ELABORAREA METODICĂ Nr 4

TEMA: Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.

1.Indicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.

Depinde de:
 Gradul de întindere și Topografia edentatiei
 Valoarea funcțională a dintilor restanțieri(axu de inplantare,gradul de mobilitate,morfologia radacini)

 Profesie
 Virsta
 Sex
 Constituția psihică a pacientului

Indicații:
 Înlocuirea a 1-3 dinti la nivelul unei singure breșe, se permite inlocuirea a 4 dinti numai dacă aceștia sunt cei 4
incisivi
 Edentatia intercalata, multipla
 Edentatia terminala ca excepție
 Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la presiunea verticala sau vestibular orala
 Punțile cu corp de punte suspendat sunt indicate pentru zonele laterale cind dinții stâlpi sunt înalți sau apofiza
alveolara atrofiata

 brese intercalate cu lipsa 1-4 dinti;

 lipsa unui singur dinte in zona frontala;
 mobilitate de gradul 1-2;
 profesia (artist, lector);
 refacerea morfologica adintilor cu distructii avansate, eroziuni, abraziune dentara sau obturatii extinse;
 refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie;
 tratamentul tulburarilor ocluzale;
 Inlocuire unor lucrari vechi necorespunzatoare.

1. Restaurarea edentatilor partiale daca exista suficienti dinti care sa sustina lucrarea

Este cea mai importanta indicatie a puntilor dentare. Edentatia reprezinta lipsa dintilor de pe arcadele dentare. Daca nu exista
suficienti dinti pentru a sustine puntea dentara, va trebui sa se opteze pentru un alt tip de lucrare dentara : proteza mobilizabila,
lucrari pe implanturi.

1. Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii extinse :

Aceasta indicatie se refera la cazurile in care exista mai multi dinti care prezinta distructii avansate sau obturatii mari
inestetice. Intre acesti dinti pot exista si spatii edentate ( adica fara dinti ).

Puntea dentara ce va fi realizata, pe langa inlocuirea dintilor lipsa, va reface din punct de vedere morfologic si dintii cu
distructiile amintite.

2. Refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie :

Indicatia se refera la dinti, situati mai ales in zone vizibile ale cavitatii bucale, care prezinta modificari de culoare, forma
sau sunt situati in pozitii inestetice.

Puntea dentara proiectata va incerca sa restaureze cat mai estetic posibil zonele afectate.

3. Refacerea dintilor ce prezinta un grad avansat de abrazie :

Abrazia dentara este un fenomen care poate aparea atat din cauza uzurii fiziologice a dintilor, cat si datorita unor afectiuni
patologice ( de exemplu, bruxismul ).

Daca dintii devin mici si inestetici exista posibilitatea restaurarii lor prin punti dentare. Este importanta stabilirea unei
ocluzii finale adecvate.

4. Tratamentul tulburarilor ocluzale :

Exista situatii in care, din diverse motive, ocluzia ( sau "muscatura" ) pacientului devine necorespunzatoare. Aceste
tulburari sunt de obicei insotite de dureri la nivelul muschilor masticatori sau a ATM ( articulatia ce realizeaza legatura
mandibulei cu oasele craniului ).

In asemenea cazuri este necesara o reajustare a ocluziei. Aceasta se poate realiza si prin confectionarea unor punti totale care vor
avea alt tip de contacte cu dintii situati pe arcada opusa si alta inaltime a ocluziei.

5. Inlocuirea lucrarilor vechi, necorespunzatoare :

Lucrarile dentare care nu mai corespund din punct de vedere functional sau estetic trebuie inlocuite. De obicei, dupa
indepartarea lucrarilor, se reevalueaza situatia din cavitatea bucala a pacientului.Daca exista suficienti dinti de sustinere,
puntea dentara poate fi o solutie de tratament.

6. Dupa efectuarea implanturilor dentare :

Puntile pe implanturi sunt o categorie aparte de lucrari care se sprijina doar pe implanturi dentare.

2.Indicaţii către tratamentul edentaţiei frontale cu punţi dentare.

 Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 4 dinti

 Mobilitatea dintilor stâlpi pina la gr 1 sau 2
 Sunt indicate punți fizionomice sau semi- fizionomice precum metalo-acrilice, metalo- ceramice, acrilice-ceramice,
oxid de zirconiu, pentru restabilirea nu numai a morfologiei dar și a esteticii
 Este indicat raportul in șa sau semișa a corpului de punte cu apofiza alveolara
 Culoarea materialului fizionomic trebuie sa aibă culoarea dintilor restanți

3. Indicaţii către tratamentul edentaţiei parţiale laterale cu punţi dentare.

 Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare

 Edentatii multiple intercalate

 Restabilirea integritatii arcadei dentare
 Restabilirea functiilor fiziologice pierdute,in special eficacitatea masticatiei pina la 85- 100%
 Refacerea morfologica a dintilor cu abraziuni, distructii masive (LOC), eroziuni, obturatii extinse, dinti cu modificari
de forma, volum, pozitie
 Tratamentul tulburarilor ocluzale

 Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 3 dinti

 Dinții stâlpi sa prezinte mobilitate maxim de gr 1 sau 2
 Punți nefizionomice sau semi-fizionomice și fizionomice (care au rezistența mare -din zirconiu, metalo-ceramice)
 Este indicat orice tip de raport a corpului de punte cu apofiza alveolara in dependentă de situația clinica

4. Indicaţii către tratamentul edentaţiei fronto-laterale cu punţi dentare.

 Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade dentare
 Lipsa mai multor dinti frontali intercalati cu lipsa dintilor laterali
 In cazul asimetriei faciale aparute in urma prabusirii buzelor sau a obrazilor
 Restabilirea funtiilor lezate
 In cazul dereglarilor ocluzale
 In cazurile favorabile (cind sunt prezenti dinti stilpi pentru confectionarea unei punti dentare)
 Dinti cu modificari de forma, volum, pozitie .
5. Indicaţii către tratamentul edentaţiei mixte cu punţi dentare.

 Dacă breșele sunt in zone diferite ale arcadei, depărtate une de alta, se indica punți pentru fiecare in parte
 Dacă breșele sunt aproape una de alta și se despart printr-un dinte, se poate alege o punte care sa cuprindă ambele
breșe, dintele intermediar sa fie ales ca dinte stâlp intermediar
 Dacă sunt mai multe breșe, se poate face o punte fixa totala, care restabilește morfologia întregii arcade, cu condiția
ca se creează paralelism între dinții stâlpi.

6. Contraindicaţii absolută la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.

 Boli generale cu risc major,decompensate,afectiuni acute sau cornice (infarct miocardic recent, afectiuni
neuropsihice,etc.)
 Afectiuni cornice care contraindica anumite afectiuni cornice,
 Discrazii sanguine (leucemia,hemofilia,),alergiile,
 Afectiuni precanceroase sau maligne ,
 Procese suppurative acute (pericoronarite acute,cellulite,abcese periosoase,)
 Leziuni ale mucoasei orale (afte,cheilite,herpes,candidoze)

7. Contraindicaţii relative la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.

 Stari patologice temporarizate a tartamentului protetic : afectiuni infecto-

contagioase,hepatice,renale,
 Bolanvi care nu sunt cu medicatia la zi : diabetic,hipertensivi,
 Bolnavi cu diverse afectiuni psihice
 Varsta : bv. in varsta suporta greu sedintele de tratament care sunt lungi si traumatizante.
 Cavitati orale neasanate,
 Pe dinti cu radacina insufficient dezvoltata,
 Dinti cu abateri mari de la axul de implantare normala,
 Pc foarte tineri (sub 18 ani

8. Forţele de rezervă a parodontului, caracteristica şi folosirea lor la planificarea punţilor dentare.

Paradontiul este structura care recepționează și amortizează presiunea masticatorie.

- La edentatia parțiala, dinții restanti primesc o presiune mai mare iar cei stâlpi (sub punte) primesc presiunea care
acționează asupra întregii punți.
- Fiecare dinte utilizează numai 50% din posibilitatea sa funcțională, adică un dinte sănătos poate suporta presiunea care revine a
2 dinti
- Când se aleg dinții stâlpi, se analizează starea paradontiului lor și capacitatea funcțională de a recepționa presiunea
masticatorie (după odontoparadontograma).
-Dacă lipsește un dinte și este indicată o punte, se poate opta pentru o punte cu extensie (dacă dintele stâlp va face fata
presiunii masticatorii. Dacă nu, atunci se mai ia un dinte stâlp. Dacă lipsesc 2-4 dinti, dinții stâlpi trebuie sa fie la ambele
extremități ale bresei.

9. Factorii ce contribuie la micşorarea forţelor de rezervă a parodontului.

Dintele stâlp primește o presiune masticatorie mai mare decit in mod normal, de aceea dacă aceasta este mai mare decit
forța de rezerva a paradontiului, se atesta o suprasolicitare funcțională care treptat va provoca atrofia paradontiului urmată
de pierderea dintelui.
Intervine și starea generală, igiena, alimentatia, depuneri dentare (depunerile masive de pe dinții vecini care pătrund sub corpul
punții) plus închiderea marginala realizată incorect.

10. Odontoparadontograma şi însemnătatea ei practică.

Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării funcționale a dinților și nu este o parte componentă a
metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea funcțională a sistemului dentar în poziție statică și
medicul indirect își imaginează eficiența funcțională a sistemului Stomatognat.
 Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării țesuturilor parodontale și a dinților stîlpi. La includerea dinților-
stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de: starea parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei
edentate; starea dinților antagoniști. În vederea asigurării acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului
medical al pacientului sa fie completată odontoparodontograma.

În normă parodontul fiecărui dinte are o anumită rezistență. Această rezistență se determină după presiunea pe care fiecare
dinte o poate suporta pînă la apariția durerii. Rezistența fiecărui dinte a fost determinată cu ajutorul gnatodinamometrului.
(Pentru a facilita lucrul, fiecărui dinte i s-a dat un anumit coeficient.)