1.Particularităţile examenului arcadelor dentare la pacienţii cu edentaţii parţiale.

2. Examenul dinţilor stîlpi aleşi ca elemente de sprijin în punţile dentare.

* Sa fie sanatos sau corect tratat
* Sa nu prezinte distructii avansate(uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se poate
confectiona un pivot dentar. Apoi, daca se indeplinesc celelalte criterii, puntea va putea fi
confectionata folosind ca stalp acest pivot) .
*Se va verifica pe radiografia dentara gradul de resorbtie osoasa din jurul dintelui. Acesta nu
trebuie sa depaseasca 2/3 din lungimea totala a radacinilor.
* Sa nu prezinte mobilitate sau retractie gingivala accentuata.
Conditii specifice fiecarui dinte:
* Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare
* Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea dintelui este
mai mare
* Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este mai
puternic ancorat in os
* Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este
implantat dintele

3.Caracteristica poziţiei şi gradul implantării dinţilor în arcada alveolară.

Retractia gingivala si resorbtia osului alveolar care se produc in cursul afectiunilor
paradontale ( gingivite repetate si parodontite) vor avea drept consecinta , reducerea
gradului de implantare a dintilor.
- Dacă dintele va avea o poziție corectă va transmite presiunea masticatorie fiziologic și
va fi mai puțin afectat paradontul .
- Dacă dintele are o poziție înclinată spre vestibular/lingual/palatinal forțele verticale
vor contribui la înclinarea și mai accentuatăa acestuia afectîndu-i paradonțiul
- Plus la aceasta dacă dintele se va deplasa în sens vertical, poate pierdesuportul
paradontal, fiind mai slab implantat. Implantarea deficitară oferă un sprijin mai slab
protezei și apare necesitatea preparării unui dinte adițional.
- Cu cît este mai slabă implantarea cu atît este mai mare mobilitatea.

4. Examenul proceselor alveolare la pacienţii cu edentaţii parţiale.

Starea apofizelor alveolare depinde de factorul ce a dus la apariția edentației.

- Dacă este complicația cariei, apofiza va fi mai puțin traumată, dar depinde ți de
manipulările în timpul extracției, dacă s-a lezat sau nu peretele alveolei;
- Dacă este rezultatul unei fracturi, apofiza va fi mai distrusă

Gradul de atrofie - Atrofia îi poate conferi apofizei diferite forme: ascuțită, oală,rotundă, lată,
îngustă, periformă,trapezoidală.
Forma a determina retentivitatea și stabilitatea pe cîmpul protetic.

Atragem atentia daca au fost extractii recente, minimal 3 luni sa asteptam , ca sa se formoze
tesutul osos
Exostoze , eruptii a mucoaselor
Paraclinic examenul radiologic
5. Clasificarea proceselor alveolare după formă şi lăţime
1. Clasificarea proceselor alveolare după formă și lățime
După formă:
- Ascuțită
- Ovală
- Rotundă
- Lată
- Îngustă
- Periformă
- Trapezoidă
După lățime:
- Îngustă ( mai mica de 5 mm)
 - Medii (5 – 8 mm)
- Late ( mai mare de 8 mm)
-
6. Clasificarea breşelor după numărul de dinţi lipsă.
- Breșe mici pina la 3 dinți
- Breșe mijlocii – 4 – 6 dinți
- Breșe mari mai mult de 6 dinți
- Edentație subtotală – rămîne un dinte pe arcadă

7.Examenul mucoasei cavităţii bucale la pacienţii cu edentaţii parţiale

Examenul mucoasei bucale se executa prin inspectie si palpare digitala la nivelul buzelor,
apofizelor alveolare, obrajilor, boltii palatine, limbii, planseului bucal.
Din punct de vedere al mobilitatii deosebim 3 tipuri de mucoasa:
- Activ mobila: acopera zonele musculare ale cav.bucale (buzele, obrajii, palaul moale,
planseul bucal, limba)
- Pasiv mobila(ă(acoperă apofizele alveolare, versantele lor vestibulare și orale și bolta
palatină).
- Imobila sau fibromucoasa fixa: acopera apofizele alveolare, versantele lor vestibulare si
orale si bolta palatina.

Fibromucoasa se examinează prin inspecție și palpare

Inspecția – se observă culoarea, prezența fistulelor, exostazelor, nivelul atașării gingii pe

dinții stîlpi.

Palparea: se examinează reziliența fibromucoasei (deplasarea mucoasei pe substratul

osos)

- Cu cît stratul submucos este mai gros cu atît este mai mare reziliența
- Cu cît este mai subțire firomucoasa, cu atît este mai puțin rezilientă și mai sensibilă

Cu atrofia apofizei alveolare se produce și atrofia mucoasei

Mucoasa care acoperă apofizele alveolare au mai puține vase sanguine de aceea este mai
puțină rezilientă.

- Reziliența depinde de numărul de vase sangvine prezente în fibromucoasă; ele se

umplu sau se deșsrtă de sînge producînd micșorarea sau sporirea volumului
fibromucoasei.
Aceste vase formează un sistem tampon.

8. Varietăţi de situaţii clinice în edentaţia parţială.

Situația clinică depinde de mai mulți factori:

 - Numarul de dinți lipsă
- Localizarea breșei
- Rolul dinților absenți
- Starea țesuturilor dure și moi
- Tipul de ocluzie
- Timpul de la pierderea dinților
- Factorul etiologic
- Vîrsta
- Starea generală

Făcînd o combinație dintre toți acești factori se obține un număr foarte mare de varietăți de
situații clinice:

1. Exobucal:

a. Prabusirea buzei superioare

b. „obrajii supti”

c. Comisurile labiale coborite

2.Endobucal:

- Breșa poate fi mică, medie sau întinsă, sau extinsă

- Apofiza poate avea diferite forme
- Fibromucoasa poate avea diferit grad de reziliență
- Dinții implantați pot avea diferit grad de implantare, mobilitate,poziție
- Migrarea dintilor restanti
- Chiar și pacientul poate fi alergicc la unele biomateriale

9. Varietăţi de proteze dentare folosite la tratamentul edentaţiei parţiale.

Varietatile de proteze dentare sunt:
a. Punti dentare
b. PPMA (proteze partiale mobilizabile acrilice) cu placa
c. PPM (proteze partial mobilizabile) scheletate (arcade)
10. Principiile de alegere a construcţiei prezente în edentaţia parţială.
Se ia în considerare următorii factori :

- Biomecanic (compatibilitatea cu țesuturile cavității orale)

- Paradontal ( paradonțiul dinților stîlpi)
- Gradul de intindere a bresei
- Starea tesuturilor dure si a particularitatilor dintilor restanti
- Estetic (în zona frontală să nu fie punte metalică, se optează pentru lucrări ceramice,
mai estetice,; în zona laterală se optează pentru lucrări estetice,dar cu rezistență mai
mare)
- Financiar (proteza pe care pacientul să si-o permită financiar)
- Doleanțele pacientului
11. Punţile dentare, elementele componente.
Puntea dentara este o lucrare protetica fixa utilizata in stomatologie pentru restaurarea
morfologica a dintilor absenti de pe arcadele dentare sau pentru protectia si remodelarea
dintilor ce au suferit distructii importante.
Puntea dentara este utilizata in special in tratamentul edentatiilor partiale, avand rolul de a
compensa functiile masticatorie, estetica si fonetica a dintilor absenti, precum si de a preveni
complicatiile ce pot surveni ca urmare a pierderii dintilor
Puntea dentara este alcatuita din 2 componente :
Elementele de agregare : sunt coroane dentare cu ajutorul carora puntea se sprijina pe dintii
stalpi. O punte dentara trebuie sa aiba minim 2 elemente de agregare. In functie de intinderea
puntii, numarul lor poate varia.
Corpul puntii : este partea care inlocuieste dintii absenti. Este pozitionata de obicei intre
elementele de agregare, desi exista cazuri in care se situeaza in afara lor ( punti in extensie ).
O punte poate avea mai multe corpuri in functie de numarul breselor pe care le restaureaza.

12. Clasificarea punţilor dentare.

*Criteriul clasificării corpului punții după materialul din care este realizat:
● Corp de punte metalic (din aliajele metalelor nobile și inobile) care sînt considerate
nefizionomice;
● Corp de punte nemetalic (din acrilate, composite sau porțelan) care sînt considerate
fizionomice;
● Corp de punte mixt (metaloacrilic, metaloceramic) fiind parțial fizionomic sau total
fizionomic.
*După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim:
● Corp de punte cu raport în șa;
● Corp de punte cu raport în semișa;
● Corp de punte tangent linear;
● Corp de punte cu raport punctiform;
● Corp de punte suspendat.
*Metoda de fixare:
● Fixe;
● Mobile.
*Dupa numarul de dinti stîlpi:
● Cu un dinte(punțile cu extensie);
● Cu doi dinți care mărginesc breșa din ambele părți;
● Cu trei și mai mulți dinți

13. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare.

- Pacienții se adaptează mai ușor
- Sunt lucrari cimentate definitiv care nu necesita indepartarea periodica pentru
igienizare
- Eficiență masticatorie mai mare
- Realizează și mențin ocluzia stabilă
- Daca se execută corect nu influențiază termorecepția, fonația,percepția
gustativă
- Sunt fixe pe dinții stipli si nu este pericolul sa cada in timpul vorbirii
-
- Transmit presiunile masticatorii pe cale fiziologică(suport dento - paradontal)
- Pot restabili esteticu

Dezavantaje:

-Necesita slefuirea dintilor stalpi Pentru asigurarea sprijinului, este nevoie

de slefuirea dintilor stalpi. Pentru ca elementele de agregare sa se poata
insera pe dintii stalpi, aceasta operatiune este absolut obligatorie. Este cel mai
mare dezavantaj al puntilor dentare deoarece duce la pierderea unor mari
cantitati de tesut dentar sanatos si, uneori, chiar la devitalizarea dintilor. De
aceea, lucrarile pe implanturi au avantajul neafectarii dintilor vecini bresei
edentate.

-Sensibilitatea la cald si rece a dintilor slefuiti Daca nu se realizeaza

lucrari provizorii, dintii slefuiti care au ramas vitali pot prezenta sensibilitate
la stimuli termici pe perioada confectionarii puntii la laboratorul dentar.

- Unele materiale abraziază dinții antagoniști

- Pot produce suprasolicitări paradonțiului dinților stilpi