1. Indicaii i contraindicaii ctre coroanele de nveli fizionomice din ceramic i acrilat.

Pag
163
Acrilat
Indicatii:
Coroanele de invelis fizionomice sunt indicate in terapia LOC ale dintilor frontali si premolarilor in caz
de lipsa de substanta a marginilor incisivale si a unghiurilor cand alte metode de restaurar nu sunt posibile
sau eficace, in caz de leziuni ale altor suprafete, dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure,
fluoroza, anomaliile de pozitiei, volum, directive, care pot fi corectate doar prin metoda de acoperire. Se
impune o conditie importanta si anume ca coroanele dintilor naturali sa fie inalte, voluminoase, ceea ce
este necesar pentru slefuire unui strat mai mare a tesuturilor dentare dure.
Se mai indica drept mijloc de protectie a plagii dentinare sub forma de coroana provizorie.
Contraindicatii:
In primul rand nu pot fi aplicate pe dinti cu corane mici, cand dupa preparare bontul nu ne va asigura o
buna fixare a viitoarei coronae.
Se contraindica atunci cand tesuturile dentare dure sunt fragile; pe dintii laterali din cauza fortelor mari de
presiune si rezistenta mica a materialului, la fel si din cauza dificultatilor aparute la prepararea lor.
Datorita rezistentei mici sunt contraindicate si in cazul ocluziilor adanci, traumatice, in caz de abraziune
patologica a dintilor, mai ales insotite de parafunctii musculare.
La pacientii pana la 18 ani, cand camera pulpara este larga, canaliculele dentinare deasemenea, iar
prepararea ne va crea o plaga dentinara mare, de asemenea se contraindica.
Ceramica:
Indicatii:
Coroanele de portelan pot fi de fapt utilizate la inlaturarea defectelor coroanelor tuturor dintilor. Si totusi,
fragilitatea portelanului ne impune o limitare a indicatiilor de aplicare a coroanelor in cauza. Ele se aplica
in primul rand la dintii frontali, mai ales cei de la maxilla, la premolari si mai rar la molari si sunt indicate
in caz de:

Defecte partiale ale partii coronare a dintelui, provocate de carie, traumatism, defecte cuneiforme
cand este imposibila restaurarea formei anatomice si aspectului esthetic al dintelui prin obturatie
sau incrustatie;
Schimbarea culorii coroanei dentare (hemoragie sau necroza pulpei, necroza acida, fluoroza,
amelogeneza imperfecta, etc);
Anomalie de forma a dintelui;
Anomalie de pozitie a dintilor ( diasteme, treme, rotire in jurul axului vertical, pozitie orala sau
vestibulara);
Leziune de system a unor grupe de dinti provocata de fluoroza, hipoplazie, defecte atipice sau
abraziune patologica a dintilor frontali la adulti;
Necesitatea inlocuirii coroanelor din acrilat, celor metaloacrilice, dintilor din acrilat cu pivot si
coroanelor de metal, ale caror culoare si forma nu corespund cu cele ale dintilor naturali.

Contraindicatii:

Slabirea fortelor de rezerva a parodontiului dintilor de sprijin si antagonistilor ( parodontita,

parodontoza);
Abraziune verticala localizata in prezenta unei muscaturi adanci;

Loc insuficient pentru aplicarea coroanelor de portelan de grosimea necesara;

Ocluzia adanca;
Prognatie asociata cu suprapunerea adanca incisive;
Acoperirea cu coroane ceramice a dintilor vitali la copii invarsta de pana la 16 ani in legatura cu
proximitatea pulpei de suprafata dintelui;
Dinti cu cavitati relative mari

La contraindicatiile relative se raporta acele cazuri, cand conditiile nefavorabile pot fi usor inlaturate sau
cand exista pericolul aparitiei complicatiilor in timpul prepararii dintelui de sprijin. De exemplu:

Pereti subtiri si fragile ai dintilor din cauza carora apare pericolul lezarii pulpei dentare; sunt
indicate devitalizarea, fabricarea incrustatiilor de bont cu pivot;
Incisivii mandibulei au un volum relative mic, de aceea nu intotdeauna este posibila prepararea
dintelui la o adancime suficienta aplicarii unei coroane de portelan cu rezistenta mecanica
necesara; pentru a evita deschiderea camerei pulpare, prepararea se face cu crutare, creandu-se un
singur prag partial si cu o adancime mai mica (0,5 mm) numai din partea vestibulara;
Parafunctia muschilor masticatori si bruxismul; coroanele de ceramic pot fi aplicate dupa
restructurarea functionala a musculatorii masticatoare si inlaturarea parafunctiei

Specificul de varsta impune si el un plus de atentie si unele restrictii. Astfel in timpul fromarii pragului la
varsta de 18-25 ani, e posibila deschiderea camerei pulpare, de aceea se face un prag mai mic care nu
depaseste 0,8 mm.
51.Prepararea dintelui pentru coroan Jacket din ceramic..Formele favorabile a pragului la
colet. Pag 164
Pregatirea dintelui sub coroana de ceramic se deosebeste de cea sub coroana metalica prin faptul ca se va
slefui un strat mult mai mare de tesuturi dure cu crearea unui prag cervical de diferite forme. Luand in
consideratie ca grosimea peretilor coroanei de portelan trebuie sa fie uniforma in toate zonele si egala
minimal cu 1,5 mm, este necesar de a slefui de pe toate suprafetele dintelui-stalp un strat corespunzator
din tesuturile dure.
Conform metodei clasice slefuirea se va incepe cu suprafetele proximale ale dintelui, folosind discul
abraziv cu carborund sau diamantat fixat la piesa dreapta utilizand viteze conventionale. Avansand la
colet, ne vom opri la o distanta de circa 1,5 mm de la papilla interdentara, schitand din ambele parti
praguri cu olatine de 0,25-0,5 mm. Pozitia discului in timpul prepararii va fi usor inclinata spre marginea
incisivala (ocluzala) a dintelui creandu-I viitorului bont o conicizare minima. In urmatoarea etapa, cu
opiatra-roata se va reduce din marginea incisivala o grosime de 1,5-2mm in raport cu inaltimea coroanei
si topografia camerei pulpare. Slefuirea se va face intr-un plan inclinat de 45 grade spre oral la dintii
frontali superiori sis pre vestibular la cei frontali inferiori. Ulterior se prepara fata vestibulara si cea orala,
mai intai cu o piatra-roata, apoi cilindrica, al carei ax va fi tangent pe suprafata supusa prepararii. In
urmatoarea etapa se vor rotunji muchiile, fiind incomplete inlaturate, dar netezite, utilizand in acest scop
pietre-con-invers, cilindrice si diferite discuri de separate.
Metoda moderna prevede utilizarea turbine dezvoltand viteze inalte. Indifferent de metoda bontul finit
trebuie sa repete forma dintelui preparat in miniature avand pragul plasat in raport cu indicatiile clinice.
In zona coletului se prepara un prag circular in unghi de 90 grade fata de axul dintelui cu o latime de 0,81,2 mm pana la nivelul insertiei epiteliale a sulcusului dentogingival. Totodata trebuie de mentionat ca
importanta biologica de pastrare a vitalitatii dintelui ce este supus prepararii si particularitatile topografiei
camerei pulpare la fiecare grup de dinti nu permit intotdeauna crearea unui prag cervical de jur-imprejur.

La primii premolari superiori si incisivii inferiori pragul va fi creat numai vestibular si oral cu o latime de
0,8 mm. In dependent de tabloul clinic, pragul poate fi creat si numai vestibular, fiind usor schitat in
celelalte zone.
52.Amprentarea modern a cmpului protetic la confecionarea coroanelor din ceramic.pag 166
Se va obtine amprenta anatomica (in concordanta cu elementele campului protetic reprezentate de bontul
dentar si parodontiul marginal). Pentru a capata imprimarea corecta a pragului cervical este nevoie de o
retractie a festonului gingival. Ulterior vom capata o amprenta dubla. Ea se obtine cu o masa plastica de
consistenta chitoasa (amprenta primara) si apoi cu o masa fluida de corectare, care se aplica in amprenta
primara si va patrunde subgingival. Astfel vom capata amprenta secundara, amprentand corect
configuratia pragului cervical.
53.Etapele clinico-tehnice la confecionarea coroanelor integral ceramice dup metoda clasic
i modern .pag 167
Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor
stalp, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricei din platina pe
bontul preparat cu grosimea de 0,0025mm ; depunerea si arderea straturilor de ceramica (stratul de baza,
stratul de dentina, stratul de smalt, stratul de colet si stratul incizal); adaptarea coroanei pe model
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala;
Laborator: arderea coroanei pentru glazurare;
Clinic: proba finala si fixarea coroanei in cavitatea bucala.
54.Prepararea dinilor pentru coroana tip Jacket din acrilat. Expunei cele dou tehnici.pag 169
In cazul coroanelor fizionomice, fie ele de portelan sau acrilat, se scoate aproape in intregime smaltul
dintelui, iar prepararea e insotita de senzatii dureroase acute in cazul dintilor vitali. Pentru a se evita
aceasta se recomanda prepararea sub anestezie locala. Totodata se poate produce supraincalzirea dintelui,
de aceea se recomanda folosirea pieselor turbine cu racire apa-aer cand se lucreaza in smalt, si
micromotorului cand se trece in dentina. E necesara folosirea unor freze bine ascutite. Prepararea se va
face intermitent, si nu vom tine freza pentru mult timp in acelasi punct, aproximativ 1 secunda. Regula de
baza dupa care se va conduce medicul in timpul prepararii este de a slefui cat mai econom tesuturile dure
dentare, a pastra forma anatomica a dintelui cu dimensiuni micsorate pentru a crea o coroana cu grosime
uniforma.
Prima etapa va incepe cu separarea suprafetelor de contact de dintii vecini si crearea unui prag prealabil
( la 0,5 mm de la gingie, cu adancime de 1mm) pe suprafetele meziala si distala cand e necesar. Separarea
se face cu un disc metallic de separare cu invelis de carborund sau cu unul unilateral diamantat. Discul de
metal e mai subtire si pot fi scoase mai usor unctele de contact fara a atinge invelisul de smalt al dintilor
vecini, creandu-se totodata conditii bune pentru introducerea discului diamantat.Suprafetele meziala si
distala se prelucreaza in forma de con cu baza mare la colet, cu o inclinare de 7-9 grade. La marirea
conicitatii fixarea coroanei va fi mai slaba, din care cauza apare pericolul fracturarii ei.
Etapa a doua consta in scurtarea croanei dentare si crearea unui spatiu de 1,5-2mm pe toata suprafata
masticatorie intre dintii de sprijin si antagonistii lor. Partea coronara a dintilor frontali se micsoreaza in
mediu cu din lungimea partii coronare a dintelui. Suprafata ocluzala a dintilor laterali se slefuieste in
asa mod incat sa se pastreze relieful anatomic cu o trecere rotunjita la peretii axiali ai bontului. O
preparare excesiva poate duce la deschiderea cornului pulpar.

Cea de-a treia etapa este slefuirea suprafetei palatine, cu o adancime de 0,8 mm, cu ajutorul frezei
cilindrice diamantate. Putem utiliza metoda slefuirii unui santulet ce ne va permite sa controlam
profunzimea prepararii. ( in caz de preparea cu prag, crearea unui prag prealabil la 0,5 mm de la gingie,
cu o adancime de 0,8 mm)
A patra etapa cuprinde slefuirea suprafetei vestibulare, un strat de 1,2-1,5 mm. ( la preparare cu prag,
crearea unui prag prealabil la 0,5 mm de gingie cu adancime de 0,8 mm)
In etapa a cincea, efectuam rotunjirea minutioasa a unghiurilor, nivelarea suprafetei bontului.
55.Amprentarea cmpului protetic la confecionarea coroanelor tip jacket din acrilat. Etapele
clinico-tehnice la confecionarea coroanelor tip Jacket din acrilat. Acrilatele i compozite moderne
i modul de folosire.pag 170-171
Amprenta este anatomica.
Se poate utiliza amprenta intr-un timp, cu un strat de material amprentar, in momentul in care prepararea
dintelui se face fara prag si nu avem nevoie de o precizie marita la nivelul coletului pentru a evidentia
pragul cervical.
In cazul in care prepararea dintelui se face cu prag cervical, se recomanda amprenta in doi timpi, in doua
straturi, pentru evidentierea pragului cervical. Preventiv, se practica retractia marginii gingivale prin una
din metodele cunoscute ( mecanica, chimica, combinata) pentru a reda cu exactitate pragul gingival creat,
mai ales in cazul celui juxtagingival.
Materialele utilizate: elastice ( alginatul Stomalgin, Tropicalgin), siliconice ( Sielast, Zeta-plus,
Xantopren, Optosil)
Metode amprentare cu material siliconice:
Intr-o etapa, cu un strat se utilizeaza o singura masa de amprentare de viscozitate medie sau
lichida;

Intr-o etapa, cu doua straturi se utilizeaza masa amprentara de baza si de corectare in acelasi
timp;

In doua etape, cu doua straturi mai intai se ia amprenta cu masa de baza, dupa care se aplica
stratul de corectare si se introduce din nou in cavitatea bucala ;

Etapele clinic-tehnice:
Clinic: Examenul clinic si paraclinic; diagnosticul, planul de tratament, prepararea dintilor; amprentarea;
Laborator: turnarea modelelor, fixarea lor in simulator, modelarea machetei viitoarei coroane din ceara;
ambalarea machete coroanei in chiuveta pentru realizarea tiparului (pentru realizarea coroanelor dupa
tehnica clasica, modelul poate fi confectionat cu bonturi fixe sau mobilizabile; in caz de utilizare a
bonturilor fixe, machete modelata va fi sectionata din model impreuna cu bontul preparat si dintii ecini si
ambalata in chiuveta, in caz de utilizare a modelului cu bonturi mobilizabile, bontul cu machete va fi
inlaturat de pe model si ambalat in chiuveta); pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar;
polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea
coroanei
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala, cementarea.

Acrilatele clasice utilizate la confectionarea coroanelor din acrilat.

Polimerizarea.

Tehnica clasica de aplicare a acrilatului consta in realizarea din ceara a machete viitoarei coroane,
realizarea tiparului si introducerii in el a acrilatului supus ulterior procesului de polimerizare. In acest
scop sunt utilizate acrilatele Sinma-74, Sinma-M, Superacril. Aceste acrylate sunt comercializate sub
forma de poimer (praf) cu 7-10 culori de baza si monomer (lichid) ambulate in flacoane si prezentate in
truse sau individual ( o culoare de polimer si un monomer). Polimerizarea acestor acrilate se realizeaza in
bai de apa la temperature fierberii timp de 45-60 minute ( se citeste instructiunea atasata)
2

Tehnica moderna de confectionare a coroanelor din acrilat. Varietati

de acrilat.pag 171

Tehnica moderna de aplicare a acrilatelor consta in realizarea protezelor dentare fixe prin aditia directa a
acrilatului, strat cu strat, direct pe model si polimerizarea lor in aparate speciale. Tehnica modelarii
prevede depunerea straturilor bazal, dentina, smalt, colet si incizal, urmate de polimerizarea lor conform
indicatiilor din prospectul anexat la produsul respective.
Regimul de polimerizare poate fi realizat in chiuveta la temperature apei de 93 grade la 6 atm presiune,
in mediu de glicerina la 115 grade sau in vapori de apa la 120 grade, precum si in aparatele special de
polimerizare. ( Biodent K+B, Ivoclar, Vita K+B)
Se pot utiliza acrylate autopolimerizabile sau fotopolimerizabile.
56.Metode de confecionare a coroanelor provizorii. Acrilatele folosite.
Tehnica
de
copiere
Scutan. este
caracterizat
de
succesiunea
urmtoarelor intervenii:
nainte
de
prepararea
bontului,
se
efectueaz
amprentarea
cu
materiale
elastice cu vscozitate crescut din grupa elastomerilor de sintez;
prepararea dintelui, obinerea bontului dentar;
bontul este amprentat, s se confecioneze coroana indicat;
acrilatul autopolimerizabil, preparat sub form de past, se aeaz n interiorul primei amprente,
fr s ncorporeze bule de aer (ceea ce reprezint un accident frecvent) - coroana apare cu orificii (pori);
amprenta primar cu acrilat este reaezat pe cmpul protetic. ntre bont i interiorul amprentei
coroanei care s-a lefuit, acrilatul este modelat, se obine o coroan. Pereii coroanei prezint grosimea
egal cu esuturile ndeprtate prin lefuire. Prin aceast metod se constat ce cantitate de substan
coronar a fost lefuit;
ndeprtarea amprentei se realizeaz dup polimerizarea pastei de acrilat;
coroana este ndeprtat de pe bont pentru prelucrare, dup care urmeaz cimentarea provizorie;
Acrilatele utilizate la confectionarea coroanelor provizorii:
Noracril, Carbodent, Duracril
Deficienele metodei sunt reprezentate de:

aciunea nociv a monomerului asupra organului pulpar la dinii vitali;

reacia de polimerizare este exoterm, cldura eliberat (40-50 grade), produce durere la dinii vitali;

aezarea amprentei cu masa acrilic se obine uor n aceeai poziie dac s-a creat un punct de reper

57.Coroana mixt metaloceramic. Varieti. Indicaii . Particularitile preparrii dinilor sub

coroane m/c.pag 171-173
Coroana m/c reprezinta o constructie compusa dintr-o structura metalica confectionata prin metoda
turnarii, fetuita cu ceramica.
Deosebim coroane total fizionomice si partial fizionomice.
Componenta metalica a coroanelor mixte asigura constructiei protetice rezistenta iar portelanul satisface
dorinta estetica.
In dependenta de modul de realizare a componentei metalice,coroanele mixte se clasifica:
-intreg turnate
-stantate
-mixte(prin stantare si turnare)
Pentru componenta metalica sint folosite:
- aliajele metalelor nobile(aur,argint)
-seminobile(argint-paladiu)
-inobile(crom-cobalt,crom-nichel)
Indicatii:
-

Distructia sau fractura unei parti destul de massive a coroanei dentare asa incat nu poate fi
restabilita prin obturatie in zona frontala si laterala
- Anomalii de dezvoltare si de pozitie a dintilor care nu pot fi tratate orthodontic;
- Abraziune patologica a tesuturilor dure dentare;
- Fluoroza, defecte cuneiforme;
- Defecte estetice (schimbarea culorii, formei, etc.);
- Ca elemente de agregare in protezele fixe.
Pentru coroana m/c total fizionomica bontul va fi pregatit cu prag circular ca si pentru o coroana tip
Jacket. In caz de confectionare a unei coroane semifizionomice pragul va fi format numai pe suprafata
vestibulara si pe jumatate din suprafetele proximale cervicale. In cazul utilizarii acestor coroane este
indicat pragul cu unghi rotunjit.De pe suprafata vestibulara se va slefui un strat din tesuturile dure egal
aproximativ 2 mm.
58.Particularitile amprentrii cmpului protetic la confecionarea coroanelor m/c. Metodele
retraciei gingivale. Fazele clinico- tehnice la confecionarea coroanelor m/c.pag 174
Pentru coroana metaloceramica se face o amprenta anatomica in doua straturi (pentru ca avem nevoie de
o evindentiere a pragului gingival) care se obtine fie in doi timpi (mai intai se obtine amprenta cu masa
mai chitoasa, ulterior dupa intarire se aplica stratul doi, mai fluid), fie intr-un timp (masa fluida se aplica
pe bontul preparat, iar masa mai chitoasa pe lingura amprentara, dupa care se obtine amprenta).
Materialele utilizate sunt cele elastice. ( alginatul Stomalgin, Tropicalgin)
Metode de retractie:Sunt cunoscute doua metode de retractie de retractie a tesuturilor gingivale:
-Mecanica-se utilizeaza diferite cape confectionate din acrilate sau metalice,care in prealabil se adapteaza
strict cervical,iar ulterior in ele se introdu pasta de eugenol sau pasta Repin
-Chimica-se utilizeaza fire de bumbac umezite cu sol de efedrina 5% care se introduc in sulcusul
dentogingival pentru 7-10 min .
Etapele clinico-tehnice
Clinic: examenul clinic, diagnostic, planul de tratament, prepararea dintilor, amprentare, protectia plagii,
determinarea relatiilor intermaxilare;

Laborator: confectionarea modelelor combinate cu bonturi mobilizabile, fixarea lor in simulator;

modelarea machete componentei metalice (grosimea de 0,3-0,4 mm), turnarea componentei metalice,
prelucrarea ei si adaptarea pe model;
Clinic: proba componentei metalice si determinarea culorii ceramicei;
Laborator: prelucrarea componentei metalice (degazarea, sablarea); depunerea straturilor de ceramica
(wash opac; opac I; opac II; opac dentina + dentina +enamel; dentina + enamel (+ transparent la
necessitate) ); adaptarea pe model;
Clinic: proba in cavitatea bucala;
Laborator: glazurarea;
Clinic: proba finala si fixarea
59.Coroana mixt metaloacrilic cu componenta metalic turnat. Indicaii. Contraindicaii.
Particularitile preparrii dinilor.pag 175
Indicatii:
Indicatiile privind aplicarea coroanelor de invelis mixte sunt destul de largi datorita rezistentei lor majore
si posibilitatilor de a fi folosite ca elemente de agregare in puntile dentare, sini, etc. Din aceste
considerente coroanele mixte sunt indicate in terapia leziunilor odontale coronare atat in zona frontal a
arcadelor dentare, cat si in cele laterale. Ca element protetic unidentar coroanele de invelis mixte sunt
indicate pentru acoperirea dintilor frontali si a premolarilor cu leziuni intinse pe care nu se mai poate
aplica o coroana tip Jacket sau cand prin preparare orala e imposibil de obtinut un spatiu sufficient cu
antagonistii. La fel ele pot fi folosite ca elemente de agregare in puntile dentare, la imobilizarea dintilor
mobile, in scopul corectarii morfologiei prezentata de anomalii de volum, forma, culoare.
Contraindicatii:
Coroanele mixte sunt contraindicate la copii si adulti pana la varsta de 18-20 ani, deoarece camera
pulpara a dintilor este voluminoasa si favorizeaza pericolul lezarii pulpei. Asa constructii la fel nu pot fi
utilizate in caz de distructii prea avansate ale coroanei dintelui cand resturile coronare nu ofera o
rezistenta mecanica a bontului si o retentive favorabila fixarii. Reiesind din particularitatile de
constructive a coroanelor mixte, sunt contraindicate p dinti cu tesuturi dure fragile sic and inaltimea si
grosimea coroanei naturale nu ne permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
Dintele- stalp se prepara in dependent de modul in care va fi aplicat materialul fizionomic pe suprafetele
coroanei. Stratul tesuturilor dentare slefuite, de pe suprafetele pe care se va aplica materialul fizionomic,
constituie 1,5-2 mm (0,3-04 mm pentru component metalica sic el putin 1,5mm pentru cea fizionomica),
cu realizarea pragului cervical. In cazul suprafetelor dentare pe care nu se va aplica material fizionomic,
se va inlatura din tesuturile dentare un strat de 0,5-0,6 mm. Suprafetele bontului preparat nu trebuie sa
prezinte retentivitati nici pe o suprafata.
60.Tehnologia tratamentului protetic a LOC cu coroane de nveli din compozite fotopolimerizabile.
Avantaje. Pag 169

61.Indicaii i contraindicaii la tratamentul leziunelor odontale coronare prin metoda substituirii.

Varietile coroanelor de substituie. Pag 181
Indicatii
La determinarea indicatiilor restituirii coroanelor dintilor lezati subtotal sau total cu coroane de substitutie
stau rezultatele examenului clinic si radiographic. Aceste constructii sunt indicate in urmatoarele situatii
clinice ca microproteze unitare sau ca elemente de agregare a diverselor lucrari protetice:

Cand avem leziuni odontale coronare subtotale sau totale ca urmare a cariei dentare, deseori
numaiu prezenta partii radiculare a dintelui si restituirea nu mai poate fi rezolvata prin terapia
conservative, prin incrustatii sau cu coroane de invelis;
Incaz de fracture considerabile a coroanelor dintilor ca urmare a traumatismului;
In caz de leziuni odontale coronare subtotale sau totale, ca urmare a abraziunii patologice, a
displaziilor dentare sau a altor cause (eroziuni, leziuni chimice);
Ca elemente de agregare a puntilor dentare si protezelor dentare mobilizabile.

Coroanele de substitutie practice sunt indicate la restaurarea coroanelor tuturor dintilor, insa mai frecvent
sunt applicate in zona dintilor frontali si premolarilor superiori, precum sip e caninii si premolarii
inferiori. Incisivii inferiori sunt mai putin favorabili pentru asa o reconstruire, intrucat radacinile lor sunt
subtiri, iar canalele radiculare- inguste, din care cauza nu pot asigura rezistenta necesara. Dintii laterali
fiind pluriradiculari cer crearea unui parallelism intre pivoti, cee ace este rar posibil. In asemenea cazuri
pot fi folositi doi sau chiar numai un dispozitiv radicular.
Contraindicatii:
-

Cand radacina este adanc situate in apofiza alveolara;

In unele cazuri daca radacina este situate la nivelul gingiei, dar este acoperita partial de gingie,
este posibila diatermocoagularea sau gingivotomia, care ne va da posibilitatea sa dezgolim bontul
dentar sis a efectuam constructia necesara;
Cand radacina dintelui nu corespunde cerintelor enumerate (ex 2);
La pacienti cu tip de ocluzie adanca sau supraacoperire pronuntata;
In caz de rezectie apicala confectionarea coroanei de substitutie va fi posibila numai in cazul in
care radacina corespunde cerintelor;

Dupa functie:
-

Coroane de substitutie de restaurare morfofunctionala;

Coroane de substitutie ca element de agregare;
Coroane de substitutie cu functie mixta;

Dupa material:
-

Metalice;
Acrilice;
Din portelan;
Mixte;

Dupa metoda de confectionare:

-

Coroane confectionate in mai multe sedinte;

Coroane confectionate intr-o sedinta (fara participarea tehnicianului dentar;

Dupa modul de constructie:

-

Cu inel (Richmond, Sargorodski, Parin, Kopeikin) sau semiinel ( Katz);

Cu incrustatie si placuta supraradiculara sau numai cu incrustatie (Iliina Markosean, Titrin);
Coroana mixta cu pivot (Ahmedov);
Coroanele din portelan prefabricate de tip standard cu pivot (Logan, Davis, Norton);
Coroanele cu pivot pentru dinti multiradiculari (Gafar);
Coroane de invelis pe bot artificial cu pivot (Kopeikin, Grozovski, Kovaleova)

Dupa modul de consolidare a dispozitivului radicular deosebim:

-

Monolite (cand pivotal este consolidate cu portiunea radiculara);

Coroane integrante (cand dispozitivul radicular si coroana sunt fabricate standard si dupa
adaptarea respective sunt unite prin cementare;

Dupa constructia pivotului:

-

Cu pivot simplu;
Cu pivot compus ( cu inel sau semiinel si capac, cu incrustatie, cu capac, etc.)

62.Tipurile de preparare a suprafeei de seciune radicular la tratamentul cu coroane de

substituie.pag 184
Aceasta operatie se va efectua in dependent de tabloul clinic (inaltimea bontului radicular si starea
tesuturilor dure) si varietatea de coroana de substitutie aleasa. Entru preparare se vor utiliza freze,
abrasive din carborund sau diamantae. Scopul prepararii este de areda suprafetei de sectiune radiculara o
forma care ar asigura stabilitatea viitorului dispozitiv coronar.
Daca conform tabloului clinic va fi aleasa o constructive simpla din portelan sau acrilat, suprafata de
sectiune se prepara cu doua versant in asa mod ca versantul de pe portiunea orala a bontului sa se plaseze
deasupra gingiei cu 1-2 mm, iar cel vestibular in zona coletului sa fie slefuit la nivelul gingiei. Dupa
asemenea pregatire suprafata de sectiune radicular ava fi frmata din doua versante cu aspect de acoperis
de casa. Pentru asemenea constructii suprafetei de sectiune radiculara I se mai poate reda o forma strict
oblica, cand portiunea vestibulara a bontului se va gasi la nivelul gingiei, iar cea orala se va plasa
deasupra gingiei cu 1-2 mm. pentru a asigura o grosime suficienta a materialuluise recomanda de a
infunda versantul vestibular sub festonul gingival cu 0,25-0,5 mm, creand in aceasta zona o nisa de forma
concave.
Pentru confectionarea coroanelor de substitutie de tip Richmond, mai ales cand peretii bontului radicular
sunt subtiri si este necesar de a-I intari, bontul se va plasa deasupra gingiei cu 2 mm, iar suprafetei
sectiunii radiculare I se va conferi o forma orizontala. Daca situatia clinic ava permite, se poate crea si o
suprafata cu doua versante in forma de acoperis de casa infundand versantul estibular sub festonul
gingival cu 0,25-0,5 mm.
In scopul confectionarii coroanelor de substitutie, dupa Iliina-Markosean, sau confectionarea
constructiilor cu pivot simplu si dispozitiv coronar din acrilat, la nivelul suprafetei sectiunii radiculare,
creeaza cavitate in forma de cub, pastrand grosimea peretilor de cel putin 2 mm.
Daca tabloul clinic nu ne permite crearea unei suprafete dorite din cauza procesului pathologic, la
preparare se va crea o forma usor concave cu centrul corespunzator canalului radicular.

63.Pregtirea i amprentarea canalului radicular. Metode de amprentare.pag 184-185

La o pregatire proprotetice a cavitatii bucale canalul radicular va fi obturat la 1/3 apicala, lasand libere
celelate 2/3. Daca canalul a fost obturat complet, pregatirea va incepe cu dezobturarea celor 2/3. Se
utilizeaza freze sferice la turatii reduse. Daca canalul a fost obturat cu paste special sau materiale cu
duritate redusa dezobturarea se efectueaza cu instrumente de mana (ace Kerr). Dupa dezobturare se trece
la largirea canalului si netezirea peretilor. La dintii multiradiculari canalele vor fi paralelizate. Daca acest
lucru e imposibil, canalul ce corespunde axului dintelui se va pregati dupa toate regulile, iar celelalte se
vor pregati la o adancime mai mica insa asigurand paralelismul. Canalul trebuie sa fie centrat suprafetei
bontului radicular avand o grosime uniforma a peretilor.
Sunt doua metode de amprentare:
Directa (obtinerea machete dispozitivului radicular si coronar din ceara sau alt material thermoplastic prin
modelarea directa in cavitatea bucala, urmata de transferarea in laborator pentru reproducerea in
materialul dorit.
Indirecta ( obtinerea atat a conturului canalului pregatit, cat si a suprafetei bontului radicular cu redarea
reliefului santului gingival.)
Dupa tehnica obtinerii amprentei deosebim:
-

Amprente obtinute pentru coroanele de substitutie confectionate prin metode clasice la care
dispozitivul este realizat din sarma de wipla ( in canal pana in portiunea apicala se introduce un
pivot de sarma de wipla care nu ajunge pana la dintii antagonisti cu 0,8-1 mm, impreuna cu
pivotal se obtine amprenta anatomica);
Amprente obtinute pentru confectionarea coroanelor de substitutie prin metoda moderna la care
dispozitivul este realizat din aliaje de turnare.

Pentru coroane de substitutie cu incrustatie tehnica de amprentare este mixta:

a)
b)
c)
d)
e)
f)

Confectionarea pivotului din sarma;

Plastifierea unei portiune de ceara si introducerea ei in cavitatea preparata pentru incrustatie;
Incalzirea pivotului si introducerea lui prin ceara in canal;
Indepartarea pivotului impreuna cu macheta incrustatiei din ceara;
Obtinerea dispozitivului radicular prin turnare;
Proba dispozitivului radicular si efectuarea amprentei pentru dispozitivul coronar;

Deosebim:
-

Amprente in doi timpi ( in primul timp se obtine amprenta canalului radicular, iar in al doilea
amprenta intregului bont dentar si arcadei dentare) cu material elastic si termoplastice
Amprenta intr-un timp ( concomitant sut realizate amprenta canalului radicular si imprimarile
campului protetic) cu material elastic cauciucante

64.Coroana de substituie tip Ilina Markosean. Structura. Indicaii. Etapele clinico-tehnice de

confecionare.pag 189
Iliina-Markosean: constructie alcatuita din dispozitiv radicular consolidate prin turnare cu incrustatie sub
forma de cub,se instaleaza in aseta radiculara special preparata, placuta supraradiculara si dispozitivul
coronar.
Dupa pregatirea canalului radicular si prepararea suprafetei de sectiune a bontului supragingival se
creeaza caseta pentru incrustatie, ca regula in forma de cub cu laturile nu mai mult de 2,5-3 mmpentru a

nu slabi peretii radiculari. Dupa aceasta se adapteaza un pivot standard sau confectionat din sarma de otel
inoxidabil cu diametrul de 1-1,2 mm, ce se va plasa deasupra suprafetei radiculare cu 5-6 mm. in
continuare pentru modelarea icrustatiei se incalzeste o bucata de ceara care este aplicata in caseta si se
creeaza placuta supraradiculara. Pivotal incalzit il introducem tinandu-l cu clestele in canalul radicular.
Dupa racire indepartam dispozitivul modelat. Ulterior acesta se transfera in laborat unde se toarna din
metal. In a doua sedinta dispozitivul radicular se adapteaza si se obtine o supraamprenta. In laborator se
realizeaza modelele, se ghipseaza in simulator realizand celelalte etape necesare in dependent de
particularitatile ei.
65.Coroana de substituie pe bont artificial.Indicaii.Etapele clinico-tehnice de confecionare.pag
192.
Aceasta varietate de coroana de substitutie prezinta un dispozitiv corono-radicular alcatuit dintr-un pivot
cu bont artificial si o coroana care se cementeaza pe acest bont. Actualmente este cea mai frecvent
utilizata datorita avantajelor ce reies din particularitatile de constructive care creeaza posibilitatea
confectionarii protezelor dentare modern (metaloceramica, metaloacrilice).
Clinic: examen clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea intra- si supraradiculara a dintelui afectat;
amprentarea;
Laborator: Confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; modelarea machete dispozitivului
corono-radicular si transformarea ei in aliajul solicitat; prelucrarea componentei metalice si proba pe
model;
Clinic: proba componentei metalice a dispozitivului corono-radicular in cavitatea bucala; determinarea
culorii materialului fizionomic;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic; prelucrarea si lustruirea;
Clnic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea
66.Metode moderne de reconstituire n LOC subtotale i totale cu utilizarea fotopolimerelor?????
67.Etiologia edentaiei pariale. Caracteristica factorilor etiologici.pag 193
Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, pot fi impartiti in 2 grupe:
a) Factori congenitali;
b) Factori postnatali.
Edentatia partial congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau a distructiei lor in stadiile
incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie, iar daca cativa- hipodontie
(oligodontie). In literature de specialitate aceste varietati de lipsa a dintilor se mai numesc edentatii
primare, la care se refera si dereglarile procesului de formare si situare a mugurilor dentari si de eruptive a
dintilor, care conduc la retentia dintilor in profunzimea osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale;
aceasta varietate de edentatie se mai numeste si falsa.
Edentatia provocata de factorii postnatali (dobandita), care se mai numeste si edentatie secundara apare ca
urmare a afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor inflamatoare (osteomielita, etc.), interventiilor
chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului, etc.

68.Tabloul clinic al edentaiei pariale. Simptomele exobucale i endobucale.pag 193-194

Tabloul clinic in caz de edentatie partial va fi individual si se va gasi in dependent de numarul dintilor
lipsa, localizarea bresei si rolul dintilor pe care l-au indeplinit in arcada dentara, starea tesuturilor dure si
a parodontiului dintilor restanti, de tipul de ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea dintilor, factorul
etiologic, varsta, starea generala a organismului, etc. Luand in consideratie legatura stransa
morfofunctionala dintre toate elementele SS, edentatia partial neaparat va provoca diverse modificari si in
alte component, gradul de pronuntare al carora va depinde tot de acesti factori. Pentru edentatia partial
sunt caracteristice niste simptome, care pot fi depistate numai prin examenul pacientului. Simptomele se
impart in exobucale si endobucale. In dependent de localizarea breselor si numarul dintilor absenti
simptomele exobucale pot lipsi sau avea un grad divers de exprimare. La examenul endobucal vom
observa urmatoarele simptome: dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare; dezintegrarea
arcadelor dentare in care apar doua grupuri de dinti: grupa functionala si nefunctionala. La examenul
endobucal se determina starea dintilor restanti, a apofiei alveolare in spatiile edentate si a mucoasei
cavitatii bucale. O deosebita atentie se acorda dintilor ce delimiteaza bresele dentare, deoarece ei vor sevi
ca punct de sprijin in tratamentul protetic.
69.Caracteristica dimensiunelor spaiilor edentate i a apofizei alveolare.pag 195
Apofiza alveolara va fi pronuntata individual in dependenta de mai multi factori, printre care si cauzele
care au determinat edentatia. Atrofia este mai pronuntata cand absenta dintilor a fost provocata de
leziunile parodontale si mai mica in cazurile de lipsa a dintilor ca urmare a cariei si complicatiilor ei.
Atrofia depinde de timpul scurs de la edentare si de traumatismul produs la nivelul peretilor alveolari in
momentul extractiei. Apofiza alveolara este examinata din punct de vedere al dimensiunii si formei.
Dupa forma apofizei alveolare edentate deosebim:
-

ingusta : pana la 5,0 mm

medie: de la 5,0 pana la 8,0 mm
lata: mai mult de 8,0 mm

Dupa dimensiunile spatiilor edentate deosebim:

-

Edentatii mici lipsesc pana la 3 dinti;

Edentatii medii lipsesc de la 4 la 6 dinti;
Edentatii mari lipsesc mai mult de 6 dinti;

70.Clasificarea edentaiei pariale Kennedy, Kennedy - Apllegate. Importana practic.pag 196-197

Clasificare Kennedy.
Include topografia breselor si caracterul de delimitare a lor fata de dintii restanti. Exista 4 clase, primele 3
clase cu cite 4 subdiviziuni.
Edentatia de clasa 1- include arcade edentate partial cu brese bilaterale terminale, adica marginite de dinti
numai mezial.
Edentatia de clasa 2- este doar o bresa terminala, adica marginita de dinti numai mezial.
Edentatia de clasa 3- este bresa bilaterala intercalata, adica marginita de dinti si mezial si distal.
Edentatia de clasa 4- bresa este doar in zona frontala.
Subdiviziunile depind de numarul breselor in zona dintilor restanti.De ex daca in aceasta zona e o bresa,
edentatia e in prima subdiviziune, daca sunt doua brese- a doua subdiviziune etc.

Clasificarea Kennedy Applegate:

Clasa I cuprinde edentatiile terminale bilaterale ale arcadei, in cadrul careia toti dintii restanti sunt plasati
anterior fata de spatiile edentate si este identica clasei I kennedy;
Clasa II include edentatiile terminale unilaterale in care dintii restanti sunt plasati anterior fata de spatiul
edentat si corespune clasei a II-a Kennedy;
Clasa III numara edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si
posteriori, deficitari din punct de vedere functional, incapabili sa suporte o lucrare protetica fixa;
Clasa IV inglobeaza edentatiile in regiunea frontala a arcadei dentare, care poate sa se intinda din ambele
parti ale liniei mediane, dintii restanti fiind capabili sau nu sa ofere sprijin protezei fixe.
Clasa V cuprinde edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti restanti anteriori si
posteriori, dar limita anterioara este reprezentata de un dinte care din punct de vedere functional nu poate
oferi sprijin suficient de rezistenta unei constructii protetice fixe.
Clasa VI include edentatiile laterale intercalate cu bresele marginite de dinti restanti anteriori si posteriori
capabili sa suporte sprijinul protezei fixe.
71.Consecutivitatea examenului subiectiv i exobucal al pacienilor cu edentaie parial. Motivaia.
Examen exobucal: Se executa prin inspectia regiunii maxilofaciale din fata si profil atragand atentia la
starea si culoarea pielii, a mucoasei buzelor, prezenta sau absenta asimetriei faciale, la linia de contact si
pozitia buzelor, obrajilor, comisurilor gurii, gradul de exprimare a santurilor perilabiale, pozitia
mentonului, marimea unghiurilor mandibulei, starea etajului inferior al fetei. Apoi se examineaza starea
ATM si a musculaturii prin inspectie si palpare.

a) Motivatia. Atentia medicului fata de pacient, iscusinta de a audia si memoriza cele mai
importante acuze, de a concretiza si lua initiativa convorbirii, punandu-i intrebarile necesare, duce
la crearea unui contact de incredere, ceea ce se va referi favorabil la tratament. Deseori numai
datorita intrebarilor adaugatoare putem evidentia esenta motivatiei, deoarece, ca regula, pacientii
se plang numai de lipsa dintilor, sau de prezenta anomaliilor de ocluzie, de forma, de pozitie sau
culoare a unor dinti, ce duc la dereglari de fizionomie, si mai rar la dereglari de functii cum ar fi:
dereglari de incisie a alimentelor, de masticatie, deglutietie, fonatie; pacientii nu atrag atentia la
aparitia durerilor in timpul actului de masticatie, care pot fi localizate in anumite segmente ale
arcadelor dentare, in regiunea ATM, a muschilor, etc, ei atrag atentia asupra dereglarilor survenite
in functia tractului gastrointestinal, slabirii organismului. Afara de aceasta medicul trebuie sa
stabileasca si gradul de influenta a maladiei asupra starii psihice, mai ales din cauza lipsei de dinti
frontali la tineri

72.Examenul endobucal a pacienilor cu edentaii pariale. Diagnosticul edentaiei pariale.

Exemple.
Examen endobucal:

raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea muschiului orbicular

al buzelor;
dintii;
arcadele dentare (forma, marimea breselor, localizarea lor, starea dintilor limitroi
bresei);
raportul dintre arcadele dentare (tipul ocluziei);
mucoasa cavitatii bucale;
apofizele alveolare si maxilarele.
Exista o anumita ordine a examenului dintilor si respectarea acestei ordini urmareste scopul de a nu scapa
din vedere devieri. S Kristab recomanda de a incepe examenul cu incisivii centrali la mandibula trecand
in stanga, apoi in dreapta, dupa ce trecem la maxila in aceeasi ordine. V. Kopeikin, E. Gavrilov si A.

Scerbakov considera ca este mai rational de a incepe examenul de la dintele de minte a unei hemiarcade,
terminand cu dintele de minte a celeilalte hemiarcade.
Formularea diagnosticului edentatiei partiale, nu prezinta dificulatati avand la baza rezultatele examenului
clinic si paraclinic. Diagnosticul include dereglarile morfologice (clasa breselor) si factorul
etiopatogenetic (daca este evidentiat), dereglarile functionale (de masticatie, incizie, fonatie, deglutitie,
etc. ), complicatiile provocate de edentatia partial (deformatii ale arcadelor dentare, migrari ale dintilor
restanti) si alte dereglari de functie ale sistemului stomatognat (musculare, traumatismul mucoasei
cavitatii bucale etc.), precum si dereglarile fizionomice. Include diagnosticul si maladiile stomatologice
intercurente care urmeaza sa fie luate in consideratie in tratamentul protetic si care au fost depistate in
cadrul examenului medical.
73.Definiie punte dentar. Elementele componente. Caracteristica puntei dentare fixe i
mobilizabil.pag. 203
Puntea dentara reprezinta o constructie protetica inginereasca in forma de pod, care serveste la
restabilirea integritatii arcadelor dentare si suspendarea dereglarilor de functie provocate de edentatia
partial in cazurile prezentei breselor intercalate: reduse, intinse si multiple.
Elementele de structura ale puntii dentare sunt reprezentate de:

Elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremitati si care contribuie la
fixarea ( agregarea) de dintii-stalpi a intregii proteze;
Corpul de punte care reprezinta un dinte sau un bloc de dinti artificiali si inlocuieste dintii
pierduti de pe arcada dentara

Elementele de agregare reprezinta microproteze prin care puntea se fixeaza pe dintii stalpi.
Microprotezele la fel constituie un mijloc therapeutic protetic in caz de leziuni coronare ale dintilor stalpi.
Ca elemente de agregare ale puntilor dentare microprotezele sunt supuse unor forte suplimentare, preluate
de la nivelul corpului de punte. Ca elemente de agregare pot fi folosite toate varietatile coroanelor de
invelis, de substitutie, incrustatiile, inelele, diferite crosete. Alegerea lor depinde de urmatorii factori:

Topografia edentatiei;
Intinderea bresei;
Morfologia coronara a dintilor-stalpi si numarul lor;
Caracteristicile mecanice ale microprotezei;
Tipul puntii (fixe, mobile)

In zona frontala se recomanda a fi folosite elemente de agregare fizionomice sau partial fizionomice, pe
cand in cea laterala pot fi utilizate si elemente nefizionomice.
Corpul de punte reprezinta un bloc de dinti artificial ce inlocuiesc dintii absenti din spatial edentate care
restaureaza integritatea morfologica a arcadei dentare si functiile deregulate a sistemului stomatognat.
Corpul de punte preia fortele masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul suprafetei ocluzale si le
transmite elementelor de agregare.
Dupa modul de agregare pe dintii-stalpi puntea dentara poate fi fixa si mobila. Varianta fixa prezinta o
constructie protetica, care se fixeaza pe dintii stalpi prin cementare sau lipire a elementelor de agregare si
care poate fi scoasa din cavitatea bucala numai de catre medic. Puntea dentara mobilizabila se fixeaza pe
dintii stalpi cu elementele de agregare special (crosete, etc.) datorita zonelor de retentie a dintilor si pot fi
scoase din cavitatea bucala atat de medic cat si de pacient.
74.Caracteristica corpului puntei dentare. Clasificarea corpului de punte dup material i
raportul cu apofiza alveolar.pag 204

Corpul de punte reprezinta un bloc de dinti artificial ce inlocuiesc dintii absenti din spatial edentate care
restaureaza integritatea morfologica a arcadei dentare si functiile deregulate a sistemului stomatognat.
Corpul de punte preia fortele masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul suprafetei ocluzale si le
transmite elementelor de agregare.
Dupa material;
a) Din aliaje nobile si inobile;
b) Nemetalice confectionate din acrilate, composite sau ceramica;
c) Mixte confectionate din aliaje si acrilate sau ceramica
Dupa raportul cu apofiza alveolara:
a)
b)
c)
d)
e)

Corp de punte cu raport in sa;

Corp de punte cu raport in semisa;
Corp de punte tangent linear;
Corp de punte cu raport punctiform;
Corp de punte suspendat

75.Clasificarea punilor dentare dup V.Kopeikin, dup raportul corpului de punte cu apofiza
alveolar, dup construcie.
In dependenta de aranjarea si numarul dintilor-stalpi V. Kopeikin deosebeste 5 varietati de punti:
a) Punti dentare cu doua elemente de agregare asezate pe ceidoi dinti-stalpi ce marginesc bresa;
b) Cu un element de sprijin adaugator la mijloc;
c) Cu elemente de agregare duble situate medial ori distal;
d) Cu elemente de agregare duble situate la mabele extremitati ale bresei;
e) Cu doua elemente de agregare asezate pe cei doi dinti ai bresei edentate si cu o extensie
unilaterala;
Dupa raportul corpului de punte cu apofiza alveolara:
a) Cu raport in sa;
b) Semisa;
c) Tangent liniar;
d) Punctiform;
e) Suspendat;
Dupa constructie:
a) Monolite;
b) Separate (din doua bucati);
c) Pliante;
d) Atipice
76.Indicaiile i contraindicaiile ctre tratamentul edentaiei pariale cu puni dentare.pag 207
Indicatii:
- Lipsa a 1,2,3 dinti la nivelul unei brese, exceptie 4 dinti cand e vorba de incisive;
- In cazul pericolului migrarii dintilor chiar daca e vorba de un dinte lipsa;
- Edentatii multiple, intercalate, foarte rar in cele terminale;
- Majoritatea autorilor indica puntile dentare si in cazul in care dintii stalpi au mobilitate de gradul
I si II, dar nedurerosi la presiune vertical sau la mobilitate vestibule-orala;
Contraindicatii:
- Lipsa a mai mult de 5 dinti la nivelul unei brese;
- Prezenta dintilor restanti cu o mobilitate patologica de gradul III;

Resorbia accentuat a crestelor edentate corespunztor breelor i rapoartelor ocluzale

nefavorabile;
in edentatii terminale;
dinti cu mobilitate patologica de gradul I si II

77.Principiile biofuncional, biomecanic i profilactic la tratamentul edentaiei pariale cu puni

dentare.pag 208
Planul de tratament protetic indifferent de particularitatile constructive si de tehnica de realizare, va avea
in vedere realizarea unor principia bine-cunoscute: principiul biofunctional ( include restabilirea functiilor
majore ale SS: masticatie, fonatie, fizionomie); biomecanic ( urmareste realizarea dinamicii mandibulare
cu si fara contact dentar asigurand in acest scop lucrarii protetice urmatoarele caracteristici: rezistenta
fizica, chimica, insertie si stabilitate static si dinamica a raportului dintre proteza si support), profilactic
( urmareste asigurarea unei profilaxii generale si locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea
modificarilor patologice a procesului trofic in formatiunile anatomice cu care au relatii de contact dintii
stalpi, dintii antagonisti, parodont, apofiza alveolara, mucoasa).
78.Biomecanica punilor dentare.Caracteristica forelor ce acioneaz asupra corpului de punte.pag
208
Puntile dentare fiind fixate pe dintii stalpi, transmit presiunea masticatoare si alte forte functionale asupra
parodontului. Prin urmare, la alegerea dintilor-stalpi este necesara cunoasterea cailor si modalitatii de
repartizare a presiunilor masticatorii pe puntea dentara, cat si modul de transmitere a lor la parodont. In
scopul aplicarii rationale a puntilor dentare si a includerii dintilor-stalpi in componenta lor, este necesara
elaborarea unui system fiziologic echilibrat, care ar permite crearea unor conditii necesare pentru
adaptare a dintilor stalpi si a dintilor antagonisti.
Miscarile mandibulei in cadrul actului de masticatie sunt realizate in diferite planuri si din punct de
vedere mechanic pe puntea dentara actioneaza diferite forte, principalele dintre care sunt: forta de apasare
(vertical), forta de tractiune, fortele orizontale. Actiunea acestor forte depind de miscarile mandibulei,
consistenta alimentelor, geometria puntii dentare si de locul unde este ea fixate.
Fortele de apasare actioneaza vertical si in dependenta de gradul de extindere a puntii dentare, pot fi
suportabile si traumatice pentru parodontul dintilor-stalpi. Aceste forte actionand asupra corpului de
punte, sunt preluate de elementele de agregare si trasmise parodontului care urmeaza sa le compenseze.
Pentru a fi mai usor inteles , mecanismul actionarii fortelor de apasare asupra dintilor-stalpi, puntea oate
fi asemanata cu o bara sprijinita la extremitati, pe suprafata careia se exercita presiuni.

Analizand repartizarea presiunii conchidem ca presiunea H, care se exercita pe mijlocul corpului de

punte, egal se ransmite prin elementele de agregare dintilor-stalpi, adica a=b. prin urmare: H= P1+P2, iar
P1=P2.
Daca presiunea H se deplaseaza in apropierea unuia din elementele de agregare, atunci a>b, iar forta de
apasare in regiunea aceasta va fi mai mare, adica P1>P2. In acest caz dintele stalp (p1) se adanceste in
osul alveolar datorita intinderii ligamentelor dentoalveolare si a compresiei ligamentelor apicale pana vor
aparea presiuni egale celor diametral opuse.
Pe dintele stalp P2 la inceputul actiunii fortei de apasare va apare forta de tractiune, care actioneaza
diametral opus fortei de apasare ducand la o compresie ligamentara alveolo dentara in zona treimii
superioare proximodistale si treimii inferioare proximal mediale a parodontiului si la intinderea
ligamentelor in celelalte 2 zone.
Aceste forte diametral opuse, actioneaza pana in momentul producerii pozitiei de intercuspidare maxima
si depind de extinderea corpului de punte si numarul dintilor-stalpi. Este dovedit ca ingustarea corpului de
punte nu favorizeaza micsorarea presiunilor ocluzale.
Fortele orizontale actioneaza in timpul miscarilor de masticatie in sens orizontal pe suprafetele ocluzale
ale dintilor laterali sip e cele vestibulare si orale ale frontalilor. Prin urmare, fortele orizontale actioneaza
in doua directtii: orizontala-sagitala si orizontala-transversala.
79.Includerea dinilor stlpi n puntea dentar dup forele de rezerv ale parodontului. Odontoparodontograma.
Includerea dintilor stalpi in puntile dentare este bazata pe fortele de rezerva aparodontului. Theoretic se
admite ca din 100% ale posibilitatilor functionale ale organelor se consuma 50% restul ramane in rezerva.
Din acest punct de vedere se poate conchide ca suma coeficientilor dintilor inclusi in corpul de punte
trebuie sa fie egala sau mai mica decat suma suma coeficientilor dintilor-stalpi. Aceasta metoda
matematica poate fi usor determinate cu ajutorul tablitelor concepute de Agapov, Oksman si alti autori.
Insa la stabilirea sumei coeficientilor dintilor inclusi in punte, nu se tine cont de starea parodontului si de
aceea indicii respectivi nu sunt exacti.

Odontoparodontograma este o metod static de evident a strii funcionale a dinilor i nu este o parte
component a metodelor de determinare a eficientei masticatoare,ea ne red starea funcional a
sistemului dentar n poziie static i medicul indirect i imagineaz eficienta funcional a sistemului
stomatognat. Parodontograma prezint o schem a formulei dentare unde se noteaz date despre starea

fiecrui dinte.Schema este completat conform datelor examenului clinic, radiologie i

gnatodinamometriei prin semne condiionale: N norma; O lipsa dintelui; 1/4 resorbia esutului
osos de gradul I; 1/2 resorbia esutului osos de gradul II; 3/4 resorbia esutului osos de gradul III.
Dac gradul de resorbie este mai pronunat, dintele este considerat absent.
80.Specificul preparrii dinilor stlpi la tratamentul cu puni dentare i modul de asigurare ale
acestui specific pag 215
Prepararea dintilor-stilpi incipient nu se deosebeste de prepararea care se efectueaza in leziunile odontale
coronare pentru utilizarea diferitellor coroane de invelis(proteze unidentare)
Ulterior specificul prepararii consta in :
-obtinerea unei forme corecte specifice pentru tipul de microproteza ales ca element de agregare
-obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor-stilpi astfel incit toate elementele de agregare sa
se aseze uniform pe dintii-stilpi.
Asigurarea paralelismului intre dintii-stilpi se poate efectua vizual in caz cind sunt folositi doi sau trei
dinti.La includerea unui numar mai mare de dinti-stilpi pentru respectarea paralelismului intre ei e
necesara pregatirea unor modele de studiu pina la preparare si examinarea lor in paralelograf.
Redarea paralelismului se poate efectua si prin prepararea dintilor-stilpi in forma de con cu o inclinatie a
suprafetelor coroanei catre axul longitudinal nu cu mai mult de 10 grade
81.Amprentarea ntr-un timp cu un material i cu dou la confecionarea punilor dentare.
Complicaiile i profilaxia lor.pag 215
Amprenta realizata intr-un timp este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a
doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale
sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid cu
ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul
vascos.
82.Variante de amprentare n doi timpi i amprentarea n ocluzie la tratamentul edentaiei pariale
cu puni dentare. Materiale de amprentare.pag 216
Amprenta realizata in doi timpi, care consta din amprenta preliminara si finala. La prima etapa cu ajutorul
unui material special (siliconat, tiocauciucat cu elasticitate redusa sau thermoplastic) introdus in lingura
de amprentare se va obtine amprentare preliminara sau portamprenta pentru materialul fluid al stratului
doi. Dupa uscarea acestei amprente in locasurile corespunzatoare se introduce materialul elastic fluid, iar
amprenta din nou se introduce in cavitatea bucala. Dupa indepartarea amprentei, reliful coletului dintilor
preparati trebuie sa apara vizibil in zona festonului gingival.
Amprenta ocluziei se ia cu un material dur. Se prepara materialul prin omogenizarea bazei, care are
consistenta chitoasa, cu catalizatorul, care este de obicei o pasta.
Apoi se plaseaza materialul preparat pe toata lungimea arcadei dentare ( superioara sau inferioara ) sau
doar in partile posterioare. Se invita pacientul sa "muste" in ocluzia corecta. Dupa priza materialului,
care dureaza 1-2 minute, se trimite inregistrarea la laboratorul dentar.

83.Caracterizai cele dou componente fundamentale ale oc.c: D.V.O i poziia neutr a
mandibulei.pag 217
Pozitia neutra a mandibulei pozitia de repaos fiziologic a mandibulei; relatie intermaxilara care nu
depinde de prezenta sau absenta dintilor antagonisti.
La nivelul ATM condilii articulari se afla undeva in spatiul fosei articulare;

La nivelul muschilor muschii sunt relaxati relativ (mm mobilizatori se pot relaxa pe fascicule spre
deosebire de ceilalti mm scheletici);
La nivel dentar intre dinti apare un spatiu de inocluzie numit si spatiu de inocluzie fiziologic. Valoarea
de 2-3 mm.
84.Metodele de determinare a DVO. Caracteristica.
Determinarea DVO se caracterizeaza printr-o distanta optima intre punctele subnazal si gnation
(corespunde etajului inferior al fetei).
Metode de determinare:
1) Antropometrica :
- Leonardo da Vinci imparte fata in 3 etaje care trebuie sa fie egale;
- WoodsWhite: distanta gnation-subnasion trebuie sa fie egala cu distanta de la punctul de unire al
buzelor pana la linia interpupilara.
- Egala cu distanta dintre comisurile bucale;
- Distanta dintre pupile;
2) Anatomica la o DVO corecta, tesuturile moi au o pozitionare fireasca, plicile nazogeniolabiale
sunt exprimat mediu.
3) Metoda anatomofiziologica combina metoda anatomica cu determinarea DVO a relatiei de
postura care e cu 2-3 mm mai mare decat DVO in relatie centrica;
4) Metoda functionala se bazeaza pe faptul ca in relatie centrica muschii se relaxeaza maxim
posibil
85.Metodele de determinare a poziiei neutre a mandibulei la aprecierea o.c. Metoda Abjean i
Corbendau.pag 220
La determinarea relatiei de postura se recomanda pacientului sa se relaxeze lasand ca mandibula, sub
influenta gravitatii, sa ocupe pozitia necesara fata de maxilla. Asa pozitionare a mandibulei poate fi
conditionata si prin aplicarea testelor functionale. Pentru aceasta Wild a propus testul fonetic prin
pronuntarea cuvintelor ce contin fonema a, Silvermann s, Robinson f, sau numaratoarea de la
60 la 70. S-a constatat ca la aplicarea acestor teste fonetice se asigura o pozitionare a mandibulei in relatie
de postura. Asa relatii mandibulocraniene pot fi dobandite si prin utilizarea testului functional al actului
de deglutitie. Pacientului I se propune sa efectueze actul de deglutitie dup ace mandibular refector ocupa
pozitia de postura, cand spatial de inocluzie in mediu este egal cu 2-3 mm.
86.Metodele de determinare a R.I.C. n caz de ocluzie instabil.Relatia de intercuspidare maxima
R.I.C se determina cu ajutorul sabloanelor cu bordura de ocluzie care trebuie sa asigure dezintegrarea
arcadelor dentare.
Se verifica si se adapteaza sabloanele cu bordura de ocluzie vor asigura stabilitatea mandibulara
(substituie dintii lipsa);
Inducerea mandibulei in pozitia de relatie centrica (metoda unimanuala, bimanuala, Dawson, testul
deglutitiei)
Inregistrarea prin:
a) Metoda rece - se aplica o bandeleta plastifiata, bordura e rece o zona va fi mai dura
mandibula va merge pe zona cu o rezistenta mai mica;
b) Metoda calda bordura se plastifica; in cazul in care DVO e pastrata;
c) Cu materiale amprentare cat mai dure in blocuri; material special Ocluzofast
87.Consecutivitatea determinrii i nregistrrii R.I.C. n caz de absen a ocluziei. Adaptarea
ablonului cu bordurile de olcuzie la maxil i determinarea planului de ocluzie.
Determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice in cazul absentei ocluziei impune
consecutivitatea urmatoarelor etape:

Adaptarea sabloanelor cu bordura de ocluzie;

Determinarea DVO;
Determinarea pozitiei neutre a mandibulei sau a relatiei centrice si fixarea ei.

Adaptarea sabloanelor de ocluzie la maxila urmareste doua momente: obtinerea curburii vestibulare a
bordurii de ocluzie si a planului de ocluzie. Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie constituie reperul pe
care il obtine medicul si este folosit de catre tehnicianul dentare pentru situarea suprafetelor vestibulare
ale dintilor in protezele dentare. Obtinerea acestei curburi se efectueaza prin depunerea unui strat de ceara
sau taierea ei pe fata vestibulara a bordurii de ocluzie conform curburii vestibulare a arcadei dentare
naturale. Aceasta operatiune este efectuata prin adaptarea sablonului de ocluzie in cavitatea bucala,
urmarind restaurarea aspectului fizionomic si a functiei fonetice.
Planul de ocluzie este ondulat in sens sagital si transversal, determinat de raportul de ocluzie din zona
frontala si de relieful supraftelor ocluzale ale dintilor laterali; si practic reprezinta cele trei curburi:
sagitala (Spee), transversala (Monson-wilson) si incizala. Determinarea planului de ocluzie urmareste
scopul redarii acestor curburi in protezele dentare.
Planul de ocluzie numit si plan protetic la absnta dintilor este stabilit la un nivel si o directie specifica
pentru zona frontala si zonele laterale. Obtinerea acestui plan se realizeaza cu ajutorul riglelor sau a
aparatului Larin, prin depunerea sau taierea cerii pe fata ocluzala a bordurii. In zona frontala el are o
directie paralela cu linia bipupilara si este situat la nivelul marginii libere a buzei superioare sau sub ea cu
1,0-1,5 mm. E necesar de mentionat ca lungimea buzei superioare e diferita si in dependenta de aceasta
lungime marginea bordurii de ocluzie poate fi situata sub buza superioara la 2,0 mm, la nivelul ei sau mai
jos de ea cu 2,0 mm. In cazul cand sunt prezenti dintii frontali, marginea bordurii de ocluzie este situata la
nivelul lor. In zonele laterale planul de ocluzie este paralele cu planul Camper (linia ce uneste spina
nazala anterioara cu conductul auditiv extern). Landa sustine ca distanta dintre planul camper si cel
protetic este egalcu aproximativ 26 mm. In caz ca sunt pastrati dintii laterali, planul protetic lateral este
adus la nivelul suprafetelor ocluzale.

88.Puntea dentar din dou buci. Carcteristica. Indicaii. Etapele clinico-tehnice de

confecionare.pag 224 numaidecit
Aceste constructii sunt confectionate dupa metoda clasica, care prevede in prima etapa realizarea
elementelor de agregare, iar in a doua a corpului de punte si solidarizarea lor prin lipire. Etapele clinicotehnice depind de particularitatile constructive ale elementelor de agregare, metoda lor de realizare si
materialele utilizate.
Ca elemente de agregare pot fi utilizate toate varietatile de microproteze, insa mai des sunt folosite
coroanele de invelis realizate prin metoda de stantare.
Indicatii: Acest tip de punti dentare practic pot fi utilizate la restabilirea integritatii arcadelor dentare in
toate cazurile cand sunt conditii de tratament cu punti dentare fixe.
89.Puntea dentar dintr-o
confecionare.pag 225

bucat.

Carcteristica.

Indicaii.Etapele

clinico-tehnice

de

Puntile dentare intreg turnate reprezinta o constructie protetica care serveste la restabilirea integritatii
arcadei dentare si suspendarea dereglarilor de functie provocate de edentatia partial, constituita din
elemente de agregare si corpul de punte confectionate din metal prin metoda turnarii intr-o singura
bucata.
Indicatii:

Edentatii partiale in zona laterala;

Abraziuni dentare patologice;
Anomalii de forma, volum, pozitie;
Defecte ale arcadelor dentare;
Traume, carii dentare

Contraindicatii:
Absolute:
-

Lipsa a mai mult de 1 molar, 2 premolari si 4 incisivi intr-un rand;

Osteomielita, osteoporoza oaselor maxilare;
Dereglarea coagulabilitatii sangvine;
Maladii oncologice;
Pacienti instabil psihic;

Relative:
-

Parafunctii musculare;
Ocluzie patologica;
Afectiuni ale parodontiului, forme grave;
Procese inflamatorii acute ale cavitatii bucale;
Igiena orala deficitara

Etape:
Clinic: examenul clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea dintilor-stalp, amprentare;
Laborator: obtinerea modelelor, ghipsarea in ocluzator, realizarea machete din ceara a puntii dentare,
turnarea, prelucrarea puntii dentare;
Clinic: proba in cavitatea bucala, fixarea
90.Puntea dentar m/c.
confecionare.pag 226.

Caracteristica.

Varieti.

Indicaii.Etapele

clinico-tehnice

Puntea dentara metaloceramica este o constructie protetica mixta formata dintr-o component metalica
intreg turnata si una fizionomica, ceramica. Este o metoda de tratament moderna care imbina rezistenta
metalului cu aspectul fizionomic deosebit al ceramicii.
Varietati:
-

total fizionomice;
semifizionomice

Indicatii:

Edentatii partiale mici clasa III si IV;

In edentatiile frontale, daca parodontiul dintilor stalpi este intact pot fi restabiliti si 3 dinti;
Ca dispozitiv de sinare in dintii cu parodontite forma usora si medie in stadiul de remisie, dupa
tratamentul medicamentos;
Anomalii de pozitie, culoare, forma;
Leziuni odontale coronare ( in caz de leziuni massive se reface bontul dentar printr-o incrustatie
metalica turnata);

la

Etapele de confectionare:
Clinic: examen clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea dintilor-stalpi, amprentarea, determinarea
relatiilor intermaxilare;
Laborator: confectionarea modelelor, fixarea lor in articulator, modelarea machete din ceara a carcasului
metallic; turnarea ;
Clinic: proba carcasului metallic; determinarea culorii ceramicii;
Laborator: prelucrarea scheletului metallic si aplicarea ceramicii;
Clinic: proba preventiva a puntii dentare metaloceramice;
Laborator: glazurarea;
Clinic: proba definitive; cimentarea

91.Puntea dentar m/a cu componenta metalic turnat. Caracteristica.

Avantaje i dezavantaje.Etapele clinico-tehnice de confecionare. Pag 225

Varieti. Indicaii.

Puntea metaloacrilica este reprezentata de lucrari protetice alcatuite dintr-o portiune metalica si una
acrilica. Portiunea metalica este realizata dintr-o bucata prin metoda turnarii si include elementele de
agregare si corpul de punte semifizionomic sau fizionomic.Puntea metaloacrilica semifizionomica dintr-o
bucata se caracterizeaza prin aceea ca partea orala este realizata din aliaje metalice iar partea vestibulara
este fetuita cu acrilate. Atat la coroane cat si la nivelul corpului de punte la prima etapa sunt confectionate
casete sau alte elemente de retentie iar apoi fatete din acrilat prin metoda clasica.
Indicatii:
- Defecte ale arcadei dentare in regiunea frontala;
- Discromii dentare, anomalii de forma, pozitie, volum;
- Leziuni odontale coronare ce nu pot fi restabilite prin obturatii
Avantaje:
- Restabilirea partiala sau totala a aspectului fizionomic;
Dezavantaje:
- Slefuirea profunda a tesuturilor dentare dure;
- Dezlipirea acrilatului;
- Alergii la masele acrilice;
- Colorarea in timp a acrilatului
Etapele clinico-tehnice:
Clinic: examenul clinic, diagnostic, plan de tratament, prepararea dintilor-stalpi; amprentarea;
Laborator: obtinerea modelelor din ghips, fixarea lor in ocluzator, modelarea machetei din ceara a puntii
dentare, fie subdimensionata (pentru cele fizionomice), fie cu caseta vestibulara (pentru cele
semifizionomice), crearea elementelor de retentie; ambalarea in chiuveta; turnarea; slefuirea, lustruirea;
Clinic: proba in cavitatea bucala; determinarea culorii acrilatului;
Laborator: modelarea machetei fatetei din acrilat; ambalarea in chiuveta; schimbarea cerii in acrilat;
lustruirea;
Clinic: proba finala in cavitatea bucala; fixarea
92Puntea dentar m/c semifizionomic. Indicaii. Ipotezele de legtur dintre aliaj i ceramic.pag
226-227
Puntea m/c semifizionomica reprezinta o constructie protetica compusa dintr-o structura metalica
confectionata prin metoda turnarii, fetuita cu ceramica vestibular.

Indicatii:
Edentatii partiale mici clasa III si IV;
In edentatiile frontale, daca parodontiul dintilor stalpi este intact pot fi restabiliti si 3 dinti;
Ca dispozitiv de sinare in dintii cu parodontite forma usora si medie in stadiul de remisie, dupa
tratamentul medicamentos;
Anomalii de pozitie, culoare, forma;
Leziuni odontale coronare ( in caz de leziuni massive se reface bontul dentar printr-o incrustatie
metalica turnata);
In abraziune patologica;
La dintii laterali
1) Ipoteza legaturilor fizice care are la baza atractia dintre doi atomi ce se produce prin fluctuatii
spontane ale sarcinii electrice, determinata de fortele Van der Waals (legatura fizica umeda);
2) Ipoteza legaturii chimice care are la baza schimbul reciproc de ioni metalici din ceramica si ioni
metalici ai aliajului la nivelul interferentei celor doua materiale care formeaza asa numita legatura
iono-covalenta.
3) Ipoteza legaturii mecanice care se reduce la aceea ca pe suprafata aliajului exista retentii
mecanice, invizibile pentru ochiul liber, intre care se insinueaza ceramica in stare pastoasa.

93.Puntea dentar din acrilat. Indicaii. Particularitile preparrii dinilor. Avantaje i

dezavantaje.pag 228
Indicatii:
-

Defecte mici (1-2 dinti) in zona frontala;

Ca metoda provizorie de protectie a dintilor vitali;

Contraindicatii:
-

Copii si tineri;
Grosimea tesuturilor dentare dure este neinsemnata;
Ocluzie adanca;
Alergie la masele acrilice;
Bruxism;
Abraziuni dentare inseminate;
Zonele laterale ale arcadei dentare

Rezistenta maselor acrilice este mai mica decat a aliajelor metalice de aceea peretii elementului de
agregare trebuie sa fie mai grosi. Respectiv, la preparare trebuie de slefuit mai mult din tesuturile dure
dentare.
Prepararea se va face cu prag circular sau prag vestibular. Pragul permite crearea unei margini masie a
elementului de agregare, cee ace are o mare importanta pentru polimerii fragile. Mai mult de atat, datorita
pragului, marginea elementului de agregare nu va trauma gingia.
Pentru controlul grosimii stratului slefuit este necesara freza roata sau flacara pentru suprafata vestibulara
si orala, iar la nivelul marginii gingivale se fac santuri de adancimea stabilita.
Ulterior, cu atentie se slefuiesc tesuturile dure. Cand se va ajunge la fundul santului, obtinandu-se o
suprafata de un nivel, inseamna ca am slefuit stratul necesar. Prepararea incepe cu scurtarea marginii
incizale cu 1,5-2mm. Dupa care se slefuieste smaltul si dentina de pe suprafata vestibular si orala cu 1-1,5
mm, in asa fel ca la nivelul marginii gingivale sa se formeze un prag. Dupa care cu o freza aciforma

diamantata se separa punctele de contact cu dintii vecini si se prepara pragul cu acceasi latime. Ulterior
acesta se uneste cu pragurile de pe vestibular si oral.
Pentru evitarea traumei marginii gingivale cu ajutorul frezei cilindrice cu capat rotund (tortzevoi bor) se
afunda pragul pana la nivelul coletului clinic, sau sub marginea gingivala (in caz de punga parodontala).
Latimea pragului asigura proprietatile estetice, rezistenta elementelor de agregare si variaza de la 0,5 la
1,5 mm. Formele de prag : in unghi drept, in unghi drept bizotat.
Dupa aceasta se netezesc usor marginile ascutite si bonturile capata o forma aproape cilindrica, slab
conica.
Este important sa respectam paralelismul dintilor-stalpi intre ei.
94.Puntea dentar cu extensie. Indicaii. Biomecanica. Avantaje i dezavantaje.pag 229
Caracteristic pentru aceasta constructie este situarea elementelor de agregare pe o singura parte a corpului
de punte, deci corpul de punte nu are la ambele extremitati elementele de agregare.
Indicatii:
Puntile cu extensie meziala sunt admise pentru rezolvarea urmatoarelor edentatii:
*
Absenta incisivului lateral; elementele de agregare sunt fixate pe doi dinti stalpi, caninul si
primul premolar
*
Absenta primului premolar, folosind dintii stalpi, al doilea premolar si primul molar. Fata
ocluzala a extensiei (pentru primul premolar) prezinta relieful natural, cu cei doi cuspizi, santuri, fosete si
pante. Este exclusa extensie ce are margine incizala (canin) in locul fetei ocluzale fiind un plan inclinat
nociv.
Puntile cu extensii distale sunt inca respinse de multe scoli, ai caror reprezentanti teoretici omit sa
analizeze complex si corelativ elementele campului protetic, ca parte a intregului organism, supus
sistemului nervos, la care se adauga psihicul ce caracterizeaza personalitatea umana.
Aceste punti in cadrul proteticii restaurative isi gasesc indicatia pentru rezolvarea edentatiei
terminale in urmatoarele situatii:
*

Se restaureaza prin extensie un singur dinte absent solidarizat la doua elemente de agregare;

*
Dintii stalpi pe care sunt fixate elementele de agregare sa prezinte coroane voluminoase
(suprafete intinse) cu o foarte buna implantare parodonto-radiculara;
*
Arcada antagonista sa fie scurtata sau reprezentata de o proteza mobila sau mobilizabila ce nu
dezvolta presiuni ocluzale mari in masticatie si in intercuspidare;
*
stalpi.

Pentru un premolar sau molar in extensie la o punte subtotala fixata pe un numar de dinti

*
La pacientii tineri cu edentatii molare unilaterale, ce au hemiarcada opusa integra pentru
efectuarea unei masticatii multumitoare unilaterale
Biomecanica:

In cazul puntilor dentare cu extensie parodontiul dintilor in anumite conditii este solicitat mai mult decat
dublu. Presiunea adaugatoare asupra parodontului apare in urma actiunii ryceajnoe a extensiei. In
rezultat parodontul se afla intr-o situatie mai putin favorabila. Sub actiunea fortelor orizotale dintele stalp
al puntii cu extensie va fi suprasolicitat in directie distala, in cazul fortelor verticale in directie jugolinguala si linguo-jugala. Micsorarea sau eliminarea suprasolicitarii parodontiului dintelui stalp se obtine
prin mobilizarea adaugatoare a fortelor de rezerva de exemplu prin utilizarea a doi dinti-stalpi. Intr-o stare
favorabila se afla parodontiul dintelui-stalp si in cazul in care antagonistii sunt slabiti dintr-o oarecare
cauza: atrofia alveolei, sau sunt dinti artificiali care nu vor incarca extensia precum in cazul dintilor
naturali trainici.
In asa fel, pentru utilizarea puntilor cu extensie se tine cont ca fortele de rezerva a parodontiului sa fie
capabile sa opuna rezistenta presiunii masticatoare ce apasa pe extensie, g=1. Un caz mai bun este daca
parodontiul dintilor-stapi poate suporta o presiune mai mare decat cea care apasa, g>1.
Situatii posibile:
a) Incisivul central superior sau caninul in cazul unei bune pastrari a antagonistilor poate suporta o
incarcatura adaugatoare sub forma de extensie in loc de incisivul lateral;
b) Molarul poate sustine o extensie in forma de premolar
c) Alti dinti pot sustine presiunea masticatoare asupra vecinului sub forma de extensie in cazul in
care antagonistii nu apasa cu forta lor masticatoare naturala
Dezavantaje:

Parodontiul dintilor-stalpi va fi supus unei solicitari duble din contul efectul de parghie a
extensiei, partial acest lucru se compenseaza daca sunt utilizati doi dinti-stalpi;

Avantaje:

Lipsa modificarilor la nivelul terminatiunilor nervoase care nu pot fi evitate in cazul puntilor
dentare;
Procesul de masticatie nu se deosebeste de cel efectuat cu dintii naturali;
Marimea puntii permite adaptarea ei in cavitatea bucala in scurt timp

95.Etapele clinico-tehnice de confecionare a punii dentare mobilizabile agregat pe dinii stlpi cu

croete.pag 230. numaidecit
Clinic: examenul clinic, diagnostic, plan de tratament, amprentarea;
Laborator: obtinerea modelelor si pozitionarea lor in simulator; modelarea din ceara a crosetelor si a bazei
corpului de punte; schimbarea acestora din ceara in aliaj prin metoda turnarii, montarea dintilor din acrilat
sau portelan pe baza puntii;
Clinic
96.Puni de dentare demontabile i cu fixare fizico-chimic (adezive). Caracteristica. Indicaii la
confecionare.pag 231
Puntea demontabila face parte din grupul puntilor dentare mobilizabile (avand aceleasi indicatii), insa
spre deosebire de cele mobilizabile au corpul de punte caracteristic pentru puntile dentare fixe. Fixarea lor
pe dintii stalpi se efectueaza prin sisteme mecanice speciale. Detasarea ei de pe campul protetic si fixarea
ei necesita interventia medicului. Cel mai frecvent utilizat este sistemul surub-piulita cu ajutorul caruia se
solidarizeaza fie elementele de agregare la dintii stalpi, fie corpul de punte la elementele de agregare.
Indicatii:
Cand ocluzia este adanca si prevede confectionarea unui corp de punte in sa;
Cand pierderile de sbs osoasa in regiunea anterioara edentata trebuie restabilite prin gingie
artificiala;
Cand nu se poate construi corect o punte fixa sau cand mucoasa pe care trebuie sa fie asezat
corpul de punte necesita o supraveghere atenta.

Puntea fixata fizico-chimic este alcatuita din corp de punte metalic nefizionomic, corp de punte mixt
partial fizionomic sau din corp de punt total fizionomic si din elementele de agregare in forma de
prelungiri metalice ce sunt aplicate la nivelul suprafetelor proximale orientate spre spatiul edentat al celor
doi dinti stalpi si pe suprafetele orale sau in forma de ineluse ce acopera suprafetele distala, meziala,
vestibulara si orala de la nivelul ocluzal pana la ecuator.
Fixarea acestor punti se obtine numai de la nivelul prelungirilor metalice sau al inelelor. Pentru ceasta
tesuturile detare sunt slefuite la 0,1-0,2 mm corespunzator elementelor de agegare si gravate chimic 9cu
acid ortofosforic). Pe suprafetele de contact metalice ale elementelor de agregare care vin in contact cu
smaltul sunt incluse elemente retentive.
Fixarea acestor tip de punti pe dintii stalpi se obtine prin imbinare adeziva, utilizandu-se un material din
grupul rasinilor compozite (evicrol, concise).
Indicatii:
Bresele arcadelor dentare intercalate reduse (lipsa a 1-2 dinti) cand dintii stalpi nu sunt atacati de
procese patologice si sunt conditii necesare de fixare.
97.Proba punilor dentare. Parametrii echilibrrii ocluzale i metoda realizrii. Fixarea punii
dentare. Indicai cimenturile.pag 232
Proba puntilor dentare prevede verificarea indeplinirii cerintelor catre puntile dentare. Respectiv se
verifica corespunderea morfofunctionala a elementelor de agregare si a corpului de punte cu defectul pe
care trebuie sa-l restabileasca, deci componentele trebuie sa corespunda dupa marime, forma si amplasare
cu dintii vecini si omologii. O alta cerinta este cuprinderea intima a coletului dintilor stalpi de catre
marginea elementelor de agregare, acest lucru se verifica cu sonda. Controlam punctele de contact cu
dintii vecini si antagonistii, totodata stabilind daca puntea nu se afla in supra sau infraocluzie. Daca
puntea dentara este fizionomica sau semifizionomica, urmarim sa restabileasca si aspectul estetic, deci
corespunderea culorii, nuantelor.
Echilibrarea ocluzala se realizeaza cu ajutorul hartiei de articulatie, placutei de ceara si spray-uui de
ocluzie, aceste materiale ajutandu-ne sa indepartam din locurile cu surplus.
Pentru fixarea puntilor dentare se utilizeaza cimenturile. Acestea pot fi clasificate in 5 grupe: cimenturi
Zn-fosfat; cimenturi policarboxilice; cimenturi glassionomerice traditionale; cimenturi glassionomere
modificate polymeric si compozitele.
Metoda de pregatire a cimentului este descrisa in prospectul fiecarui material insa in general presupune
amestecarea pe o placuta de sticla a prafului si lichidului pana la o consistenta smantanoasa dupa care se
aplica in interiorul elementelor de agregare umplandu-le 2/3 si pe pereti, ulterior se aplica pe dintii-stalpi.
Dupa 3-5 minute se indeparteaza surplusurile cu sonda.
Materiale:
Cimenturi policarboxilice: Belocor, Adgesorcarbofain, Carboco, Selfast;
Cimenturi glassionomere traditionale: Ketac Cem, Fuji, Meron, Acvion, Acvameron;
Cimenturi glassionomere modificate polymeric: Relix Luting, Calibra, Fuji Plus, Fuji Cem;
Compozite: Relix U 100, Bifix
98.Metoda efecturii probei definitive a punilor dentare i tehnica fixrii.
Proba definitive a puntilor dentare este necesara pentru verificarea corespunderii cerintelor catre aceasta.
Se verifica daca corespunde atat morphologic cat si functional.
Consecutivitatea efectuarii probei:
I. Insertia puntii pe dintii stalpi
II. Examinarea contactelor elementelor de agregare cu dintii stalpi la nivelul coletului si contactele cu
dintii vecini,

III. Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara,

IV. Examinarea rapoartelor cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor ocluzale.
Elementele de agregare se curata, se prelucreaza cu eter sau alcool, se usuca, se aplica cement umpland
2/3 din coroana si se aplica pe dintii stalpi.
99.Complicaiile posibile n timpul i dup fixarea punilor dentare. Profilaxia.

Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din dinte =>
fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de agregare, fie dintele stalp
isi pierde din rezistenta;
Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
Pacientul musca inainte de priza cementului cee ace poate duce la schimbarea pozitiei puntii
dentare cu ulterioara jena;
Nu se efectueaza correct proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea
alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia acesteia

100.Metodele i tehnica secionrii i nlturrii construcilor fixe din cavitatea bucal

Instrumente. Complicaii i profilaxia.
Tehnica de realizarea ablaiei
Tehnica de realizarea ablaiei este o manoper care solicit din partea specialistului rbdare,
concentrare maxim, utilizarea unor instrunmente adecvate pentru economie de timp i energie. Etapele
ablaiei protezelor dentare trebuie s cuprind:
1.Secionarea microprotezei
2.Desprinderea microprotezei de pe dintele stlp
3.ndeprtarea de pe dintele stlp
1.Secionarea microprotezei presupune respectarea unor recomandri:
-utilizare de freze adecvate din punct de vedere al formei i al gradului de abraziune, n concordan cu
duritatea aliajului din care este confecionat coroana;
-secionarea n totalitate, pn la nivelul materialului reprezentat de ciment, a cel puin dou fee ale
microportezei: oral sau vestibular i ocluzal;
-dirijarea instrumentelor abrazive n zone precise i accesibile vizual i tactil.
Aceast manoper este uneori greu acceptat de unii specialiti datorit att inconvenientelor de
ordin fizic i financiar, ct i timpului alocat interveniei.
2.Desprinderea microprotezei de pe dintele stlp este necesar pentru a facilita desprinderea protezei,
pe de o parte, iar pe de alt parte, n vederea protejrii dintelui stlp.
Aceasta se realizeaz cu ajutorul unui instrument preferat de fiecare dentist (dalti, spatul
bucal, spatul de cear etc.), astfel nct s se descimenteze i s distaneze coroana pe o zon ct mai
ntins de pe bont.
3.ndeprtarea de pe dintele stlp sau dinii stlpi se realizeaz facil dac ce s-a desprins aproape n
totalitate proteza unidentar de pe dintele stlp. Se utilizeaz un instrument special extractor (cunoscut
printr-un termen neconvenional de ciocan extractor), prin microocuri sau micri aplicate uniform n
jurul protezei unidentare (oral i vestibular) sau la toi dinii punii dentare. n cazul protezelor mixte

metalo-ceramice, metalo-compozit sau metalo-acrilice, vrful instrumentului extractor se aplic

ntotdeuna n contact cu componenta metalic.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Accidentele posibile din tipul manoperelor de ablaie a lucrrilor dentare:

fracturarea bontului dentar;
fracturarea dinilor vecini sau antagoniti;
leziuni ale parodoniului marginal survenite n timpul secionrii coroanelor la nivel cervical sau datorit
deraprii instrumentelor abrazive;
Leziuni ale prilor moi prin deraparea instrumentelor;
subluxaia dintelui;
avulsia dintelui;
secionarea exagerat a bontului dentar, apar vizibile anuri;
tierea unui corp de punte;
coroana de substituie, fracturare sau secionarea coroanei metalice, n lipsa unei radiografi de control.