VARIANTE CLINICE Şl POSIBILITĂŢI DE

TRATAMENT
 EDENTAŢIA DE CLASA A III-A
KENNEDYDin punct de vedere funcţional
= se caracterizează edentaţia nu produce tulburări
morfologic prin absenţa funcţionale când amplitudinea
unităţilor odonto- este redusă, dar determină
parodontale în zonele impotenţă masticatorie,
triturante ale arcadelor, desfiinţarea ghidajului de grup,
breşa edentată fiind tulburări de deglutiţie, fonaţie şi
limitată mezial şi distal fizionomie relative atunci când
de dinţi. breşa este extinsă.
Complicaţiile
migrarea dentară cu distrugerea arhitecturii parodontale,
blocarea ocluziei,
apariţia punctelor de contact prematur,
instalarea parodontopatiilor marginale prin suprasolicitare şi
traumatism
se produc modificarea relaţiilor mandibulo-craniene şi instalarea
sindromului disfuncţional al sistemului stomatognat şi a tulburărilor
generale declanşate de acesta.
 Orice absenţă dentară, chiar şi a unui singur dinte determină modificări
ocluzale adeseori ireversibile. Pierderea punctelor de contact cu malpoziţii
dentare izolate şi de grup determină modificări atât la arcada afectată de
edentaţie cât şi la cea antagonistă, modificările mergând „în pată de ulei” de-a
lungul arcadelor alveolo-dentare şi determinând tulburări ireversibile ale
parodonţiului de susţinere.

Arcul de stabilizare în edentaţia laterală

intercalată, clasa a III-a Kennedy Legea polinomului

Având în vedere tulburările majore pe care orice absenţă dentară le

determină trebuie bine implementat în conştiinţa profesională a fiecărui spe­
cialist că edentaţia intercalată redusă, ca şi celelalte tipuri de edentaţie,
reprezintă o urgenţă terapeutică atât din punct de vedere profilactic cât şi din
punct de vedere curativ. De aceea se impune închiderea de urgenţă a breşei
edentate fie adjunct provizoriu, fie conjunct provizoriu, până la rezolvarea
definitivă.
Absenţa molarului de 12 ani - soluţia terapeutică definitivă de elecţie este
protezarea conjunctă.

În acest caz de
edentaţie a unui
singur molar, există
condiţii biomecanice
optime cu realizarea
sprijinului pe dinţii
limitrofi edentaţiei.

Descriere AGP conjunct Descriere AGP conjunct

AGP conj. Integral compozit/ceramic format
din 2 EA – coroane fizionomice pe 26, 28 si
corp se punte fizionomic la nivelul 27 in
raport tangential liniar cu creasta.
AGP conj. Metalo-acrilic/ metalo-compozit/
metalo-ceramic format din 2 EA – coroane
semifizionomice pe 26, 28 si corp se punte
semifizionomic la nivelul 27 in raport
tangential liniar cu creasta.

Când există parodontopatie marginală iar coeficienţii masticatori ai dinţilor limitrofi

sunt micşoraţi, se impune includerea în tratamentul conjunct al breşei a mai
multor dinţi stâlpi în funcţie de gradul de afectare parodontală.
Absenţa molarului de 12 ani

Aparatul gnatoprotetic conjunct cuprinde

elemente de agregare sub forma coroanelor Inlay
metalice, semifizionomice, parţiale sau inlay-
uri şi un corp de punte modelat ocluzal
anatomorf.
Coroana metalica
Corpul de punte are contact punctiform (mandibular) sau liniar-tangential
(maxilar) cu creasta edentată, suprafaţa sa ocluzală este mai îngustă cu 10%, iar
modelajul la nivelul joncţiunilor cu microprotezele de înveliş este realizat
corespunzător pentru a proteja papila interdentară.
Edentaţia a patru dinţi consecutivi pe acelaşi cadran

este edentaţie parţială întinsă şi se tratează de urgenţă prin proteză acrilică

cu conector acrilic total ameliorat.
Protezarea de urgenţă Kemmeny nu oferă satisfacţii deoarece este extrem
de instabilă datorită amplitudinii mari a spaţiului edentat şi datorită
coeficienţilor masticatori ridicaţi ai dinţilor absenţi.
Soluţia definitivă conjunctă este indicaţia de excepţie, ea fiind utilizată numai
în cazul unor dinţi voluminoşi, cu parodonţiu integru, în cazuri de curbură mică
a arcadei, în ocluzii normale psalidodonte fără parafuncţii, arcadă antagonistă
protezată adjunct.
Soluţia protetică de elecţie va fi reprezentată de proteza scheletizată
obligatoriu stabilizată pe întreaga arcadă prin utilizarea de elemente de
menţinere, sprijin şi stabilizare de o factură asemănătoare soluţiilor clinice
expuse anterior.
Soluţia ideală este aplicarea de implanturi, cu transformarea clasei de
edentaţie.
 Absenţa a doi dinţi laterali neconsecutivi pe acelaşi cadran prezintă
caracteristicile morfologice şi funcţionale deja expuse. Biomecanic situaţia
clinică şi implicit soluţia terapeutică se schimbă în funcţie de dinţii absenţi.
absenţa molarului de 12 ani şi a primului premolar
diagrama dinamică ne arată că prin includerea numai a
molarului de minte, a molarului de 6 ani şi a premolarului
secund se creează condiţii de echilibru supraabundent (P
= 10 şi R = 15), ceea ce va permite evitarea includerii
caninului.şi protezarea spaţiului edentat la nivelul primului
premolar prin extensia mezială.
absenţa molarului de 12 ani şi a premolarului
secund pe acelaşi cadran, situaţia biomecanică se
schimbă. Includerea în sprijin a molarului de minte,
molarului de 6 ani şi a primului premolar este obligatorie şi
rezolvă la limită problema echilibrului. De aceea, orice
semn de suferinţă parodontală va dicta extinderea
sprijinului prin includerea şi a caninului.
Absenţa molarului de 6 ani şi a primului premolar necesită rezolvare conjunctă prin
includerea dinţilor limitrofi, respectiv molar de 12 ani, premolar secund şi canin ca dinţi stâlpi.
O eroare din păcate extrem de frecventă, în acest tip de edentaţie o reprezintă rezolvarea
conjunctă cu microproteze pe molarul de 12 ani şi premolarul secund şi extensie mezială pentru
rezolvarea absenţei premolarului prim. Greşeala persistă chiar prin includerea ca stâlp şi a
molarului de minte.
EDENTAŢIA DE CLASA A IV-A KENNEDY
Absenţa unităţilor
odontale din zona
frontală a arcadei,
determină
funcţional tulburări
majore fizionomice,
fonatorii şi de
incizie a
alimentelor.

Caracteristicile biomecanice ale edentaţiei de clasa a IV-a Kennedy sunt

dominate de plasarea poligonului de susţinere în afara poligonului de sustentaţie
parodontală datorită situării edentaţiei în zona de curbură a arcadei. În plus, toţi
dinţii din zona frontală, datorită faptului că sunt monoradiculari cu o suprafaţă
redusă parodontală au coeficienţi masticatori inferiori (excepţie de la această
regulă o face caninul care datorită rădăcinii sale voluminoase şi lungi posedă un
coeficient 5). Gradul de supraocluzie frontală favorizează recepţionarea forţelor de
solicitare de o manieră dezavantajoasă biomecanic, complicând şi mai mult
problematica rezolvării terapeutice.
 Absenţa caninului impune probleme speciale generate de
interferenţa acestuia în ghidarea mişcărilor cu contact dento-dentar în
propulsie ca şi în lateralitate. Rezolvarea terapeutică a edentaţiilor
frontale trebuie să ia în considerare refacerea ghidajului anterior armonic
cu celelalte elemente ale sistemului: pante cuspidiene, înclinarea
tuberculului articular, cu scopul asigurării funcţionalităţii optime.
 Soluţia terapeutică de urgenţă pentru rezolvarea edentaţiilor frontale este
reprezentată de proteza Kemmeny, masca Scutan sau puntea de colaj
provizorie, care au aceleaşi caracteristici constructive ca şi cele deja expuse.
Tratamentul definitiv de elecţie va fi reprezentat de soluţia conjunctă cu
elemente de agregare pe dinţii vecini edentaţiei, atunci când acestea au o bună
implantare parodontală, ocluzia este psalidodontă sau cap la cap, în condiţiile
unui stereotip dinamic fără propulsie.
Ca elemente de agregare se utilizează coroanele parţiale care au avantajul
respectării fizionomiei, coroanele semifizionomice sau chiar coroanele de
substituţie. Corpul de punte va fi semifizionomic în semişa faţă de creasta
edentată.
 O altă soluţie terapeutică utilizabilă este reprezentată de puntea de colaj (puntea
Maryland) care rezolvă starea de edentaţie prin absenţa cvasitotală a mutilării dentare
datorată unei preparări superficiale, dar care implică anumite riscuri deoarece conturările
superficiale ale unei proteze care nu se integrează în interiorul substanţei dentare, în
morfologia ei iniţială, ca şi decementarea frecventă cu pericolul asfixiei, limitează prin
consecinţe indicaţiile de utilizare. Astfel, se impune prepararea superficială a feţei orale pe o
profunzime de aproximativ 0,1 - 0,2 mm, respectând morfologia primară, end-knife
chanfreinat spre colet iar proximal pierdut. Se pot utiliza gheruţe incizale care alături de
sprijinul supracingular se opun tendinţei de alunecare a construcţiei protetice pe
substructură. Punctul slab al acestor construcţii este reprezentat de retenţie mecanică a
componentei la interfaţa metal-polimer, deficienţă ce se remediază parţial prin tratamentul
acid al substructurii dentare de contact şi tratamentul electro-galvanic al feţei interne a
coroanei de colaj.
 Absenţa caninului

= datorită importantului rol jucat de acesta în fiziologia ocluzală impune măsuri

speciale terapeutice de refacere.
Fiind plasat la interferenţa a două planuri diferite, acest dinte participă atât la
conducţia în lateralitate cât şi la conducţia în propulsie, fiind deci implicat în toate
mişcările cu contact dento-dentar. Aceste considerente impun în cazul optării pentru
soluţia conjunctă de rezolvare, a unor măsuri speciale prin includerea de dinţi
suplimentari şi crearea unui echilibru mecanic optim.