselor putride (produșilor de
descompunere infectați ai pulpei) este efectuată pe etape, fracționat, fără presiune,
sub acoperirea antisepticului. Pulpextractorul, prealabil muiat in solutie antiseptică,
se introduce la1/3 acanalului radicular. Acest instrument este retras și spălat întro
soluție antiseptică, iar apoi se introduce la 2/3 a canalului radicular; procedura se
repetă. Fiecare treime a canalului radicular după eliberarea de masele putride este
spălată cu meșe de vată pe ac radicular, abundent imbibate cu solutie de hipoclorit
de sodiu de 3,5%,și cu peroxid de hidrogen de 3%. Băițele de antiseptic sunt
schimbate la evacuarea fiecărei porțiuni noi de mase descompuse. In final,
pulpextractorul se introduce pe toată lungimea canalului și este extras restul pulpei
descompuse. Deosebit de atent trebuie de lucrat în treimea apicală a canalului,
pentru a nu impinge conținutul lui in tesuturile periapicale. Acest aspect este
deosebit de important în legătură cu faptul că, în regiunea vîrfului rădăcinii bariera
epitelială de protecție este absentă și microorganismele, ieșind prin orificiul apical,
nimeresc imediat in mediul intern al organismului. Curățirea canalului radicular de
la impuritățile crase servește drept prim pas în permeabilizarea lui.
8. Rezecarea țesuturilor patologic modificate ale pereților canalului radicular,
și prelucrarea lui medicamentoasă. Scopul este de a indepărta predentina infectată
a pereților laterali ai canalului radicular, de a lărgi maxim canalul pentru obturarea
lui calitativă și de a facilita accesul către țesuturile periapicale.
9. Lărgirea orificiului apical are mare importanță în tratarea periodontitelor
acute și a celor cronice exacerbate. Foramenul apical îngust al canalului radicular
reprezintă uneori un obstacol pentru drenajul exsudatului din focarul patologic.
Grație lărgirii foramenului apical se creează un acces către parodonțiul apical și se
facilitează evacuarea exsudatului din focarul patologic. Lărgirea lui trebuie făcută,
respectînd regulile de asepsie, cît mai precaut, spre a evita o traumă adăugătoare a
țesuturilor periapicale.
Metodica lărgirii foramenului apical. Pentru lărgirea foramenului apical se
folosește ac radicular trifațetat, drill, reamer sau K-file. Instrumentul endodontic
ales este introdus în canalul radicular pînă la proptire și este invîrtit cu buricele
degetelor (și nicidecum - mecanic). Concomitent se exercită o presiune mică
asupra instrumentului. Pentru a diminua efectul dolor, dintele trebuie fixat. La
depășirea foramenului apical medicul simte o prăbușire a instrumentului, iar
pacientul - o impunsătură ascuțită (senzația de impunsătură apare donr la
pătrunderea acului in țesuturile sănătoase ale parodonțiului apical). Drept
confirmare a deschiderii orificiului apical servește o senzație de impunsătură, iar in
cazul unei forme exsudative - apariția exsudatului in canalul radicular și, ulterior, -
trăirea de către pacient a unei senzații de ușurare, de calmare a durerii.
10. Obturarea canalului radicular. Canalul radicular poate fi obturat la:
1) lichidarea senzațiilor dureroase
2) stoparea eliminării exsudatului și a mirosului fetid din canalul
radicular. În periodontita acută și exacerbarea periodontitei cronice ea se
produce la a 5-7 zi după dispariția simptomelor de inflamație acută;
3) percuția și palpația gingivală indoloră.
4) meșa din canalul radicular rămîne uscată (și nu - umedă), fără miros,
de culoare albă (neschimbată);
Obturarea canalelor radiculare este realizată cu scopul de a bloca
orificiul apexului dentar, izolînd periapexul de macro- și microcanalele
dentare infectate. Această etapă este foarte importantă. De la calitatea
executării acestei manopere depinde in mare parte soarta dintelui și eficiența
intregii lucrări laborioase efectuate pînă la momentul respectiv. Se face un
control radiologic al calității obturării canalelor radiculare. Apoi se efectuează
prepararea finală a cavității carioase, indepărtarea surplusurilor de material
pentru obturarea canalelor radiculare, dintele se izolează, se usucă, se aplică o
obturație izolatorie și o obturație de durată.
11. Aplicarea unei obturații de durată. Cavitatea dintelui este umplută
cu material de obturație de durată și, conform regulilor anterior descrise,
restabilesc forma anatomică a coroanei și funcțiile dintelui. Tratarea
periodontitelor acute și cronice exacerbate se efectuează în două-trei vizite.
Tratarea formelor cronice de periodontite în cazul permeabilizării bune a
canalelor radiculare se face intr-o vizită.
54.Principii de diagnostic şi tratament în periodontitele apicale cronice.
1. Enumerati etapele in tratarea periodontitei cronice fibroase:
• Anestezia
• Prepararea cavitatii carioase
• Deschiderea camerei pulpare
• Inlaturarea tavanului si pulpei coronare
• Facem acces in orificiile radiculare
• Largirea
• Tratament endodontic
• Instrumental- STEP BACK, CROWN DOWN
• Spalarea abundenta cu solutii hipoclorid de Na si clorhexidina
• Uscarea cavitatii si a canalului, obturarea canalului cu siler si filer cu material endodontic si cu gutaperca
pana la apexul fiziologic
• Efectuam o radiografie de control
• Aplicam obturatia de baza (foto, cement)
2. Enumerati etapele in tratarea periodontitei cronice granulante:

I-a vizita:
• Acces la camera pulpara
• Inlaturarea tavanului
• Inlaturarea pulpei radiculare
• Irigarea cu solutii antiseptice
• Acces la orificiul canalului radicular
• Largirea
• Instrumental- STEP BACK
• Medicamentos
• Spalam abundent a canalelor cu hipoclorid de Na
• Aplicam pe canale pasta provizorie de calciu si iodoform
• Obturatia provizorie 7-10 zile
II-a vizita:
• Inlaturarea obturatiei temporare
• Inlaturam calciu de pe canal
• Curatim, prelucram medicamentos canalele
• Uscam canalele
• Aplicam material de obturatie pe canal- gutaperca
• Obturatia definitiva
3. In ce consta tratarea periodontitei granulomatoase:

• Acces la camera pulpara
• Inlaturarea tavanului
• Inlaturarea pulpei radiculare
• Irigarea cu solutii antiseptice
• Acces la orificiul canalului radicular
• Largirea
• Instrumental STEP BACK, CROWN DOWN
• Medicamentos
• Spalam abundent canalele cu hipoclorid de Na de multe ori
• Uscam si obturam canalele cu siler si filer
4. Tratarea chistului radicular:

Avem 4 metode:
• Conservativ- tratamentul endodontic si medicamentos
• Extractie
• Drenajul- se introduce prin mucoasa si osul alveolar la nivel vestibular un tub de diametrul 0,1 mm care
lent dreneaza continutul chistic
• Rezectia apicala
5. Metodele conservativ- chirurgicale in tratamentul periodontitelor apicale cronice:

• Conservativ: tratament endodontic, medicamentos
• Chirurgical: extractia dentara, rezectia apicala, chiuretaj periapical, semisectie (inlaturarea radacinei cu
procese periapical la un molar inferior si lasam radacina sanatoasa)
Diagnosticul pozitiv
- dinte cu toate semnele gangrenei pulpare
- Dinte cu tratament de canal anterior incorect
- Examen Rx evidențiază lărgirea spațiului periodontal apical, lipsa sau prezenta tratamentului endodontic
(incorect), ace rupte pe canal.
Diagnostic diferenial
- Gangrena pulpara – dinte cu toate semnele gangrenei pulpare, examenul Rx nu evidențiază nici o
modificare la nivelul spațiului periodontal
- Pt apicala cronica granulamatoasa – examenul Rx depistam zone de osteita (resorbție) extinsă in tot
periodonțiul apical de diferite forme si mărimi
- Pulpite cronice – la sondare (coronar si radicular) apare sensibilitate si sângerare, EOD – pozitivă (de
intensități mari 50-60 mkA)
55.Sisteme de izolare a câmpului de lucru (diga).
Cea mai sigură și eficientă metodă este izolarea absolută a dinților, care se
realizează prin aplicarea unui sistem de folii de latex – cofferdam.
Avantajele folosirii izolării absolute. Pentru pacient:
- prevenirea ingestiei și aspirației unor instrumente mici, precum și a unor
elemente străine (particule de țesuturi necrotice ale unui dinte și de obturații),
precum și a unor substanțe ce produc reacții alergice;
- protejarea mucoasei cavității orale de la nimerirea unui gel pentru gravaj sau
a unor soluții dezinectate (EDTA,hipoclorit de sodiu, etc);
- prevenirea reflexului vomitiv, care se manifestă la iritarea palatului moale cu
jet de aer sau de apă.
Pentru stomatolog:
- dezinfectarea indelungată a câmpului de lucru, deoarece nu există nici o
contaminare cu fluide biologice a câmpului de lucru;
- câmpul de lucru rămâne uscat, nu este necesar de a schimba permanent
rulourile de vată;
- se asigură o retracție a țesuturilor moi ale vestibului cavității bucale și a
gingiilor in timpul preparării și obturării;
- acces bun la câmpul de lucru;
- reducerea riscului de a molipsi un stomatolog (in cazul tratamentului
pacienților HlV-infectate, bolnavi cu hepatită), protecția personalului medical de la
infecții respiratorii, tuberculoză, etc;
- pacientul nu poate încetini tratamentul prin conversații (uneori acest aspect
este foarte actual).
Sistemul cofferdam-ului include:
- diga
- Sablonul
- Clestele perforator
- Clemele de retentie a digii
1. Diga (folie de unică folosință, autoclavabilă, confectionată din latex sau
silicon hipoalergenic), este produsă ln rulouri sau sub formă de folii pătrate cu
dimensiuni standarde de L3x13 cm și de 15,0x15,0 cm, ceea ce este mai comod
pentru fixarea acesteia in cavitatea bucală.
În prezent firmele producătoare, in funcție de grosimea peliculei de latex au
adoptat următoarea gradare (clasificare) a foliilor (fiișiilor) de cofferdam:
1) subțire (0,12; 0,18 mm) (se adapteaza ușor in cavitatea bucală, iar la
aplicare se caracterizează printr-o putere de aderare relativ redusăp);
2) medie (0,18 - 0,23 mm) (este comodă în manipulare, cel mai solicitată în
practica clinică, în special - in endodonție și în tratamente conservative);
3) grea sau groasă (0,23 - 0,29 mm) (asigură o retracție bună a gingiilor, și
este rezistentă întindere);
4) extra-grea (0,29 - 0,34 mm) (asigură o izolare maximă a dintelui, iar la
fixare necesită suficientă indemănare și experientă în aplicarea cofferdam-ului);
5) special de grea (0,34- 0,39 mm) (este aplicată în cazuri excepționale, cînd
este necesară o izolare maximă specială a țesuturilor moi ale cavității bucale de la
acțiunea unor produse chimice agresive).
2..Șablonul este utilă pentru poziționarea perforațiilor pe diga de cauciuc. În
tehnica cofferdam-ului ștampila pentru maxilarul superior și pentru cel inferior este
utilizată pentru aplicarea pe folia elastică a unui marcaj orientativ ce indică poziția
dintelui (sau dinților) cauzali. Perforarea foliei de latex in regiunea zonei trasate
facilitează aplicarea ei ulterioară și amplasarea in cavitatea bucală. Marcajele cu
creionul trebuie făcute pe partea pudrată a latex-ului, cu necesitatea de a controla
puterea apăsării creionului pentru a preveni ruperea foliei elastice.
3. Clește perforator. Pentru crearea găurilor punctiforme in folia de latex de
un diametru programat, este folosit un clește special, dotat la un braț cu un disc
mobil turnant (a.n. ,,masa de tăiat a perforatorului"), prevăzut cu cinci (perforatorul
Ainsworth) sau șase (perforatorul Ivory) orificii (a.n. ,,cuiburi", unul mai mare
decît celălalt). În orificiul de mărimea aleasă va pătrunde in momentul acționării
celor două brațe un ac perforator.
4. Clemele de retenție ale digii sunt confecționate din oțel inoxidabil și au rol
de ancorare a foliei de cauciuc de coletul dintelui, care urmează a fi tratat, și de
împingere a țesuturilor moi. Ele prezintă două fălci și o parte centrală. Partea
terminală a fălcilor trebuie să aibă contact cu dintele cel puțin in patru puncte.
Sunt comercializate cleme pentru izolarea diferitor grupuri de dinți, în funcție
de configurația anatomică a acestora:
● molari temporari;
● dinți (sau rădăcini) singuri;
● dinți frontali;
● cleme pentru situații clinice speciale;

● cleme cervicale pentru obturarea cavităților, localizate in regiunea
cervicală, și cleme cu port-rulouri de vată;
● cleme pentru molari și premolari.
Există cleme cu și fără aripi. Aripile, care sunt niște extensii ale fălcilor
clemelor, determină retractarea suplimentară a țesuturilor moi, mărind spațiul
cîmpului operator, dar și facilitează plasarea întregului sistem de digă. De ele este
fixat latexul, iar sistemul, in caz de necesitate, poate fi asamblat în afara cavității
bucale și doar apoi instalat pe dinte. În cazuri particulare, cum ar fi distrucțiile
dentare manifeste, pot fi utilizate cleme speciale, care prezintă niște fălci înclinate
spre apical, astfel fiind facilitată ancorarea la nivelul unor zone minime de
substanță dentară. Pe de altă parte, clemele cu aripi sunt mai greu de instalat, iar
probabilitatea de a rupe folia este mai mare. La alegerea corectă a tipului și
mărimii clemei, și respectarea regulilor de fixare fălcile clemei trebuie să
contacteze cu suprafața dintelui în patru puncte, și să nu se atingă de papilele
gingivale spre a evita hemoragii capilare și contaminarea suprafețelor prelucrate.
56. Metoda de amputare vitalaa pulpei.

Esenta metodei – inalturarea pulpei coronare inflamate cu pastrarea pulpei
radiculare in stare vitala.
Tehnica:
1. Anestezie tronculara, infiltrativa sau generala
2. Izolarea dintelui cu ajutorul digii, sau cu rulouri de vata
3. Prepararea cavitatii carioase ca si in cazul metodei conservative cu pastrarea
totala a pulpei.
4. Inlaturarea tavanului camerei pulpare cu ajutorul frezelor rotunde (sferice) sau
fisurate.
5. Amputatia pulpei coronare (cu freze sau cu excavatorul ascutit)
6. Spalarea cavitatii coronare a dintelui cu solutii antiseptice.
7. Largirea orificiilor canalelor radiculare, cu cateva mm mai jos de orificiu
8. Spalarea repetata a cavitatii
9. Hemostaza
10.Uscarea cavitatii
11.Aplicarea preparatelor medicamentoase selectate pentru acoperirea bontului
pulpar
12.Aplicarea obturatiei provizorii (10-15 zile)
13.Substituirea plombei provizorii cu cea permanenta (definitiva) dupa controlul
vitalitatii pulpei radiculare.
Indicatii:
− Vârstă - la copii şi tineri;
− Starea generală - pacient clinic sănătos;
− Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită traumatică);

− Pulpită acuta focală;
− Pulpită fibroasă cronică;
− Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
− Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între

pulpa coronară şi radiculară.
Contraindicaţii:
- La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate
reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
- La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca: diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
- În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele
cronice);
- La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa
coronară şi cea radiculară.
57.Tratamentul pulpitei în câteva vizite.

Tratamentul pulpitei in citeva vizite (metoda de devitalizare a pulpei) in
literatura drept clasice sunt: in 2 sedinte -metoda de amputatie; in 3 sedinte-
metoda de extirpare.
.I prima vizita:
1. prelucrarea partiala a cavitatii carioase(se foloseste anestezia prin aplicatii
sau tronculara, se deschide cavitatea carioasa, se indeparteaza resturile
alimenatare, se inlatura cu freza si excavatorul straturile superficiale ale
dentinei ramolite la inceput de pe pereti apoi de pe fundul cavitatii carioase)
2. deschiderea cavitatii dintelui (freza sferica de marimi medii sau mari foarte
atent, pentru a nu se prabusi in cavitatea dintelui. Indepartarea dentinei
ramolite se efectueaza strat cu strat fara a exercita presiune asupra tesutului)
3. spalarea si uscarea cavitatii carioase
4. aplicarea pastei devitalizante ( pasta se aplica pe pulpa denudata de pe
virful sondei, se aplica pe cornul deschis al pulpei, sau pe un strat fin de
dentina)
5. acoperirea pastei cu un tampon cu sub anestezica si inchiderea cavitatii cu
obturatie temporara
A II VIZITA:
1. indepartarea obturatiei temporare
2. prelucrarea definitiva a cavitatii carioase
3. extensia cavitatii dintelui
4. amputatia coronara a pulpei (indepartam pulpa coronara cu ajutorul unui
excavator ascutit)
5.extensia ostiumurilo canalelor radiculare (freze gates-glidden)
6. mumifierea pulpei (in cavitatea dintelui se introduce sol pe baza de
rezorcin- formalina , apoi se obtureaza cu o pasta pe baza de rezorcin-
formalina)
7. aplicarea obturatiei izolatorii si restabilirea formei anatomice a dintelui
A III VIZITA
7. Extirpatia pulpei radiculare (indepartarea pulpei cu pulpextractorul)
8. Prelucrarea medicamentoasa a canalelor radiculare (irigatie cu sol
furocilina si clorhexidina, prelucrarea cu sol de iod sau unitiol)
9. Prelucarea mecanica a canalului radicular
10. Obturarea canalului radicular (este insotit de control radiologic)
11. Obturarea cavitatii carioase si restabilirea formei anatomice a dintelui.
58.Metoda de extirpare vitală a pulpei.Esența.
Metoda de extirpare vitala pulpei- consta in indepartarea intro sedinta a
pulpei coronare si radiculare fara utilizarea a remediilor devitalizante
1. Prelucrarea cimpului operator
2. Anestezia (infiltrativa sau tronculara)
3. Prelucrarea cavitatii carioase (inlaturarea marginilor smaltiare

subminate,deschiderea larga si extensive a cavitatii carioase cu sfera
fisurala, sferica, inlaturarea dentine ramolite de pe pereti si fundul cavitatii
cu excavatorul ascutit)
4. Deschiderea cavitatii dintelui (cu o freza sferica sau fisurala)
5. Extensia cavitatii dintelui (indepartarea plafonului cavitatii dintelui pentru a

crea accesul la cavitatea dintelui.)
6. Amputarea pulpei coronare

7. Largirea orificiului de intrare a canalului radicular (se efectueaza cu freza
sferica,Gates Glidden)
8. Prelucrarea suprafetei- plaga a bontului radicular (solutii antiseptice)
9. Stoparea hemoragiei (bulete mici sterile de vata imbibate cu apa oxigenata

0,5-1,5%)
10. Prelucrarea medicamentoasa a cavitatii carioase
11. Extirparea pulpei radiculare(cu pulpoextractor H-file)
12. Largirea si prelucrarea medicametoasa a canalului radicular
13. Obturarea canalului radicular
14. Controlul radiologic
15. Aplicarea obturatiei izolatorii (Eugenol, pe baza de pasta rezorcin-formalin)
16. Aplicarea obturatiei de durata
59.Indicații și contraindicații pentru aplicarea metodei de extirpare vitală a

pulpei.
Indicatii:
1. forme acute si cronice de pulpita,
2. deschiderea accidentala a cornului pulpar,
3. complicatii ale metodei conservative ,
4. hiperestezia ,
5. abrazia patologica de gradul 3 si 4,
6. pierderi considerabile ale tesuturilor dentare ,
7. fracturarea partii coronare a dintelui cu deschiderea cavitatii dintelui.
Contraindicatii:
1. pacientii cu patologie genarala , cind este contraindicata folosirea
anestezicelor si vasoconstrictoarelor,
2. graviditatea ,
3. perioada menstruala.
60. Anestezii utilizate în metoda extirpării vitale.

Anestezia este cea mai importanta etapa care asigura posibilitatea de a efectua un
tratament nedureros. Metoda de administrare a anesteziei este infiltrativa sau
tronculara.
61. Complicații posibile în tratamentul pulpitei prin metoda de extirpare
vitală.
1. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare apare o Hemoragie
2. Din cauza insuportarii substantei anestezice pacientul poate sa ne dea :
lipotemii, colaps, soc anafilactit
62. Instrumentarul endodontic. Caracteristica. Clasificarea.
Instrumentele endodontice sunt niste instrumente, menite pentru lucrul in
cavitatea dintelui si in canalele radiculare. Toate instrumentele endodontice
folosite pentru permeabilizarea si largirea canalului radicular sunt codificate color
si prin cifre.
Lungimea instrumentului endodontic consta din 2 parti: prima- lungimea partii
active, adica asuprafetei care actioneaza nemijlocit asupra tesutului dentar—
constituie 16mm,iar a doua – lungimea de lucru, poate fi diferita(25mm pentru
instrumentele standarte, 31(28) mm pentru instrumente lungi folosite la prelucrarea
dintilor superiori indeosebi a caninilor, 21mm-pentru instrumente scurte utilizate
la molari)
Clasificarea instrumentelor endodontice ( Dupa ISO) :
1.K-file si H-file, K-reamere, pulpoextractoare, pluggere, spreadere, (pentru
condensare lateral si vertical a gutapercii)
2, H-file si K-reamere mecanic cu coada pentru piesa de mina, ace Lentulo
3.Freze Gates- Glidden, Pesso, reamere de tip A,D,O,KO,T,M
4.Conuri - de gutaperca, de argint, de hirtie
63. Indexarea instrumentelor endodontice după ISO.

Codificarea colora dupa ISO:
C M
od ar
co im
lo ea
r
Z 0.
m 06
eu
riu
Gr 0.
i 08
Vi 0.
ol 10
et
Al 0.
b 15
/
0.
45
/
0.
90
G 0.
al 20
be /
n 0.
50
/
10
0
R 0.
os 25
u /
0.
55
/
11
0
Al 0.
ba 30
str /
u 0.
60
/
12
0
V 0.
er 35
de /
0.
70
/
13
0
N 0.
eg 40
ru /
0.
80
/
14
0
Codificarea dupa Simboluri:

▲ K-
Re
a
m
er
■ K-
Fil
e
• H-
Fil
e
64. Determinarea lungimii de lucru în tratamentul endodontic.

A.Lungimea calculata a dintelui si a radacinii.
1. Metoda tebelara—multipele masurari au permis stabilirea valorilor medii
ale lungimii radacinii si dintelui pentru fiecare grup de dinti, cu deviatia lor
mnima si maxima.
2. Metoda antomica—se orienteza dupa raportul dintre lungimea coronei si
lungimea radacinii este de 1;2
B.Metoda tactila—simtul tactil al operatorului este o varianta de evaluare a
lungimii de lucru si se bazeaza pe masurarea lungimii instrumentului introdus pina
la intuirea constrictiei apicale prin senzatia de rezistenta a canalului radicular.
C.Metoda conurilor de hirtie—se bazeaza pe introducerea conului de hirtie intr-
un canal radicular uscat pina cind virful conului nuse va umezi de la fluidul tisular.
D.Metoda radiologica—se bazeaza pe realizarea unei radiografii cu introducerea
in canalul radicular a unui instrument endodontic cu stopper
E. Metoda clinico-radiologica presupune efectuarea unei radiografii cu acul pe
canal.
Metoda Yngle – presupune scaderea 1 mm din lungimea masurata pe radiografia
initiala , iar mai apoi realizarea unei radiografii cu acul pe canal.
Metoda Dick – se utilizeaza o singura radiografie si o formula : D= Ad/a , unde
D= Lungimea reala a dintelui , A = lungimea acului introdus in canal , d=
lungimea dintelui pe radiografie si a = lungimea acului pe radiografie.
D. Metoda electronica presupune utilizarea unui localizator de apex electronic
care ajuta la determinarea precisa a limitei apicale ( foramenul apical). Aceasta
metoda foloseste ca principiu de functionare impedanta dintre doi electrozi , unul
plasat labial si celalalt in contact cu partea metalica a acului introdus in canal,. Se
avanseaza cu acul pana cand apex locatorul ne indica atingerea foramenului, dupa
care stopper-ul de cauciuc este ajustat fata de reperul ocluzal stabil , iar lungimea
indicata este masurata cu o rigla endodontica.
65.Metode de permeabilizare a canalelor radiculare. Instrumente şi utilizarea

lor.
Trecerea(permiabilizarea) canalului radicular prevede ajungerea cu instrumente
endodontice fine pina la apexul radicular.
Se incepe de obicei cu un K-reamer de marime mica. Acest instrument rezista inei
solicitari mari la rasucire. Instrumentul,ce ajunge primul in cadrul permiabilizarii
canalului radicular pina la apexul radicular, a primit denumirea initial apical
file(IAF)
Trecerea canalului radicular se realizeaza prin miscari rotative lente in limita a ½
de rotatie(asemeni acelor de intorcere a ceasornicului) cu 90-180* la stinga-la
dreapta, prin avansarea fortata a instrumentului i nprofunzimea canalului, pina cind
el nu se propteste intr-o portiune densa de canal radicular.Asupra instrumentului
trebuie de exercitat doar o presiune digitala gentila.
Apoi urmeaza a doua actiune a instrumentului—rotatia.Instrumentul ca si cu, ar fi
asezat prin miscari sfredilitoare in sensul acelor ceasornicului cu unghiul de rotatie
90-180*.
A treia actuine consta in retragerea instrumentului din canal radicular. La acesta
miscare suprafata taietoare a instrumentului rezaca dentina.
Manopera de insertie si retractie a instrumentului se repeta de 8-10 ori. Drept
criteriu de permiabilizare a canalului radicular serveste senzatia de blocare a
instrumentului.
66.Prepararea instrumentală a canalului radicular după tehnicile ,, step-

back,, și ,,crown-down,,.
Tehnica Step-back(un pas înapoi): Această tehnică a fost propusă pentru

prelucrarea instrumentală a canalelor curbate. Condițile efectuării acestei tehnici:
1. În cazul unor canale curbe este necesar de a flexa în prealabil instrumentul,
orientîndu-ne după radiografie, luînd în considerație lungimea canalului radicular;
2. Înainte de a introduce instrumentul în canalul radicular este necesar de a-l unge
Metoda de efectuare:
♣ Determinarea lungimii de lucru;
♣ Se introduce în canal K-file Nr. 08 sau 10 pe toată lungimea de lucru;
♣ Efectuăm prelucrarea canal. pînă cînd instrumentul nu trece ușor prin canal, apoi
trecem la mărimea urmatoare.
♣ Consecutivitatea mărimilor instrumentelor: . 10-.15-.10-.20-.15-.25-.20.
♣ Dacă am finalizat lucrul în partea apicală cu instrumentul cu Nr. .25, atunci în

canal întroducem Nr. .30, al cărui lungime de lucru trebuie să fie cu 1mm mai
mică. După aceasta folosim mărimea .35 a cărui lungime de lucru este mai scurtă
cu 2 mm, apoi utilizăm .40 – cu 3mm ș.a.m.d. Partea coronară se prelucrează cu
freza ”Gates-Glidden”
Tehnica ”Crown-Down” Această tehnică prevede prelucrarea pe etape a canalului

de la intrarea în canal – spre apex, cu o schimbare succesivă a instrumentelor, de la
o mărime mai mare la una mai mică.
Tehnica efectuării: La început se determină profunzimea pătrunderii în canalul

radicular a K file-ului Nr.35. Dacă adîncimea este mai mare de 16 mm, atunci
partea coronară trebuie mai întîi preparată.
Dacă cauza este îngustarea canalului radicular, atunci trebuie să efectuăm
prepararea pînă la 16 mm cu ajutorul instrumentelor intraradiculare de mărimi mici
pînă cînd instrumentul Nr. 35 nu va putea ajunge la o adîncime de 16 mm. În caz
dacă prezența îngustării canalului radicular se datorează curburii canalului
radicular, atunci trebuie să efectuăm inițial prepararea canalului pînă la punctul de
rezistență. Apoi este necesar de a determina lungimea provizorie cu 3mm pînă la
apexul radiologic.
După aceasta se introduce un K-file Nr.35 pînă la prima rezistență, se efectuează
două mișcări de rotație deplină fără presiune apicală. Aceiași manipulație se repetă
cu un instrument de mărime mai mică pînă la atingerea lungimii provizorii de lucru
a canalului. Lungimea de lucru definitivă a canalului se determină după
radiografie. După aceasta se repetă etapele descrise mai sus .
67.Metode fizice in tratamentul pulpitelor.
electroforeza medicamentoasa (ionoforeza)- e o metoda de actiune asupra

organului cu curent continu si introducerea subtantei medicamentoase cu ajutorul
lui. In cavitatea dintelui se introduce un tampon de vata imbibata cu sol de iod si
electrodul activ , dupa 20 min preparatul de iod , cu un curent se inlocueste
tamponul cu altul imbibat cu sol apoasa de iod. Se obtureaza cu dentina artificiala.
La a 3 zi se efectueaza prelucrarea canalului si obturarea lor.
depoforeza cu hidroxid de cupru-calciu- este o metoda moderna de tratament a
canalelor cu hidroxid de cupru-calciu sub actiunea unui cimp electric slab. Sub
actiunea curent continuu ionii hidroxil si hidroxicuprat difuzeaza in partea apicala
si ramificatiile deltoide. Disocierea lor si formarea hidroxidului de cupru duce la
crearea "dopuri de cupru"- care obtureaza sigur canal radicular, asigura formarea
unei zone sterile. Hidroxidul de cupru-calciu - stimuleaza osteoblastele care
asigura regenerarea tesut osos periapical.
68.Probleme în realizarea metodelor de tratament vitale și devitale,

extirpaționale și amputaționale ale pulpitelor
.
Complicatiile care pot aparea in tratamentul cariei si pulpitei.
1. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase
duce la periodontita arsenicala
2. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei
periodontale cu instrumentul endodontic apare o Hemoragie
4. Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta
complicatie- formarea unui hematom in periodont care va duce la dureri
postobturatorii
5. O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare,
iar ca complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
6. Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti
o durere foarte mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.
7. Fracturarea instrumentului endodontic
69 Profilaxia complicaţiilor în tratamentul pulpitelor

Profilaxia complicatiilor in tratamentul pulpitelor
- utilizarea metodelor de tratament corect
- utilizarea instrumentelor endodontice corespunzatoare
- cunoasterea zonelor topografice cu risc crescut de complicatii,
- cunoaterea anatomiei si morfologiei dintelui
70.Materiale pentru obturaţii de canal. Clasificare.
Dupa Constantin Andreescu, 1996:

1. Paste plastice, care fac priza in canal:
o Materiale din grupa cimenturilor pe baza de oxid de zinc-eugenol:
▪ EUGEDENT V
▪ ENDOBTUR (SEPTODONT)
▪ CARIOSAN (CHEMAPOL)
o Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:
▪ Eugedent
▪ Endometazona (SEPTODONT)
o Cimenturi oxifosfat de zinc:
▪ Fosfa ciment
▪ Ciment hidrofosfat
o Materiale din gutaperca
o Bachelite (pe baza de rezorcina-formalina- paracina, fluorodent,

resodent)
o Paste ermetice pe baza de rasini epoxide:
▪ AH-26
▪ TERMASIL (DENTSPLY)
▪ AH+
o Paste cu hidroxid de calciu:
▪ BIOCALEX
▪ ENDOCAL (SEPTODONT)
▪ APEXID
2. Paste plastice, care nu fac priza in canal:
a. Paste cu actiune antiseptica de durata:
−Iodoform
−ROCLES
−Gizi
b. Paste cu actiune biologica (pe baza de hidroxid de calciu)
2. Materiale cu duritate:
b. Conuri de gutaperca
c. Conuri de argint
d. Conuri de rasini sintetice
Dupa Ivanov, Ovrutskii, Gemanov:

1. Pe baza de rasina de rezorcina-formalina:
● Paracina, Foredent, Preparatul Z, Bioplast, Forfenan
2. Pe baza de rasini epoxide:
● Endodent, AH-26, AH+, Epoxical, Termasil, Diaket
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:
● Oxizinc+ Eugenol, Pasta Grossman, Endometazona, Propilor, Merpazan
4. Paste pe baza de hidroxid de calciu:
● Biocalex, Endoflax
5. Ciment fosfat:
● Ciment fosfat, Adgezor, Ciment hidrofosfat, Ciment fosfat cu argint
6. Ciment pe baza de oxid de zinc-eugenol:
● Eugecent-B, Eugecent-P, Endoobtur, Cariosan, Calcinol
7. Materiale pe baza de metilactilate:
● Hydron
8. Cimenturi glassionomere:
● KETAC-ENDO
Materialele moderne pentru obturarea canalelor:
● Sealer- substanta ermetizanta (sigilanta):
o Pe baza de oxid de zinc-eugenol
o Pe baza de rasini epoxide
o Pe baza de rezorcin-formalina
o Pe baza de hidroxid de calciu
o Ciment glassionomer
● Filler- substanta care umple lumenul canalului (obturanta, de umplere)
72.73.Condensarea verticală în obturarea canalelor radiculare
Conform acestei metode conul primar de gutaperca este surtat pana la nivelul
orificiului de intrare in canal, incalzit si condensat cu un plugger incalzit in directie
apicala. Spatiul format in urma condensarii este umplut cu bucatele mici de
gutaperca, care deasemenea sunt incalzite si condensate. In acest caz este realizata
umplerea maxima a canalului cu gutaperca, fiind folosita o
N Etape
r.
1 Uscarea canalului cu un con de hartie si
verificarea orificiului apical cu ajutorul
instrumentului, care are o marime mai mica
decat ultimul file apical
2 Ajustarea conului pana la orificiul radiologic
(umplerea intregii lungimi de lucru) si retezarea
capatului gros
3 Indepartarea conului si retezarea 0,5-1,0 mm din
apex. Insertia repetata si verificarea retentiei
4 Pregatirea pluggerelor de 3 dimensiuni: cel mare
trebuie sa intre in canal pana la 3-4 mm, cel
mediu- neajungand pana la apex cu 15 mm si cel
mic- neajungand pana la apex cu 10 mm.
Marcarea lungimii de lucru a fiecarui plugger
5 Irigarea si uscarea canalului
6 Introducerea unei cantitati neinsemnate de sealer
cu ajutorul unui ac Lentulo manual si
repartizarea ei fina pe pereti (cimentul este
necesar la obturarea cu gutaperca la cald, in
special pentru compensarea contractiei acesteea
la racire)
7 Acoperirea treimii apicale a conului cu un strat
fin de sealer
8 Inttroducerea conului, marcarea lungimii lui prin
strangerea impreuna a branselor pensei
9 Indepartarea surplusului de con din ostiumul
canalar cu ajutorul unui excavator fierbinte sau a
unui plugger incalzitor (prima unda calda ce
duce la cresterea temperaturii gutapercei cu 5-
80C, ce permite deformarea ei la condensare)
10 Inceputul condensarii: cel mai mare plugger este
coborat in pulberea cimentului apoi condenseaza
gutaperca in sens apical. In urma acestor actiuni
se realizeaza obturarea canalelor laterale in
treimea medie a canalului
11 Crearea undei calde secundare prin imersionarea
in canal a partii ascutite infierbantate a
pluggerului incalzitor pentru 2-3 sec
12 Presarea verticala si laterala cu pluggerul mediu
(prin aceasta se realizeaza in continuare
obturarea canalelor laterale). Compactarea se
efectueaza pana la 3-4 mm de la apex
13 A 2-a incalzire cu plugger incalzitor
14 Condensarea verticala cu cel mai fin plugger
15 Finalizarea obturarii verticale (indepartarea

resturilor de gutaperca de pe pereti cu ajutorul
pluggerului)
16 Umplerea backpacking cu fragmente retezate de
gutaperca, condensarea lor cu un plugger la rece,
incalzirea, condensarea si repetarea ulterioara a
acestor actiuni pana la umplerea finala a
canalului. La aceasta etapa este deasemenea
posibila introducerea gutapercei cu ajutorul
seringii
17 Curatirea cavitatii dintelui pana la jonctiunea
smalt-dentina si restaurarea ei provizorie. In
cazul molarilor se adauga uneori ciment in
portiunea cervicala (etansarea bifurcatiei)
74.Tehnica de obturare a canalelor radiculare prin metoda injectării cu

gutapercă plastificată.
Tehnici de injectare - modelare a gutapercii termo plastifiate

Toate tehnicile se bazează pe plastifierea gutapercii, încălzită la o anumită
temperatură, şi injectarea în canal cu dispozitive speciale.
Deoarece prin răcire gutaperca are o contracţie importantă, în prealabil se aplică pe
pereţii canalului o peliculă de pastă sigilatoare. În toate metodele imaginate se
foloseşte o sursă de încălzire, un pistol cu mâner pentru a asigura presiunea
necesară împingerii gutapercii plastificate în canal, ace şi canule de diferite
dimensiuni pentru injectarea în canal.
Sistemul P.A.C. - 160 (Precision Apical Control)

Prezintă un dispozitiv de încălzire, camera de încărcare a gutapercii prevăzută cu
un mâner şi ace pentru injectare.
Plastifierea gutapercii se realizează prin încălzire timp de 2 minute la 160°C, după
care temperatura coboară la 85°C şi se menţine ca atare 20 de minute.
În camera de încărcare se introduce un con standardizat, de dimensiune maximă,
suficient pentru obturarea canalului, deoarece cu o tehnică efectuată corect, nu se
pierde material.
După tapetarea pereţilor radiculari cu pasta sigilatoare, se introduce acul în canal
până la 2-3 mm de preparaţia apicală.
Cu ajutorul mânerului, camerei de încărcare se exercită o presiune asupra
gutapercii plastifiate pentru a o dirija spre porţiunea apicală.
Umplerea spaţiului endodontic se face în etape. Se aplică în canal 5-6 mm
gutapercă plastifiată după care, cu un instrument tip "plugger" se procedează la
condensarea fiecărei porţiuni; se repetă operaţia de introducere a gutapercii şi
condensarea până la obturarea completă a canalului.
Se realizează astfel o obturare a canalului de la apex către porţiunea coronară.
După terminarea obturaţiei se face control radiologic.
Sistemul Obtura
În acest sistem se foloseşte un pistol cu mâner ce serveşte atât ca sistem încălzitor
cât şi de realizare a presiunii asupra gutapercii. în interiorul pistolului se introduce
un cartuş în care se găseşte gutaperca.
Plastifierea gutapercii se face la 200°C iar temperatura de lucru este de 60°C.
Injectarea în canal se realizează cu ajutorul unor canule de dimensiuni adaptate
diametrului canalului, urmate de condensare în etape cu instrumente tip "plugger".
Metoda de introducere a gutapercii pe conductor (Thermafille).
Gutaperca de faza α, încălzita până la temperatura de lucru, devine lipicioasă şi
adezivă, şi datorită acestui fapt, se fixează bine pe tija centrală. Aceasta ajută la
introducerea materialului de obturaţie pe toată lungimea canalelor. Tija
funcţionează ca un conductor (port-gutapercă) central; el compactează gutaperca
pe toata lungimea canalului, asigurând o ermetizare apicală şi reducând tasarea
masei obturate.
Thermafilele se recomandă a fi folosite în combinaţie cu ermetice de tip “fără

eugenol” (Termasil, AH-26, АН Plus, Sealapex). Aceste materiale de obturaţie au
o adeziune maximă, tasare minimă şi, deasemenea, timp de lucru îndelungat până
la priza materialului.
Ultimul aspect este important, deoarece, în caz de necesitate, poate fi efectuată o
corecţie. Pentru încălzirea uniformă a tuturor tipurilor de thermafille se utilizează
un cuptor, care asigură o temperatură optimă în timp de câteva secunde.
Obturarea canalelor radiculare cu utilizarea thermafillelor prevede

efectuarea următoarelor etape:
1. Anestezia, deoarece presiunea apicală apărută în timpul pătrunderii
thermafille-ului, poate provoca o senzaţie de discomfort.
2. Înregistrarea lungimii de lucru cu utilizarea verificatorului.
3. Alegerea thermafille-ului de aceeaşi mărime şi lungime ca şi verificatorul
utilizat pentru înregistrarea lungimii de lucru definitive.
4. În timpul de azi în setul Gi Ti file cu conicitatea 10, 8, 6, 4% intră un set de
thermafille, fapt ce uşurează şi accelerează considerabil obturarea canalului.
Dacă canalul are o curbură mare, atunci, începând cu mărimea 35 şi mai
mult, conductorul metalic este preventiv flexat. În asemenea caz pot apărea
fisuri în gutapercă, dar aceasta nu importă, fiindcă ele dispar la încălzire.
Pivoţii cu mărimea 25 şi 30 sunt flexibili, de aceea nu este necesar de a le
flexa în prealabil. În afară de aceasta, în procesul de încălzire flexibilitatea
conductorului metalic se măreşte.
5. Prelucrarea obturatorului cu o soluţie de hipoclorit de sodiu de 5% timp de 1
minut, clătirea cu alcool de 70%, şi uscarea.
6. Uscarea canalului cu conuri de hârtie sterile.
7. Încălzirea obturatorului în cuptor.
8. Introducerea unei cantităţi mici de pastă sau de ermetic în canal cu ajutorul
conurilor de hârtie sau cu acul Lentullo, pentru a unge pereţii pe toată
lungimea.
9. Obturarea canalului. Thermafillul, încălzit în cuptor, se introduce în canal pe
lungimea de lucru înregistrată anterior. Dacă canalul a fost corect calibrat,
iar gutaperca - încălzită până la starea necesară, obturatorul ocupă locul fără
mari eforturi. După introducerea obturatorului în canal la nivelul orificiului
de intrare se adună surplusuri de gutapercă. Acest aspect este normal, fiindcă
pe pivot este aplicat un strat de gutapercă, calculat pentru umplerea celor
mai largi canale.
10.Înlăturarea mânerului obturatorului thermafille. Conul de plastic se taie cu o
freză sferică la orificiul de intrare a canalului. Conul din aliaj inoxidabil se
taie cu 1-2 mm mai sus de orificiul de intrare a canalului cu ajutorul unei
freze-con. Pentru înlăturarea conductorului din titan se utilizează o freză
fisurală. Dacă este necesar un control radiografic, acesta se efectuează până
la înlăturarea mânerului (pentru extragerea obturatorului, în caz de
necesitate).
11.Condensarea gutapercii în jurul pivotului cu ajutorul plugger-ului, care va
preveni înlăturarea accidentală a gutapercii din orificiul de intrare a
canalului.
12.Înlăturarea surplusului de gutapercă din cavitatea dintelui pentru crearea
accesului spre alte canale.
13.Toate etapele relatate mai sus sunt repetate, dacă dintele are câteva canale.
După obturarea tuturor canalelor surplusul de gutapercă se înlătură din
cavitatea dintelui, iar fundul se acoperă cu ciment ionomer, iar după aceea se
aplică o obturaţie de durată.
Firma Dentsply Maillefer – producătorul Thermafille®, – recomandă

următoarele etape de obturare a canalelor radiculare:
1. Calibrarea canalelor. Pentru a înregistra mărimea obturatorului Thermafill®,
pentru obturarea canalului respectiv se utilizează instrumentul Verificator cu
ajutorul căruia se înregistrează mărimea canalului radicular. Verificatorul
corespunde mărimii ultimului instrument de lucru utilizat la întreaga
lungime de lucru. Un asemenea Verificator trebuie:
− Uşor să treaca pe toata lungimea de lucru fără efort (dacă
Verificatorul nu trece pe toata lungimea de lucru, trebuie de mărit
conicitatea de preparare sau de utilizat un Verificator cu o dimensiune
mai mică).
− Să ne ofere o senzaţie de uşoară rezistenţă (sarcină de tracţie înapoi) la
înlăturarea instrumentului (dacă această senzaţie lipseşte,
Verificatorul trebuie schimbat cu altul de o mărime mai mare).
2. Alegerea obturatorului. Alegeţi obturatorul thermafill, corespunzător
Verificatorului, care a fost folosit pasiv pe toată lungimea de lucru.
Înregistraţi lungimea de lucru pe pivotul central din masă plastică al
Thermafille®-ului conform inelelor şablonarde sau cu stoppere de silicon.
3. Aseptica. Dezinfectaţi obturatorul în soluţie de hipoclorit de sodiu nu mai
puţin de 1 minut, şi uscaţi-l cu aer.
4. Încălzirea obturatorului se efectuează în cuptorul ThermaPrep®:
− stopperul de silicon trebuie să se afle mai jos de fixator;
− apăsaţi butonul, care corespunde mărimii obturatorului;

− apăsaţi butonul “Start”, aflat înaintea fixatorului folosit (cel din stânga
sau din dreapta).
5. Uscarea canalului, introducerea sealerului. Până când obturatorul se
încălzeşte, amestecaţi sealerul pentru canalul radicular. Pentru uscarea
deplină a canalului până la introducerea cimentului utilizaţi conuri de hârtie
sterile. Introduceti sealerul pe pereţii canalului în strat fin pe toata lungimea
de lucru, utilizând conuri de hârtie sterile sau file.
6. Obturaţia canalului radicular. Extrageţi precaut obturatorul din fixator, şi
imediat introduceţi-l în canal, înaintând încet spre apex. Pentru a preveni
sucirea, convingeţi-vă că instrumentul avansează conform axului
obturatorului. La introducere gutaperca, cu care este acoperită tija
obturatorului, va umple toate canalele laterale şi va bloca canalul radicular
până la apex. Peste câteva secunde după ajungerea la apex trebuie de aplicat
presiune. Dacă trebuie de obturat câteva canale radiculare, utilizaţi alternativ
ba fixatorul stâng, ba cel drept, ceea ce va economisi timpul dumneavoastră.
7. Tăierea pivotului şi a mânerului. După confirmarea radiologică a obturării
canalului radicular pe toata lungimea de lucru tăiaţi tija de plastic a
obturatorului cu o freză Therma-Kat, ataşată la pneumopiesă (300 mii de
rotaţii /minut), fără răcire.
8. Înlăturarea surplusului de gutapercă. Înlăturaţi cu un excavator endodontic
surplusul de gutapercă, care poare bloca accesul către cavitate şi alte canale.
Utilizaţi pluggerul pentru condensarea gutapercii ramolite din jurul
obturatorului. Pentru obturarea tuturor canalelor unui dinte pluriradicular,
repetaţi consecutivitatea etapelor, şi întotdeauna începeţi cu canalul, la care
accesul este cel mai greu.
9. Pregătirea pentru aplicare de pivot. La realizarea spaţiului necesar pentru
pivot folosiţi freza PostSpace cu piesa contraunghi sau cu turbină, cu o
viteza de rotaţie 200-300 mii rotaţii pe minut, fără răcire cu apă, prin
presiune mică. Introduceţi freza până la contactul cu tija Thermafill®-ului.
După ramolirea tijei de plastic, treceţi prin presiune apicală pe toată
lungimea calculată (maxim - 2-3 sec.), scoateţi freza pentru a preveni
supraîncălzirea.
Acum se poate cu ajutorul unui drill, uşor şi fără efort, de format canalul
pentru pivot.
Freza PostSpace îndepărtează materialul de obturaţie fără vibraţie, şi spaţiul
pentru pivot poate fi creat după obturarea canalului. Freza trebuie să treacă
uşor, fără exercitarea unor eforturi suplimentare. Dacă freza nu avansează în
canal, controlaţi unghiul lui de inserare.
10.Înlăturarea în caz de tratament repetat. Obturatorul endodontic
Thermafill®, care are o canelură, prevăzută pentru înlăturarea uşoară. Pentru
înlăturarea obturatorului Thermafill® treceţi pe toata lungimea pivotului cu
un instrument rotativ, de ex. cu un profile din titan-nichel .0,6/25 sau file-ul
Gi-Ti™ .0,6/20, pentru a înlătură gutaperca înconjurătoare. Căldura, care
este creată de rotirea instrumentului, ramoleşte pivotul de plastic al
obturatorului. Viteza de rotire a instrumentului trebuie să fie de 600-800
rotaţii pe minut. Pentru ramolirea gutapercii poate fi utilizat un solvent
(Cloroform), pentru a facilita trecerea instrumentului de titan-nichel.
Avantajele tehnicii de obturare cu Thermafill®:

− Obturarea tridimensională a canalului radicular;
− Ermetizarea apicală a canalului radicular (gutaperca încălzită ajunge exact

până la apex), inclusiv a canalelor radiculare laterale;
− Obturarea uşoară a unor canale lungi, curbe şi înguste;
− Reducerea timpului de lucru;
− Utilizarea uşoară şi deprinderea rapidă a manoperelor.
Utilizarea Thermafill®-ului nu se recomandă:

− În cazul dinţilor fără constricţie apicală: cu apexul deschis, resorbţie ş.a.
− În cazul dinţilor laterali, accesul în care este îngreunat; la pacienţii cu

deschiderea limitată a cavităţii bucale;
− Pentru canalul radicular, în care este imposibil de format conicitatea apicală
cel puţin de .04.
75.Instrumente necesare pentru obturarea canalelor. Selectarea lor.

−Instrumente care asigura accesul catre canalul radicular
−Instrumente pentru examinarea sau diagnosticul canalelor radiculare
−Instrumente pentruinlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizate.
−Instrumente pentru largirea orificiului de intrare a canalului radicular
−Instrumente pentru prelucrarea mecanica a canalelor radiculare
−Instrumente pentru obturarea canalelor radiculare
Instrumente care asigura accesul catre canalul radicular

Instrumente pentru examinarea sau diagnosticul canalelor radicularea.
Ac radicular, ac Millerb.
Masurator de lungimec.K file cu stoper
Instrumente pentru inlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizatea.
Pulp Extractor−Este un instrument dentat−Partea activa este in spirala si
contine 40 dentisori (cu diamentru proportional cu jumatate din diamentrul
acului)−Dentisorii au o directie oblica, avand ascutisul indreptat spre minerul
instrumentului si sunt putin elastice,−La introducerea in canal, dentisorii sunt
presati catre tija conica.−Sunt utilizate doar in canalele usor permeabilizabile
(atunci cand este exclusa blocarea si fracturarea instrumentului)−Tehnica:se

introduce in canal pana la o senzatiede rezistenta, apoi se retrage 2 mm se
rasuceste usor la 360º si seextrage.−Simbolul geometric: steluta cu 8 colturi
cu unghiuri ascutite.
b.Rasp−La exterior este asemanator cu pulpextractor−Are 30 sau 50
dedintisori ascutiti cu lungimea 1/3 din diametrul tijei, care sunt amplasati
sub un unghi de 90ª fata deaxul instrumentului.−Dentisorii formeaza siruri
spiraliforme, care incercuiesc tija conica rotunda a partii active.−Simbolul

geometric: steluta cu 8 colturi cu unghiuri drepte.
76Complicaţiile care pot apărea în tratamentul pulpitei.

1. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase
duce la periodontita arsenicala
2. Din cauza inlaturarii incomplete a pulpei dentare, din cauza traumei
periodontale cu instrumentul endodontic apare o Hemoragie
4. Daca canalul se va optura fara ca hemoragia sa fie rezolvata primim o alta
complicatie- formarea unui hematom in periodont care va duce la dureri
postobturatorii
5. O alta eroare poate fi subopturarea sau supraobturarea canalelor radiculare,
iar ca complicatii apar procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
6. Nimerirea materialului obturator in canulul mandibular, pacientul va simti
o durere foarte mare iar apoi va aparea parestezia hemiarcadei.
7. Fracturarea instrumentului endodontic
77Etapele tratamentului local al periodontitei apicale acute.

In faza de intoxicatie:
1.Anestezia-în funcție de localizarea dintelui (infiltrativă, trunculară).Se
utilizează anesteziceînalt efective,cu o toxicitate minimă(2-4% ultracaină
forte, 4% alfacaină, 4% ubistezină,2%xilină, etc.)
2.Trepanarea dintelu(inlaturarea obturatiei provizorii sau de durata)si
prepararea cavitatii carioase(cu respectarea tuturor etapelor).La realizarea
acestei etape se utilizează piesa turbinăcu freze diamantate şi din aliaj dur de
dimensiuni corespunzătoare (dintelui)
3.Deschiderea camerei pulparea si inlaturarea tavanului
E necesar de inlaturat in totalitate tavanul,asigurarea vizibilitatii directe a
fundului tavanului,
Forma cavităţii carioase şicamerei pulpare deschise trebue să asigure accesul
direct cătrecanalele radiculare cu instrumentele endodontice
4Înlăturarea pulpei coronare necrotizate şi prelucrarea antiseptică:utilzând
excavatorul ( lanecesitate) şi substanţe antiseptice (H2O2-3%, hipoclorid de
sodiu 3%, chloramină 2%).Reperarea orificiilor canalelor radiculare(cu sonda
dentară)şi lărgirelor sub formă de pâlnie-utilizând freza sferică
Scopul: De a înlătura toate marginile abrupte şi denticlii de peorificiile
canalelor radiculare∙De a permite instrumentului endodontic pătrunderea
liberă în canalul radicular∙De a evita fracturarea instrumentelor endodontice

pe canal
Se efectueaza cu extractoare de nerv:
∙Strict pe etape (1/3, 1/2, 2/3, toată lungimea)∙Mişcările extractorulul de nerv-pe
perete, cu jumate de turaţie şi neapărat sub băiţe dinantiseptice ( irigații periodice,
intre etape)
La aceasta etapa se poate proceda prin metoda step back sau crown down
5.Tratament medicamentos al canalului(EDTA,hipoclorid de natriu
6.Obturarea canalului radicular (endoobtur,foredent,siler filer etc.)
7.Controlulradiologic
8.aplicarea obturatiei de baza
Faza exudativă
:I şedinţă:
1.Anestezie2.Trepanarea dintelui(prepararea cavităţii carioase)3.Deschiderea
şi înlăturarea tavanului camerei pulpare4.Înlăturarea pulpei necrotizate din
camera pulpară şi tratamentul medicamentos(abundentcu
sol.antiseptice)5.Reperarea şi lărgirea orificiilor canalelor radiculare(sonda
dentară,freze sferice, piesăconraungi)6.Înlăturarea pulpei necrotizate din
canalele radiculare pe etape(extractoare de nerv)şiirigarea abundentă cu
sol.de antiseptici7.Deschiderea apexului radicular(numai manual folosind
acul Ker-Reamer N008-010).Criteriul de control a deschderii este apariţia
picăturii de exudat(seros sau purulent)înorificiul deintrarea în canalul
radicularIIşedinţă:∙Culegerea anamnezei(au fost, suntprezente dureri)∙Se
apreciază statusul local (starea mucoasei în jurul apexului dintelui, palparea
ganglionilorlimfatici; percuţia, prezenţa sau lipsa exudatului din canalul
radicular)∙Aprecierea lungimii de lucru∙Prelucrarea instrumentală a
canaluluiradicular (STEP-BACK, STEP-DOWN)∙Tratamentul

medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermenţi
proteolitici)∙Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din
hârtie)∙Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse
anterior∙Controlulradiologic∙Obturaţie provizorie sau izolantă şi de durată
78Etapele tratamentului local al periodontitei apicale cronice exacerbate.

Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secretie moderata si
persistenta pe canal:
-tratamentul cu antiseptice si paste cu antibiotice;
-obturatie provizorie de canal cu paste pe baza de hidroxid de Ca;
-cauterizare chimica sau electrica;
- obturatie provizorie cu pasta iodoformata.
Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secretie abundenta si

persistenta pe canal:
- drenaj endodontic urmat de tratament medicamentos;
- obturatie provizorie cu hidroxid de Ca;
- drenaj prin fistula medicamentoasa creata cu pasta iodoformata;
- chiuretaj apical;
- rezectie apicala;
- radiculectomie;
- extractie(altceva nu am gasit)
79Tratamentul general în periodontitele acute și cronice exacerbate.

General (medicamentos):-Stimularea reactivitatii organismului-Terapia
antiinflamatoare-Terapia hiposensibilizanta-TonefiantaIndicaţii:oPulpitele
totale (corono-radiculare) complicate cu parodontita apicală acută
hiperemicăoGangrena pulpară simplă complicată cu parodontita apicală acută
hiperemicăoParodontita apicală acută hiperemică ca rezultat al acutizării unei
parodontite apicalecroniceoParodontita apicală acută hiperemică survenită în
urma realizării obturaţiei de canaloParodontita apicală acută exsudativă
seroasă ca evoluţie a unei parodontite apicale acutehiperemice
netratateoParodontita apicală acută exsudativă purulentă ca evoluţie a unei
parodontite apicaleacute exsudative seroase netratat
80Tratamentul periodontitei apicale cronice fibroase.
Anestezia
∙Prepararea cavitatii carioase
∙Deschiderea camerei pulpare
∙Inlaturarea tavanului si pulpei coronare
∙Facemacces in orificiile radiculare
∙Largirea
∙Tratament endodontic
∙Instrumental-STEP BACK, CROWN DOWN
∙Spalarea abundenta cu solutii hipoclorid de Na si clorhexidina
∙Uscarea cavitatii si a canalului, obturarea canalului cu siler si filer cu material

endodontic si cugutaperca pana la apexul fiziologic
∙Efectuam o radiografie de control
∙Aplicam obturatia de baza (foto, cement POHUI)

81Tratamentul periodontitei apicale cronice granulante.
I-a vizita:
∙Prepararea cavitatii carioase
∙Acces la camera pulpara
∙Inlaturarea tavanului
∙Inlaturarea pulpei radiculare(PULPOEXTRACTOARE)
∙Irigarea cu solutii antiseptice(EDTA,clorura de NA POHUI)
∙Acces la orificiul canalului radicular
∙Largirea
∙Instrumental-STEP BACK
∙Medicamentos
∙Spalam abundent a canalelor cu hipoclorid de Na

∙Aplicam pe canalepasta provizorie de calciu si iodoform
∙Obturatia provizorie 7-10 zile

II-a vizita:
∙Inlaturarea obturatiei temporare∙Inlaturam calciu de pe canal
∙Curatim, prelucram medicamentos canalele
∙Uscam canalele
∙Aplicam material de obturatie pe canal-gutaperca
∙Obturatia definitiva
82Tratamentul periodontitei apicale cronice granulomatoase.
Prepararea cavitatii carioase

∙Acces la camera pulpara
∙Inlaturarea tavanului
∙Inlaturarea pulpei radiculare
∙Irigarea cu solutii antiseptice
∙Acces la orificiul canalului radicular
∙Largirea
∙Instrumental STEP BACK, CROWN DOWN
∙Medicamentos
∙Spalam abundent canalele cu hipoclorid de Na de multe ori
∙Uscam si obturam canalele cu siler si filer
83Metode conservativ-chirurgicale de tratament ale periodontitelor apicale.

Conservativ:tratament endodontic, medicamentos
∙Chirurgical:extractia dentara, rezectia apicala, chiuretaj periapical, semisectie
(inlaturarearadacinei cu procese periapical la un molar inferior si lasam radacina
sanatoasa)
84. Date clinico-radiologice ale periodontitelor apicale cronice
Forma fibroasa Rx:
-deformarea fantei periodonțiului sub forma de dilatare a acesteia in reg.
periapicala;
-contururile lamelei compacte a osului alveolar este clar, fara schimbări;
-hipercimentoza.
Forma granulamatoasa
Rx zona radiotransparenta, bine conturata de forma ovala, rotundă sau „căciula
țuguiată” centrata pe axul dintelui
de mărimea unui sâmbure de cireașa de mărime pana la 0.5 cm cu margini strict
delimitat uneori este înconjurata de o zona sclerozata.
Forma granulanta
Depistam o imagine lacunara, întinsa cu contururi neclare, in forma de linie frântă
(limbi de foc), ce delimitează focarul
de destrucție.
85. Metode de sterilizare a canalelor radiculare.

- prelucrarea antiseptica cu ajutorul unei mese de vata, infasurate pe ac radicular
sau cu conuri de hirtie, imbibate in sol medicamentoase.
- Irigarea can. Radicular cu o solutie medicamentoasa
- Pansamente antiseptice
G Tipuri de Denumiri Actiune
ru preparate
pe
Preparatele ce - Soluție de H2O2 3% Oxigenul antimicrobian,

contin O2 la curățirea mecanica a
canalului radicular,
dispune de proprietati
bactericide si
hemostatica
Preparatele ce - Soluție de cloramina de Solubilizarea maselor
contin Cl 2% necrotizate, exercita o
- Soluție de hexidina actiune bactericida,
digluconat de 0,2% asigura bacteriilor G+ si
- Soluție de hipoclorit de G-, ciuperci, virusurilor
sodiu de 3-5%
- Soluție de proposol CHX
Preparatele ce - Soluție de iodinol de 1% Exercita o acțiune
contin I2 compus de iod cu alcool bactericida, fungica,
polivinilic accelereaza regenerarea
tesuturilor
Preparatele - Soluție de furacilina de Poseda un spectru larg
nitrofuranice 0,5% de actiune, actioneaza
- Soluție de furagina de antiiritant
0,1%
Compusi - Soluție de decamina de Exercita o acțiune
cuaternari de 0,1% bactericida contra
amoniu microorganismelor
sporogene
blastomicetelor
Solutie de 20% - Dimexid, dimetilsulfaoxid Exercita o acțiune
DHSO antiseptica,
antiinflamatoare,
analgezica,
bacteriostatica, fungicida
Enzime - Chemotripsina, tripsina Exercita o acțiune
proteolitice antiinflamatoare,
decongestiva,
necrotizata, dilueaza
secretiile vascoase, in
special forme
proteolitice vascoase,
activ 3-6 zile
Enzime de - Soluții de 0,1% de lizocim Se conține in țesuturile
origine organismului. Exercita o
proteica actiune antiinflamatoare,
nu e toxic, stimuleaza
reactivitatea nespecifica
a organismului
Ortofan - Ortofan Exercita o actiune
antiinflamatoare
puternica
Antiseptice de - Soluție alcoolica de Exercita o actiune
origine neuramina de 1% antimicrobiana asupra
vegetala - Soluție alcoolica de Cl de streptococilor anaerobi
1% si aerobi si asupra
- Soluție alcoolica de 1% stafilococilor
- Pojarnița
- Frunze de eucalipt
Trihopol - Antibiotice si combinațiile Remedii antibacteriene
lor cu enzime proteolitice
Complexoame - Soluții, geluri, EDTA, acid
citric, acid propionic
-
● Inlaturarea din canal a rumegusului de dentina
● Prevenirea blocarii canalului radicular
● Lubrifierea instrumentelor endodontice
● Inlaturarea continutului organic si neorganic din canalul radicular prin

solubilizare
● Dezinfectia canalelor radiculare
● Albirea tesuturilor dure dentare ale partii coronare si a celei radiculare ale
dintelui
86. Metode si tehnici de irigare a spatiului endodontic . Solutii(antiseptici)

Tehnici:
- Mecanica
- Ultrasonice
- Sonice (EndoActivator)
- Laser ( solutie cu laser-activat)
- Hidrodinamica (RinsEndo, EndoVac)
Protocol de irigare a canalelor radiculare in tratament endodontic primar:

Irigarea primara:
- 5,25% Hipocloritde sodiu
Irigarea etapizata:
- EDTA
- Hipoclorit de sodiu 5,25%
- H2O2 3%
Irigarea la etapa data se va efectua minimum 35 min
Irigarea Finala:
- Hipoclorit de sodiu 5,25% 15 ml- 5 min
- Activare sonica
- sol. EDTA 10-15% 5ml- 2 min
- Activare cu ultrasunet
- Apa distilata
- Uscarea canalelor cu conuri de hirtie
2. Protocol de irigare a canalelor rad. In retratamentul endodontic:

Irigarea primara:
- 5,25% hipoclorit de sodiu
- 17% EDTA Glyde
- Apa distilata
- 2% clorhexidina
Aplicarea pansamentului provizoriu:
- hidroxid de Ca “Apexcal” Ivoclar Vivadent mixat cu gel CHX 2%
Irigare finala:
- 17% EDTA sol.
- Apa distilata
- 2% clohexidina
87. Preparatele utilizate in tratamentul medicamentos al canalelor radiculare.

Grupele. Cerintele.
G Tipuri de Denumiri Actiune
ru preparate
pe
Preparatele ce - Soluție de H2O2 3% Oxigenul

contin O2 antimicrobian, la
curățirea mecanica a
canalului radicular,
dispune de proprietati
bactericide si
hemostatica
Preparatele ce - Soluție de cloramina de 2% Solubilizarea maselor
contin Cl - Soluție de hexidina necrotizate, exercita o
digluconat de 0,2% actiune bactericida,
- Soluție de hipoclorit de sodiu asigura bacteriilor G+
de 3-5% si G-, ciuperci,
- Soluție de proposol CHX virusurilor
Preparatele ce - Soluție de iodinol de 1% Exercita o acțiune
contin I2 compus de iod cu alcool bactericida, fungica,
polivinilic accelereaza regenerarea
tesuturilor
Preparatele - Soluție de furacilina de 0,5% Poseda un spectru larg
nitrofuranice - Soluție de furagina de 0,1% de actiune, actioneaza
antiiritant
Compusi - Soluție de decamina de 0,1% Exercita o acțiune

cuaternari de bactericida contra
amoniu microorganismelor
sporogene
blastomicetelor
Solutie de 20% - Dimexid, dimetilsulfaoxid Exercita o acțiune
DHSO antiseptica,
antiinflamatoare,
analgezica,
bacteriostatica,
fungicida
Enzime - Chemotripsina, tripsina Exercita o acțiune
proteolitice antiinflamatoare,
decongestiva,
necrotizata, dilueaza
secretiile vascoase, in
special forme
proteolitice vascoase,
activ 3-6 zile
Enzime de - Soluții de 0,1% de lizocim Se conține in țesuturile
origine organismului. Exercita
proteica o actiune
antiinflamatoare, nu e
toxic, stimuleaza
reactivitatea
nespecifica a
organismului
Ortofan - Ortofan Exercita o actiune
antiinflamatoare
puternica
Antiseptice de - Soluție alcoolica de Exercita o actiune
origine neuramina de 1% antimicrobiana asupra
vegetala - Soluție alcoolica de Cl de 1% streptococilor anaerobi
- Soluție alcoolica de 1% si aerobi si asupra
- Pojarnița stafilococilor
- Frunze de eucalipt
Trihopol - Antibiotice si combinațiile Remedii antibacteriene

lor cu enzime proteolitice
Complexoame - Soluții, geluri, EDTA, acid
citric, acid propionic
● Inlaturarea din canal a rumegusului de dentina
● Prevenirea blocarii canalului radicular
● Lubrifierea instrumentelor endodontice
● Inlaturarea continutului organic si neorganic din canalul radicular prin

solubilizare
● Dezinfectia canalelor radiculare
● Albirea tesuturilor dure dentare ale partii coronare si a celei radiculare ale
dintelui
88. Metode fizico-terapeutice in tratamentul periodontitelor apicale.

Periodontite Apicale Acute:
- Ultraionoforeza
- Iodoforeza transacanalara
- D’arsonvalizare
- Terapia cu curenți de frecventa Înalta (UVC)
- Fluctuorizarea
- Terapia cu microunde (RUV)
- Diatermocoagularea canalelor radiculare
- Electroforeza intracanalara
b. Periodontite Apicale Cronice:

- Electroforeza transcanalară
- Ultrafonoforeza cu Iodat de Kaliu
- Electroforeza intracanalara
- Tratament cu microunde in regiunea fistulei
- Terapia cu laser
89. Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare in periodontitele

apicale.
Tratamentul paradontitelor acute:
In parodontitele apicale acute tratamentul medicamentos este un tratament

adjuvant. El poate fi administrat pe cale orala (mai ales in formele cu alterarea
starii generale), sau pe cale locala (in parodontitele hiperemice).
Parodontitele apicale exsudative seroase si supurate pot fi tratate medicamentos pe
cale endodontala numai dupa ce s-a realizat interventia de drenare si dupa ce
fenomenele acute s-au amendat. in general nu se pot stabili formule terapeutice
care sa corespunda tuturor parodontitelor apicale acute, tratamentul fiind dictat
pentru fiecare pacient in parte, de tonusul reactiv individual, de forma anatomo-
clinica de inflamatie, de starea dintelui si pozitia lui pe arcada etc. in cele ce
urmeaza vom studia mijloacele terapeutice care se adreseaza situatiilor celor mai
des intalnite in clinica.
Parodontita apicala acuta hiperemica consecutiva actiunii iritante a unor

substante medicamentoase folosite in sterilizarea canalului: a) - se inlatura
mesa cu substanta antiseptica din canal: - se controleaza permeabilitatea
canalului; - spalaturi endocanaliculare cu apa simpla, apa oxigenata; - se usuca
canalul; - se introduc in canal mese uscate sterile ce se mentin 48 ore, sub o obtu
ratie provizorie etansa; - se practica obturatia de canal in sedinta urmatoare, daca
fenomenele dureroase au cedat. b) daca se observa aparitia secretiei pe canal se
introduce in canal mesa cu solutie antiseptica si se aplica la distanta de
regiunea apicala; - mesa se mentine 48 ore sub o obturatie provizorie etansa; - se
practica obturatia de canal in sedinta urmatoare, daca au incetat secretia si
simptomatologia clinica.
Parodontita apicala acuta arsenicala - forma usoara: a) se indeparteaza

arsenicul: - se deschide complet camera pulpara; - se exereaza pulpa coronara si
radiculara; - tratament mecanic de canale; - toaleta canalelor cu mese imbibate cu
apa oxigenata, apoi alcool si in final uscate; - se aplica in canale mese imbibate cu
solutie de dimercaptopropanol (BAL), sau mese burate cu pulbere de tanin, care se
mentin 24 ore sub obturatie coronara provizorie etansa
PARODONTITE APICALE ACUTE EXSUDATIVE SEROASE
pe cale generala se prescriu :

a.)-antibiotice precum:
-penicilina in doze de 400.000 u.i. – i.m. la 6 ore / 2 - 3 zile,
-ampicilina – capsule a 250 mg 6 x 1/zi,
-tetraciclina – dg. a 250 mg 4 x 1/zi.
b.)-antiinflamatoare nespecifice precum:
-acetat de hidrocortizon - fiole 25 mg 1x1 /zi,
-acetat de prednison - tb. a 5 mg 4x1/zi,
-fenilbutazona – dg. a 200 mg 2x1 /zi sau supozitoare a 250 mg 2x1 /zi.
c.)-antialergice precum:
-algocalmin - fiole 1 g 2x1/zi , comprimate a 500 mg 4 x 1 /zi ,
-aminfenazona – comprimate a 300 mg 4-6 x 1 /zi,
90. Erori si complicatii in tratamentul periodontitelor apicale

1. Erori si complicatii mecanice:
- nedeschiderea camerei pulpare a dintelui (eroare de trepanare)
- Camera pulpara a dintelui prea larg deschisa
- Deschiderea incompleta a camerei pulpare
- Perforarea coroanei cu afectarea paradontiului marginal
- Perforatie intraradiculare
- Fracturare a frezei
2. Erori si complicatii chimice
- paradontita marginala arsenicala
- Paradontita marginala aparuta in urma folosirii acidului tricloracetat, sulfuric,
clorhidric, etc.
3. Erorisi complicatii care pot aparea la nivelul radacinii dintilor
- crearea pragurilor
- Cai false (perforarea peretilor canalului radicular)
- Fracturare a instrumentelor in canalul radicular
- Obturare partiala a canalului radicular
4. Erori si complicatii posibile inparodontiul apical
- hemoragie in canalul radicular
- Trauma mecanica a parodontiului apical
- Afectare a parodontiului apical de origine chimica
- afectare arsenicala a parodontiului apical
- afectare a parodontiului apical cu alte subs chimice
91. Dezopturarea canalelor radiculare. Indicatii. Metode.
Uneori apare necesitatea de a dezobtura canalele radiculare necalitativ obturate .
Este
o procedura laborioasa si complicata.
Modul principal e indepartarea mecanica a materialului din canal, folosind
instrumente
endodontice. Actualmente sunt produse 2 preparate pentru ramolirea rasinii
(pastei) de rezorcina-formalina si eugenatelor.
Pentru ramolirea rasinii (pastei) de rezorcina-formalina in canalele radiculare sunt
folosite preparatele Endosolv (firma "Septodont"), Resosolv (firrna "Pierre
Rolland"),
solvadent-fluid s.a., pentru eugenate - Endosolv E (firma "Septodont"),
Desoclusol (firma "Pierre Rolland"), eugenat (firma "Omega") s.a.
Tamponul de vata, umectat cu preparatul corespunzator, este aplicat pe ostiumurile
canalelor, fiind apoi lnchis ermetic cu un pansament pe 2-3 zile. In urmatoarea
vizita
permeabilizarea canalelor, de regula, nu prezinta probleme.
Canalele radiculare, obturate cu gutaperca, sunt dezobturate in mod mecanic, fizic
si
chimic.
Modul mecanic prevede folosirea instrumentelor endodontice, fizic - lncdlzirea
gutapercei si ulterioara ei ramolire, chimic - aplicarea solvenlilor de gutaperca
(xilen,
cloroform). Preparatele sunt introduse cu ajutorul seringii in ostiumul canelar
prealabil
eliberat si, pe masura ce gutaperca se ramoleste, ea se indepdrteaza cu K-files de
marimi
corespunzatoare.

Rezolvate Endo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezolvate Endo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1)Endodonția.Noțiune.Sarcinile ei. Etapele tratamentului endodontic.

Endodontie-este un compartiment al stomatologiei terapeutice, care studiaza

2)Topografia dinţilor incisivi și canini. Crearea accesului endodontic.

3)Topografia premolarilor în aspect endodontic. Crearea accesului

4)Topografia molarilor în aspect endodontic. Crearea accesului endodontic.

Molarul II superior:Prezinta 3 radacini mai putin divergente decit in cazul

5)Spaţiul endodontic. Caracteristica conului dentinar şi cimentar.

I nivel-Cavitatea coronara si spatiul principal al canalului radicular

6)Noţiuni de apex anatomic, fiziologic şi radiologic. Importanţa practică a lor.

7)Notiune de radacina cu apexul neformat

8)Caracterele zonei de creştere a rădăcinii dintelui.

Date fiziologice:Pulpa fiind o formatiune de tesut conjuctiv,executa functiile

10.Modificari in pulpă in sinescență și in stări patologice:

11)Termenii de eupție și formarea rădăcinilor dinților permanenți.

12.Particularitățile anatomo-fiziologice ale periodonțiilui.

13.Modificarile de vîrstă și funcțiile periodontiului.

14)Elementele celulare ale periodontiului. Rolulu relictelor epiteliale in

15)Metode de examinare clinica a pacientului cu afecțiuni pulpare.

16)Metode paraclinice de examinare a pacientului cu afecțiuni pulpare.

Testele de vitalitate electrice

Testul frezajului explorator:

17)Electoodontometria. Rolul ei in practica stomatologica.

18)Etiologia și patogenia pulpitelor.

19. Clasificarea pulpitelor

Clasificare după M.Gafar, A.Iliescu

a) Inchise (fără comunicare cu exteriorul);

b) Deschise (comunicare cu exteriorul):

20. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitelor acute de focar.

Pulpita acută de focar simptomatologie (pulpitis acuta focalis). Bolnavul acuză o

21. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei acute difuze.

Bolnavul acuză accese îndelungate de dureri, cu intervale indolore mici

Caracterul cumplit al suferinţei provocate de o pulpită a dus la

Durerea nu este localizată, iradiază pe traectorul ramurilor nervului

În caz pulpitei în canini şi incizivi superiori durerea iradiază în nas, în

Iradierea durerii nu apare de la început, doar în faza ei de mare

22. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

Durerile apar de la fierbinte în timpul alimentării, pacientul simte

Radiologic – Modificări distructive în periodontium – dilatarea ale fisurii

23. Diagnosticul diferenţial între pulpitele acute şi cronice.

24. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice fibroase.

- La pacienţi, cu reactivitate scăzută a organismului pulpita cronică fibroasă apare

În caz dacă cavitatea dintelui comunică cu cavitatea carioasă. În anamneză

Diagnosticul diferential: se va diferentia de caria profunda, de pulpita acuta de

25. Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

26. Diagnosticul diferenţial al pulpitei hipertrofice, papilitei şi perforaţiei

Diagnosticul diferential: proliferarea papilei gingivale sau tesutului granular din

27. Diagnosticul diferenţial al pulpitelor. Zonele de iradiere a durerilor în pulpită.

28.Tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul pulpitei cronice

Acutizarea (exacerbarea) pulpitei cronice e caracteristica o durere paroxistica in

Electroexcitabilitatea pulpei este scazuta si corespunde fie pulpitei cronice

Diagnosticul diferential: acutizarea pulpitei cronice se fa diferentia de formele

29.Metodele de diagnosticare ale pulpitelor.

30.Periodontita apicală. Etiologie. Patogenie. Clasificare.

1. Factorul traumatic (microtraumatismele):

Clasificarea după IMSM 1987

Clasificarea după OMS

Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu

Abcesul cronic apical

Clasificarea dupa Lucomski

Obiectiv: dinti modivicati in culoare , proces carios profund plin cu dentina

Tratament: indepartarea cauzei inflamatiei; asigurarea caii de drenaj; ameliorarea

32.Periodontita apicală cronică fibroasă. Morfopatologia. Clinica.

1. Periodontita apicală cronică granulantă. Morfopatologia. Tabloul