RESTAURAREA EDENTATIEI PARTIALE

PRIN PROTEZA PARTIALA ACRILICA

PARTEA I

CAPITOLUL I

GENERALITATI
ACRILICA

PRIVIND

PROTEZA

PARTIALA

Proteza partiala acrilica este un corp fizic obtinut prin fenomenul de polimerizare,
realizat in scopul restaurarii integritatii arcadelor dentare. Sunt indicate in edentatiile subtotale,
edentatiile biterminale extinse, edentatiile mixte si edentatiile de hemiarcada.
Edentatia partiala are nenumarate forme tipice determinate de numarul dintilor pierduti
si de zona topografica unde se localizeaza edentatia. Nu poate fi indiferent faptul ca s-a pierdut
un singur dinte sau 20 de dinti si nu fi de aceeasi inportanta pierderea a 2+3 dinti in mijlocul unei
arcade sau pierderea ultimilor 3 dinti la capatul distal al unei hemiarcade, lasand ocluzia fara
sprijin molar posterior.
Daca pe langa topografia si numarul dintilor pierduti se include si starea parodontiului
marginal, felul ocluziei dentare, existenta sau inexistenta altor lucrari dentare, predispozitia la
carii, igiena bucala, etc. Se formeaza un tablou mai cuprinzator al formelor clinice, ale edentatiei
partiale, care dupa aprecieri modeste sunt de ordinul zecilor de mii.
Caracteristicile clinico-tehnice-terapeutice

Restaureaza arcadele dentare cu forme variate de edentatii

Sunt indicate de multe ori in scopul restaurarilor provizorii

Acopera zone intinse ale campului protetic, lipsind pacientul de senzatiile

termice si gustative

Transmite presiunile masticatorii,in general, muco-osos

Reduce spatiul util functional limbii datorita grosimii placii

Purtate in timp, produc tulburari de troficitate la nivelul tesuturilor dentoparodontale ale dintilotrestanti la nivelul mucoasei si osului campului protetic,
ca rezultat al compresiunii

Dupa o perioada de timp de purtare apare instabilitatea protezei datorita

atrofiei campului protetic

Sunt obtinute in conditii tehnico-clinice modeste

Sunt realizate intr-un timp relativ redus

Sunt mai mult sau mai putin rezistente d.p.d.v. mecanic ( se pot fractura )

Se pot repara prin tehnologii simple daca se fractureaza, se rup crosetele, se

inlocuiesc dintii

Se pot adauga dinti daca edentatiile se extind

Sunt realizate din rasini sintetice ( acrilice )

Rasinile acrilice, fiind cu structura macromoleculara, in mediul bucal

suntsupuse fenomenului fizico-chimic de umflare ce constituie prima faza de
dezintegrare a unui material sintetic. Prin umflare se creeaza conditii
favorabile actiunii factorilor distrugatori care pot fi de natura mecanica, fizica,
chimica sau bacteriana.

Campul protetic inainte de protezare este evoluat d.p.d.v. morfologic si

functinal pentru a se crea restaurare care sa asigure profilaxia elementelor componente
si restabilirea functiunilor tulburate ale aparatului dento-maxilar.

PROTEZELE MOBILIZABILE
Sunt piese protetice rigide, care refac morfologia arcadelor dentare, intrerupta prin
edentatie.
INDICATIILE PROTEZELOR MOBILIZABILE
Protezele mobilizabile se indica in tratamentul edentatiei terminale (uni - si
biterminale), edentatiei latero - terminale sau termino - laterale , edentatiei mixte, edentatiei
extinse si in edentatia subtotala. Sunt ancorate pe dintii stilpi.

CLAISIFICAREA
Protezele mobilizabile, dupa materialul si metoda de obtinere, se clasifica in :

proteze partiale acrilice - sunt obtinute prin polimerizare si au ca element de stabilizare mentinere crosetele de sarma.

protezele partiale scheletate - obtinute din aliaje metalice prin turnare si au ca elemente
de stabilizare, mentinere si sprijin crosetele turnate sau sistemele speciale.

Ambele tipuri de proteze se obtin in laboratorul de technica dentara, pentru cele

scheletate este nevoie de dotare technica speciala si o specializare a technicilor dentare.

CAPITOLUL II

EDENTATIA PARTIALA
Dentatia umana definitiva, dupa erubtia molarului trei, este alcatuita din 32 de dinti
permanenti. Dintii permanenti sunt repartizati in numar de 16 pentru fiecare arcada maxilara.
Starea de edentatie apare de la varste tinere (12 - 18 ani ), cind prin absenta unui
dinte sau a mai multora, integritatea morfologica a arcadelor este intrerupta.
DEFINITIE
Este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 - pina
la 15 dinti de pe arcada. Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu numit edentatie sau
bresa dentara. Edentatia unidentara pina la cea subtotala poate crea un numar impresionant de
variante ale starii de edentatie pe arcada dentara.
ETOLOGIA EDENTATIEI PARTIALE
Factorii principali care contribuie la aparitia starii de edentatie sunt :
1. Caria dentara si complicatiile ei
2. Parodontopatia
3. Traumatismele accidentale
4. Osteomielita si tumorile oaselor maxilare
5. Disfunctia ocluzala

FORMELE CLINICE ALE EDENTATIEI PARTIALE

Starea de edentatie partialla apare de la absenta unui singur dinte si pana la un numar
de 15 dinti de pe un maxilar. Exista teoretic 16 posibilitati de adentatie pe o arcada dentara. Se
intilnesc edentatii de 2 - 3 dinti sau mai multi alaturati sau din alta zone ale arcadei. Pe o singura
arcada dentara pot exista numai 7 brese (spatii edentare).
CLASIFICAREA EDENTATIEI PARTIALE
Clasificarea cea mai raspandita este a lui Kenned :

clasa I - a - edentatie termino - terminala, plasata posterior dintilor restanti pe

ambele hemiarcade.

clasa II - a - edentatie terminala unilaterala plasata posterior dintilor restanti pe o

hemiarcada.

clasa III - a - edentatie laterala, delimiteaza mezial si distal de dinti

clasa IV - a - edentatie frontala situata de o parte si de alta a liniei mediane.

Scoala romaneasca de protetica (E.Costa) clasifica edentatiile in functie de zona

topografica:

edentatie frontala - absenta incisivilor si caninilor din zona frontala

edentatie laterala - absenta premolarilor si molarilor de pe hemiarcade. Este limitata

anterior si posterior de dinti restanti.

edentatie terminala - absenta premolarilor si molarilor de pe hemiarcade este situata

posterior de dintii restanti fara a prezenta dinte restant posterior.
COMPLICATIILE EDENTATIEI PARTIALE

Edentatia partiala se insoteste de tulburari ale functiilor esentiale ale aparatului dento
- maxilar precum : masticatia, fizionomia, fonatia, si a relatiilor de ocluzie dintre arcadele
dentare:

principala tulburare este a mastrictiiei

editia frontala induce evidente dificultati in vorbire, dar si un aspect dizgratios

absenta dintilor laterali (premolari, molari) in edentatiile terminale instalata precoace

modifica dimensiunea verticala de ocluzie.

absenta unui numar mare de dinti (edentatia subtotala) conduce la suprasolicitarea

dintilor restanti cu afectarea tesuturilor paradontale.

starea de edentatie favorizeaza migrarile orizontale ale dintilor limitati al edentatiilor

si pe cele verticale ale dintilor antagonisti.
CIMPUL PROTETIC IN EDENTATIA PARTIALA

Cimpul protetic - este alcatuit din totalitatea elementelor morfologice ale oaselor
maxilare pe care se aplica protezele partiale acrilice sau scheletate.
Elementele morfologice sunt : dinti restanti, crestele edentare, bolta palatina,
tuberozitatile maxilare si tuberculii piriformi.
Aceste sunt grupate in :
a. Suportul dento - parodontal - care preia, prin dintii restanti si parodontiu,
presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar
b. Suportul mico - osos - format din fibromucoasa crestelor edentate, si a boltii
palatine, a tuberozitatilor maxilare a tuberculilor piriformi si osul subiacent.

SUPORT DENTO - PARADONTAL

Este constituit din dintii restanti si tesuturile parodontale, care intra in contact cu
partile componente ale protezelor (placa protetica, crosete) contribuind la stabilizarea si
mentinerea acestora.
Stabilizarea , mentinerea si sprijinul protezelor partiale sunt dependente de : de
numarul dintilor restanti, repartizarea topografica, pozitia de implantare si valoarea parodontala a
dintilor restanti, morfologia coronara si relatiile de ocluzie.
NUMARUL DINTILOR RESTANTI
Prezenta pe arcada a unui numar de dinti restanti contribuie la stabilizarea protezelor.
Stabilizarea si mentinerea protezelor sunt dependente in mare grad de repartizarea topografica a
dintilor pe arcada.
Teoretic, un numar mai mare de dinti restanti este mai favorabil, pentru stabilizarea
protezelor, dar la un numar mai mic sau egal de dinti restanti, intervine modul cum sunt
repartizati pe arcada. Deoarece dintii restanti sunt repartizati in planuri diferite, ofera conditii
favorabile stabilizarii protezei.

POZITIA DINTILOR PE ARCADA

Dintii nu sunt implantati perpendicular in oasele maxilare. Forma arcadelor
(semieliptica) face ca fiecare dinte sa prezinte o implantare caracteristica la nivelul arcadelor. La
maxilar axele de implantare converg spre apex, iar la mandibula sunt divergente spre apex.
Aceste axe prelungite alcatuiesc un con numit "con de sustentatie" descris de Villain.
Analizand conul de sustentatie se evidentiaza :

perimetrul in care se situeaza apexurile dintilor de la maxilar este mai mic decat
perimetrul apexurilor de la mandibula.

la maxilar perimetrul apical este mai mic fata de perimetrul coronar. Rezulta ca
dintii superiori sunt inclinati in jos si spre exterior, iar dintii inferiori sunt
inclinati in sus si spre interior.

Pe grupe de dinti inclinarile sunt situate astfel :

dintii din grupul frontal superior sunt inclinati in sens vestibulo - oral cu 5 (8) 10
grade, iar dintii din grupul frontal inferior cu 0 - 5 grade in acelasi sens.

premolarii si molarul 1 la maxilar sunt inclinati vestibular cu 2 - 3 grade, acelasi

dinti la mandibula fiind inclinati spre lingual cu 2 - 3 grade.

molarii 2 si 3 sunt inclinati vestibular si mezial la maxilar, iar cei de la mandibula

mezial si lingual mai accentuat.

In edentatia partiala, dintii limitanti si antagonisti isi modifica pozitia initiala din
arcade. Aceste noi pozitii sunt denumite malpozitiile secundare ale dintilor restanti. Modificarile
de pozitie au loc in sens orizontal si vertical.
Migrari orizontale se produc prin inclinarea si translatia dintilor restanti. In
migrarea cu inclinare (basculare) coroana dintelui se deplaseaza spre edentatie, iar radacina
ramane implantata in pozitia initiala sau are tendinta de deplasare in sens opus.
Migrarile cu translatie coroana si radacina dintelui se deplaseaza in acelasi sens,
noul ax de inplantare fiind aproape paralel cu cel initial.
Migrari orizontale se produc atat in sens mezial, cit si distal, cele meziale
(meziogresiunile) sunt mai ample si mai numeroase decat cele distale (distogresiunile ).
Migrarile verticale sunt deplasari ale dintilor in sens vertical. Migrarea are loc spre
edentatie, in cautarea dintilor antagonisti absenti.

Clinic, migrarile verticale sunt reprezentate de : egresiuni si extruzii. Egresiunile sunt

forma de migrare in care dintii se deplaseaza inpreuna cu procesul alveolar, coroana clinica nu si modifica dimensiunea initiala.
Extruziile sunt forma de migrare in care dintii se deplaseaza din alveole spre
edentatie, fara procesul alveolar. Coroana clinica devine mai mare decat cea anatomica.
MORFOLOGIA CORONARA
Morfologia coroanelor este caracteristica pentru functiunile grupului din care fac
parte dintii restanti. In restaurarea protetica din zona anterioara dintilor artificiali vor fi identici
cu cei naturali in zona laterala dimensiunea este dictata de reguli biomecanice.
Deoarece pe unele coroane dentare vom aplica elemente de stabilizare ale protezei
analizam cu atentie pe modelul de studiu morfologia coronara a dintilor restanti. Analizam dintii
restanti si apreciem pe care ii vom folosi ca dinti stalpi.
Coroanele dentare prezinta convexitatile maxime fiind numita ecuator anatomic.
Ecuatorul anatomic este luat in considerare numai in pozitia verticala a dintelui, pe dintele extras
si are valoare in studiul morfologiei dentare.
Ecuatorul de malpozitie este caracteristic dintilor limitanti ai edentatiei care prezinta
migrari orizontale.
Ecuatorul protetic este ecuatorul comun al dintilor stilpi si poate fi determinat cu
ajutorul unui aparat numit paralelograf. Trasarea ecuatorului protetic pe fetele laterale coronare
le imparte in doua zone distincte, cu utilizare protetica diferita :

Zona subecuatoriala situata intre colet si ecuatorul protetic, este partea retentiva a
coroanei.

Zona supraecuatoriala este cuprinsa intre ecuator si extremitatea libera a

coroanei si reprezinta partea neretentiva a coroaenei.

CARACTERISTICI PRIVIND RETENTIVITATEA

la maxilar, retentivitatile favorabile ale molarilor sunt situate pe fetele

vestibulare, iar la mandibula pe fetele linguale.

premolarii datorita implantarii verticale, prezinta zone retentive pe ambele fete

(V, O) .

gradul de retentivotate este mai mare la coroanele inalte si mai mic

pentru coroanele scurte.

Valoarea parodontala a dintilor stilpi

Este caracteristica fiecarui dinte si consta din gradul de rezistenta al dintilor fata de
fortele care tind sa - i deplaseze din alveole. Valoarea paodontala a unui dinte este determinata de
implantarea osoasa, morfologia radiculara si starea de sanatate a tesuturilor parodontale.
Relatiile de oculzie
In edentatia partiala, relatiile ocluzale initiale se modifica datorita migrarilor dentare.
SUPORTUL MUCO - OSOS

Este a doua componenta a cimpului protetic, fiind alcatuit din mucoasa si oasele
maxilare. Protezele partiale sunt in contact intim cu dinti restanti. Fibromucoasele cimpului
protetic sau mucoasa fixa acopera crestele alveolare si bolta palatina.
Fibromucoasa ce acopera crestele alveolare maxilare este mai groasa decat la
mandibula.
Mucoasa neutra (pasiv - mobila ) - se afla la periferia cimpului protetic. Este situata
la nivelul fundurilor de sac vestibulare si linguale si in zona palatina superioara ( linia "Ah" ).
Suportul osos al cimpului protetic este reprezentat de crestele alveolare si bolta
palatina.
Creasta alveolara este formatiunea ce rezulta prin transformarea procesului alveolar
in urma extractiei dintilor. Crestele alveolare prezinta dimensiuni si forme variate : sunt
voluminoase sau atrofiate, atenuate pina la disparitie.
Crestele alveolare prezinta in extremitatile distale : tuberozitati la maxilar si tuberculi
piriformi la mandibula. Aceste formatiuni anatomice sunt acoperit de proteze, ele influentind
considerabil stabilitatea si mentinerea. Aceste formatiuni anatomice se atrofieaza in ritm lent
fiind numite "zone biostatice".
Bolta palatina este zona campului protetic, situata intre crestele alveolare maxilare.
Formele si dimensiunile ei sunt variabile in plan frontal. Se observa bolta palatina adanca
(ogivala) sau de adancime medie.
PARTEA A II - A

TEHNOLOGIA PROTEZELOR

PARTIAL MOBILIZABILE

CAPITOLUL I I I

PROTEZA PARTIAL MOBILIZABILA

CONFECTIONATA DIN ACRILAT
Proteza partiala confectionata din acrilat se indica pentru restaurarea arcadelor
dentare edentate partial. Se mentin pe campul protetic cu ajutorul crosetelor de sarma. Se obtine
din orice laborator de technica dentara intr - un timp relativ scurt si cu pret redus.
Elementele componente ale acestui tip de proteza sunt :
1. Arcadele dentare artificiale
2. Seile protezei
3. Elementele de legatura intre sei
4. Elemente de mentinere, stabilizare si sprijin
1. Arcadele dentare artificiala
Impreuna cu seile protetice restaureaza morfologia arcadelor dentare.
Sunt elementele principale ale protezei partiale.
Dintii artificiali refac morfologia coronara a arcadelor dentare. Au un rol deosebit in
restaurarea functiilor aparatului dento - maxilar : masticatie, fizionomia, fonatia.
Dintii artificiali sunt montati si fixati pe seile protezei. Fixarea dintilor in masa
acrilica a seilor se realizeaza chimic pentru dintii din acrilat si mecanic pentru cei din porselan.
Dintii din acrilat, se produc industrial sau in laboratorul de technica dentara.
Dintii din portelan sunt realizati industrial, prezinta sisteme retentive (crampoane
butonate, cavitati ) pentru fixarea lor in acrilatul seilor.
Comparativ cu dinti acrilici, cei din portelan sunt mai rezistenti, au transluciditate si
stabilitate coloristica superioara, nu se pot prelucra pentru ca pierd luciul, sunt casanti si pretul
de cost este ridicat. Sunt utilizati rari si indeosebi numai in zona frontala.
2 .Seile protezei

Acopera crestele alveolare si sunt suportul de fixare a dintilor artificiali. Refac

volumul si forma crestelor edentate afectate in urma extractiilor dentare si a procesului de atrofie
si rezorbtie.
Seile protezelor, prin dintii artificiali, preiau presiunile ocluzale si le transmit
suportului moco - osos .
Seile protetice prezinta trei fete :

fata vestibulara - acopera versantul vestibular al crestei alveolare, de la varful

crestei pana la nivelul fundului de sac vestibular.

fata orala (palatinata, linguala) - la maxilar se continua cu placa palatinala, iar la

mandibula coboara pana in fundul de sac lingual. Fata orala va fi lustruita. Pe
mijlocul crestei vor fi fixati dintii artificiali. Aceasta fata reprezinta doua
versante. Versantul oral si vestibular. Versantul oral este bine delimitat.

fata mucozala - acopera intim mucoasa crestelor alveolara pana la nivelul

mucoasei neutre (pasiv - mobila).
3.Elementele de legatura intre seile protezelor cu dintii artificiali
Placa protetica

Placa acestei proteze este realizata din acrilat iar pentru a asigura rezistenta va vi
confectionata cu o grosime de 2 mm. Aceasta grosime a placii de pe toata intinderea reduce
sintitor din spatiul cavitatii bucale creand senzatii de disconfort pacientului. Suprafata externa a
bazei se va prelucra si lustrui. Marginile bazei care se termina in fundul de sac vestibular vor
avea forma si dimesiunea acestuia avand un aspect rotunjit, ocolind brindele si frenul.
Placa protetica se proiecteaza in doua forme : placa protetica intinsa, si placa
protetica redusa.
A. Placa palatinala a protezelor maxilare acopera in totalitate sau partial bolta
palatina unind seile protezei partiale.
B. Placa linguala a protezelor mandibulare uneste seile protetice care acopera
versantul lingual al crestei alveolare.
Placa protetica redusa se utilizeaza pentru protezele maxilare. Placa protetica redusa
este indicata pentru urmatoarele avantaje : micsorarea senzatiei de disconfort si a celei de voma,
menajarea simtului gustativ si termic.
Formele placii protetice reduse sunt :

placa palatina fenestrata - zona centrala a placii este decupata, se lasa libera zona
de mucoasa cu receptori gustativi.

placa palatinala rascroita distal - prin sectionarea placii este degajata zona
reflexogena a valului palatin.

placa palatinala decoletata - placa este decupata 2 - 3 cm corespunzator

parodontiului marginal al dintilor restanti, pentru a fi protejat de actiunea
traumatica a placii.

Placa protetica intinsa este utilizata in edentatii de hemiarcada si in cea subtotala.

Placa linguala poate fi numai decoletata. Toate reducerile dimensionale (fenestrare, decoletare,
sectionare distala) micsoreaza rezistenta mecanica a protezelor. Seile protetice inpreuna cu placa
protrtica alcatuiesc baza protezei.
4.Elemente de stabilizare
Proteza partiala are tendinta sa se mobilizeze de pe campul protetic datorita:

Mobilitatii partilor noi de la marginea cimpului protetic

Alimentelor care amestecate cu saliva formeaza paste cu grad mare de

adezivitate

Fortei gravitatiei care actioneaza la maxilar

Deplasarea protezelor de pe campul protetic in sens vertical, orizontal sau bascularea

lor este oprita prin utilizarea elementelor de mentinere : crosetelor din sarma la care se adauga si
fortele rezultate din adeziune, retentivitatea anatomica si musculara.
Crosetele din sarma
Crosetele se aplica pe dintii limitanti al edentatiilor, contribuind la mentinerea si
stabilizarea protezei partiale. Se obtin din sarma de wipla cu diametrul sectiunii intre 0,6 - 0,8
mm si un grad de elasticitate mare. Au rol in mentinere si stabilizare, nu au insa rol in sprijin.
Partile componente ale crosetelor din sarma
Crosetele din sarma sunt alcatuite din trei segmente :

segmentul dentar - se aplica pe 2/3 din fata vestibulara a dintelui

segmentul intermediar difera de la un croset la altul

segment de fixare (terminal) - portiunea terminala modelata cu ansa finala ce

favorizeaza fixarea crosetului in saua sau placa protezei.

Caracteristicile crosetelor de sarma

modelarea crosetelor se realizeaza dupa desenul efectuat de medic pe model.

segmentul dentar se plaseaza subecuatorial pe dintile stalp

segmentele dentare si intermediar nu vin in contact cu parodontiul marginal

segmentul intermediar conceput in forme diferite : Z, V, S, confera elasticitate

crosetului.

crosetele din sarma sunt mai elastice si pot fi activate mai eficient decit crosetele
turnate.

segmentul terminal prezinta retentii pentru fixarea crosetului in masa acrilica

crosetele din sarma asigura stabilizarea orizontala si ancorarea verticala a

protezelor partiale.

au efect suprasolicitant asupra dintilor stalpi cind sarma este groasa si segmentul
intermediar este scurt.

crosetele din sarma se repara relativ usor : fracturile de croset se inlocuiesc cu

crosete noi.

Tehnologia crosetelor de sarma

Crosetele se modeleaza din sarma prin indoire. Pentru modelarea lor se indica
urmatoarele reguli tehnologice :

sarma de wipla se indoaie intrun singur sens. Repetarea indoirii modifica

structura cristalina a sarmei cu micsorarea rezistentei la rupere.

modelarea sarmei se va realiza cu clesti ce au partea activa neteda si nu

sectioneaza sarma.

se contraindica strict introducerea sarmei in flacara, pentru ca devineprea elastica

si putin rezistenta.

varful segmentului dentart va fi bine rotunjit pentru a nu eroda smaltul sau leza
mucoasa din vecinatate.

segmentul de fixare (terminal) va fi modelat in forma zig - zag sau de ansa pentru
a fi retentionat in masa acrilica si a nu se rotii.

se foloseste numai sarma cu un grad mare de elasticitate, in grosime de 0,6 - 0,8

mm , in nici un caz mai groasa.

INSTRUMENTAR
In technica dentara, pentru modelarea sarmei de wipla, se utilizeaza clesti de diferite
tipuri.
in practica stomatologica se folosesc urmatoarele tipuri de clesti :
Cleste crampon are o parte activa scurta numit falci, fetele interne drepte prezentind
stilatii transversale, care favorizeaza priza sarmei sau a benzilor metalice. Clestele crampon
poate sectiona sarma avind la baza falcilor o concavitate delimitata de o muchie taioasa.
Are o larga utilizare, atit in laborator cit si in cabinet pentru :
o

modelarea crsetelor din sirma

obtinerea si adaptarea inelelor metalice

adaotarea coroanelor stantate, turnate

modelarea diferitelor tipuri de arcuri ortodontice

manevrarea (priza) stifturilor utilizate in amprentarea de canal pentru

coroana de substitutie.

Cleste cu falci rotunde are partea acriva de forma rotunda, actionind asupra sarmei
asemanator unor valturi.
Clestele se utilizeaza pentru modelarea inelelor ortodontice, a celor metalice
( Cu Al, Ag + Pd ), folosite ca portamprente sau ca parti componente ale coroanelor din 2 bucati.
De asemenea sunt utilizate pentru modelarea buclelor la crosetele, arcuri ortodontice
si atele de inmobilizare folosite in chirurgie.
Clestele cu falci ascutite are falcile de forma conica cu suprafata de contact intre
ele. Modul de actiune este asemanator clestelui crampon dar cu virful subtire al clestelui pot fi
prinse zone mici ale sarmei. Clestele este utulizat pentru indoiri mici si prinderea unor accesorii
(stifturi) de mica dimensiune.

Clestele cu falci diferite ( rotunda si jgheab) - in falca ce are forma de jgheab

patrunde cea rotunda.
Modul de actiune este asemanator unei stante, in care falca ce are forma de jgheab
are rolul de matrice, iar cea rotunda rolul patricei, Este utilizat pentru modelarea in forma de
bucla a segmentelor crosetelor sau arcurilor ortodontice.
Clestele Waldsachs prezinta o falca de forma lamelara cu o parte zimtata spre
extremitate si o alta semirotunda spre articulatie. A doua falca are un jgheabin care patrunde falca
lamelara. La nivelul articulatiei intre cele doua falci se afla o zona activa pentru sectionat sarma.
Modul de actiune este tot pe principiul stantei si se realizeaza prin articularea celor doua falci. Se
utilizeaza pentru indoirea sarmei in mai multe planuri si pentru modelarea unor crosete sau arcuri
ortodontice deosebite.
Clestele de taiat sarma are doua forme :
a. cu partea activa dispusa frontal
b. cu partea activa situata longitudinal
Se utilizeaza pentru sectionarea sarmei de wipla cu diametrul pana la 1,2 mm
Clestii descrisi sunt utilizati curent pentru modelarea partilor componente ale
crosetelor si arcurilor ortodontice.
In literatura de specialitate sunt descrise multe tipuri de crosete din sarma.
CLASIFICAREA
Dupa indicatia curenta, crosetele se impart in doua grupe :
A. Crosetele indicate curent (uzuale) : crosete cervico - alveolar si crosetul cervico ocluzal .
B. Crosete indicate mai rar : crosetul proximal, crosetul ocluzo - interdental ,
crosetele inelare, crosetul cervico (alveolar) - intermediar.
A. CROSETE UZUALE
1. Crosetul cervico - ocluzal deschis dental. Segmentul dentar activ este aplicat in
zona subecuatoriala pe 2/3 din fata vestibulara a dintelui stilp. Extremitatea libera este orientata
spre dintii restanti. Supraecuatorial, segmentul activ este continuat spre muchia vestibulo proximala dinspre edentatie. Pe fata proximala, bucla in V sau U numita si umar, este situata sub
marginea ocluzala distala. Crosetul este indicat pentru toate formele de edentatie.
Are urmatoarele functii :

franeaza desprinderea protezei prin bratul activ situat subecuatorial

blocheaza distalizarea protezelor terminale prin extremitate libera plasata pe

versantul mezial al coroanei

limiteaza miscarea de lateralitate prin portiunea supraecuatoriala rigida a

crosetului.
2. Crosetul cervico - ocluzal deschis edental.

Are traiect identic cu crosetul cervico-ocluzal deschis dental,numai ca extremitatea

libera a bratului activ este orientata spre spatiul edental. Crosetul este indicat in edentatiile
terminale.
Functiile crosetului :

se opune desprinderii protezei, prin bratul activ situat subecuatorial ;

frineaza bascularea prin desprinderea distala a seii terminale ;

prin segmentul supraecuatorial (rigid) frineaza miscarile de lateralitate ; prin

segmentul dental situat in nisa masticatorie limiteaza tendintele de infundare ale protezei oferind
acesteia sprijin semifiziologic.
3. Crosetul cervico-alveolar deschis dental
Segmentuldentar al crosetului este plasat subecuatorial cu extremitatea libera spre
dintii restanti. Segmentul intermediar (alveolar) este situat la 0,5 - 1 mm de mucoase crestei
alveolare , se modeleaza in forma de Z . Crosetul se indica in toate formele de edentatie,pe dintii
stilpi cu retentivitati mari si implantare parondontala pozitiva. Gradul de elasticitate al crosetului
este in functie de lungimea buclei si de grosimea sirmei. Este crosetul de sirma cel mai elastic.
Functii crosetului :
se opune tendintelor de desprindere a protezei de cimpul protetic , prin ancorarea
bratului activ in zona subecuatorial a dintilor stilpi ;
frineaza distilarea protezei prin portiunea bratului activ situata in jumatatea
meziala a coroanei dintelui.
B. CROSETE UTILIZATE MAI RAR

1.Crosetul cervico - alveolar deschis edental

Are extremitatea libera orientata spre edentatie.Traiectul buclei este dinspre mezial
spre edentatie , la distanta de mucoasa procesului alveolar (0,5 - 1mm).Crosetul este indicat
pentru protezele terminale.
Functiile crosetului :

se opune desprinderii protezei prin bratul activ plasata subecuatorial ;

se opune tendintelor de basculare prin desprinderea distala a seilor terminale.

2.Crosetul proximal cu patrice

Se recomanda in zona frontala a arcadei. Dintele limitat va fi acoperit cu o coroana

prevazuta cu o prelungire proximala numita patrice. Aceasta prelungire are forma de para , este
legata de coroana printr-un istm cu aceeasi forma . Crosetul care are forma de U se aplica peste
patrice .
Crosetul cu patrice blocheaza desprinderea , infrundarea , miscarile de lateralitate si
distalizarea protezei. Este un croset fizionomic.
3.Crosetul cervico-interdentar
Se aplica sub punctul de contact a doi dinti bine implantati din vecinatatea edentatiei.
Este indicat cind dintii limitati ai edentatiei sunt mobili , temporizindu-se extractia lor.Se mai
numeste si croset alveolo-interdentar.
4.Crosetul ocluzo-interdentar ( Stahl )
Se utilizeaza pentru ancorarea protezei partiale uniterminale sau unilaterale , a
aparatelor ortodontice prin aplicarea pe dintii hemiarcadei integre.
Extremitatea libera e in forma de ansa plasata sub punctul de contact pe fata
vestibulara a doi dinti vecini. Traverseaza arcada prin nisa masticatorie spre fata orala , pentru a
patrunde in baza protezei.
Functii:

ansa de sub punctul de contact opreste tendintele de desprindere ale protezei;

segmentul

ocluzal

din

protezei.
5.Crosetul inelar ( Jackson )

nisa

masticatorie

se

opune

infundarii

Nu prezinta extremitate libera. Bratul activ este situat subecuatorial pe fata

vestibulara a coroanei ,se continua cu doua brate care urca spre fata ocluzala la nivelul crestelor
marginale ( meziala,distala ) , traverseaza arcada prin nisele masticatorii si patrunde in baza
protezei.
Pentru marirea elasticitatii acestui croset , Adams a adaugat doua mici bucle la
intilnirea bratului vestibular orizontal cu cele doua brate verticale ale crosetului.
6.Crosetul muco-alveolar
Se utilizeaza in edentatiile biterminale maxilare, pentru pacientii care isi in totalitate
dintii in timpul vorbirii sau risului. Se modeleaza din ansa dubla de sirma de wipla ( 0,70,8mm ) , se plaseaza pe versantul vestibular al procesului alveolar proeminent , la distanta de
0,5 mm de mucoasa. Actiunea crosetului in tendintele de desprindere ale protezei crosetul apasa
pe mucoasa si provoaca dureri pacientului . Acesta aduce arcadele dentare in contact si proteza
este reaplicata pe cimpul protetic.
CAPITOLUL IV

TEHNOLOGIA PROTEZELOR
PARTIALE ACRILICE

ETAPELE CLINICO - TEHNICE

Proteza partiala acrilica este obtinuta dupa parcurgerea unui numar de etape de
laborator realizate de tehnicianul dentar.
Succesiunea etapelor clinico - tehnice necesare obtinerii protezelor partiale este
urmatoarea :
1. Examenul clinic al pacientului, diagnosticul de edentatie si solutia de tratament
(etapa clinica ).
2. Amprentarea campului protetic (etapa clinica).
A.

Amprentarea preliminara

B.

Amprenta functionala.

3. Turnarea modelului (etapa tehnica).

A.

Modelul preliminar

B.

Confectionarea portamprentei (lingurii ) individuale (etapa tehnica ).

C.

Turnarea modelului de lucru (etapa tehnica )

4. Confectionarea sabloanelor de ocluzie (etapa tehnica ).

5. Determinarea relatiilor intermaxilare si a reperelor pentru alegerea si montarea
dintilor artificiali ( etapa clinica ).
6. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator (etapa tehnica ).
7. Realizarea machetei protezei partiale (etapa tehnica).
8. Probe machetei in cavitatea bucala (etapa clinica ).
9. Confectionarea machetei preliminare a protezei partiale.
10. Confectionarea machetei definitive ( etapa tehnica ).
11. Confectionarea tiparului (etapa tehnica).
12. Confectionarea bazei acrilice a protezei. Introducerea acrilatului in tipar si
polimerizarea lui (etapa tehnica ).
13. Dezambalarea, prelucrarea si lustruirea protezei (etapa tehnica).
14. Aplicarea si adaptarea protezei pe campul protetic (etapa clinica ).
1.Examenul clinic

Examenul clinic culege datele subiective si obiective privitoare la starea de edentatie.

Examenul clinic obiectiv se axeaza pe examenul complet al aparatului dento - maxilar si pe cel al
campului protetic. Este completat cu examenul radiografiilor si studiul modelelor documentare.
2.Amprenta campului protetic

Amprenta este reproducera in negativ a elementelor anatomice ale campului protetic.

Este efectuata de medic cu materiale in stare plastica depuse in linguri (portamprente ) speciale
care se introduc in cavitatea bucala pentru amprentarea campului protetic. Materialele de
amprenta curent utilizate sunt cele elastice de tipul : alginatelor, siliconilor, si thiocauciucurilor.

A. Amprenta preliminara
In prima sedinta clinica, dupa examenul clinic, se amprenteaza cu materiale elastice
(alginate) ambele maxilare. Este o reproducere numai a elementelor anatomice ale campului
protetic reprezentind zona sa de sprijin. Amprenta este sustinuta de o portamprenta standard care
are forma aproximativa a campului protetic. Amprenta preliminara este utilizata pentru turnarea
modele preliminare. Pe modelul preliminar tehnicianul va modela si adapta portamprenta
(lingura) individuala.
B. Amprenta functionala ( definitiva )
Reproduce cu mare exacticitate toate elementele campului protetic ( zona de sprijin si
cea periferica de extindere marginala ).
De calitatea amprentarii depinde in cea mai mare masura precizia viitoarei proteze.
Anterior turnarii depinde in cea mai mare masura precizia viitoarei proteze. Anterior
turnarii modelului de lucru, amprenta definitiva este examinata si trebuie sa prezinte urmatoarele
carecteristici :

suprafata amprentei sa prezinte un aspect neted, fara depresiuni

amprenta sa reproduca toate elementele campului protetic (dinti restanti, creste

alveolare, bolta palatina, tuberozitati maxilare, tuberculi piriformi).

marginile sa prezinte impresiunile lasate de frenuri si bride.

grosimea marginilor amprentei sa fie proportionala cu cea a fundului de sac

vestibular, respectiv lingual.

materialul de amprenta sa fie uniform repartizat pe suprafata amprentei.

se verifica timpul trecut de la amprentare, amprentele din alginat dupa 15 - 30

minute se deformeaza pierzind apa din compozitie.

Fig. 1 AMPRENTA CAMPULUI PROTETIC

3.

TURNAREA MODELULUI
Turnarea modelului este precedata de igienizarea amprentei (spalarea sub jet de apa)

de urmele de saliva si de sange. Se reduc cu foarfeca marginile balante aleamprentei, care

depasesc limitele campului protetic.
Modelul este reproducerea pozitiva a campului protetic, obtinut prin turnarea
ghipsului fluid in impresiunile amprentei. Pentru obtinerea protezei partiale acrilice se
utilizeaza doua tipuri de modele :
- preliminari - este turnat intr-o amprenta preliminara luata in portam-prenta
(lingura ) standard;
- de lucru sau functional - este turnat intr-o amprenta functionala luata in
portamprenta (lingura) individual.
A.

MODELUL PRELIMINAR
Se toarna din ghips obisnuit si este utilizat pentru obtinerea portam - prentei

(lingurii) individuale.
Metoda de obtinere
Dupa igienizarea amprentei se prepara ghipsul de consistenta fluida intr - un bol
de cauciuc si se depune in amprenta sub vibrare. Amprenta se vibreaza manual sau pe masa

vibratorie, ghipsul fiind dirijat in toate detaliile, astfel evitandu - se formarea bulelor de aer
in masa ghipsulu. Dupa ce amprenta este umpluta cu ghips fluid, din ghipsul ramas se
depune pe masa de lucru o cantitate de 3 - 4 cm de ghips (mai vascos) proportionala ca
latime cu suprafata amprentei. In acest ghips se introduce amprenta paralela cu planul mesei
si cu linguri standard in sus si se modeleaza soclul modelului.

Fig.2 Modelul preliminar

B. CONFECTIONAREA PORTAMPRENTEI INDIVIDUALE
Portamprenta (lingura) individuala este suportul rigid in care se aplica materialul
pentru amprenta functionala sau definitiva a campului protetic. Este realizata pe modelul
preliminar in limitele campului protetic delimitat in prealabil prin trasare cu creionul.
Materiale : se obtin din placa de baza, acrilat autopolimerizabil (materiale
frecvent utilizate) si foarte rar din acrilat termopolimerizabil si polistiren.
Metode de obtinere :
Operatiunile efectuate se desfasoara in urmatoarea ordine :
trasarea limitelor campului protetic cu creionul

pregatirea dintilor restanti si a campului protetic pentru distantarea linguri

izolarea modelului 5 - 10 in apa

modelarea si adaptarea placii de baza - modelul este acoperit cu o placa de

baza, care este plastificata la flacara becului Bunsen.

aplicarea accesorilor - intariturile, manerul si butonii de presiune

prelucrarea lingurii : dupa indepartarea de pe model, lingura se prelucreaza

marginal cu freze de acrilat, pentru ca lingura sa ocoleasca frenurile si bridele in momentul

amprentarii.
Fig.3 Lingura individuala
C. COFECTIONAREA MODELULUI DE LUCRU
(FUNCTIONAL SAU DEFINITIV)
Modelul de lucru este reproducerea pozitiva, foarte exacta a tuturor elementelor
campului protetic (de sprijin si extindere marginala). Se obtine din ghipsuri dure, rezistente,
tip Moldano.
Etapele turnarii modelului de lucru

igenizarea amprentei functionare : se spala sub jet de apa rece pentru

indepartarea salivei si a urmelor de sange.

prepararea ghipsului Moldano : proportia ghips/apa se va respecta strict

pentru a nu diminua rezistenta mecanica a modelului,

amprenta se aplica pe masa vibratorie, iar sub vibrare, pasta de ghips fluid
este depusa in centrul amprentei.

priza ghipsului Moldano : are loc in 30 - 40 minute. Se depune pentru priza

amprenta umpluta cu ghips dur (primul timp) cind soclul modelului este realizat din ghips
obisnuit.

indepartarea amprentei,dupa priza definitiva acelor doua ghipsuri. Operatia

este denumita demulare.

Fig.4 MODELUL FUNCTIONAL (DEFINITIV)

4.CONFECTIONAREA SALONULUI DE OCLUZIE

Sablonul de ocluzie este o piesa intermediara ,necesara medicului pentru
determinarea rapoartelor intermaxilare.Este realizat in laborator pe modelul de
lucru.Reproduce aproximativ baza protezei si arcada dentara artificiala.
Partile componente ale sablonului de ocluzie sunt:
a) baza sablonului si b)bordura de ocluzie
a) Baza sablonului
Este obtinuta din placa de baza sau acrilat autopolimerizabil.
Metoda de obtinere
Operatiunile prin care se obtine sablonul de ocluzie se desfasoara in urmatoarele
succesiune:

trasarea limitelor bazei sablonului la nivelul crestelor edentate si a dintilor restanti

izolarea modelului in apa 3 -5 minute

 adaptarea si modelarea placii de baza - placa de baza se aplica pe model ,este

plastificata cu flacara becului Bunsen si apoi adaptata prin presiuni digitale pina la obtinerea unui
contact intim cu model.Surplusul de placa este sectionat cu foarfeca in limitele trasate pe
model.Se adapteaza intim baza sablonului prin incalziri repetate.
b)Bordurile de ocluzie
Se modeleaza frecvent din ceara roz , conformat paralelipipedic cu laturile de cca 15
mm.Sunt fixate cu ceara de lipit pe baza sablonului.
Caracterizarea sabloanelor de ocluzie
baza sabloanelor va acoperi in totalitate suprafata campului protetic, fara a depasi
zona de mucoasa pasiv-mobila

baza sabloanelor va fi perfect adaptata pe model, incit sa nu basculeze

indepartarea si reaplicarea pe model sa se realizeze fara dificultati

baza sabloanelor va avea o grosime de 1,5 - 2 mm.Pentru a rezista in timpul

determinarii rapoartelor intermaxilare
marginile sabloanelor vor fi prelucrate si vor prezenta incizuri in dreptul bridelor
si frenurilor pentru a nu leza aceste formatiuni.

Fig.5 SABLONUL DE OCLUZIE

5.DETERMINAREA RELATIILOR

INTERMAXILARE

Inregistrarea relatiilor mandibulo-maxilare este o etapa clinica,in care se depisteaza

pozitia fiziologica a mandibulei fata de maxilar (relatia centrica si dimensiunea verticala de
ocluzie).Cu ajutorul sabloanelor de ocluzie , medicul inregistreaza aceste pozitii intraorale si le
transfera pe ocluzor sau articulator prin fixare modelelor in aceste pozitii.
A.RELATIILE INTERMAXILARE SI OCLUZALE
Pe sabloanele de ocluzie , medicul traseaza reperele necesare alegerii si montarii
artificiali.

linia mediana- corespunde liniei mediane a fetei sau filtrulut buzei

liniile caninilor- corespund comisiunilor bucale

linia surasului - corespunde nivelului pana unde se ridica buza superioara cand
pacientul zambeste

Fig.6 SABLONUL
INTERMAXILARE

DE

OCLUZIE

DUPA

DETERMINAREA

RELATIEI

6.FIXAREA MODELELOR

IN OCLUZOR SAU ARTICULATOR

Sabloanele de ocluzie utilizate de medic pentru inregistrarea rapoartelor

intermaxilare sunt pozitionate impreuna cu modelele de lucru si solidarizate de medic. Acest
ansamblu este trimis in laborator si montat in ocluzor sau articulator.
Fixarea modelelor in ocluzoare sau articulatoare conserva pozitiile fundamentale
intermaxilare: relatia centrica, pozitia de intercuspidare maxima si dimensiunea verticala de
ocluzie a etajului inferior al fetei. Aceste repere sunt necesare pe toata durata etapelor pentru
realizare viitoarei proteze.
A.OCLUZOARELE
Sunt instrumente formate din doua brate unite printr-o articulatie in forma balama.
Articulatia permite efectuarea miscarii fundamentale de inchidere si deschidere a mandibulei.
Descrierea ocluzorului
Ocluzorul este format din urmatoarele componente:

bratul superior

bratul inferior

axul balama

surubul de fixare
PREGATIREA MODELELOR PENTRU MONTAREA IN OCLUZOR
Pregatirea modelelor pentru fixarea lor in ocluzor este o etapa indispensabila:

modelele initiale au soclul voluminos, inalt sau lat tehnicianul va interveni

modelandu-le la dimensiuni ce vor usura plasarea lor intre bratele ocluzoarelor, aproximativ 15
mm
gravarea soclului cu santuri longitudinale si transversale pentru a favoriza
aderenta ghipsului utilizat la fixarea modelelor
TEHNICA FIXARII MODELELOR IN OCLUZOR

Fixarea modelelor se efectueaza in urmatoarele etape:

se izoleaza modelel in apa (2-3 min.)

 modelel solidarizate cu bete chibrit se introduc intre cele doua ramuri ale
ocluzorului cu partea distala spre balama
ghipsarea modelului inferior - se prepara ghipsul si se aplica o cantitate mica pe o
coala de hartie in care se introduce bratul ocluzorului. O noua cantitate de ghips acopera orificiile
retentive ale bratului inferior peste care se aseaza modelul inferior
ghipsarea modelului superior - dupa priza ghipsului utilizat la fixarea bratului
inferior, se prepara ghips si se aplica pe soclul modelului superior. Bratul superior al ocluzorului
este coborat pana face contact cu modelul, apoi cu o noua cantitate de ghips se fixeaza bratul de
modelul superior si se fasoneaza in forma de calota.
Fixarea modelelor se va realiza rapid, pentru a evita priza ghipsului inaintea de
terminarea acestei etape. Dupa priza ghipsului, ocluzorul cu modelele fixate se ridica de pe masa
de lucru, surubul distantier este curatat de ghips si se definitiveaza fasonarea modelelor.

Fig.7.FIXAREA MODELELOR IN OCLUZOR

7.CONFECTIONAREA

MACHETEI

PRELIMINARE

PROTEZEI

PARTIALE
Dupa montarea modelelor in ocluzor sau articulator tehnicianul dentar trebuie:

 sa analizeze indicatiile primite din cabinet privitoare la alegerea si montarea

dintilor artificiali

sa confectioneze macheta preliminara a protezei partiale

A.ANALIZA INDICATIILOR MEDICULUI
a. Alegerea dintilor artificiali
In fisa de laborator sunt consemnate date privind:

culoarea dintilor artificiali

forma si volumul dintilor arificiali sunt consemnate in fisa dar reies si din analiza

gradul de cuspidare a dintilor laterali

modelului

artificii de montare: diastema, treme, incalecari, rotiri, anomalii de culoare, forme

de uzura, microproteze etc.

materialul dintilor artificiali: acrilat sau ceramica

b. Pozitionarea dintilor artificaiali

In edentatia partiala, pozitionarea dintilor artificiali este usurata sau ingreunata de

prezenta dintilor restanti pe arcada.
Pentru edentatiile reduse sau de grup din regiunea frontala, chiar daca tehnicianul nu
primeste nici o indicatie in fisa, dintii restanti si cei antagonisti sunt criteriile cele mai obiective
pentru pozitionarea dintilor artificiali.
Cand lipseste intregul grup frontal, mai ales la maxilar, ca si in edentatii extinse sau
subtotale, tehnicianul primeste prin intermediul sabloanelor urmatoare:

curbura vestibulare a bordurii superioare de ocluzie

linia mediana unde se vor intalniia fetele meziale ale incisiviilor centrali superiori

liniile caninilor(comisurale) la nivelul carora se monteaza cuspidul caninului

in privinta artificiilor de montare, poate primi indicatii sau spatiul de pe model

impune montarea cu spatieri, diastema si treme sau cu inghesuiri
c. Elemente de stabilizare

Protezele partiale acrilice sunt stabilizate si mentinute pe campul protetic cu ajutorul

crosetelor din sarma.
Alegerea si proiectarea crosetelor este efectuata de medic in colaborare cu
tehnicianul dentar , asociind datele clinice cu cele observate direct pe model. Crosetele sunt
proiectate pentru fiecare dinte stalpi in functie de:

valoarea parodontala a dintilor limitanti

pozitia dintelui stalpi, in zona frontala sau laterala

tipul de edentatie si marimea ei

Fig.8.CONFECTIONAREA

MACHETEI

PRELIMINARE

PROTEZEI

PARTIALE
B.MACHETA PRELIMINARA

PROBA MACHETEI IN CAVITATEA BUCALA

Este o etapa clinica in care medicul verifica daca datele si reperele transmise
laboratorului au contribuit la alegerea si montarea corecta a dintilor artificiali.
In primul timp, macheta este examinata pe model:

 se
controleaza
contactele
dento-dentare
care
trebuie sa corespunda cu cele
existente in cavitatea bucala
montarea
dintilor
frontali refac curba vestibulara si
nivelul planul de ocluzie
montarea
dintilor
laterali pe mijlocul crestei alveolare
refacerea corecta a
unitatilor de masticatie
forma si volumul
dintilor artificiali sa fie in
concordanta cu a dintilor restanti
In timpul doi, macheta
este inserata in cavitatea bucala si
se examineaza:
ocluzia, contactele
dento-dentare in relatie centrica si
miscarile
functionale
ale
mandibulei
restaurarea fizionomiei in edentatia frontala, coincidenta liniei mediane si nivelul
planului de ocluzie

culoarea, forma, marimea dintilor artificiale in relatiile cu dintii restanti

Fig.9.MACHETA DIN CEARA LA PROBA EI IN CAVITATEA BUCALA

CONFECTIONAREA MACHETEI DEFINITIVE

Aceasta etapa tehnica cuprinde definitivarea machetei preliminiare care in urma
manoperelor executate de tehnicianul dentar, devine macheta definitiva ce urmeaza a fi ambalat.
MODELAREA FINALA A MACHETEI
Modelarea finala a machetei urmareste cateva obiective: fizionomic, igienic, fonetic,
rezistenta mecanica si stabilizator.
CONFECTIONAREA TIPARULUI

Tiparul este o cavitate situata in interiorul materialului de ambalat, care reproduce

volumul si forma machetei protezei partiale. Confectionarea tiparului este o etapa de laborator
care cuprinde urmatoarele operationali:
A.Pregatirea machetei pentru ambalare
Macheta protezei partiale acrilice se ambaleaza in ghips depus in conformatoare
speciale
. Inainte de ambalare modelul si macheta sunt pregatite astfel:

modelul cu macheta se indeparteaza din ocluzor sau articulator

modelul este introdus in conformator, iar daca este prea voluminos, se reduce din
soclu, pentru a patrunde in cuveta

macheta este solidarizata de model prin lipire cu ceara

B.Ambalarea machetei
Consta in introducerea modelului si a machetei in materialul de ambalat
a) Ambalarea directa (cu val)
Indicatiile metodei:

in edentatiile frontale cand montarea dintilor artificiali se realizeaza cu coletul pe

creasta alveolara si saua nu prezinta versant vestibular

in edentatiile intercalate, reduse ca marime dar cu brese multiple

Caracteristica metodei - modelul cu dintii restanti, crosetele si dintii artificiali sunt

situati in aceeasi parte a cuvetei.
Avantajele metodei - pozitia dintilor in raport de dintii vecini si model nu se
modifica.

nu se produc inaltari de ocluzie

Dezavantajele metodei:

dificultate

realizarea practica a metodei este mai dificila (comparativ cu metoda indirecta)

indepartarea cerii, izolarea tiparului si introducerea acrilatului se executa cu

pozitia dintilor in valul de ghips se poate modifica

valul de ghips se poate fi fracturat cand sunt asamblate cele doua parti ale cuvetei
Tehnica de ambalare

reducerea modelului - se sectioneaza aproximativ 1 cm din soclul modelului

pentru a patrunde cu macheta in prima jumatate a cuvetei

se alege o cuveta metalica

modelul si macheta se introduce in apa 3-5 min.

se prepara ghips de consistenta fluida

se depune ghips in prima jumatate a cuvetei (cea fara prelungire de ghidaj)

se introduce modelul cu macheta in ghips. Ghipsul va acoperi versantul vestibular

al machetei, fetele vestibulare cu marginile incizale ale dintilor frontali si fetele vestibulare cu
suprafetele ocluzale ale dintilor laterali, precum si segmentele dentare ale crosetelor.
se asteapta priza ghipsului (15-30 min.) si se izoleaza ghipsul turnat in prima
parte a cuvetei
asamblarea jumatatii a doua a cuvetei. Turnarea ghipsului sub vibrare mecanica
sau manuala. Capacul cuvetei se aplica si cuveta se introduce intr-o presa mecanica sau
hidraulica.
b) Ambalarea indirecta (fara val)
Indicatiile metodei: - metoda are o utilizare larga, datorita executiei rapide si
avantajelor ce le prezinta fata de metoda directa. Se indica in toate formele de edentatie partiala.
Caracteristica metodei - dupa deschiderea cuvetei si indepartatrea ceri se observa ca:

modelul si crosetele raman intr-o parte a cuvetei iar dintii artificiali sunt
fixati in partea a doua a tiparului
Avantajele metodei

tehnica este relativ usor de realizat

dintii artificiali isi pastreaza pozitia initial in tipar, iar daca se desprind pot fi
repusi cu usurinta la locul lor

indepartarea cerii si izolarea tiparului se realizeaza fara dificultati

introducerea acrilatului in tipar este usoara si se poate examina repartizarea pastei

acrilice in tipar
Dezavantajele metodei
Exista riscul de inaltare a ocluziei prin doi factori: asamblarea incorecta a partilor
componente ale cuvetei sau strangerea insuficienta a cuvetei in presa.
Tehnica de ambalare

modelul cu macheta se introduc in apa (3-5 min.)

prepararea ghipsului si turnarea lui in prima jumatate a cuvetei

introducerea modelului cu macheta in pasta de ghips, pana la marginea

vestibulara a machetei. Macheta, dintii artificiali si baratele elastice ale crosetelor nu se acopera
cu ghips
modelajul final al ghipsului - suprafata lui va fi netezita, finisata, astfel incat sa nu
prezinta zone retentive

in continuare se procedeaza identic cu cele doua ultime aliniate din metoda

precedenta
c) Ambalare mixta
Este o combinare a procedeelor tehnice utilizate pentru metodele descrise
Indicatii
Se indica in edentatiile fronto laterale cu inclinarea crestei alveolare fontale
(proalveolie)
Caracteristica metodei - modelul, o parte din dintii artificiali si crosetele sunt situati
dupa deschiderea tiparului intr-o parte a cuvetei. Ceilalti dinti artificiali sunt fixati in partea a
doua a tiparului
Avantajele metodei

dintii isi mentin pozitia initiala (in zona frontala) datorita Valului de ghips

acrilatul roz nu patrunde pe versantul vestibular al crestei alveolare

Dezavantajul metodei

dezambalata

executia tehnica este laborioasa si exista riscul fracturarii protezei cand este

Tehnica de ambalare

dintii restanti sunt sectionati ca la ambalarea precedenta

modelul cu macheta se introduc in apa (5 min.)

se prepara ghipsul si se toarna in prima jumatate a cuvetei

se introduc modelul si macheta in pasta de ghips

se modeleaza valul de ghips pe fata vestibulara, marginea incizala si pe o treime

din fata orala a dintilor frontali

se izoleaza ghipsul turnat in prima parte (10 min.)

se pregateste ghipsul si se toarna sub vibrare mecanica sau manuala in partea a

doua a cuvetei. Capacul cuvetei se aplica si se introduce in presa
C. INDEPARTAREA CERII DIN MATERIALUL DE AMBALAT
In urma indepartarii cerii din materialul de ambalat se obtine tiparul protezei partiale.
Procedeul tehnic de indepartare a cerii este in functie de metoda de ambalare:
Metoda directa sau cu val - cuveta este depusa pe un suport metalic si introdusa in
apa incalzita la 100C pentru 5-6 min. Cuveta se scoate din apa, ceara machetei se plastifieaza si
se deschid cele doua jumatati cu o spatula mare. Resturile de ceara sunt indepartate prin spalare
cu apa fiarta, proiectata sub forma de jet pe suprafata ghipsului.

Metoda indirecta fara val - procedeul tehnic este asemanator

Fig.10.AMBALAREA DIRECTA (CU VAL) - CELE 2 JUMATATI ALE TIPARULUI

D. IZOLAREA TIPARULUI
Izolarea tiparului consta din aplicarea unei pelicule izolatoare de substante algine pe
peretii tiparului. Scopul este acela ca pasta acrilica introdusa in tipar sa nu adere de ghipsul
tiparului.
Obiectivele izolarii tiparului :

tiparul va avea o suprafata neteda

pelicula izolatoare va fi aplicata in mai multe straturi pentru a inhiba unirea fizica
dintre ghipsul tiparului si rasina acrilica
dezambalarea protezei din tipar se realizeaza fara dificultati prin izolarea de
ghipsul tiparului.
Metoda de izolare cu substante alginice
Substanta izolatoare (Izodent Pecticol ) se aplica cu pensula in straturi succesive.
Aplicarea intereseaza toata suprafata tiparului, inclusiv zonele invecinate. Se evita aplicarea
substantei izolatoare pe dintii artificiali, pentru a se favoriza fixarea chimica a acestora de baza
protezei. Pentru o izolare corespunzatoare se aplica 2 - 3 straturi de solutie alginica la intervale
de 5 min. si numai dupa ce stratul anterior a devenit pelicula aderanta.
Metoda de izolare cu materiale siliconate. Se utilizeaza siliconi fluizi speciali tip
Dentaflex Lac.

CONFECTIONAREA BAZEI ACRILICE A PROTEZEI

Forma si dimensiunile bazei acrilice a protezei proiectata de medic pe modelul de
lucru sunt reproduse fidel, in negativ, de forma si dimensiunile tiparului. Baza protezei
(sei+placa protetica) se obtine din rasini acrilice special cu denumiri comerciale diferite :
Romacryl (Romania) , Superacryl , Caloryl (Cehia) , Palaterm - Kulzer ( Germania ).
Cel mai frecvent utilizat in practica este Superacrylul ( Cehia ) , care prezinta mai
multe nuante coloristice notate cu 0 (zero) pentru transparent si cu A, B, C pentru nuante roz.
Aceste nuante se asociaza pentu obtinerea unei culori a bazei asemanatoare cu cea mucoasei
bucale stabilita cu ajutorul unei chei de culori.
A. Prepararea acrilatului
Se realizeaza in recipiente speciale : godeuri din portelan sau polistiren. Pentru o
proteza maxilara cantitatea medie de polimer (pulbere) este cca 18 g. Protezele mandibulare au
dimensiuni mai mici si cantitatea de polimer va fi mai mica.
Prepararea propriu-zisa. In goden, peste polimer se picura lichidul (monomerul) cca
7 ml., avindu-se in vedere ca proportia polimer - monomer pentru Romacryl si Superacryl este
2/1 (doua parti pulbere si o parte lichid), Cu spatula sau o bagheta din sticla se amesteca
pulberele roz cu lichidul, pana se obtine o pasta acrilica fluida cu aspect de zahar umed. Godeul
se acopera cu un capac pentru 7 - 10 minute. Dupa cateva minute, pasta fluida devine viscoasa,
curge, este lipicioasa si tras in fire.
In faza urmatoare, pasta devine plastica, neaderanta, iar in ultima faza, devine
modelabila si poate fi introdusa in tipar.
B.Introducerea acrilatului in tipar
Tiparul este deschis in cele doua parti componente si cu peretii izolati cu solutii
alginice (Izodent, Pectizol). Acrilatul este modelat in forma de rulou si se introduce in tipar
deasupra dintilor artificiali, fiind predat, cu degetele pe baza acestora. Din restul de acrilat se
modeleaza o placuta, care se va aplica pe bolta palatina sau pe versantul lingual al crestei
aveolara inferioare in functie de proteza aflata in executie : maxilara sau mandibulara.
Peste acrilatul introdus in tipar se aplica o folie de celofan, apoi se ambaleaza cele
doua parti ale tiparului. Tiparul este introdus in presa mecanica sau hidraulica, iar surplusul de
acrilat sa fie eliminat. Cele doua parti ale tiparului sunt deschise din nou, se controleaza
dispunerea acrilatului in tipar, pasta acrilica in excess este sectionata, indepartata iar in zonele
unde se lipeste pasta, se pune cantitatea necesara.
Partile componente ale tiparului sunt din nou asamblate si introduse in presa pentru 5
minute. Dupa 5 minute tiparul se scoate din presa si se fixeaza intr-un inel metalic, prevazut cu
un surub.

C.Polimerizarea
Polimerizarea este procesul chimic prin care polimetacrilatul de metil (pasta acrilica)
trece din forma plastica in forma solida, dura si nedeformabila.
Tiparul fixat in inelul metalic se introduce intr-un vas cu apa la 23C
in 30 minute, temperatura apei se ridica la 60-65C. Aceasta temperatura se
mentine constant 60 minute.
se ridica progresiv temperatura apei la 100C, tot in 30 minute. Tiparul se
mentine la aceasta temperatura in apa , timp de 30 minute.
Caracteristicile polimerizarii
mentinerea timp de 60 minute la temperatura de 60C este necesara pentru ca in
acest interval initiatorul polimerizarii declanseaza cuplarea radicalilor liberi cu monomerul

este o reactie chimica ce se produce cu degajarea de caldura (exoterma) de 30-40

C
incalzirea brusca a tiparului (la temp. de 70-80C) cumulata cu reactia exoterma
(30-40C) conduce la volatizarea monomerului la 100,3C. Rezultatul final al polimerizarilor
rapide este obtinerea unor proteze poroase la nivelul zonelor mai groase ale bazei acrilice. Aceste
proteze vor avea o rezistenta mecanica redusa la nivelul zonelor proiectate a fi rezistente (placile
protetice, seile protezelor)
DEZAMBALAREA, PRELUCRAREA SI LUSTRUIREA PROTEZEI
Aceasta etapa tehnica cuprinde dezambalarea protezei, curatirea urmelor de ghips
indepartarea excesului de rasina acrilica redarea morfologiei externe a bazei protetice, lustruirea
finala.
A.Dezambalarea
Dezambalarea sau indepartarea protezei din tipar este procesul prin care se elibereaza
proteza din materialul din ambalaj.
Dezambalarea protezei din tiparul cu val
Proteza se indeparteaza relativ usor cu crosetele si modelul pe care s-a polimerizat,
deoarece se afla impreuna cu aceeasi patre a tiparului. Partea a doua a tiparului in momentul
deschiderii cuvetei, nu va exercita tractiuni asupra protezei. Indepartarea protezei din tipar se
realizeaza prin sectionarea ghipsului cu spatule speciale, ocolindu-se dintii, crosetele si marginile
protezei.

Dezambalarea protezei din tiparul fara val

Indepartarea protezei se insoteste de anumite riscuri: la deschiderea cuvetei, proteza
poate fi fixata intr-o parte a tiparului sau in a doua parte. Deschiderea cuvetei se va realiza lent.
Indepartarea protezei din masa de ghips este obtinuta ca si la tiparul cu val, prin sectionarea
ghipsului cu spatula.
Dezambalarea protezei din tiparul mixt
Este operatiunea cea mai dificila pentru ca la deschiderea cuvete, proteza se poate
fractura deoarece dintii sunt fixati in ambele parti ale tiparului. Pentru evitarea fracturarii
protezei nu se deschide cuveta, se va detasa capacul cuvetei si ghipsul tiparului este sectionat
intr-o extremitate.
Degajarea protezei din ghips se realizeaza mai usor, prin sectionarea ghipsului cu
ferastraul special.
B.Curatarea protezei
In urma dezambalarii, proteza prezinta pe fetele externe si mucozala zone de ghips
aderent. Ghipsul intim aplicat este indepartat mecanic sau chimic.
Curatirea mecanica - ghipsul se indeparteaza cu spatula, apoi sub jet de apa se curata
cu peria aspra toate zonele de care mai adera ghips restant.
Curatirea chimica - curatirea protezelor de ghipsul aderent se realizeaza prin
introducerea protezelor curatate mecanic intr-o solutie de nitrat de sodiu 30% pentru 24 ore.
C.Examinarea protezei polimerizate
Se verifica:
daca baza protezei este completa sau incompleta datorita cantitatii insuficiente a
acrilatului introdus in tipar

daca pozitia dintilor artificiali este corecta sau au aparut modificari de pozitie

daca pozitia crosetelor este nemodificata sau au aparut eventuale deformari ale
segmentelor elastice

daca exista zone de fisuri in baza protezei

daca fata mucozala a protezei prezinta sau nu zone cu exces de acrilat datorate
deteriorarii modelului in timpul presarii
D.Netezirea protezei

Proteza dupa dezambalare si curatirea ghipsului, prezinta pe fata externa in zonele

marginale exces de acrilat. Acest surplus de acrilat este indepartat prin frezare cu frezele de
acrilat, netezirea realizandu-se cu pietre montate sau montate pe un mandrin.
Prelucrarea in zona coletelor dentare si a spatiilor interdentare se realizeaza cu freze
cilindrice, sferice sau tronconice de dimensiuni mici.
Netezirea finala a protezei se realizeaza cu gume polipanto si cu benzi de glaspapir.
E.Lustruirea protezei
Protezele sunt lustruite la motorul orizontal sub actiunea instrumentarului de lustruit
si a materialelor abrazive.
Instrumentarul de lustruit se compune: filtzul conic, peria circulara si puful de
bumbac.
Materialele abrazive utilizate sunt: piatra ponce, feldspatul sau cuartul.
Lustruirea se incepe cu filtzul conic pe care se aplica pasta abraziva. Filtzul conic se
actioneaza numai pe suprafata externa a bazei protezei.
Lustruirea se continua cu peria circulara pe care se aplica pasta abraziva. Lustruirea
cu peria intereseaza atat suprafata externa a protezei cat si dintii artificiali. Pentru lustruirea
finala se utilizeaza puful de bumbac. Puful actioneaza asupra protezei fara pasta abraziva.
In timpul lustruirii motorul este actionat cu viteza de 3000 rotatii pe minut.
INSERTIA PROTEZELOR PARTIALE ACRILICE