Patologia Molarului de 6 Ani

5/19/2018 PedodontieCurs-slidepdf.
com
Patologia Molarului de 6 ani
Molarul prim perm. aparţine unei categorii speciale în ceea ce priveşte patologia d.
perm. tineri datorită particularităţilor sale morfo-clinice, în special prin deosebita
vulnerabilitate la carie.
La aceasta se adaug ă şi confuzia părinţilor cu un d. Temporar
Caracteristici generale
1. mineralizare deficitară ( în momentul naşterii până la 3 ani) în perioada
dezechilibrelor alimentare frecvente ce apar în primul an de la naştere(distrofii)
Linia neonatală a lui Schoor ce trece pe la nivelul gropiţelor feţei ocluzale şi
delimitează mineralizarea postnatală (deficitară) de cea prenatală
2.perioada lungă de erupţie (peste un an) până la atingerea planului ocluzal
Fen. de autocurăţire este insuficient ,rezultând acumulare masivă de placă dentară
microbiană pe suprafaţa ocluzală .
3 Maturaţia posteruptivă se face în condiţii dificile create de dinţii temporari cariaţi
4.Particularităţi morfologice:
a) suprafaţa ocluz. este accidentată cu şanţuri şi fisuri adânci retentive, dificil de
curăţat
b)Contact dezavantajos larg pe suprafaţa mezială cu M 2 temp. care determ. retenţii
alimentare
c) suprafaţa distală este supusă retenţiei după erupţia mol. de 12 ani
d) faţa vestibulară a molarilor inf. prezintă fosete adânci retentive , sediul unor leziuni
carioase
e) pe faţa palatinală a mol. prim sup. se găseşte tuberculul Carabelli care împiedică
curăţirea şi autocurăţirea corectă
Particularităţi morfologice
Creşterea rădăcinii se desfăşoară într-o perioada lungă posteruptivă, fiind necesari 4 ani
pt.atingerea lungimii definitive.
Apexul va avea diametrul dintilor maturi la 10 ani.
http://slidepdf.com/reader/full/pedodontie-curs 1/67
5/19/2018 PedodontieCurs-slidepdf.com
Rolul molarului prim permanent

Primul care a evidenţiat rolul molarului de 6 ani în sfera oro maxilo-facială a fost Angle
care l-a considerat “cheia de ocluzie “.
.Rolul său în evoluţia relaţiilor ocluzale l-a făcut pe Stöckli să-l denumească “regina
jocului de şah“:
Produce a II- a înălţare a ocluziei şi stabilizează relaţiile în plan vertical este considerat
deschizătorul ocluziei (Schoudi aşa cum frontalii sunt închizătorii acesteia deoarece
prin forţa sa de erupţie compensează imperfecţiunile din plan vertical în timpul rotaţiei
celor două maxilare
▪ ocupă un loc strategic pe arcadă prin tripodis- mul radicular transmite presiunile
declanşate de forţele ocluz.structurilor craniene mai rezistente
▪ preia o parte din ghidajul mişcărilor mandibulare în perioada permutărilor din dentaţia
mixtă fiind singurul element stabil din această perioadă
▪ are rol decisiv în normalizarea relaţiilor ocluzale realizând un tampon între
determinantul anterior în formare (incisivii) şi cel posterior, (A.T.M.)
▪ participă prin “cheia lui Angle “la realizarea clasificării anomaliilor dento-maxilare după
sensul sagital , clasificarea Angle.
Clasificarea lui Angle

După Angle poz. M1 este fixă, neinfluenţată de pierderile M.temp (idee neconfirmată)
Consecinţele pierderii precoce
Pierederea precoce a M1 perm. atrage după sine o serie de perturbări în special în
plan sagital care se desfăşoară conform legilor generale ale migrărilor dentare:
Migrarea dentară
amplitudinea deplasării e cu atât mai mare cu cât pierderea a avut loc la o vârstă mai
mică
amplitudinea deplasării e mai mare la arcada sup. şi limitată inf .
amplitudinea deplasării este mai mare pentru d. distali breşei comparativ cu cei meziali
pierderea timpurie este urmată de o deplasare corporală (gresiune)
pierderea mai tardivă are ca efect înclinarea părţii coronare cu menţinerea rădăcinilor
într-o poziţie fixă (versiune )
pe lângă deplasările în plan sagital au loc şi migrări vert. ale antagoniştilor care sunt cu
atât mai ample cu cât piererea este mai precoce
Consecinţele extracţiei
Deplsări dentare în plan sagital şi vertical
Relaţii dento-ocluzale nemodif icate datorită unei bune intercuspidări molare
Consecinţele extracţiei precoce
Extracţia efectuată între 6-8 ani este urmată de o deplasare amplă în plan sagital prin
gresiune a mol.2 perm. şi într-o mai mică măsură a Pm.2 ce parcurge spre distal o
distanţă egală cu dim. sa mezio-distală.
Breşa se poate închide complet iar ocluzia rămâne nemodificată cu excepţia cazurilor în
care au loc deplasări ample şi în plan vertical ale d. antagonişti
▪ extracţia practicată între 8-10 ani este urmată de deplasarea mezială a molarilor doi
perm. parţial prin translaţie, parţial prin înclinarea coroanei în timp ce Pm.2 parcurg o
distanţă mai limitată egală cu ½ din dimensiunea lor mezio-distală.
În plan vertical deplasările sunt mai limitate cu deformarea redusă a osului alveolar
î ntre 10 -12 ani şi după 12 ani pierderea molarului de 6 ani este urmată de bascularea
mol. secund, în timp ce premolarii îşi păstrează poziţia fixă.

În plan vertical nu se produc modificări
La nivel parodontal bascularea dinţilor duce la reducerea distanţei dintre creasta alv.
şi joncţiunea smalţ-cement, numită “ distanţa biologică ”, care va avea ca efect
compresia fibrelor ging. şi ap. pungilor parod. false
Datorită basculării, curăţirea şi autocurăţirea vor fi îngreunate iar acumulările de placă
şi tartru vor duce la apariţia unei inflamaţii cr.
Concomitent, acţiunea presiunilor mastic. exercitate direct asupra crestei osoase alv. va
det.o accelerare a procesului de atrofie ce impune restaurarea protetică imediată.
Alte consecinţe ale extracţiei

- trauma ocluzală prin dezechilibre ocluzale cauzate de contactele premature şi
interferenţele ce apar în urma migrărilor dentare
- accidente de erupţie ale M.de minte a căror evoluţie va fi accelerată.pe partea unde a
avut loc extracţia, M de minte inf va erupe mezial, blocând erupţia normală a M 3 sup.
care va erupe rotat ,oralizat şi va traumatiza mucoasa jugală
-bruxism temporar datorat interferenţelor şi contactelor premature în sensul mişcărilor
mandibulare
.Consecinţele acestui bruxism apar nu numai la nivelul dinţilor malpoziţionaţi ci şi la
distanţă în special în zona frontală ,la nivelul caninului şi incisivului lateral
-modificarea dimensiunii verticale de ocluzie posibilă mai ales dacă apare înainte de
erupţia premolarilor sau a molarului secund
- laterodeviaţii mandibulare ce apar frecvent în edentaţiile unilaterale ale molarilor primi
perm. când egresiunea molarului de 6 ani superior a produs bascularea M2.
Metode de prevenţie
- sigilarea suprafeţelor ocluzale este procedeul profilactic care constă în aplicarea unui

material de sigilare la nivelul şanţurilor, fisurilor şi fosetelor dinţilor cuspidaţi care
realizează o barieră mecanică între mediul bucal şi zonele retentive.
Avantajele sigilării
-prin obturaţii mici se evită obturaţiile mari
-obturaţiile mici nu sunt iritante pentru pulpă
-interesează doar smalţul şi limitat dentina, deci nu se face extensie preventivă (
principiul economiei de substanţă dentară dură)
-extracţia sistematică a molarului de 6 ani după Hotz –o metodă de reducere a indicilor
de carie şi a timpului necesar pentru tratament dar care trebuie aplicată selectiv şi în
situaţii speciale:
1) copii cu vulnerabilitate mare la carie (grupa cu carioactivitate intensă)
2) dinţi cu afecţiuni pulpare cu rădăcina incomplet formată
3) dinţi cu distrucţii mai mari de 2/3 din suprafaţa coronară

-extracţia în scop ortodontic a molarului de 6 ani recomandată de Hotz este indicată în
următoarele situaţii:
-dizarmonii dento-maxilare cu îngesuire la vârsta de 8- 9 ani
-relaţiile de ocluzie clasa I Angle
-molari de 6 ani cu leziuni carioase
-relaţii verticale de supraacoperire normale sau uşor reduse
-Pm.2 inferior neerupt nu trebuie să fie înclinat distal sau distanţat faţă de primul
molar
Conduita terapeutică
♦ între 6- 8 ani
- se tratează leziunile de carie simplă

- se extrag dinţii cu pulpopatii nerezolvabile în cazul în care rădăcina este incomplet
formată şi coroana prezintă distrucţie pe mai mult de 2/3 din suprafaţa sa.
Extracţia se poate face imediat sau tardiv dar temporizarea sa presupune trat.
provizorii efectuate în funcţie de vitalitatea pulpară
între 8-10 ani
- se tratează caria simplă
- se tratează sau se extrag dinţii cu pulpopatii nerezolvabile, imediat sau tardiv
♦ între 10-12 ani

- se tratează caria simplă
- se tratează dinţii cu pulpopatii la care pierderile de substanţă coronară sunt limitate
sau se pot reface prin tratament protetic
-se extrag dinţii cu pulpopatii atunci când distrucţia coronară este importantă în special
înaintea erupţiei M2.
Principii în tratamentul edentaţiei

-edentaţia mol.de 6 ani este considerată urgenţă terapeutică
-terapia edentaţiei mol.de 6 ani are un caracter curativ şi profilactic în prevenirea
tulburărilor ocluzale, parodontale şi articulare
-aplicarea temporară a menţinătoarelor de spaţiu va respecta riguros rapoartele de

ocluzie
-Restaurarea protetică a edentaţiei mol. de 6 ani depinde de vârsta pacientului iar
tratam de elecţie este reprezentat de proteza parţială fixă.
Situaţii clinice particulare în tratamentul edentaţiei
1) extruzia antagonistului - care presupune readucerea lui în planul de ocluzie
Dacă dintele a depăşit planul de ocluzie cu maxim 1-1,5 mm , remodelarea coronară
este suficientă (coronoplastie).
Dacă planul de ocluzie este depăşit cu mai mult de 1,5 mm şi prin şlefuire s-au
descoperit porţiuni de dentină se impune realizarea unei coroane.
Situaţii clinice speciale
2) bascularea molarului de 12 ani spre mezial – necesită redresare ortodontică
respectiv, o repoziţionare axială şi ocluzală a M2 care să corespundă cerinţelor protetice
de paralelism
3) migrarea distală a Pm 2 – dacă este însoţită şi de o basculare accentuată, fie se va
repoziţiona ortodontic fie se va trece la devitalizarea dinţilor şi realizarea unui dispozitiv
angulat.
Utilizarea implantelor în edentaţia molarului de 6 ani la tineri trebuie să ţină cont de
următoarele aspecte:
- în regiunea maxilară posterioară inserarea implantelor va fi amânată până la vârsta de
15-17 ani din cauza pericolului de suprasolicitare a implantelor datorită forţelor
masticatorii crescute din această zonă.
Particularităţi ale permutării dentare
Modificări premergătoare erupţiei d. perm

Etapele înlocuirii dentare
Mecanismele realizării angrenajului neutral
Modificări premergătoare erupţiei dentare
Apar după 4 ani

Sunt necesare pt. că dintii permanenti se dezvolta într-o situaţie de înghesuire
fiziologica, evoluînd în acelaşi timp cu d. temp, oral faţă de ei.
Modificări în vederea erupţiei

1. Uzura d. temporari
2. Apariţia diastemelor şi tremelor fiziologice
3. Apariţia câmpului liber retromolar
Uzura dinţilor temporari
Alimente de consistenţă fermă

Masticaţie activă (se ind. consumul de fructe şi legume proaspete)
Atriţia d. temp este favorizată şi de duritatea mică a smalţului .
Este importantă:
- favorizează dezvoltarea mandibulei, permiţâmd mişc. sagitale+lateralitate -
transformă suprafeţele ocluzale în suprafete plane, autocurăţibile (scade incidenţa
cariei).
La copii masticatori leneşi ( preferă alim. moi, păstoase), atriţia se produce mai lent
Unii dinţi (caninii) rămân proeminenţi deasupra planului de ocluzie
Aceşti cuspizi au rol de plan înclinat,provocând deplsarea mandibulei în poziţii vicioase
Lipsa uzurii fiziologice

Aceste ocluzii de conducere cuspidiană determină apariţia unei anomalii în plan sagital
(ocluzia inversă frontală).
Ghid terapeutic
Se examinează ocluzia terminală pt. a vedea care cuspizi ghidează mandibula în poziţii
forţate.
Se suprimă cuspizii prin şlefuire cu freze diamantate , cu răcire continuă
Şedinţe scurte, nedureroase
Suprafeţele şlefuite se fluorizează
Apariţia dioastemelor şi tremelor fiziologice

Apariţia lor se datorează dezv. maxilarelor,sub impulsul mugurilor dintilor permanenti
din zona frontală, mai mari decât predecesorii temporari.
Tremele diferă în funcţie de localizare:
-la maxilar între IL şi canin
-la mandibula între canin şi M1
Prin analogie au fost numite tremele primatelor
Apariţia tremelor
Dentaţia de înlocuire a maxilarului superior apare cu întârziere faţă de a mandibulei
(câteva luni) deci într-un moment când arcada inferior este mărită.
Astfel se explică formarea secundară de treme (Baume)
Aceste treme secundare apar numai la maxilar în urma acţiunii forţelor exercitate de
mandibula.
Este premisa pt.desfăşurarea normală a permutării.
Lipsa acestora nu se soldează obilgatoriu cu înghesuiri ale dintilor permanenti.
Lipsa lor ne pune totuşi ??? şi o monitorizare a copilului.
Câmpul liber retromolar

Este un spaţiu alveolar liber care apare distal de molarii temporari
Spaţiul este mai important la mandibulă, unde distal creasta alveolara e limitată de
marg. ant.a ramurii ascendente
Aparitia acestui spaţiu asigură erupţia norm. a M1 perm.
La maxilar,câmpul retromolar se form. prin apoziţie periostală pe faţa post. a
tuberozităţii
Înlocuirea dinţilor permanenţi

D succesionali
D accesionali
D. permanenti succesionali, de înlocuire trebuie să învingă în faza intramaxilară a
erupţiei rezistenţa ţes. osos şi cea a răd. dinţilor temp.
Erupţia d.succesionali are loc într-un spaţiu alveolar limitat distal de M1 perm.
Este condiţionată de relaţiile de mărime existente între d. de înlocuire şi predecesorii lor
temp.
Există 2 etape de înlocuire a d. temp, fiecare cu anumite particularităţi.
Etapele permutării dentare

Relatia de mărime dintre d. temp şi perm este diferită în reg. incisivă faţă de zona
canin-premolar.
Reg.incisivă:
-Incisivii perm. sunt mai laţi decât temp.,existând un deficit de spaţiu.
Reg. Canin-molar
În această zonă există un exces numit rezerva de spaţiu.
La maxilar suma diam. M-D ale I. perm este cu 5,5 mm mai mare decât a temp.
La mandib. suma diam. M-D ale I. perm este cu 3,8mm mai mare decât a d. temp.
Prima etapă- înlocuirea incisivilor

Aceasta etapă are loc între 6-8 ani, fiind caracterizată prin lipsa de spaţiu.
Spaţiul pt. aliniere corectă este asigurat de:
- creşterea reg. front.a arc alv., favorizată de intervenţia mm limbii şi buzelor
-apariţia diastemelor şi tremelor fiziologice
-mărirea distanţei intercanine
Mugurii I. sup au o direcţie axială divergentă,fiind situaţi deasupra şi înapoia răd. I.
temp
Pt. a ajunge în poz corectă ei fac o mişcare de rotaţie.
Dacă erup înainte de-a face rotaţia apare diastema tranz.
Nu se intervine ortodontic până la erupţia incisivilor lat.
Erupţia incisivilor inf. Se face în poziţie orală, fără eliminarea incisivilor temporari,
apărând ocluzia dublă.
Se rezolvă prin extracţia incisivilor temporari
Incisivii perm.inf sunt dispuşi intramaxilar într-o poziţie linguală faţă de cei temporari.
În momentul erupţiei, nu sunt corect aliniaţi(motiv de alarmare pt. părinţi)
Nu se intervine ortod.
La arc. inf apare o etapă tranzitorie de în-ghesuire frontală
Sp. necesar alinierii frontalilor inf. Provine din:
-creşterea diametrului intercanin al arc.
(mai mare la băieţi). Fetele au mai frecv. di-zarmonii cu înghesuire la mandib.
-poziţionarea vestib. a incisiv.perm
- deplasarea spre distal a caninilor inf.,în spaţiul primatelor
Incisivii lat.au o poz.intramaxilară mai orală, care o păstrează în timpul erupţiei.
Aceasta pozitie poate determina apariţia unor angrenări inverse.
Dacă intervalul de timp dintre erupţia I.inf şi cei sup. este lung, I inf. pot egresa până la
rebordul sup. det. angrenaj invers.
Profilactic: exerciţii cu spatula
A II-a etapă: înlocuirea zonei de sprijin ( C+MI + MII)

Se desfăşoară între 9-11 ani, fiind caracterizată prin surplus de spaţiu
Fenomenele acestei etape se petrec într-o zonă delimitata atât mez. cât şi dist. de dinţi
perm.(I.lat+M1)
Aceşti dinţi au mare tendinţă de migrare şi micşorare a spaţiului.
Păstrarea integrităţii arc.dentare temporare până la vârsta pierderii fiziol.are rol
decisiv pt. o permutare armonioasă
Ac.zonă asigură:
-desfăşurarea activ. mastic. în per.per-
mutării zonei frontale
-păstrarea dim.vert. de ocluzie
-păstrarea spaţiului necesar succesorilor perm şi chiar un surplus de spaţiu.
Diam. M-D ale caninilor+Pm. sunt mai mici decât ale dinţilor din zona de sprijin
Prin această înlocuire apare un surplus de spaţiu: Lee-way-space, cu valori:
- la maxilar: 1,5mm
- la mandibulă: 2,5mm
Elem. decisiv pt.ocuparea lee-way-space-ului este ordinea de înlocuire a d. din zona de
sprijin
-sup: 4,3,5
-inf :3,4,5
Deşi există acest surplus, există frecvent şi riscul erupţiei în malpoziţie, datorită migrării
spre mez. a M1, când molarul secund temporar s-a pierdut precoce.
D. care erup în ectopie: canin sup+Pm2 inf
Important!!!-păstrarea integrităţii zonei de sprijin prin terapia cariei şi a complica-ţiilor
acesteia.
Mecanismul realizării angrenajului neutral al primilor molari permanenţi
Modalităţile de stabilire ale unui angrenaj neutral au fost descrise de Baume :
1.-Realizarea unui raport neutral în momentul erupţ.

2.-Închiderea tremelor primatelor
3.- Folosirea lee-way-space-ului
Mecanismul realizării angrenajului neutral al primilor molari permanenţi

Raport neutral în momentul erupţiei
-situarea mai mezială a M1 inf. în raport cu M1 sup,situaţie posibilă în mom.
erupţiei(când există plan postlacteal în treaptă mezializată)
Aceasta situatie este cea mai favorabila dar rară (Reichenbach)
1.Închiderea tremelor primatelor:
-la arc.inf .prin mezializarea celor doi molari temp +M1 în trema existentă.
(se prod o scurtare a arc. inf)
- la arc. sup. ,spaţiul obţinut prin închiderea tremei este folosit de incisivii perm.
2. Folosirea lee-way-space:
- plan postlacteal drept
Primii M perm în erupţie se întâlnesc pt. o perioadă de timp în angrenaj cuspid la
cuspid, angrenaj ce se transformă în sit. neutrală prin mezializarea M1 inf. în lee-way-
space
-plan postlacteal în treaptă distalizată este patologic şi determ. ocluzia distalizată
În lipsa tremelor şi a rezervei de spaţiu, angrenajul neutral se poate realiza prin erupţia
distală a M1 perm. sup. pe tuberozitate(când maxilarul este bine dezvoltat)
Concluzii
Nu păstrăm dinţii temp peste per. fiziol.de permutare
Nu facem extracţii precoce mai ales în zona de sprijin.
În prima perioadă a permutării dentare(6-9 ani) există un deficit de spaţiu, acesta este
compensat de organism prin impuls puternic de creştere
În a doua perioadă (9-11 ani), deşi există un exces de spaţiu, există şi pericolul de
deficit (pierderea integrităţii zonei de spijin)
Anatomia cavităţii bucale la copii
În copilărie raporturile anatomice ale cavitatii bucale sunt într-o modificare

permanenta, urmare a procesului de creştere şi dezvoltare.
Cunoaşterea particularitatilor anatomice e importanta pentru:
-aprecierea unui dg. de anomalie
- instituirea unor măsuti de profilaxie
Anatomia cavităţii bucale la copii
1. Aspectul şi relaţia crestelor alveolare

2. Particularităţi ortodontice ale erupţiei dinţilor temporari
3. Evoluţia relaţiilor ocluzale în dentaţia temporară
Aspectul şi relaţia crestelor alveolare

Cav.buc. a copilului nou născut este adaptată alimentatiei prin sugere (conditie
favorabila pt. propulsia mandibulei)
- creasta alveolara a maxilarului depăşeşte spre anterior creasta alveolara a
mandibulei
-mandibula are pozitie distalizata (retrognatism fiziologic)
-tuberculul articular al cavitatii glenoide lipseşte
-condilul articular al mandibulei este abia schiţat
Actul sugerii este favorizat şi de părţile moi:
-obrajii cu strat adipos bogat
-muşchii limbii bine dezvoltaţi
-bolta palatină are rugi pronunţate
Procesul alv. al mandibulei se prezinta în regiunea frontală sub forma unei creste
incizale bine conturate.
Procesul alv.al maxilarului se întinde spre palat sub forma unui platou incizal
orizontal:
Creasta inciz. a mandibulei formeaza o treaptă (treapta incizală) cu platoul incizal al

maxilarului
Valoarea medie a treptei: 3-4 mm (situatie normală)
Platoul incizal al maxilarului are o înclinaţie oblică acoperind în totalitate creasta
alveolara mandibulara
Această situatie = ocluzia în capac de cutie( situatie patologică).
Ocluzia în capac de cutie împiedică mişcările sagitale ale mandibulei.
Korkhaus consideră ocluzia în capac de cutie ca factor etiologic al ocluziei acoperite
Un rol important în evoluţia relatiei intermaxilare îl reprezintă alimentatia naturala a
sugarului, care favorizează propulsia mandibulei şi atenuarea decalajului intermaxilar.
La 6 luni în reg. frontală crestele alv. vor avea raport cap la cap, premisa unui rap.
normal al incisivilor temporari.
Lipsa alimentatiei naturale privează mandibula. de mişcari de propulsie necesare
modelării funcţionale a
ATM şi apariţia primei mezializări fiziologice a mandibulei.
Rapoarte anatomice ale mandibulei
Mandibula este formată din 2 jumătăţi care fuzionează la sf ârşitul primului an de viaţă.

Ramul ascendent formează un unghi obtuz cu ramul orizontal.
Canalul mandibular nu este complet edificat, având forma unui jgheab (pachetul
vasculo-nervos are raport de vecinătate cu mugurii dentari
Rapoarte anatomice în zona mandibulei
Rapoartele găurii mentoniere se modififica odată cu vârsta:
- gaura mandibulară este situată inferior, pe partea internă a ramului ascendent al
mandibulei la nou-născut.
- va ocupa o poziţie superioara pe măsură ce copilul va creşte.
Orificiul mentonier, format prin închiderea jgheabului osos,ocupă o pozitie tot mai
distală odată cu vârsta:
-la 4-6 ani, acest orificiu se situează în dreptul M1 temp.
-la adult este situat la niv. spaţiului dintre cei doi PM sau în dreptul PM2
Rapoartele maxilarului
Rapoartele maxilarului se modifică în funcţie de :
-dezvoltarea mugurilor dentari
- formarea şi creşterea sinusului maxilar
Sinusul maxilar:
-la nou-născut este reprezentat de o mică depresiune situată pe peretele. extern al
foselor nazale
-la 3-4 ani se întinde deasupra molarilor.temporari.
- la 5-6 ani atinge alveola caninului
- la 8-9 ani are aproximativ. rapoartele de la adult, deşi planşeul nu este coborât.
Gaura palatină mare este situată la marginea distala a M2 temporar

-după erupţia M1 permanent se va situa la nivelul marginii lui distale.
Particularităţi ortodontice ale erupţiei d. temporari

Considerată ca al şaselea stadiu în dezvoltarea dinţilor, erupţia dentară este fenomen
fiziologic .
Eruptia începe când coroana.dentara . este complet formată şi se termină prin situarea
feţei ocluzale, respectiv a marginii. incizale a dintilor în planul de ocluzie, în contact cu
antagonistii.
Erupţia d. debutează la 6 luni, cu aparitia pe arcadă a IC inf. apoi cei sup, IL sup. şi
inf.
În jurul vârstei de 1 an grupul incisiv este prezent, realizând primele relaţii ocluzale, cu
o circumscriere a incisivului inferior de către cei superiori şi o supraacoperire marcată.
Nu există nici un sprijin dentar în zona lat.,unde cele 2 creste edentate rămân în contact
Între 12 şi 18 luni erup primii molari temporari, mai întâi inf, apoi sup .
Ei vor modifica relaţiile interarcadice producând prima înălţare fiziologică a ocluziei.

Erupţia caninilor şi apoi a molarilor secunzi va perfecta relaţiile ocluzale ale dentaţiei
temporare.
Erupţia dinţilor temp. respectă 2 reguli, fiecare având câte o excepţie:
-dinţii inf . erup înaintea omologilor sup., cu excepţia incisivilor lat, unde ordinea se
inversează;
-dinţii temporari erup în ordinea lor numerică, cu excepţia caninilor care erup după
primii molari.
Variaţiile erupţiei dentare

Tardivă
Accelerată
Erupţia întârziată :
- când primul dinte apare după un an, iar terminarea erupţiei are loc după 3 ani.
Erupţia precoce:
-când primul dinte apare mai devreme de 4 luni,iar erupţia se termină înainte de 2 ani.
Evoluţia relaţiilor ocluzale în dentaţia temporară

În jurul vârstei de 3 ani, la dentaţia temporară se remarcă următoarele:
- arcade dentare în formă de semicerc
- raport de contiguitate al dinţilor, fără înghesuire sau treme,mici treme în zona
frontală
- relief ocluzal pronunţat
- plan ocluzal drept
- baza coronară uşor mai mare decât cea apicală la maxilar, egale la mandibulă.
Dinţii frontali sup. sunt situaţi înaintea dinţilor frontali inf. şi în contact cu ei.
Tot normal este considerat şi raportul (cap la cap) în care dinţii frontali vin în contact cu
antagoniştii prin marginile incizale.
În regiunile distale ale arcadelor dentare, aprecierea dezvoltării sagitale a ocluziei se

face pe baza planului postlacteal.
Planul postlacteal
Plan postlacteal drept - normal, favorizeaza instalarea unei ocluzii neutrale.
Plan în treaptă mezializată - normal, favorabil pt ocluzia neutrală la niv. M1 perm.
Plan în treaptă distalizată - patologic, determ. instal. unei ocl. distalizate.
În plan transversal arcada sup. circumscrie arcada inf.(cuspizii vestib. ai d. sup.
acoperă prin versantul lor palatinal cuspizii vestibulari ai arcadei inferioare
Liniile mediane ale celor 2 arcade sunt în continuare una cu alta şi situate în planul
medio-sagital al feţei.
În plan vertical raportul de ocluzie se caract prin:
-raport redus de acoperire a incisivilor
-fiecare d. temp are 2 antagonişti unul principal (d. omonim de pe arc.) şi unul
secundar
Vârsta osoasă. Vârsta dentară

Evaluarea vârstei osoase, are la bază statusul maturării markerilor scheletali.
Există o serie de indici de maturare osoasă, cel mai frecvent se utilizează gradul de
maturare al oaselor mâinii şi a încheieturii
Rx relevă 30 de oase mici, toate având rol predictiv în secvenţa osificării.
Nu se poate pune un diagnostic pe situaţia osificării unui singur os
Evaluarea niv. de dezv. osoasă a încheieturii mâinii, a pumnului şi a degetelor reprezintă
un indiciu al statusului de maturare scheletică generală a copilului.
Lamparski a apreciat faptul că analiza formei verteb. cervicale este o tehnică utilă pt.
stabilirea vârstei scheletice.
Metoda ia în considerare modificări morf. ale vertebrelor cervicale C2, C3 şi C4:
concavitatea marg. inferioare, înălţimea şi lungimea şi forma vertebrelor
La fiecare nivel de dezv. scheletică, forma acestor vertebre se modifică: în stadiul 1 de
maturare osoasă, marginile inferioare ale vertebrelor C2, C3 şi C4 sunt plate, în ultimul
stadiu, marginile lor devin concave.
Vârsta cronologică
Un alt indicator al maturării este vârsta comportamentală (psihologică). Este importanta
pt. o bună colaborare medic-pacient.
Corelaţia între vârsta dentară şi cea cronologică nu este la fel de relevantă (fenomen de
accelerare)
Concluzii
Cele mai importante modificări din cavitatea bucala a copilului sunt în relaţie directă cu
erupţia dentară.
Rolul alimentatiei naturale, la sân.
Importanţa consum de legume şi fructe pt. abrazia dintilor temporari.

TRAUMATISMELE DENTARE ŞI DENTO ALVEOLARE
Traumatisme, frecvenţă
35% din copii suferă un traumatism în viaţă.
Frecvenţa este aprox imativ egală în rural şi urban.
La sexul masculin, procentul este mai mare.
Se diferenţiază după :
- vârstă ( dentaţie temp, mixtă, permanentă)
- etapa de evoluţie a dintelui ( rădacina în formare, complet formată)
- structurile interesate ( smalţ, dentină,pulpă, parodonţiu)
-leziuni asociate+ gravitatea lez.
- momentul prezentării (Timp!!!)
PREDISPOZIŢIE
1. Incisiv central superior
2.. Incisiv lat. sup
3. Incisivi inf.
4. Dinţii aflaţi în protruzie
Factori favorizanţi
1. Modificări ale structurii de rezistenţă intrinsecă (carii profunde)
2. Tulb. de mineralizare (distrofii)
3. Afecţiuni ale ţes. de susţinere (boală parod)
Traumatisme dinţi temp.

Copiii mici sunt predispuşi la fracturi:
- căderi din pat,
-în timp ce sug biberonul(acesta având rol de corp contondent)
- învăţarea mersului
- introducerea diverselor obiecte în cav. buc.
Examinarea copilului:
-mobilit. d. este dificil de evaluat, datorită mobil. fiziol. (resorbţie )
-testarea vitalităţii pulpare
-Ex. radiologic ( multe modif. nu apar imediat după traum)
-După 3 săpt. pot ap. radiotransparenţe periapicale, datorate necrozei pulpare.
Există posibilit. testării vitalităţii pulpare printr-o tehnică : TLP (fotopletismografie
transmisă prin lumină).
Cu această metoda s-a obţinut un răspuns pozitiv ( valul pulsatil a fost sincron cu
pulsul luat la deget) pt. dinţii de control şi negativ pt d.fără vitalitate.
Procedeul este nedureros
Consultul e dificil, traum fiind însoţit de plăgi ale părţilor moi, edeme, hemoragii,
Se administr. analgezice
Se face toaleta plăgii
Prin palpare blândă se constată întinderea traumatismului.
Când dinţii traum. sunt f. mobili, se îndepărtează, existând riscul de a fi aspiraţi.
Modificări de poziţie a mugurilor dinţilor permanenţi consecutive traum d.

temp.
În funcţie de intensitatea lor, traum. d. temporari produc:

- distrofii,
- dilacerări coronare,
- cuduri radiculare,
- deplasări ale mug. d. perm. urmate de malpoz.
Sindrom Turner ,distrofii
Dilacerare ( cor. într-o poz. răd în alta )
Cuduri radic.
Decolorarea gălbuie poate rezulta dintr-o hemoragie intraosoasă a proces. alv. cauzată
de d. temporar intrudat.
În urma hemoragiei ap. hemosiderină în smalţul aflat în formare ,cu colorarea d.

perm.
Hypoplasia ( Sindrom Turner Frecv: 23% din traum. din dentaţia temporară vor cauza
această distrofie
Cauza: tulburări în perioada de formare a smalţului .
Perioada: 2-3 ani
Tratament - estetic
TRAUMATISMELE DINŢILOR TEMPORARI

Sunt foarte frecvente în jurul vârstei de 2 ani. Decizia terapeutică depinde de:
Traumatismele determină: hipoplazii de smalţ, dilacerări, opresc evoluţia mug. d. perm.
tratament
Prognostic incert pe termen lung
Tratam. de elecţie : extracţia
Excepţie: dinţi cu răd.neresorbită, se poate încerca un trat. endodontic
Fragmentele radic. fracturate se lasă pe loc pt. că extr. poate leza mug. d. perm.
Se avertizează părinţii pt.păstrarea unei ig. bucale riguroase.
Dacă apar complic. septice se indică Antibioterapia.
Etiologie dinţi perm. tineri

Accidente de joacă(cel mai frecvent)
Accidente de circulaţie
Sport
Lovituri la nivelul feţei(pumn, alte obiecte)
Piercing
S-a observat o incidenţă crescută iarna datorită jocurilor pe zăpadă,
alunecărilor(patinaj, schi, bulgări,săniuş,etc)
Frigul atenuează durerea, ceea ce face ca prezentarea la medic să fie tardivă.
Copii cu tulburări neurologice (epilepsie şi dizabilităţi mentale)
Molestarea copiiilor ( violenţa familială, stradală)

Competiţii sportive
Cascadorii
Pariuri extreme
Dorinţa de autodepăşire în adolescenţă
Atingerea de noi recorduri
Cauze iatrogene:
-fractura d. prin deraparea instrumentelor de extracţie
-luxarea d. vecini prin sprijin neadecvat
-traumatizarea unor d. la pacienţi intubaţi pt. anestezie sub control laringoscopic
Clasificarea clasică a traumatismelor

CORONARE:
clasa I Ellis – fractură simplă ce nu afectează dentina
clasa a II-a Ellis – fractură extinsă a coroanei cu implicare importantă a dentinei,
fără afectarea camerei pulpare
clasa a III-a Ellis – fractură care expune camera pulpară
clasa a IV-a Ellis – fractură cu pierderea în totalitate a coroanei
RADICULARE
CORONO-RADICULARE
LUXAŢII
Clasificare traumatisme OMS 1993

Clasa I- fracturi de smalţ (a)
Clasa II- fract.coronare fără atingere pulpară (a)
Clasa III- fract. cu atingere pulpară (a)
Clasa IV-fract.radic. oriz. (cement,dentină,pulpă)-(b)
Clasa V-fract. cor-radic.(c)
Clasa VI-luxaţii ( d, e )
Luxaţii:
-contuzii (fără deplasare)

-subluxaţii (mobilizare fără deplasare)
-luxaţii laterale
-luxaţia cu extruzie
- luxaţia cu intruzie
- avulsia
Clasificare traumatisme OMS 1995
Andreasen prezintă clasificarea traum. după Application of International Classification of
Diseas to Dentistry and Stomatology - OMS) astfel:
1.Traumatismele ţesuturilor dure dentare şi a ţesuturilor pulpare:
2. Traumatismele ţes. dure dentare, ale ţesuturilor pulpare şi ale procesului alveolar
3.Traumatismele ţes periodontale
4. Traumatisme ale gingiei şi mucoasei orale
Clasificare traumatisme
1.
a)Fisura smalţului(“crack”)=fără pierdere de subst. dentară;
b)Fract. smalţului=fractura coronară necomplicată
c)Fract smalţ-dentină=fractura coronară necomplicată;
d)Fractura coronară complicată = smalţ + dentina + pulpa.
2.
a) Fractura corono- radiculară =implică smalţul, dentina şi cementul; expunerea pulpară
poate exista sau nu (fractura cor-radic. complicată sau necomplicată);
b) Fractura radiculară=implică dentina, cementul şi pulpa;
c) Fractura peretelui alv. max sau mandib.
3.
a)Contuzia= traumatismul ţes. de susţinere f ără mobilitate sau deplasare dentară, dar
cu sensib. la percuţie;
b)Subluxaţia=traumatism al ţes. de susţinere cu mobilitate accentuată, dar f ără deplas.
dentara
c)Luxaţia extruzivă=deplasarea parţială a dintelui în afara alveolei(avulsie parţială);

d)Luxaţia laterală=deplasarea d. într-o altă direcţie decât cea axială, însoţită de fract.
alveolară
e)Luxaţie intruzivă=deplas d. în osul alveolar, însoţită de fractura alveolară;
f)Avulsia=deplasarea compl. a dintelui din alveolă.
Traumatisme ale gingiei şi mucoasei orale

a) Dilacerarea gingiei şi mucoasei orale (plagă superfic. sau prof. a mucoasei)
b) Contuzia gingiei sau mucoasei (întreruperea continuităţii mucoasei)
c)Abrazia gingiei (rană produsă de escoriaţia mucoasei)
ISTORICUL AFECŢIUNII
Unde s-a produs?
De cât timp?
Cum?
Pierderea cunoştinţei, dureri de cap, ameţeli, stări de vomă?
EXAMEN CLINIC
Ţesuturi moi
Ţesuturi dure
Afectarea ocluziei
Percuţie blândă şi atentă
Teste de vitalitate pulpară
Ex. ATM pt. a depista: - dur. musculară
-limitarea deschiderii gurii
- latero-deviere
Se efect. o Rx ATM pt. a depista fisuri, care pot duce la o consolidare vicioasă, cu
modif. în tiparul de creştere şi ap. unei laterognaţii
Ex. Neurologic:
- implicarea nervilor cranieni cu ap. de simptome : cefalee, letargie, orientare dificilă
.temporo- spaţială.
Ex. ORL:
- epistaxis
- vertij
Examene complementare
1.Examen fotografic
-dacă se suspectează un abuz
- în scop ştiinţific
- documentaţie dacă există leziuni asociate
2.Teste de vitalitate (termic, electric), comparativ cu ale d. vecini aduc date asupra
rapidităţii răspunsului şi intensit (hipo sau hipersensibilitate)
Lipsa răspunsului nu treb. consid ca mortificare pulp.,( poate fi tranzitorie în urma
şocului ) sensib, revenind după câteva săpt amani.
3.Transiluminarea permite evidenţierea unor fisuri sau modificări de culoare (zone
roşietice) în cazul traumatismelor cu congestie pulpară.
Se luminează d. suspect de fisură dinspre palat. cu spotul de la lampa UV.
Dacă d. este fract.zona respectivă este luminoasă, în rest apar zone opace.
Ap. cu fibră optică şi potenţiometru ( lumină albă
Radiodiagnostic în traum
4.Examenul Rx. evidenţiază
traiectul fracturii : transversal,oblic, longitudinal , mixt
precizează nr. şi mărimea fragmentelor(unice, multiple,cominutive),
Se face din mai multe incidenţe.
-precizează structura osului din jurul fracturii;
-precizează dacă sunt sau nu asociate fract . ale reg. vecine
-permite stabilirea atitudinii terapeutice .
Radiodiagnostic în traumatisme
-descoperă corpii străini radioopaci proiectaţi în ţesuturile moi, focare de fractură, cav.
osoase;
-apreciază corectitudinea tratam. şi evoluţia proces. de consolidare osoasă.
-Rx. în incidenţe speciale , de regulă câte două, perpendiculare una pe alta pt.
evaluarea traiectului de fractură ;
-Rx. cu filme endobucale pentru a studia starea dinţilor şi a raportului lor cu osul;
-Rx. panoramic
-Permite obţinerea pe film a imag. desfăşurate a celor 2 arcade.
-Dezavantaj:pe măsură ce ne îndepărtăm de linia med.,imag.se deformează,
structurile apar mărite în volum.
-La examinarea pacientilor inconştienţi cu dinţi avulsionaţi se recomanda Rx. ale
toracelui şi abdomenului pt. a depista dinţii aspiraţi sau înghiţiţi.
-Pt. Aprecierea evol.( închiderea apexului)
- Analiza mijl. de contenţie
- Aprecierea vindecării osoase
Examene radiologice
Rx. de ansamblu ale masivului maxilo- fa- cial pt. a evidenţia leziunile la distanţă;
Se indică în special la marii traumatizaţi, cu fract. ale oaselor maxilare
EXAMEN RADIOGRAFIC
Localizarea afecţiunii
Zona periapicală
Leziunui asociate
Fracturile coronare şi cele radiculare( cervicale sau ale treimii mijlocii) sunt însoţite de
luxaţii.
Există o corelaţie între fract. şi luxaţie: cu cât zona fract. este mai mare, gradul de
luxaţie este mai redus, zona fracturată absorbind cea mai mare parte a forţei.
Se mai pot asocia frecvent:
Leziuni ale părţilor moi

Fracturi ale oaselor maxilare
Leziuni deschise, care ridică probleme de profilaxie antitetanică
FRACTURI DE SMALŢ
Clasa I ELLIS
Netezirea marginilor zonei de fractură (lezarea părţilor moi)
Fluorizare pt. desensibilizare
Control periodic al vitalităţii
FRACTURI de SMALŢ şi DENTIN Ă (clasa II ELLIS )
Fractura extinsă a coroanei cu implicare considerabilă a dentinei, f ără a afecta cam.
pulpară.
Protecţia dentinei descoperite:
- coafaj indirect cu CaOH menţinut în inel met., capă celuloid., cor. de acrilat
Durata 2-3 luni
Dacă fragm. fracturat poate fi recuperat, şi este intact, se ind. reataşarea sa în poz.
iniţială, folosind tehnici adezive amelo-dentinare.
Dacă lipsa de subst. este mare, se recom. coafajul indirec, cu preparate pe bază de
CaOH , menţinute cu ajutorul unei cor.anatoforme prefabricate. pt. protecţie mecanică.
Restaurare finală prin mat. şi tehnici diverse
Decuparea unei cape de celuloid.
Adaptarea pe dinte.
Încărcare cu CaOH şi cim. glass ionomer
Priza în cav. bucală
Finisarea
Fracturi de smalţ , cl II Elis - tratament

Se recom. cape met. fixate cu cim. pe bază de CaOH, 2-3 luni.
În această per. are loc o apoz. dentinară cu structur.partic.(canali- culi înguşti, puţini şi
distorsionaţi)

Materiale de coafaj
Preparate pe bază de CaOH
MTA (mineral trioxid agregat)
Eugenat de zinc
Adezivi pe bază de răşini compozite
Preparate pe bază de CaOH:

1.-produşii tradiţionali
2.- paste
3.-preparate cu accelerator de priză
4.-lacuri dentare
5. -cimenturi fotopolimerizabile
1.Produşii tradiţionali:
- Calxil ( Hermann), manipulare grea
2. -Paste:
Calxid (metilceluloză)
Calmoxid (clorură de amoniu)
Vitapulp (pulbere de dentină)
Calcipulp (sulfat de bariu)
- Vitacalc (pilitură de dentină sterilă)
- Regeneran (oxid de Mg, sol. Ringer)
- Reogan (cazeinat de Ca )
-Pulpatect ( Ca din măduvă os. de viţel)
-Pulpocalc, preparat al Clinicii de Odonto- Parodonto Tg. Mureş
3.Preparate cu accelerator de priză:
-Dycal (Caulk)
-Procal (3M)
-Reolit (Vivadent)
-Life (Kerr)
Avantaje:
-priza rapidă (45 sec)
-aplicare uşoară
4.Lacuri dentare:
-Cavity lining (De Trey)
-Cavisol( Svedia)
- Caldec
Dezavantaje:
-sunt incolore şi nu pot fi contro- late ca extindere în suprafaţă
-nu prezintă rez. sufic. Faţă de insultele termice şi traumatice
5. Cimenturi fotopolimerizabile:
-Calcimol LC (Voco)
-Basic-L ( Vivadent)
Avantaje:
-uşor de aplicat
- timp sufic. pt. a fi inserat pe linia de fract
Mineral Trioxid Aggregat

MTA este un ciment compus :
- silicat tricalcic
- silicat dicalcium
- aluminiu tricalcic
- sulfat de calciu
- oxid de bismut
- aluminoferit tetracalcic
Se prepară prin amestecul pulb. cu ser fiziologic.
Propr.neodentinogenetice excelente (mai bun decât CaOH)
Priza nu este inhibată de sânge sau umiditate.
Efect antimicrobian similar cu CaOH.
Dezav: preţ de cost ridicat.

Eugenatul de zinc
Se recom. mumai ca material de coafaj indirect
Vindecarea nu este minerală, ci fibroasă
Se pot adăuga subst pt. îmbu- nătăţirea calit.
Preparate:
-Dentinoid (fosfat de Ca, timol, aristol)
-Pulpol (timol)
-Cavity ( accelerator de priză )
Adezivi dentinari
Aparţin materialelor de protecţie a plăgii pulpo-dentinare pt. că:
-desensibilizează pulpa
-obliterează canalic. dentinare
- asig. o leg. chimică cu mat. de refacere cor.
Se indica adezivi din generaţia a VI-a (combină în acelaşi flacon acidul, primerul şi
răşina)
Fractură clasa II-a Elis,restaurare finală
Sisteme autodemineralizante într-un timp cuprind toate componentele unui sistem
adeziv într-un singur recipient.
Avantaje :- rapid şi uşor de folosit.
- se indic. realizarea demin. Iniţial a smalţului cu acid fosforic prin met.
tradiţională.
Utilizarea adezivilor dentinari ca mat. de protecţie pulpo-dentinară are la bază fenom.
de hibridizare dentinară
Hibridizarea plăgii dentinare

Oferă protecţie pulpară faţă de produşii de microinfiltraţie (acizi,en - zime, bacterii),
prevenind caria sec.
În cav. profunde hibridizarea este o met. bună de evitare a inflam. pulp.
O grosime de 5µ are acelaşi efect cu un strat de câţiva mm obţinut din coafaj

indirect.
Produse comerciale: Gluma , All Bond , Scotchbond
Restaurarea de durată se face mai târziu, în fcţ de rezultatul coafajului
indirect.
Testarea periodică a vitalităţii
FRACTURI (cl. II ELLIS).Restaurare finală

1. Cimenturi ionomeri de sticlă CIS
Avantaje:eliberează ioni de F
Dezavantaje: prin prelucrare se obţin supraf. rugoase
Produse comerciale:
- Ketac-Cem (ESPE)
-Fuji Plus
2. Cimenturi modificate cu răşini CIMR
Avantaje:
- aspect estetic superior
- timp de priză mai scurt
- rezistenţă sup. CIS
Produse comerciale:
- Vitrebond ( 3M)
- Vitremer (3M)
- Photac-Fil ( ESPE)
3.Răşini compozite RDC
4. Compozite flowable
5. Ceromeri
6. Compomeri
7. Ormoceri
Compozitele « flowable » aparţin RDC ce conţin o proporţie mai mică (42-53 %) de

particule anorganice, de aceea vâscozitatea ca şi unele propr. fizice sunt inf. RDC
clasice
Sunt indicate pentru fract. de clasa II cu întindere mică, ca liner sub diverse
compozite.
(Tetric Flow , Heliomolar Flow )
Ceromerii au încorporate în umplutura anorganică particule ceramice astfel încât
materialul este un polimer optimizat.
Produse comerciale: Tetric Ceram
Ormocerii fac parte din clasa RDC, diferenţa constând în alcătuirea fazei organice
care este compusă din monomeri anorgano-organici.
Produse comerciale :Admira (Voco)
Compomerii sunt materiale hibride situate între compozite şi CIS fiind din punct de
vedere chimic răşini compozite modificate cu poliacizi.
Produse comerciale :Compoglass, Hytac ,Hytac OSB
FRACTURI CARE EXPUN CAMERA PULPARA.Clasa III ELLIS

Deschiderea unui corn pulpar
Prezentare imediată: coafaj direct, protejat prin inel, capă, coroană
Teste de vitalitate periodice
Fracturi cu implicarea pulpei
Obiective:
Vitalitatea pulpară;
Mărimea expunerii;
Timpul scurs de la expunere
Gradul de maturare al răd.
Posibilitatea de refacere cor.
Scopul tratam: conservarea vitalităţii pulpare, pt. a permite închiderea fiziol. a
apexului.
Închiderea apicală nu semnifică completarea maturării răd; depunerea de dentină

normală continuă în răd. până în adolescenţă, făcând-o mai rezistentă la traumatisme.
Coafaj direct
Indicaţii:
-expuneri mici
-timp scurs de la traumatism (câteva ore)
-pacient sănătos ( fără diabet , boli metabolice, copii taraţi)
Se preferă o capă pedod.
ciment. cu cim. glass ion.
În unele cazuri nu este posibil să se menţină vitalitatea d. pe toată lungimea sa
Pinkham recomandă 3 met de tratament:
- Pulpotomia
- Pulpectomia
- Apexifierea
Deschiderea mai largă a camerei pulpare
sau
Prezentare tardivă - Amputaţia vitală în izolare perfectă cu diga.
PULPOTOMIA
Îndepărtarea pulpei coronare are ind:
- când deschiderea este mai mare de 2mm pătraţi
-expunerea pulpei a depăşit câteva ore.
Tehnică:
- izolare (de preferat cu diga)
-anestezie
- îndepărtarea pulpei cu o freză, sau instrument de mână ascuţit (lingura Blak)
-hemostază (ser fiziol, pulb. de oximetilceluloză)
-aplic.preparatelor cu CaOH
PULPECTOMIA PARŢIALĂ
Indicaţii:
-pulpă necrotică
- insucces după pulpotomie
- dinte cu răd. complet formată
- dintele necesită o reconstituire cor-radic
Tehnică:
-anestezia şi izolarea d.
-ablaţia pulpei coronare
-amputarea parţ. a pulpei radic. la 6-8 mm (ace tiernerf secţionate oriz. pt. a nu
smulge filetul pulpar)
- hemostază (ser fiziologic, hipoclorit de sodiu)
-uscarea canalelor cu conuri de hârtie
- obtur. radic. cu preparate pe bază de CaOH
PULPECTOMIA, Obturaţia radiculară
Materialul sub formă de pastă se introd. în canal cu ac Lentullo sau manual.
Paste:- Sealapex
-Pulpadent
- Biocalex
Cimenturi:- Pulpisad
- Hermetic
- Apexit
Dezavantaj:- resorbţia mat. din canal astfel că obtur. se reia după 3 luni.
Apexifierea (procedeul Frank de închidere a apex
Trat. endodontic diferă în fcţ de :
- gradul de maturare al rădăcinii
- apex deschis sau închis
- tratam.radiculare anterioare traumatism.
Apexifierea
Procedeul Frank urmăreşte form. în canalul radic. a unei bariere de ţes. dur
Se încearcă menţinerea vitalit. pulpare cel puţin în zona apicală pt. continuarea creşterii
răd. şi închiderea apexului. (apexogeneza)
Obtur. radic:
- Pasta Frank
- Terapia ocalexică
Metoda ocalexică,Bernard
Constă în amestecarea extemporanee a unei pulberi ce conţine 66% oxid de calciu pur
şi 33% oxid de Zn cu un lichid (80% etilen-glicol şi 20% apă pură).
ZnO e necesar obţinerii unei bune rezistenţe şi creşterii radioopacităţii, iar ca lichid se
poate folosi o soluţie anestezică care diminuă durerile postoperatorii.
În practica curentă se utilizează preparatul tipizat BIOCALEX 6-9, produs de Lab. Spad.
Principiul met. se bazează pe penetrarea dezinfectantă şi expansivă a CaOH rezultat în
urma reacţiei dintre oxid de Ca şi apă.
Materialul se va forma în interiorul canal, astfel încât canalele cu secreţie abundentă se
usucă.
Fracturi clasa III Elis, tratament

Retenţii suplim. iniţial pe feţele orale,apoi retenţii intradentinare (prin cimentare)
Se pot aplica 2 ştifturi cimentate, cu rol de retenţie a mat.compozit.
În 1996, Going a introdus sistemul TMS (Thread Mate System, sistem cu filament
însoţitor)
Ştifturile intradentinare au fost realizate din oţeluri inoxidabile( Fe-Cr-Ni), anodizate cu
aur.
Analiza la microscopie electronică cu difracţie de raze X a pus în evidenţă fen. de
coroziune şi stres dentinar (microfisuri)
Datorită acestor eşecuri, s-a încercat un alt material pt. confecţ. dispozitiv. intraden-
tinare, care să fie rezistent la fen. de coroziune: titanul şi aliaje de titan (Al,Vn)
Se observă fen. de coroziune care impregnează restaurarea
Aspectul estetic nu mai este acceptat
Pentru că aplicarea TMS-urilor necesită o tehnică precisă şi riscantă pentru dinţii

permanenţi tineri, a fost introdusă o altă tehnică de lucru: tehnica Olson-Kastner
Preparea unui prag circular în chanfrein cu o lărgime de 2-3 mm şi o profunzime de
1/3-1/2 din grosimea smalţului.
FRACTURI CU PIERDEREA ÎN TOTALITATE A COROANEI

Clasa IV ELLIS
Dinte cu rădăcina incomplet formată:
Amputaţie pulpară (Pulpotomie)
Menţinerea unei zone cât mai mari de pulpă radiculară pt. dezvoltarea rădăcinii
Necesitatea creării unor condiţii de retenţie pt. viitoarea restaurare
Dinte cu rădăcina complet formată şi apexul închis: pulpectomie
Prezentare tardivă şi pulpa gangrenată:

-apexificare la dinţi cu apex incomplet format
-tratament de gangrenă, obturaţie radiculară şi
reconstituire coronară la dinţi cu apexul închis
FRACTURI RADICULARE Clasificare
Fracturi verticale
Fracturi orizontale. (în treimea apicală, mijlocie sau cervic)
Mai frecvente la copii mai mari, după terminarea dezv. răd.

Majoritatea fracturilor radic. sunt localizate în treimea medie.
Un impact violent, care nu-i dă dintelui posibilitatea să se rotească, va provoca o
fractură radiculara
Centrul de rez.este plasat în treimea med.a răd.
Fracturile apicale sunt rare, iar cele care apar, interesează de obicei dinţii frontali ai
mandibulei, care au apexurile mai fragile.
Se produc prin:
- mecanism direct (linia de fract. este situată la nivelul zonei de impact.)

-mecanism indirect (linia de fractură este situată la distanţă)
Dinţii traumatizaţi fără Sy sau modificări Rx. pot avea fract. de cement prod. prin
torsiune.
Fracturile din treimea apicală sau cele cu o linie oblică, f ără luxarea fragmentului
coronar, sunt descoperite Rx.
Dispensarizare la d. vital
Trat. endodontic asoc. cu rezecţie apic, dacă d. îşi pierde vitalit.
Dacă linia de fractură este situată în treimea mijlocie sau cervicală, mobilitatea
anormală a coroanei ne face să suspectăm fractura
Uneori, fracturile sunt suspectate doar pe baza apariţiei proceselor infecţ.
Fracturile ce apar pe incisivii devitalizaţi, cu obturaţii mari, ridică doar probleme
estetice
Simptome:
- uneori durere
- mobilitate discretă, uneori absentă
-sensibilit. la percuţia în ax
Dacă se exercită presiune digitală pe ambele părţi ale procesului alv. în timp ce d.
traum este mişcat cu cealaltă mână se face dg, difer între fractura radic. şi luxaţie
FRACTURI RADICULARE TRATAMENT

Imobilizarea dintelui favorizează vindecarea spontană prin ţesut de reparaţie calcificat
Ţes. pulpar din zona cor a dint. fract. este înlocuit cu mat. calcificat
Trat. de canal nu se instituie decât atunci când se evid. semne de necroză pe Rx.
Trat. constă în repoz. fragm. coronar (dacă e deplasat) şi imobilizarea dintelui 2-6 luni
CONTROL : 3, 6 săpt.
3 luni, 1 an.
Complicaţii periapicale
Dacă mobilit. se păstrează după 6 luni, se indică imobilizare permanentă
Vindecarea se face prin osteocementoză.

Apar lacune de re-sorbţie pe supraf. ra-diculară.
FRACTURI RADICULARE
În fract. din treimea cervicală se recom extr. fragm cor.şi reconstituire cor-radic.
Reconstituirea se face după expunerea zonei de fract. pe cale chirur. gingivo-
osteoplastie
FRACTURI CORONO-RADICULARE
Linia de fractură este oblică sau verticală
Interesează coroana şi rădăcina
Separă dintele în două sau mai multe fragm.
Tratam conservator sau chirurgical
Se transf. fract. subgingivală într-una supragingivală prin gingivectomie .
Această met. de tratam se foloseşte acolo unde nu se compromite din punct de vedere
estetic dintele
Se utilizează numai pe faţa O.a d, exprimându-se astfel linia de fractură supragingival
Contuzia
Se caracterizează prin strivirea ţes. profunde , în special a fibrelor ligamentare şi a ţes.
periapicale.
Se asociază fen. inflam de orig. traumatică, congestie , edem, diapedeză şi exudat .
Dacă agresiunea nu a fost puternică revenirea la normal este rapidă şi fen. pot trece
neobserv
Prod. traum. este semnalată de complicaţii: pierderea vitalităţii, calcifieri intrapulpare,
rizalize patologice, abcese.
Pe un d.cu răd. în formare, congestia pulpară va avea consecinţe mai reduse, pt.că
volumul mare al cam. pulpare şi deschiderea largă apicală, fac ca circulaţia să fie mai
puţin afect.
Simptome:
dintele fără mobilitate
durere la percuţie dat. hemoragiei şi edemului din spaţiul periodontal.,
extruzie uşoară.
Rx. Necaracteristic
LUXAŢIA
Formă gravă de traumatism ce induce pierderea vitalităţii prin comprimarea pachetului
vasculo-nervos şi hemoragiilor intrapulpare
Există riscul pierderii dint datorită modif rap. anat. dintre per.alv. –cem radic.
Frecvenţa în dentaţia mixtă (laxitatea ligamentelor, rădăcina scurtă a dinţilor în
formare)
LUXAŢIA - CLASIFICARE
Parţială (subluxaţia)
-d. mobil în alv.-deplasat V, O, intrudat, extrudat
-hemoragie în şanţul gingival
Totală (luxaţia completă)
-expulzie, înfundare
-rădăcina pierde contactul cu alveola
Luxaţia- mecanism de deplasare

LUXAŢIA LATERAL Ă
Se însoţeşte adesea de fractură alv. care complică trat.
Deplasare spre oral
Cu ig. bună,regener. os. alv. are loc în 8 săpt.
EXTRUZIA, Dislocare periferică
Dintele se deplasează în afara alveolei

Rx.: lărgirea PDL
Clinic: d. este mai lung
Treatment: variabil în funcţie de apex (deschis sau închis)
SUBLUXAŢIA; tratament
Dacă d. prez. mobilit. gr I
- şlefuiri selective pt. a scoate d. din ocluzie
-regim alimentar(dietă moale)
Dacă d. prez. mobilit.gr.II:
-fixare rigidă de dinţii vecini
-se urmăreşte vitalit. pulpară (dinţii luxaţi au incidenţă mare la complicaţii pulpare)
Luxaţia laterală, tratament

Tratam. constă în repoziţionarea d. şi a fragm alveolar, urmată de imobilizarea dinţilor
pentru 3-8 săpt.
Dacă apexurile sunt închise, pulpa devine necrotică, dar tratam. se face după
imobilizare.
Dinţii cu apexurile deschise se monitorizează în vederea apariţiei unei eventuale
necroze
Extruzia şi Luxaţia laterală
Luxaţia cu extruzie
D. va fi repoziţionat manual în alveolă, în rel. ocluz.corectă.
Fixare de tip nonrigid cu materiale tip nylon monofilamentar sau sârmă subţire de 0,25
Permite deplasarea fizio- logică şi a reduce riscul ap. anchilozei dento-alv
Contenţia e dificilă în dentaţia mixtă – dinţi vecini temporari globuloşi, cariaţi , cu
mobilitate fiziologică
Se extinde pe 2-3 dinţi de fiecare parte a zonei traumatizate
Sistem de contenţie: rapid, uşor de realizat, solid, să respecte parodonţiul marg., să nu

prod. disfuncţii ocluzale , să permită masticaţia şi igiena
CONTENŢIA
Ligaturi din sârmă
Şine
Inele solidarizate
Bracketuri colate
Gutiere acrilice, confecţ
extemporaneu, cimentate 6-8 săptămâni
Structurile parodontale: evoluţie fav . Dacă leziunea a fost mai puţin extinsă.
Favorabil: după 6 săpt. la înlăturarea sistemului de contenţie, d. este fixat, vital,
funcţional, prin reorganizarea sistem lig.
INTRUZIA
Se caract. prin deplasarea d. în proces alv.
La d. sup. cu răd lungi poate apare fractura podelei nazale şi a po-delei sinusului max.
Semn- epistaxis
Variază de la o incluzie minimă până la dispariţia completă a d. în alv.
Test de percuţie:
- sunet metalic similar cu al unui d. anchilozat
- Dg. difer. cu erupţia
INTRUZIA – R ĂD ĂCINA INCOMPLET FORMAT Ă

Expectativă
În 2-3 săptămâni, dintele îşi poate relua erupţia
Monitorizare pulpară, examinari Rx la 3,4,6 săptămâni de la traum
INTRUZIA – R ĂD ĂCINA COMPLET FORMAT Ă
Expectativă privind reluarea erupţiei sau extruzie ortodontică după 2-3 săptămâni
Extirpare pulpară, tratament de canal
Obturaţie radiculară după vindecarea parodontală
INTRUZIA
Intruzia este însoţită de plăgi gingivale şi luxaţii ale d. vecini.
Răspuns neg. la testarea vitalit.
Iniţial se observă intruzia
Evaluare la 6 luni d. are tend de reerupţie
Evaluare la 1 an
INTRUZIA - contenţie
Se utiliz. forţe uşoare pt. a menaja ţes. paro dontale.
Prognosticul nu e fav. (apar necroze, resor-bţie radic)
Se face extirpare pul-pară la 1 săpt.
Monitorizare Rx 1 an
LUXAŢIA TOTAL Ă CU EXPULZIE

Pacientul vine cu dintele în mână sau nu-l mai găseşte după accident
Controlul atent al alveolei pt. a diagnostica eventuale fracturi ale pereţilor
Avulsia traumatică
Succesul tratam.depinde de timpul scurs de la accident până la prezentarea la medic.
Dinţii avulsionaţi care se replan- tează în decurs de 30 min. au rată de succes de 90%.
Peste 2 ore de la traumatism, şansele sunt minime.
Proceduri de replantare:
-manevrarea d. se face la nivel coronar pt. a preveni lezarea ligam. periodontal.
- spălarea uşoară cu apă sterilă ( d. nu se steriliz)
- replantarea manuală în alveolă
Mobilit. dentară întrerupe resorbţia incipientă a ligamentului şi permite vindecarea.
Această mobilit. e prefe- rabilă unei imobilizări rigide, care se însoţeşte de resorbţie.
Replantare f ără depulpare dacă se prezintă imediat sau dupa câteva ore de la accident
Şanse mai mari dacă apexul e incomplet format pt. vascularizarea ţesutului pulpar şi
păstrarea vitalităţii
În cazul dinţilor cu apexuri deschise, imobilizarea se face pt. 2 săptămâni, pt. a oferi
posibilit. ţes. neurovasculare să se reanastomozeze.
După îndepărtarea sistem. de imobiliz., d. are uşoară mobilt.
Avulsia- tratament
DEPULPARE dacă se prezintă tardiv, după câteva zile de la traumatism pt. evitarea
accidentelor infecţioase.
! Păstrarea pulpei este de preferat, protectia AB evitand infectiile periapicale ulterioare.
! Dintele îşi continuă dezv.radi- culară şi închiderea apicală
! R ădăcina va rămâne mai scurtă şi apexul dismorfic, dar rezultatul este durabil
R EPLANTAREA
Tehnica:
dintele în solutie antiseptică sau AB
Pregătirea alveolei prin îndepartarea cheagului şi irigare cu ser fiziologic
! Fibrele parodontale asigură succesul replantării (conservarea lor)
Dintele se inseră în alveolă f ără presiune
Se pregătesc dinţii vecini pt. sistemul de contenţie
Dacă replantarea nu se poate face imediat, d. se pune în soluţie salină.

În SUA există o trusă de prim ajutor “ Save a Tooth, care conţine o soluţie de :
NaCl, KCl, CaCl, MgSO4, care se găseşte în trusa de prim ajutor a maşinii şi în orice
magazin
Un mediu fav. pt d. avulsionat este laptele (osmolaritate favorabilă vitalităţii cel.
lig.periodontal)
- conservarea d. în apă potabilă este c.indic.
Se pot da şi instrucţiuni telefonice: ( prof. Bucur)
-irigarea d. cu ser fiziologic( o linguriţă de sare în 50 ml. apă)

-introducerea d. în alveolă
-menţinerea unei presiuni reduse asupra d. până pac. ajunge la cabinet.
AVULSIA
Contraindicaţii:
-menţinerea dintelui în mediu uscat det leziuni ireversibile ale ligament. parod. şi det.
-pierderea d.prin resorbţie
Avulsia-tehnici de imobilizare
Au fost imaginate diferite tehnici de imobiliz:
să fie pasive şi atraumatice;
să fie flexibile:
să permită testarea vitalităţii şi a tratamentului endodontic;
să fie uşor de aplicat şi de îndepărtat.
Avulsia-tehnici de imobilizare
Cel mai bun sistem este reprezentat de un arc de sârmă ortodontică cu forţe uşoare,
preferabil combinat cu un sistem adeziv compozit.
Arcul metalic
-se fixează de d. cu lig. de sârmă de 0,3-0,4 mm)
Fixatorul acrilic
- se fol. şi pe arcade întrerupte
Fixator din material compozit
-prin colaj cu mat. compozit pe supraf vestibulare a 2 dinţi vecini
Metode de imobilizare
Recent studiile efectuate în Argentina au lansat un nou sistem de imobilizare în regim
de urgenţă: “Autosplin”.
Ideea acestui sistem este de a permite câteva grade de mişcare fiziologică, pt. a
preveni necroza;
Evită sărma chirurgicală sau ortodontică. Se utilizează ca suport baze termoplastice

individuale. Aceste baze se aplică pe dinţi printr-un sistem auto-adeziv; la nivelul lor se
aplică un filament de nylon de 0,6 mm.
Structuri de rezistenţă
Testări de laborator au fost făcute pe modele acrilice şi simulatoare, pt. a controla
rezistenţa la tracţiune şi umiditate.
Rezultatele au fost bune , considerându-se că acest sistem este uşor de aplicat,
rezistent şi întruneşte condiţiile de estetică.
Cind se face extirpare, se recomandă pt. imobilizare implante transfixiante tip ac
AVULSIA- Menţinătoare de spaţiu

Când d. au fost zdro-biţi, pierduţi.
Pacient copil, la care proc. de creştere alv sunt în plină desfăşurare şi sol. protetice nu
sunt acceptate.
COMPLICAŢIILE TRAUMATISMELOR
CALCIFIEREA ŢESUTULUI PULPAR
RESORBŢIA INTERN Ă
RESORBŢIA R
ĂD ĂCINII
ANCHILOZA
CALCIFIEREA ŢESUTULUI PULPAR

Coroana devine galbenă, opacă
. După ce se închide apexul, se recomandă tratament endodontic, pentru a evita
obturarea lumenului canalului radicular.
RESORBŢIA INTERN Ă
Evidenţiere Rx
La câteva luni de la traumatism

Evoluează lent sau rapid determinând perforaţie
Tratamentul endodontic în timp util este de dorit
RESORBŢIA PERIFERIC Ă A R ĂD ĂCINII

În luxaţiile severe în care au fost afectate structurile parodontale
Mecanisme inflamatorii
Pulpa necrotică
ANCHILOZA
Apare în urma intruziei.
Fuziune între osul alveolar şi suprafaţa radiculară
Membrana parodontală este distrusă
Dintele îşi opreşte erupţia, situându-se sub planul ocluzal.
Ca rezultat al anchilozei este er. întârziată a d. perm.
PROGNOSTIC
Nesigur în timp
Depinde de gravitatea leziunii, starea pulpei şi parodonţiului, vârsta pacientului,
intervalul de timp la care se prezintă
Apare hiperemie pulpară
Dinţii tineri cu apexul deschis compensează mai uşor hiperemia, fen. fiind reversibil
La dinţii cu rădăcina complet formată şi apexul închis, sunt iniţiate modificări
degenerative ireversib. , ce conduc cu timpul la necroza pulpară
PROGNOSTIC. CONCLUZII
Pachetul vasculo-nervos apical poate fi mai mult (luxaţii) sau mai putin afectat
(contuzii), dar suficient pt. a interfera cu procesele reparative normale
Prognosticul depinde de rapiditatea cu care se face tratam. (protejarea pulpei expuse)
PROBLEME MAJORE IN TRAUMATISMELE DENTARE

1.Păstrarea dintelui pe arcadă
2.Conservarea vitalităţii pulpare, mai ales la dinţii tineri cu apexul deschis
3.Atitudinea faţă de breşa rămasă.
Se preferă tratament ortodontic în scopul închiderii biologice a breşei.
Păstrarea breşei – menţinătoare de spaţiu – ce împiedică migrarea d. vecini şi
antagonişti
PREVENŢIA
La Fac. de Stoma din Nancy s-a creat un comitet de prevenţie, în colab. cu OMS;
compus din pedodonţi , medici practicieni şi chirurgi maxilo-faciali, (program numit
„Nancy Ville Sante)‟ .
Programul prevede publicarea de notiţe şi mici volume informative, trimise
practicienilor, dar şi în şcoli, centre de agrement sportiv sau tabere de vacanţă .
PREVENŢIA- Tabere de vacanţă
Prin acest program , se vizează cunoaşterea măsurilor preventive şi de management
imediat în traumatismele dentare, în special la dinţii avulsionaţi.
PREVENŢIA
Dispozitive de protecţie ( cotiere, cască,)
Practicarea unor sporturi numai cu instructor
Supravegherea copiiilor
CONCLUZII
Majoritatea traum sunt urgenţe terapeutice
În dentaţia temp. sunt cu atât mai periculoase pt. d. perm, cu cât traum. a avut loc la o
vârstă mai tânără.
În fract. de smalţ şi dentină se încearcă păstrarea vitalităţii pulp
În fract. radiculare apare sensib. la percuţia în ax
Trat fract. cervic. şi mediane- imobiliz.
Fract. apicale –trat. endodontic‟+rezecţie

Trat. de canal. se recom după 3-6 luni.
Luxaţiile au un prognostic rezervat, evoluţia depinde de capac. de regenerare a
parodonţiului şi.pulpei.
Necroza pulp. apare în peste 60% din cazuri
Se recom. reducerea manuală şi imobiliz. cu :
- fir ortod
- atelă
- şină acrilică
În avulsie: replantare dacă d. fost conservat coresp.
Replantare fără depulpare (dacă d.este cu apex deschis, prez.imediată)
Replantare cu extirpare prezentare tardivă, procese de creştere terminate)
Dintele nu poate fi păstrat (fracturi corono-radiculare extinse, expulzii cu pierderea
dintelui)
Păstrarea sau închiderea biologică a spaţiului:
-Menţinătoare de spaţiu
-Trat ortodontic
Distrofii dentare
Clasificare
 Şcoala franceză (Magitot ) distinge 2 clase de distrofii:

I. Distrofii primare în perioada de formare a dintelui:

• I.1. distrofii cicatriceale sau stabile
• I.2.distrofii evolutive sau active

II. Distrofii secundare : modificările apar după o per. de aspect
normal al dintelui
II.1. Caria circulară a frontalilor sup.
II.2. Sindromul dentar Dubreuil- Chamberdel

I. DISTROFII DENTARE PRIMARE
1. Distrofii cicatriceale se caracterizează prin prezenţa unei cicatrici neevolutive
în momentul erupţiei
Agentul etiologic a acţionat în per. de formare a dinţilor. Pot afecta:
numărul: (în etapa proliferare şi de formare a mugurilor) anodonţii sau dinţi
supranumerari
forma: (etapa de apoziţie a matricilor organice)
Dinţi în formă de şurubelniţă (lues congenital , rahitism),
conoizi (boli genetice: - sd. Down)
incisivi superiori în T sau V (despicături velopalatine)
ţăruş ( Sindrom Down)
dinţi fuzionaţi,
dinţi cu tuberculi suplimentari ( Carabelli, Bolk, Zukerkandel)
perle de smalţ, cement (paraplazii)
Aceştia sunt rezultatul activităţii suplimentare de la niv.unora din centrii de creştere
Sunt lipsiţi de semnificaţii patologice.
Anomalii de formă
Fuziunea
Geminaţia
Dens in dente
Taurodonţia
Dilacerarea
Concrescenţa
Fuziunea
Reprezintă unirea a 2 d. .temp . sau perm. cu dezv. iniţial separată.
Localiz. în reg. frontală
Rx se obs. că fuziunea se limi- tează la ţes. dure ale cor şi răd , cam. pulpare fiind
separate .
La nivelul fuziunii ap. predispoz. la carie.
Geminaţia
Încercare de diviz. a unui d. datorată unei anomalii din faza de proliferare.
Este rezultatul diviz.incom- plete a unui d. şi prez. cor. bifidă şi o singură răd.
Dg. difer. cu fuziunea prin numărarea dinţilor.
Dens in dente
Anomalie de formă care apare prin invaginarea epit. adamantin int.
Consecinţă: ap. unui dinte în alt dinte.
Frecvenţă 7% , la I. lat. sup.
Clinic se suspectează la I. cu relief oral f.accentuat.
Predispoz. la carie dat. zonelor de retenţie
Taurodonţia
Se caract. prin prezenţa unei cam. pulp. cu dim.f. mari .
Frecvenţa: 30% rasa neagră
Termenul a fost introdus de Keith, care a considerat că aspectul Rx.este similar
cu al d. de taur.
Transmitere ereditară
Trat. endodontic
Dilacerarea
Se caract. prin nealinierea răd.în raport cu axul cor.
Apare la I.sup. perm, ca urmare a traum.d.temp.
Se obs. şi în sindroame genetice, asociată cu hipercheratoza unor oase şi întârzieri
în erupţie.
Concrescenţa
Unirea cementară a 2 dinţi formaţi
Este consid. o hiper- cementoză de iritaţie
Modificări de dimensiune
(morfodiferenţiere, etapa de apoziţie a matricilor organice)
Etiologie: fact. ereditari, genetici
→ microdonţie .
Poate fi: generalizată

localizată ( la anumiţi d) I.c sup şi canin sup.
Se evalueaza SI
→ macrodonţie
- generalizată ( la toţi dinţii arcadei)

- localizată la I.lat sup şi M3.
Se calculează SI
Modificări de structură
Cele mai frecv.
Apar de-a lungul a 2 perioade
-formarea matricelor org. (hipoplazie)
-mineralizarea matricelor (hipomineralizare)
Diferenţierea este teoretică (formele nu se pot identifica clinic).
Tulb. sunt asociate pt. că cele 2 etape se succed aproape unele de altele.
Acţiuni de scurtă durată ale fact. etiologici determ. lez. liniare, oriz.,iar acţiunea
prelungită dă lez. extinse în supr.
Caracteristici generale:
1. Interesează d. perm, f. rar temporarii
2. Localizarea se face pe anumite grupe dent niciodată pe toţi d.
3. Formă identică pe d. simetrici, omologi
4. Lez. este prezentă în mom. erupţ. ca un stigmat, fără tend de evol.şi fără posib. de a
fi influenţată pe cale gen.
5. Defectele interesează parţial supraf. smalţului şi au distribuţie liniară.
Se prezintă ca :
-un şir de depresiuni circulare, ovalare de adâncime variabilă dispuse pe o linie
paralelă cu marg. liberă a d.
-un sistem de brazde lineare plasate la diferite nivele,paralele cu marg. liberă a d. (
este expusă fracturii)
- depresiuni întinse în supraf . care ocupă toată marg. inciz. sau numai
vf.cuspidului.
Etiologie
Factorii etiol.determină lez în funcţie natura lor, momentul acţiunii, şi intensitate
Prenatali :
infecţioşi: sifilis, rubeola toxoplasmoza duc la pertur-barea amelogenezei
metabolici ( carenţa maternală de vit. D)
fizici: iradierea gravidei (discromii, opacitatea smalţ
Neonatali:
1. prematuritate
2. anoxie neonatală
3. icter prelungit, sindroame hemolitice
4. dispepsiile şi rahitismul, frecv. în primul an de viaţă (alimentaţia sugarului cu lapte
de vacă)
5.Bolile infecto-contagioase, cele însoţite de exantem ( perturbă mineraliz. d când
intervin până la 3 ani)
Infecţia cu Salmonella produce:
dezechilibre hidro-electrolitice, urmate de hipoplazii
Grupe afectate: I. lat. sup+ Pm 1
6. Disendocrinii (hipoactivitatea paratiroidei însoţită de tetanie)
7.Radiaţii ionizante
8. Intoxicaţia cu F,
9. Tetraciclina
10. Stronţiul
Hipoplazii de smalţ
1. Prematuritate
perturbarea fcţ. ameloblastelor
Depinde de :
-durata,
-intensitatea agentului cauzal
-stadiul de evol al dintilor
2. Hipoxia la naştere dă hipoplazii de smalţ în 1/3 ging. a cor. incisiv unde va apărea
caria circulară (Stein)
3. Icter, determină discromii
4.Tulb. metabolice date de afecţ. gastro-intestinale, (dispepsii) până la 1 an dau 70%
din hipoplazii.
5. Bolile eruptive,exantema- toase ale copilăriei 2-5 ani (frecvenţă 5-10%) det. forme
uşoare de hipoplazii.
6. Disendocrinii (hipoactiv. paratiroidei)
7.Radiaţiile ionizante pot genera: microdonţie, hipoplazie de smalţ , erupţie
întârziată.
8.Intoxicaţia cronică cu fluor pătarea smalţului cu pete albe. La 2-3 mg /zi- pete
→
mici, albe pe coroanele dinţilor. La 3-5 mg/zi – pete extinse, la >5 mg/zi- fluoroză
mutilantă cu smalţ rugos şi casant.
9. Tetraciclina dată în perioada de formare a dinţilor→hipoplazii de smalţ cu colorarea
smalţului şi dentinei. Dimetilclortetraciclina colorează în galben-brun sau negru-gri cu un
grad de fluorescenţă.
10 .Stronţiul poate fi integrat în cristalul de hidroxiapatită în locul calciului. Apa
fluorurată conţine şi stronţiu. La doze mari dinţii prezintă striaţie albicioasă
hiperplastică.
EROZIUNI DE SMALŢ
Gravitatea tulb. depinde de:
- concentraţia F din apa de băut, alimente sau atmosferă
-momentul şi durata efectului
-Un efect îndelungat ( de la naştere până la 12-14 ani) pt. a interesa toate grupele
dent.
- Concentraţia trebuie să asig. un aport zilnic de peste 2 mg
La un aport de 2-3 mg.zilnic, modificarea smalţului este discretă,sub forma unor mici
pete albe interesând parţial cor. dinţilor
Peste 3 mg. zilnic, petele se extind pe toată supraf. d, devenind evidente la ex.clinic
La 5 mg, fluoroza devine mutilantă ( apar zone de smalţ rugos şi casant)
Tetraciclina formează un complex insolubil P-Ca-Te. Colorarea este ireversibilă.

Tetraciclina traversează bariera placentară, se concentrează în serul fetal şi colorează
intens d. temporari.
Profunzimea pigmentării depinde de doza/kg corp nu de durata administrării.
Distrofii dentare complexe

Afectare simultană a formei, dimens. şi structurii aceluiaşi dinte
Sindromul dentar Hutchinson Localizat la I. C sup. perm, rar la I.lat
Dinţii prezintă:- cor. redusă,
-formă de şurubelniţă sau butoiaş, cu marg inciz. mai îngustă decât coletul, ( formă
de semilună)
-smalţ rugos, friabil, uşor detaşabil
Axul lungit – convergent spre ocluzal
Factori etiologici:
1 lues congenital
Este însoţit de :-
-surditate labirintică
- cheratită parenchimatoasă
2 rahitismul sever în primul an de viaţă
Sindromul dentar Moser :

Distrofia localizată la nivelul M1 perm : colet de aspect normal iar cuspizii au
smalţ subţire, rugos, friabil colorat cu pigmenţi salivari
Se tocesc repede lăsând insule de dentină separată de punţi de smalţ
Etiologie: rahitism sever postnatal;
Frecvent se însoţeşte de ocluzie deschisă
Distrofii dentare primare evolutive (active, progresive)
Anomalii de structură induse genetic

Transmise autozomal dominant
Afect. d. temp şi perm
Leziunile se extind la toate grupele dentare
Debutează imediat după erupţie
Evoluează progresiv până la distrugerea părţii cor.

• Amelogeneza imperfectă
• Dentinogeneza imperfectă
• Displazii amelo-dentinare
Amelogeneza imperfectă
Clasificare (Weinmann şi Broock)
a) Amelogeneza imperfectă hipoplazică
b) Amelogeneza imperfectă hipomatură
c) Amelogeneza imperfectă hipomineralizată/ hipocalcifiată
Prevalenţa
SUA: forma hipomineralizată 1: 20 000
Israel: forma hipoplazică 1: 8 000
Etiologie :
transmitere genetică autozomal dominantă sau recesivă sau X- linkată, afectând
proteina implicată în amelogeneză
este exclusiv ectodermală, mezodermul nu este afectat.
Aspect radiologic :
se observă subţierea stratului smalţului pe suprafeţele ocluzale şi marginile incizale
Amelogeneza imperfectă
Este o afectare cantitativă sau structurală a smalţului , dentina fiind normală
(Weinmann 1947)
Se datorează unui defect genetic care perturbă etape ale histodiferenţierii şi/sau
funcţiei organului smalţului.
Forma hipoplazică
Caracterizată prin red. matricei smalţului care este normal mineralizată
Cul. coroanei - galben maronie
Suprafaţa smalţului- netedă , rugoasă (depresiuni, şanţuri)
Smalţ subţire, aspru
Forma d înainte de erupţie: conic sau cilindric
Atriţia şi abrazia supraf ocluz şi marg. incizale mai rapide decât normal
Forma hipomatură
Culoarea cor. la erupţie- alb opac , mai târziu brun închis

Suprafaţa smalţului mată, poroasă, rugoasă, cu fosete
Smalţul este mai puţin dur
Forma dintelui la erupţie- normală
Atriţie şi abrazie crescută, până la fracturi de smalţ
Forma hipomineralizată
Cea mai frecventă, tulburare a mineralizării smalţului

Cul.coroanei: alb-opac la erupţie, galben-maroniu, cafeniu, mai târziu
Suprafaţa smalţului mată, rugoasă, cretoasă
Smalţ subţire
Atriţia şi abrazia crescută
Smalţul se desprinde uşor şi lasă dentina expusă
Tratament
Intercepţie precoce
Aplicare de cape pedodontice preformate pt. protejarea dinţilor în erupţie
Tratam protetic prin cor. de înveliş
Dentinogeneza imperfectă
Interesează ambele dentaţii

Se caracterizează prin:
-transmit. ereditară a tulb. ondoblaştilor
- modif. structurii dentinei .
Incidenţa acestei forme este de 1/8000-1/6000 copii.
Clasificare (Shield şi colab. 1973):

Displazia Capdepont
Aplazia dentinei
Odontodisplazia
Melanodonţia Beltrami
Displazia Capdepont (dentina opalescentă ereditară)
-dinţi mici, globuloşi, rădăcini scurte, subţiri, aspect de cui

-aspect normal la erupţie→ smalţul se fisurează, se detaşează, aspect de dinte şlefuit
-resturi radic. brune,negre, rezistente la carie
-depuneri de dentină care desfiinţează camera pulpară
Aplazia dentinei (dintele coajă sau dintele decorticat)
-dinţi cu un strat subţire de dentină, cameră pulpară voluminoasă ocupată de un ţesut

fibros
-rădăcini scurte
Odontodisplazia
Anomalie complexă, afectează smalţul, dentina şi cementul; leziuni unilaterale, mai

frecvent la maxilar ( frontalii sup)
Afectează ambele dentaţii
Dentina subţire, friabilă
D.pot rămâne incluşi
rădăcini scurte, camera pulpară largă, fibroasă
radiografic-dinţi fantomă
Melanodonţia infantilă (Beltrami)

-afectează dinţii temporari (3-4%),
-frontalii sup. după erupţie au aspect normal, se acoperă cu pete murdare care se
extind ca supraf şi profunz., putând cuprinde toţi dinţii
- smalţul se desprinde descoperind suprafaţa dentinară iar d. devine un dinte bont
negru (ciot).
-coloraţia este dată de melanină
-camera pulpară şi canal radicular se umplu cu dentină secundară

Distrofii dentare secundare
 Tipare neobişnuite ale cariei,
 Caracteristici generale:
-cu debut în zone neobişnuite,
-evoluţie rapidă în suprafaţă şi profunzime,
-fără semne clinice subiective,
-fără răspuns la terapia obişnuită
 Factori etiologici.
-fact. exogeni
- fără legătură cu perioada formativă a dinţilor
- la erupţie- dinţi cu aspect normal
- modificările apar la distanţă de mom. erupţiei
Caria de biberon ,ECC

Caria circulară a frontalilor superiori a dinţilor temporari (caria galopantă,
caria de cutie, caria de biberon)
- debut la 2-3 ani pe dinţi de aspect normal la erupţie,
- evoluţie rapidă spre complicaţii periapicale,
- extindere la toţi dinţii
Sindromul dentar Dubreuil-Chambardel

- localizare selectivă la frontalii sup. perm
-debut la 8-9 ani,
- leziuni vestibulare galopante
- extindere şi la celelalte grupe dentare
Discromiile dentare
Sunt anomalii de culoare care afectează d temp. şi perm.

Modificările pot fi localizate în interiorul d. (intrinseci) sau doar pe exterior (extrinseci)
Discromii transmise:

• În icter neonatal, pigmenţii rezultaţi din hemoliza masivă colorează
galben-verzui ţes.dentar la nivelul liniei neo-natale a dinţilor în curs de
calcifiere

• Porfiria eritropoietică congenitală dă o coloraţie roşie-maronie care
atinge toţi dinţii (erithrodonţia);.
Se impregnează în totalitate, smalţ, dentină şi cement.
URGENŢE ÎN PEDODONŢIE
I. DUREREA DENTARĂ
II .INFECŢIILE OROFACIALE
III. TRAUMATISME ALE DINŢILOR TEMPORARI şi PERMANENŢI TINERI
IV .DISFUNCŢII ACUTE ATM
V. LEZIUNI ORALE NESPECIFICE
Principii de management
 ISTORIC
 EXAMINĂRI extraorale, intraorale
 RADIOGRAFII
 SENSIBILITATE pulpară
 CULTURI BACTERIENE , ANALIZE HEMATOLOGICE, INVESTIGAŢII BIOCHOMICE

(afecţiuni sistemice)
Erupţia dentară
 Fen. fiziologic, fără implicaţii patologice majore
 Hipersalivaţie
 Congestie gingivală
 Prurit
 Fenomene generale :stări de agitaţie febră,tulb. digestive, hematoame de erupţie.
 Recomandări :
-măsuri de igienă orală

- consum de alimente mai dure pt. a decongestiona mucoasa şi a calma pruritul (jucării
cauciucate reci)
- badijonări cu soluţii antiseptice (acid boric 3% ) sau ceai de muşeţel.
I. Accidentele erupţiei dentaţiei temporare

Pericoronarita congestivă(supurată)
- apare frecvent la molarii temp.
- congestie gingivală
- durere şi hipersalivaţie
- adenopatie submandibulară
- stare generală alterată (febră, frison)
Tratam: dezinfecţia sacului folicular (cloramina) şi incizie
INFECŢIILE ORO-FACIALE
 Bacteriene
 Virale
 Fungice
INFECŢII BACTERIENE
Infecţia Caracteristici generale Managementul primar
bacteriană
ABCESUL D. devital, sensibil şi/sau Iniţierea trat.endodontic

PERIAPICAL mobil Extracţie
fără Edem V sau O Analgezice
edem Congestie
facial
CELULITA -Edem - AB şi analgezice

FACIALĂ -Stare febrilă -Tratam. Endod.
-Adenopatie -Drenaj chirurgical, AB
submandibulară intravenos
-Trismus -Extracţia d. devital cât mai
rapid
Infecţia Caracteristici generale Managementul

bacteriană primar
ABCESUL - Rar la copii - Se încercă

PARODONTAL la - Mai frecvent la dinţi drenajul
copil temporari - Irigaţii cu
- Corp străin (unghia) clorhexidină
- Foarte dureros, localizat la - AB şi
1-2 dinţi la nivelul papilei analgezice

sau gingiei marginale
Infecţia bacteriană Caracteristici generale Managementul
primar
GINGIVITA - Ulceraţii la nivelul papilelor Controlul durerii

ULCERO- decapitate şi acoperite de Ameliorarea stării
NECROTICĂ pseudomembrane alb-gri de igienă
- Durere intensă la nivelul Ameliorarea st.
ulceraţiilor gen
Prevenirea
recidivei
PERICORONARITA Rar la d. temporari Irigaţii cu
la copil Mai frecvent la mol I, II perm. inf. clorhexidină

Sensibilitate locală, limitarea Igienă bucală
deschiderii gurii, durere intensă AB, analgezice
spre ureche, febră Incizia mucosei
Trismus, adenopatie
submandibulară
INFECŢII VIRALE
Infecţia virală Caracteristici generale Managementul primar
GINGIVO- Stare generală rea, febră, - Tratament

STOMATITA dureri de gât şi cap medicamentos, tablete
ACUTĂ Mucoasa orală roşie, Zovirax
HERPETICĂ edemaţiată, vezicule - Badijonarea ulceraţiilor
coalescente ce se sparg în cu acid cromic pt.

24h şi rămân ulceraţii cu evitarea suprainfecţiilor
halou eritematos (Septodont)
HERPANGINA Febră, stare generală rea, Tratament simptomatic

dureri cap, disfagie Analgezice
Eritem difuz pe mucoasa
orală, vezicule pe palat şi

orofaringe mari, multiple ce
se sparg şi apar eroziuni
Infecţia virală Caracteristici generale Managementul primar
MONONUCLEOZA - Se transmite prin salivă - Investigaţii

INFECŢIOASĂ - Manifestări orale: pete hematologice şi serice
pe palat, edemul uvulei, (dg)
faringită - Tratament
- Adenopatie cervicală simptomatic
OREIONUL - Sensibilitate, edem la - Tratament

nivelul gl. parotide simptomatic
unilat. sau bilateral - Analgezice
- Febră, trismus
- Adenopatie submandib.
MÂNĂ- PICIOR- - Semne orale: vezicule - Tratament

GURĂ mici pe limbă, mucoasa simptomatic
bucală şi palat ( se sparg
şi apar ulceraţii dur.
- Vezicule pe mâini şi
picioare
LEZIUNI ORALE FUNGICE

Caracteristici generale Managementul primar
CANDIDOZA Candidoza nou-născuţilor Igienă bucală

PSEUDOME La copii cu Sol. alcaline (bicarbonat de
MBRANOAS imunodeficienţă, Na,violet de genţiană0,2-1%
Ă xerostomie, post terapie T. Local antifun gic: Nistatin,
cu AB Pimafucin direct pe lb, sau în
Plăci cremoase alb- alim.
gălbui ce se îndepărtează Tratam general
prin ştergere lăsând
mucoasa eritematoasă
DISFUNCŢII ACUTE ATM
Caracteristici generale Recomandări

Dureri la nivel ATM rare la copii: Examinări extraorale şi intraorale
apar în cursul masticaţiei, complete
limitarea deschiderii gurii, Evidenţierea ASIMETRIEI FACIALE,
cracmente, blocaje durerilor musculare, problemelor de
ISTORIC: afecţiuni cap, gât, dureri dinamică şi de OCLUZIE
abdominale, obicei îndelungat de MANAGEMENT PRIMAR:
mestecat gumă, traumatisme, - Dietă cu alimente moi
probleme familiale, de integrare - Analgezice (antiinflamatoare
socială nesteroidice), aplicaţii calde
locale
- NU gumă de mestecat
- Exerciţii musculare şi
cinematică maxilară simple
TMJ System
 Se ind. la pac. cu probleme de
- suferinţă articulară
- pac. cu snoring
TMJ, încearcă să reechilibreze:
T= tooth
M= muscle
J= jow
Bruxoguard pt. cei cu bruxism, disponibil în 2 variante: soft şi hard
LEZIUNI ORALE NESPECIFICE

Caracteristici generale Recomandări
ISTORIC: stare generală, oboseală, creştere şi dezv., Copilul cu

pierderea apetitului, simptome gastrointestinale, manifestări
antecedente familiale. neobişnuite
- Mobilitate d. fără etiol. necesită atenţie şi
- traum, periapicală investigaţii
- Erupţii premature, exfolieri ale mug. dent complexe urgente
- Edem extraoral persistent
- Adenopatie submandib. fără etiologie virală sau
dentară
- Lez. şi edem intraoral în absenţa abcesului
periapical/parodontal
- Gingivită, leziuni ulcerative, pigmentare,
veziculare, sângerări gingivale spontane

Patologia Molarului de 6 Ani

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patologia Molarului de 6 Ani

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/19/2018 PedodontieCurs-slidepdf.

Patologia Molarului de 6 ani

Rolul molarului prim permanent

Clasificarea lui Angle

mol. secund, în timp ce premolarii îşi păstrează poziţia fixă.

Alte consecinţe ale extracţiei

- sigilarea suprafeţelor ocluzale este procedeul profilactic care constă în aplicarea unui

3) dinţi cu distrucţii mai mari de 2/3 din suprafaţa coronară

- se tratează leziunile de carie simplă

Principii în tratamentul edentaţiei

-aplicarea temporară a menţinătoarelor de spaţiu va respecta riguros rapoartele de

Particularităţi ale permutării dentare

Modificări premergătoare erupţiei d. perm

Modificări premergătoare erupţiei dentare

Apar după 4 ani

Modificări în vederea erupţiei

Uzura dinţilor temporari

Alimente de consistenţă fermă

Lipsa uzurii fiziologice

Apariţia dioastemelor şi tremelor fiziologice

Câmpul liber retromolar

Înlocuirea dinţilor permanenţi

Etapele permutării dentare

Prima etapă- înlocuirea incisivilor

A II-a etapă: înlocuirea zonei de sprijin ( C+MI + MII)

1.-Realizarea unui raport neutral în momentul erupţ.

Mecanismul realizării angrenajului neutral al primilor molari permanenţi

Anatomia cavităţii bucale la copii

În copilărie raporturile anatomice ale cavitatii bucale sunt într-o modificare

Anatomia cavităţii bucale la copii

1. Aspectul şi relaţia crestelor alveolare

Aspectul şi relaţia crestelor alveolare

Creasta inciz. a mandibulei formeaza o treaptă (treapta incizală) cu platoul incizal al

Rapoarte anatomice ale mandibulei

Mandibula este formată din 2 jumătăţi care fuzionează la sf ârşitul primului an de viaţă.

Gaura palatină mare este situată la marginea distala a M2 temporar

Particularităţi ortodontice ale erupţiei d. temporari

Ei vor modifica relaţiile interarcadice producând prima înălţare fiziologică a ocluziei.

Variaţiile erupţiei dentare

Evoluţia relaţiilor ocluzale în dentaţia temporară

În regiunile distale ale arcadelor dentare, aprecierea dezvoltării sagitale a ocluziei se

Vârsta osoasă. Vârsta dentară

Traumatisme dinţi temp.

Modificări de poziţie a mugurilor dinţilor permanenţi consecutive traum d.

În funcţie de intensitatea lor, traum. d. temporari produc:

În urma hemoragiei ap. hemosiderină în smalţul aflat în formare ,cu colorarea d.

TRAUMATISMELE DINŢILOR TEMPORARI

Etiologie dinţi perm. tineri

Molestarea copiiilor ( violenţa familială, stradală)

Clasificarea clasică a traumatismelor

Clasificare traumatisme OMS 1993

-contuzii (fără deplasare)

c)Luxaţia extruzivă=deplasarea parţială a dintelui în afara alveolei(avulsie parţială);

Traumatisme ale gingiei şi mucoasei orale

Se mai pot asocia frecvent:

Leziuni ale părţilor moi

Fracturi de smalţ , cl II Elis - tratament

Preparate pe bază de CaOH:

Mineral Trioxid Aggregat

Hibridizarea plăgii dentinare

O grosime de 5µ are acelaşi efect cu un strat de câţiva mm obţinut din coafaj

FRACTURI (cl. II ELLIS).Restaurare finală

Compozitele « flowable » aparţin RDC ce conţin o proporţie mai mică (42-53 %) de