ELABORAREA METODICĂ Nr 9

TEMA: Indicaţii şi tratamentul protetic a pacienţilor cu leziuni odontale coronare cu coroane din
ceramică

1. Indicaţii şi contraindicaţii la confecţionarea coroanelor din ceramică

Indicaţii:
 LOC ale dinților frontali și premolarilor;
 distrofia țesuturilor dure
 Fracturi ale marginilor incizale când fizionomia şi funcția nu mai pot fi refăcute cu materiale plastice de
restaurare coronară;
 Leziuni carioase proximale de amploare care în decursul anilor au fost restaurate de repetate ori cu
obturații;
 Discromii ale frontalilor indiferent de etiologie;
 Discromii post tratamente endodontale care nu pot fi rezolvate prin tratamente de albire;
 Anomalii de formă şi poziţie care nu pot fi rezolvate prin tratament ortodontic;
 Imbunătăţirea aspectului fizionomic în special la o serie de profesii (artişti, profesori, avocați), unde
metalo-ceramica nu satisface.

Contraindicaţii:
 Pacienţi tineri (camera pulpară voluminoasă – risc de lezare a pulpei);
 Sportivi (riscul fracturării traumatice a coroanei);
 Ocluzie adâncă (spațiu mic între bont şi dinții antagonişti);
 Ocluzie cap la cap (pacientul prezintă uzura marginii incizale, ceea ce denotă exercitarea unei forțe
musculare mari, de obicei parafuncționale (bruxism);
 Dinţii scurţi (contactul coroanei cu antagoniştii s-ar face pe suprafețe nesusținute de bont);
 Dinţii frontali cu strangulări cervicale (nu se poate modela corect pragul gingival);
 Molarii reprezintă o contraindicație pentru coroanele din mase ceramice tradiționale (nu rezistă
presiunilor în zona laterală); (tehnicile moderne sunt mai rezistente);
 Dinţii depulpaţi trebuiesc restaurați în prealabil sau reconstituiți cu DCR;
 Nu se folosește ca element de agregare în cazul unei proteze partiale fixe.

2. Fazele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor din ceramică

• Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câmpului protetic, determinarea ocluziei centrice; determinarea
culorii;
• Laborator: realizarea modelelor (de lucru și auxiliar), poziționarea acestora în relație centrică și fixarea în
simulator. Ulterior, tehnica diferă în funcție de metoda de realizare:
 Metoda clasică cu foița de platină: pe bontul de pe model se adaptează o foiță de platină care
urmează a fi arsă pentru degazare; apoi se depune masa de opac, se arde, după care se modelează
prin pensulare coroana; se modelează în volum mai mare, pentru că la ardere ceramica se contractă;
se arde după fiecare strat depus;
 Prin turnare (Dicor): se modelează macheta din ceară a coroanei, se realizează tiparul (ambalarea
machetei), se topește lingoul de ceramică sticloasă și se introduce în tipar prin centrifugare. După
dezambalare, turnătura obținută se mai ambalează încă o dată și se mai arde timp de 6 ore pentru
ceramizare;
 Prin injectare (Empress, Cerestore): se modelează macheta din ceară a coroanei, se realizează tiparul
(ambalarea machetei), se încălzește blocul de ceramică și se introduce în tipar prin presare;
 Prin ardere (In Ceram): prin presare sau frezare se realizează un carcas din ceramică, apoi, prin
depunere și ardere succesivă, se modelează coroana.
  Prin frezare (CAD – CAM): cu un scaner intraoral se obține amprenta digitală, apoi cu ajutorul unui
program special la computer este modelată viitoarea coroană sau carcasul din ceramică; informația
este trimisă spre aparatul care frezează proteza dintr-un bloc de ceramică.
Coroana este adaptată pe model, se verifică contactele interdentare și relația la nivelul pragului.
• Clinic: proba în cavitatea bucală;
• Laborator: prelucrare și finisare a coroanelor cu instrumentele și materialele respective; lustruirea
(polipanți pentru ceramică, perie și pastă specială)/ glazurarea (ardere);
• Clinic: fixarea coroanelor pe bontul dintelui natural preparat.

3. Particularităţile preparării dinţilor sub coroana din ceramică

• Prepararea depinde de particularitățile morfologice ale dintelui și de arcada dentară;

• Se șlefuiește minim 1,5mm de țesut dur (pentru ca coroana ceramică să aibă grosime suficientă);
• Bontul trebuie să alcătuiască 2/3 din lungimea coroanei clinice (pentru ca coroana să aibă retentivitate
satisfăcătoare);
• Se prepară un prag circular de 0,8-1,2mm; conformația pragului depinde de dinte: premolarii superiori și
incisivii inferiori se prepară cu prag de 0,8mm numai pe suprafețele vestibulară și orală sau doar pe
vestibular;
• Pragul să fie paralel cu marginea gingivală liberă;
• Variante de praguri: prag drept (90o cu suprafața bontului); prag cu unghi intern rotunjit (mai puțin
stres pentru țesuturile dentare);
• Se prepară sub anestezie și răcire permanentă (pulpa trebuie să se mențină vitală);
• de pe incizal/ocluzal se șlefuiesc 2mm, de pe vestibular/oral/ proximal – minim 1,5mm.

4. Formele de prag preparate la colet la confecţionarea coroanelor din ceramică. Metode de retracţie
gingivală

Se prepară pragul circular drept sau drept cu unghi rotunjit; limita preparării este la nivelul marginii
gingivală sau sub el; dacă epiteliul gingival este înserat pe smalț, pragul trebuie să fie la distanță de 0,5-1mm
de la inserția epitelială; dacă se înseră pe cement, pragul trebuie să fie plasat nu mai jos de jumătatea
distanței dintre creasta gingiei libere și fundul sulcusului.
Retracție mecanică (ață) și chimică (diverse substanțe care se introduc în sulcus și îndepărtează gingia
liberă (ex. peroxid de hidrogen 3% pentru 5min)).

5. Argumentaţi necesitatea formării bontului retentiv la confecţionarea coroanelor din ceramică

Forma retentivă se opune îndepărtării coroanei de-a lungul axului de inserție.

6. Complicaţii posibile la prepararea dinţilor sub coroana din ceramică

• temperatura înaltă – ca rezultat al frecării frezei de țesutul dur dentar; cu cât este mai mare viteza de
rotație, diametrul frezei și presiunea asupra dintelui, cu atât mai repede se mărește temperatura dintelui;
a se prepara cu pauze și răci cu apă;
• factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu cât e mai mică viteza și mai mare granulația frezei, cu atât e mai
mare vibrația;
• deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar; a se controla grosimea
de țesut preparat;
• necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul deschiderii
camerei pulpare;
• lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
• lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei libere.
7. Metodele amprentării la confecţionarea coroanelor din ceramică

Amprentarea se face cu materiale siliconice într-un timp (materialul chitos se depune pe dinți iar cel vâscos
în amprentă, apoi se presează pe dinți) sau în doi timpi (se ia o amprentă cu primul strat, apoi în amprentă sau
pe dinți se depune stratul II, după care se presează lingura pe dinți)

8. Proba coroanei din ceramică, corecţia în ocluzia funcţională

Coroana se ia de pe model și se dezinfectează cu alcool, apoi se așează pe bont și se verifică adaptarea

cervicală și ocluzală: contactul interdentar, contactele ocluzale (cu hârtia de articulație), închiderea
marginală; dacă sunt surplusuri (în interiorul și pe suprafața coroanei), se șlefuiește cu o freză diamantată;
Corecția în ocluzia funcțională: între proteză și dinții antagoniști se aplică hârtia de articulație, pacientul
face mișcări de propulsie și lateralitate – contactele premature se reduc cu o freză diamantată.

9. Varietăţi de ceramică utilizate la confecţionarea coroanelor din ceramică, caracteristica

ceramică pentru pensulare (se depune cu pensula)

ceramică pentru spatulare (se depune cu spatula)
ceramică pentru turnare
ceramică pentru presare
ceramică pentru frezare (bloc sau disc)

10. Criteriile de determinare a nuanţei coloristice individuale a ceramicii

11. Complicaţiile posibile la fazele de adaptare, corijare şi fixare a coroanelor din ceramică

• medicul poate să scape coroana jos, porțelanul este fragil și se poate fisura;
• medicul poate deteriora marginea coroanei cu freza – nu se mai adaptează intim la prag;
• medicul poate șlefui prea mult de pe fața ocluzală, făcând un spațiu de inocluzie;
• medicul poate șlefui prea mult din regiunile mai subțiri, perforând coroana;
• medicul poate șlefui prea mult de pe fețele proximale – spațiu interdentar
• la etapa de fixare, coroana poate fi presată insuficient – poziție incorectă în arcadă;
• dacă o scapă jos, poate să nu o mai găsească 

12. Avantajele şi dezavantajele coroanelor din ceramică

Avantaje:
• estetică bună;
• biocompatibilitate;
• conductibilitate termică redusă;
• stabilitate chimică;
• nu are porozități ca acrilatul;

Dezavantaje:
• necesită un sacrificiu mare de țesut dur dentar;
• coroanele realizate prin metoda clasică sunt fragile, însă masele contemporane oferă rezistență la
lovituri și suprasolicitări funcționale;
• implică un proces tehnologic mai laborios;